LIANI ANORGANICI ( MINERALI )

Partea a III-a

Sursa materialului :internet

Autor :necunoscut

3.Lianti hidraulici
3.1.Lianti hidraulici unitari
3.1.1.Cimentul PORTLAND (ciment silicios) este primul liant hidraulic clincherizat
utilizat n construtii. Se obtine prin macinarea fina a clincherului de ciment cu adaos de 35% ghips pentru reglarea timpului de priza.
Clincherul de ciment este un produs rezultat n urma arderii pna la clincherizare a unui
amestec artificial sau natural de calcar si argila sau alte materii prime cu compozitie
similara.
n general pemtru fabricarea cimentului PORTLAND se foloseste un amestec de 75-77%
calcar, 23-25% argila si eventual adaosuri: silicioase (diatomit), aluminoase (bauxita),
feruginoase (cenusa de pirita, minereu de fier), care au rolul de a corecta compozitia
chimica a amestecului de materii prime.
Cimentul PORTLAND poate fi fabricat prin 3 procedee diferntiate prin modul de
preparare a amestecului:
a)-umed-amestecul de materii prime se macina mpreuna cu apa rezultnd o pasta cu 3045% apa.
b)-uscat-amestecul brut se obtine sub forma unei pulberi fine.
c)-combinat-amestecul brut se macina pe cale umeda si naintea arderii se supune filtrarii.
La alegerea procedeului de fabricatie trebuie sa se tina cont de caracteristicile si starea de
zacamnt a materiei prime si de factorii tehnico-economici.
Procedeul de fabricatie folosit n tara este pe cale umeda.
Amestecul brut sub forma de pasta, omogenizat si corectat este trecut la ardere la cel
putin 14500C, n cuptoare circulare.
Cuptorul rotativ este alcatuit dintr-un tambur metalic, captusit cu caramizi refractare, cu
lungime de 50-150 m si diametrul de 2.5-3.5 m. Se roteste cu 1-2 rotatii/minut si are o
nclinatie fata de orizontala de 2-30.
-Amestecul brut introdus prin partea superioara se deplaseaza n contracurent cu gazele
de ardere, trecnd prin zone cu temperaturi din ce n ce mai ridicate pna ajunge n zona
de clincherizare cu temperatura de 1450-15000C. n aceasta zona se desavrsesc reactiile
chimice de formare a componentilor mineralogici si se obtine un produs partial topitclincher de ciment.
-clincherul astfel obtinut se descarca pe la capatul de jos al cuptorului, suferind a racire
brusca.
-dupa cteva zile de pastrare n hala de clincher, acesta este trecut la macinare n mori
tubulare mpreuna cu adaos de ghips pentru reglarea timpului de priza al cimentului. Fara
ghips, cimentul ar avea o priza rapida (aproape instantanee).
3.1.1.1.Compozitia mineralogica a cimentului PORTLAND
n urma reactiilor chimice dintre oxizii prezenti n materiile prime (calcar cu argila arse la
14500C) se formeaza componentii mineralogici:
-alitul (C3S)
-belitul (C2S)
-celitul I (C4AF)
-celitul II (C3A)
-cteodata-CaO, MgO,NaO,K2O
legati ntre ei cu o cantitate oarecare de faza sticloasa.

n cimentul obisnuit acestia se gasesc n urmatoarele precente: alitul-37.5-60%; belitul15-37.5%; celitul I-10.18%; celitul II-7-15%; iar CaO-maxim 2%.
Compozitia mineralogica a cimentului PORTLAND poate varia n limite largi n functie
de:
a)compozitia chimica a componentilor (materia prima utilizata),
b)temperatura de ardere,
c)viteza de racire a clincherului.
n functie de proprotiile n care componentii mineralogici intra n compozitia cimentului,
exista mai multe tipuri de ciment Portland, denumite dupa componentul mineralogic
preponderent n suma silicatilor, respectiv aluminatilor de calciu.
3.1.1.2.Priza si ntarirea cimentului PORTLAND
Cimentul PORTLAND amestecat cu apa formeaza o pasta plastica care cu timpul se
rigidizeaza (face priza) si apoi se ntareste transformndu-se ntr-o piatra rezistenta.
n prezenta apei, componentii mineralogici sufera procese chimice de: hidratare (de
combinare cu apa) si de hidroliza (de descompunere) n urma carora iau nastere compusi
noi hidratati de natura gelica si cristalina.
Fonomenele fizico-chimice observate la microscop care au loc la hidratarea cimentului
sunt redate schematic n figurile de mai jos:
1-n faza initiala granulele de ciment sunt dispersate n apa
2-dupa un timp de actiune al apei, n urma reactiilor de hidratare si de hidroliza apar
produse noi cristaline, mai nti hidrosilicoaluminati si hidroaluminati de calciu si apoi
hidroxidul de calciu, iar n jurul granulelor de ciment pelicule de geluri de hidrosilicati
de calciu.
Pelicula de geluri are grosimea dubla fata de grosimea granulelor de ciment din care
provin.
3-pe masura ce hidratarea continua, peliculele de geluri din jurul granulelor de ciment se
ngroasa mpiedicnd difuziunea apei nspre nucleul nehidratat.
Granula de ciment continua nsa sa se hidrateze, pe seama apei libere si a adaosurilor din
geluri, ceea ce determina contractia si fisurarea lor. Prin fisuri, apa ajunge din nou la
granule si hidratarea continua, iar volumul de geluri si substante cristaline se mareste.
Astfel, granulele deciment cu nvelisurile groase de geluri ajung sa adere una de alta, prin
peliculele de apa absorbita si sa prinda n masa lor si produsele cristaline.
4-dupa procesul de priza urmeaza procesul de ntarire, care la ciment dureaza zeci de ani
si se datoreste att uscarii gelurilor (pierderea apei spre interiorul granulelor de ciment
care continua sa se hidrateze si spre exterior prin evaporare), cat si prin mbatrnirii si
recristalizarii lor treptate.
Experimental s-a constatat ca, granulele de ciment nu se hidrateaza complet niciodata, ci
numai pe o adncime de ctiva microni, piatra hidratata reprezentnd 15-30% din
volumul granulelor, functie de dimensiunea lor. Din acest motiv, n cimentul ntarit n
afara de produsii cristalini si geluri se gasesc si nuclee nehidratate de ciment.
Procesul de priza si ntarire al cimentului poate fi accelerat sau ncetinit, n concordanta
cu unele cerinte practice folosind anumite substante chimice:
a)Acceleratori de priza:
-substante anorganice:HCl, NaOH, Ba(OH)2, CaCl2, BaCl2, Al3(SO)4.
-substante organice:formaldehide.
b)ntrzietori de priza:

-substante organice-solutii de zahar, acid oxalic, glicerina.

-substante anorganice-ZnO, CcCl2.
3.1.1.3.Caracteristici fizico-mecanice si chimice ale cimentului
Principalele proprietati legate de utilizarea cimenturilor sunt:
1.Viteza de hidratare-se apreciaza prin cantitatea de apa legata chimic de catre
componentii mineralogici, n timp.
Se constata ca C3A (celit II) si C4AF (celit I) se hidrateaza repede, C3S (alit) are hidratare
moderata, iar C2S o hidratare lenta.
2.Caldura de hidratare-reprezinta cantitatea de caldura degajata n procesul de hidratare al
cimentului.
Cea mai mare cantitate de caldura o degaja C3A (celit II) si mai ales n primele zile de
hidratare. C3S (alitul) dezvolta o cantitate ridicata de caldura n primele zile, dupa care
degajarea creste lent. C4AF (celit I) prezinta o curba parabolica de degajare si o crestere
continua chiar la durate mari de ntarire.
De aici rezulta ca cimentul pentru constructii trebuie sa fie bogat n belit si celit I.
3.Rezistente mecanice-ale componentelor determinate la diferite vrste de ntarire
-C3S (alit) da cele mai mari rezistente si cu cresteri nsemnate n primele zile de ntarire
-C2S (belit) are cea mai mica rezistenta initiala,der creste considerabil n ani
-C4AF (celit I) dezvolta rezistente medii n perioada initiala de ntarire, dupa care evolutia
este lenta
-C3A (celit II) atinge rezistenta maxima n primele 7 zile de ntarire, dupa care se
plafoneaza si chiar scade.
4.Gelivitatea componentilor mineralogici se manifesta n acelasi sens ca si rezistentele
mecanice.
C3S (alit) se comporta cel mai bine la nghet-dezghet, iar C3A (celit II ) cel mai slab.
5.Contractia:
- Plastica-reducerea de volum a pastei plastice datorita pierderii apei prin evaporare
si absorbtie de catre cofraje si agregate.
- -Hidraulica-se produce n timpul ntaririi datorita evaporarii apei si sugerii
interioare; ea are drept consecinta formarea de fisuri si de pori ce duce la la
scaderea rezistentelor mecanice.
- Termica-la racirea elementelor de beton are loc contractia termica, care este cu
att mai accenruata cu ct sunt mai masive.
6.Comportarea la actiuni chimice agresive a cimentului ntarit-conditioneaza durabilitatea
constructiilor din beton exploatate n medii agresive.
Rezistenta pietrei de ciment la actiunea diversilor aggenti chimici din mediul nconjurator
depinde de:
- compozitia mineralogica a cimentului;
-structura sa.
Actiunea distructiva a unor gaze cum sunt:
-bioxidul de sulf (SO2)- din tunelele de cale ferata, zone cu termocentrale,etc;
-H2S din canale colective;
-CO2 din atmosfera reactioneaza cu ioni de calciu din componenta pietrei de ciment si i
transforma n carbonat de calciu insolubil.

De aceea, se recomanda ca piesele de beton care vor fi expuse la actiuni corozive

moderate sa fie lasate n prealabil mai mult timp n aer spre a fi carbonatate, formndu-se
la suprafata lor un strat protector.
Din prezentarea fenomenelor de coroziune rezulta ca n cimentul ntarit componentii cei
mai instabili la coroziune sunt:-hidroxidul de calciu si hidroaluminatul tricalcic.
Aceste considerente stau la baza alegerii cimenturilor rezistente la diferiti agenti corozivi.
-Pentru lucrari care functioneaza n medii agresive ce spala Ca(OH)2 sau l transforma n
saruri solubile, se folosesc cimenturi sarace n alit sau cimenturi cu adaosuri de zgura sau
tras, cimenturi care la hidratare elibereaza cantitati reduse de Ca(OH)2.
-Pentru lucrari n medii agresive care ataca C3AH6 (hidroaluminatul tricalcic),sefolosesc
cimenturi cu continut ct mai redus de celit II si moderat n alit.
3.1.1.4.ncercarile si conditiile de calitate ale cimentului PORTLAND
pentru precierea calitatii asupra cimentului Portland se efectueaza o serie de ncercari:
1. Starea de conservare se determina prin cernerea probei medii (10Kg ) pe sita de 009.
Daca ramn cocoloase, pietrificate, acester se cntaresc si se exprima procentual
raportndu-se la masa initiala.
NOT: Cimentul pietrificat nu se poate folosi decat dupa o cernere prealabila si folosire
la lucrari secundare.
2. Finetea de macinare conform SR 196-6/94 se apreciaza conventional prin reziduul n
procente, pe care l lasa cimentul uscat n prealabil lsa 1050C, pe sita de 009 sau cu
aparatul BLAINE.
3. Apa de amestecare pentru pasta de consistenta normala se determina cu aparatul
VICAT (cu sonda cilindrica Tetmayer), sonda se lasa sa cada liber de la suprafata pastei
de ciment introdusa ntr-un inel metalic. Pasta se considera de consistenta normala daca
spnda dupa 30 de secunde se opreste la 5-7 mm de placa de sticla pe care se afla inelul.
4.Priza conform SR 196-3/95 si SR 196-3/AC/97 se determoina cu aparatul Vicat pe
pasta de consistenta normala. nceputul si sfrsitul prizei la ciment se exprima n sferturi
de ore.
Se considera ca cimentul are priza normala, cnd aceasta nu ncepe mai devreme de o ora
si nu se termina mai trziu de 10 ore.
Priza prezinta importanta deosebita pentru punerea n opera a mortarelor si betoanelor de
ciment care trebuie efectuate nainte de nceperea prizei cimentului.
5. Constanta de volum sau stabilitatea conform cu SR 196-3/95 si SR 196-3/AC/97 se
determina pe pasta de consistenta nirmala prin 2 metode:
- pe turte -confectionate si pastrate 24 de ore n mediu umed, apoi fierte 3 ore.
Dupa racire se examineaza si nu trebuie sa prezinte ncovoieri sau crapaturi de la margine
catre centru.(n caz contrar, cimentul este expansiv si nu se foloseste n constructii).
- cu inelul cu ace Le Chatelier- se umple inelul cu pasta de consistenta normala si
dupa 24 de ore de ntarire n mediu umed se masoara distanta d1 dintre vrfurile
acelor. Apoi probele se fierb 3 ore, dupa racire se masoara din nou distanta d2
dintre ace. Diferenta (d2-d1) nu trebuie sa depaseasca 10mm.
6. Densitatea (g/cm3)-absoluta poate avea valori cuprinse ntre 2.8 si 3.2 g/cm3.
Densitatea n gramada se determina cu vasul etalon si poate fi:
-n stare afanata -cu valori ntre 900-1300 g/cm3;
-n stare ndesata -cu valori ntre 1450-1900 g/cm3.
Valoarea de 1450 g/cm3 este folosita la calcularea silozurilor de ciment.

3.1.1.5. Tipuri de ciment PORTLAND

n functie de destinatie se fabrica cimenturi speciale, cu proprietati corespunzatoare
cerintelor impuse. Acestea sunt:
- ciment cu rezistente initiale mari -caracterizat prin ntarire rapida si rezistente
mecanice mari chiar dupa 1 zi de ntarire. Se obtine dintr-un clincher bogat n alit,
macinat mai finb dect n cazul cimentului obisnuit. Este recomandat pentru
lucrari cu infiltratii puternice. Se noteaza cu simbolul tipului cimentului si la urma
R. Se utilizeaza pentru lucrari executate pe timp friguros.
- Ciment expansiv (E) -prezinta n timpul ntaririi o expansiune moderata si de
durata limitata. Se utilizeaza ca material de etansare a rosturilor pentru diverse
lucrari (tuneluri, diguri, etc).
- Ciment alb (SR 7055/96 ) -obtinut din calcar si argila ct mai sarace n oxizi de
fier, magneziu, crom, etc(compus din alit+belit+celit). Se utilizeaza la turnarea
betoanelor decorative.
- Cimenturi colorate-fabricate din clincher alb cu pigmenti (oxizi de fier, de
mangan, crom, ultramarin) n proportii de 0.2-7%.
- Ciment pentru sonde- folosit pentru cimentarea sondelor de petrol si gaze cnd
sunt supuse la temperaturi si presiuni ridicate. Este un ciment rezistent la
agresivitate sulfatica.
- Ciment pentru zidarie (SR EN 413-1-96, SR EN 413-2-96).
3.1.2. Lianti hidraulici unitari. Ciment aluminos.
3.1.2.1.Materii prime, proces de fabricatie si compozitie mineralogica.
-Este un liant hidraulic cu priza normala si ntarire rapida, obtinut prin macinarea fina a
produsului rezultat n urma arderii amestecului de calcar si bauxita (trioxid de aluminiu
hidratat -A2O3*nH2O).
-Se obtine fie prin arderea amestecului de marerii prime pna la topire completa (ciment
topit ), fie prin arderea pna la clincherizare (1200-12500C).Topitura sau clincherul
rezultat se macina fara adaos de ghips.
-Compozitia mineralogica difera net de cea a cimentului Portland fiind functie de:
-compozitia mineralogica (aluminat monocalcic)-55-78% CA, maxim 29% C2S,
componenti minerali.
-tratamentul termic la ardere si racire.
3.1.2.2. Hidratare, caracteristici tehnice si domenii de utilizare.
La amestecarea cimentului aluminos cu apa au loc reactii de hidratare a componentulor
sai cu bazicitate scazuta, alaturi de mici cantitati de hidrosilicati de calciu si hidroxid de
aluminiu.
Comparativ cu cimentul Portland, cimentul aluminos necesita o cantitate mai mare de apa
de hidratare (de circa 2 ori mai mult-50%), dezvolta caldura de hidratare sporita si cu
viteza mai mare, prezinta o crestere a rezistentelor mecanice n primele ore si zile de
ntarire, are rezistenta la gelivitate si coroziune mai buna, temperatura nu va depasi
20-250C (peste aceasta temperatura au loc transformari negative ale structurii pitrei de
ciment, densitatea creste de 1.5-2 ori, apar contractii care duc la fisurare).
-Cimentul aluminos nu rezista la actiunea acizilor concentrati (rezista la pH >3.5-4, cu
exceptia HCl, HF, HNO3) si la actiunea alcaliilor.
-Se foloseste la : -betoane cu rezistente mari si ntarire rapida;

-betonari pe timp de iarna (temperatura n exploatare sa fie mai mare de

0

30 C).
-n mod curent nu se amesteca cu cimentul Portland (cu adaos 20-80% ciment Portland
are o priza instantanee)
-La temperaturi de peste 2000C piatra de ciment aluminos se comporta mai bine dect cea
de ciment Portland (se deshidrateaza mai greu).
-Arestabilitate termica pna la circa 1600-17000C, piatra deciment aluminos suferind o
"ntarire ceramica". Se pot realiza betoane sau caramizi refractare.
-n amestec cu cimentul Portland ( 20-80% ) se poate folosi la obtinerea infiltratiilor de
apa prin anumite lucrari de gradate din beton ( priza "instantanee"). Dupa ntarire acest
amestec da rezistente mecanice mici.
-n betoanele de ciment aluminos se introduc adaosuri sau aditivi.
3.2.Lianti fidraulici micsti-cimentul PORTLAND cu adaosuri active
Normative:
SR 1500/96-Cimenturi compozite.
SR 3011/96-Cimenturi cu caldura de hidratare redusa si rezistenta la sulfati.
Liantii hidraulici micsti sunt formati dintr-un liant unitar si adaos.
Proportia de adaos din amestec variaza n limite largi functie de proprietatile 343b17d
liantului.
Cimenturile Portland cu adaosuri active sunt obtinute prin macinarea fina a unui amestec
de clincher de ciment Portland cu adaosuri active n anumite proportii si cu necesarul de
ghips pentru reglarea timpului de priza.
Principalele adaosuri active sunt:
a)- Zgura granulata de furnal (adaos cimentoid cu priza proprie la macinare foarte fina)
-ciment tip II A-S, clase de rezistenta 32.5, 52.5;
-cimenturi compozite: tip IIB-S-32.5-52.5; tip IIIA-32.5-32.5 R; tip VAzgura+puzzolana;
-cimenturi cu hidratare limitata: tip H II/A-S 32.5; tip H II/B-S 42.5; tip H III/A 52.5.
-cimenturi cu rezistenta la apa sulfatica: tip SR II/A-S 32.5; tip SR II/B-S 52.5.
Proprietati: ntarire lenta, termicitate joasa (beton hidratat), sensibile la temperaturi
scazute, rezistenta la agresivitate chimica.
b)-Cenusa de termocentrala (adaos hidraulic sau puzzolanic fara priza proprie care
fixeaza calciul ntarindu-se n prezenta Ca(OH)2 ).
-cimenturi compozite: tip IIA-V 32.5R-42.5R; tip IIA-M 32.5-42.5; IIB-M 32.5-42.5.
Proprietati: rezistenta la actiune sulfatica.
c)-Puzzolana (tras)(adaos hidraulic):
-cimenturi tip IIAM 32.5-42.5; tip IIAP 52.5R; tip IIBM 32.5-42.5; tip IIB-P 32.5-42.5;
tip VA 32.5-42.5-32.5R; tip SR II/A-S 32.5; tip SR II/A-P 42.5.
d)- calcar (inert).
NOT:
S-zgura;
P-puzzolane naturale (tras);
V-cenusa silico-aluminoasa;
H-ciment hidrotehnic;
A;B-doua tipuri de ciment cu acelasi adaos dar n procente diferite;
M-orice adaos admis(vezi Sr 1500/1996);

SR-trezistenta la ape sulfatice.

SR 1500/1996- Cimenturi compozite uzuale de tip II, III, IV, V.
Ti Denumir Simb Clinch
Zgura Puzzolan Puzzolan Cenusa de Calca
p
e
ol
er
granular
a
a
termocentra
r
(K)
a
Naturala Industrial
la
(L)
(S)
(P)
a
()V
(Q)
II
Ciment II A-S 80-94
6-20
Potrtland II B-S 65-79
21-35
cu zgura
II
Ciment
II A80-94
6-20
Portland
V
cu
cenusa
II
Ciment II A-P 80-94
6-20
portland II B-P 65-79
21-35
cu
puzzolan
a
naturala
II
Ciment II A-L 80-94
6-20
Portland II B-L 65-79
21-35
cu calcar
II
Ciment
II A80-94
6-20
6-20
6-20
6-20
6-20
Portland
M
65-79
21-35
21-35
21-35
21-35
21-35
compozit II BM
III
Ciment
III-A
35-64
36-65
de furnal
IV Ciment
IV-A
65-89
11-35
11-35
11-35
puzzolani
c
V
Ciment
V-A
40-64
18-30
18-30
18-30
18-30
compozit
NOT:Cimenturile contin ghips pentru reglarea prizei: 0-5% constituenti suplimentari
unitari(aditivi).
SR 3011/1996-Cimenturi cu caldura de hidratare limitata si cu rezistenta la actiunea
apelor cu sulfati.
Sort
Tip
Clincher (K)
Zgura (S)
Puzzolana
naturala (P)
Cimenturi cu
HI
100
caldura de
H II A-S
80-94
6-20
hidratare
H II B-S
65-79
21-35
limitata
H III A
35-64
36-65
SR I
100
-

Cimenturi cu
SR II AS
80-94
6-20
rezistenta la
SR II A-P
80-94
6-20
agresivitatea
SR II B-S
65-79
21-35
apelor cu
SR III A
35-64
36-65
continut de
sulfati
NOT: Cimenturile contin ghips pentru reglarea prizei.
3.3.Alti lianti hidraulici
3.3.1 Varul hidraulic
se obtine prin arderea moderata (900-10000C) a calcarelor marnoase ( cu circa 6-20%
argila). CaO format din descompunerea CaCO3 va reactiona partial, n stare solida, cu
SiO2, Al2O3 si Fe2O3 provenite din argila si vor rezulta silicati, aluminati si feriti de calciu.
n varul hidraulic ramne o cantitate considerabila de CaO care, la amestecarea cu apa se
va stinge ( rezultnd Ca(OH)2 ).
Priza si ntarirea se desfasoara partial ca la varul nehidraulic, partial ca la ciment.
Se poate utiliza la:
- mortare pentru lucrari exploatate att n mediu uscat ct si n mediu umed;
- unele betoane de clasa mica.
n portul Constanta s-au executat primele lucrari portuare cu amestec de var si cenusa
de Santorin n anul 1900.
3.3.2.Cimentul ROMAN
Se obtine prin macinarea produsului rezultat prin arderea fara clincherizare ( la 100011000C ) a marnelor ( amestecuri naturale de calcar cu cel putin 25% argila).
La macinare se mai pot introduce si diverse adaosuri active plus ghips ( maxim 5%,
pentru reglarea prizei ).
Componentii sai mineralogici vor fi: silicati, aluminati si feriti de calciu ( ca la varul
hidraulic ) iar CaO liber trebuie sa fie n cantitate redusa ( pentru a nu se stinge n
prezenta apei; ca la cimentul Portland ).
Utilizarile cimentului roman pot fi:
-prepararea mortarelor si betoanelor de clasa mica;
-realizarea de blocuri pentru zidarie ( nlocuitori de caramida ) ntarite prin tratamente
hidrotermice ( autoclavizare ).