25.

Compozitia chimico-mineralogica a
cimenturilor Portland
Cimentul Portland este un amestec fin mcinat de
materiale cu o compozitie chimico+mineralogical
bine stabilita. Materiile prime, repsectiv calcarul
si argila, sunt amestecate, mcinate sub 100
micrometri si calcinate in cuptoare rotative
inclinate, pina la temperature de vitrifiere (1400 1500). Se formeaza o serie de minerale rar
intilnite in natura (silicati, aluminati si feriti de
calciu). Produsul rezultat in urma arderii este
clincher, care dupa racire este remacinat
impreuna cu un procent de 3-7% gips, adaugat pt
reglarea prizarii(intirzietor). Se obtine praful de
ciment Portland.
Silicatul tricalcic, 3CaO*SiO2 (C3S),
este componentul principal si se gaseste in
proportii de 40-65%. Cristale mari(20..60
micrometri).Interactioneaza intens cu apa, de
aceea confera pietrei de ciment rezistenta mare
in faza initiala de intarire (primele 7..28 zile).
Interactioneaza mai intens cu apa ca C2S,
influenteaza rezistena mecanica initiala a pietrei.
Un ciment mai bogat in C3S va poseda o
rezistenta mecanica initiala mare.
Silicatul dicalcic, 2CaO*SiO2 (C2S), in
proportii de 15-35%. Cristale rotunjite, galbene,
mai mici ca cele de
C3S(10..20micrometri).Interactioneaza mai incet
cu apa, asigura rezistenta mecanica a pietrei de
ciment in faza finala de intarire si stabilitate
chimica la actiunea sulfatilor.
Aluminatul tricalcic, 3CaO*Al2O3 (C3A),
se gaseste in concentratie de 3..15%, sub forma
de cristale foarte mici, Are cea mai mare viteza
de hidratare, deci controleaza timpul de priza si
timpul de ingrosare. Are capacitatea de a retine si
impobiliza cantitati mari de apa(hidratare
puternic exoterma). Cresterea vitezei de prizare a
pastei, ce devine greu pompabila.
Feritaluminatul(aluminoferitul)
tetracalcic, 4CaO*Al2O3*Fe2O3 (C4AF), in proportie
de 8-20%. Apare sub forma unor cristale foarte
mici, maro-inchis, dar in cea mai mare parte
ramine necristalizat in faza silicioasa. Se
hidrateaza mai lent ca C3A si asigura rezistenta la
coroziune a pietrei de ciment.
Cresterea continutului de minerale
aluminoase in contul celor silicioase duce la
accelerarea prizarii.
Intarirea pastei de ciment este un
process exoterm si cedarea de caldura va fi cu
atit mai intense cu cat este mai mare continutul
in C3S si C3A.
Faza sticloasa(vitroasa), reprezinta
restul de topitura eutectica nedefinita, ce nu a
reusit sa cristalizeze datorita racirii rapide a
clincherului. In functie de viteza de racire,
concentratia ei oscileaza intre 5-12%.
Calcea libera, (CaO), hidrateaza f lent.
Poate duce la cresteri de Volum, aparitia de
tensiuni interne si chiar fisurarea si disrugerea
mecanica a pietrei de ciment. Se limiteaza
continutul la sub 1%.

26. Hidratarea mineralelor silicioase(C 3S si

C2S)
Prizarea si intarirea pastei este insa un process
complex, de hidratare-hidroliza, in care se produc
trei fenomene distincte:
hidratare prorpiu-zisa: silicatii,
aluminatii si feritii de Ca absorb
apa si se transforma in
hidrosilicati, hidroauminati,
hidroferiti.
hidroliza: prin reactia apei cu
silicatii de Ca se elibereaza in
solutie Ca(OH)2
sinteza: doi compusi formeaza
impreuna cu apa un
hidrocompus nou, mai stabil;
fenomenul este mai accentuat
la cresterea
temperaturii(sinteza
hidrotermala).
In cazul in care hidratarea are loc la
temperature moderate (20-50oC),
produsii finali sunt
hidrosilicati de calciu(3CaO*2SiO2*3H2O sau
prescurtat C3S2H3) si hidroxidul de Ca conform
ractiilor:
2(3CaO*SiO2)
+ 6H2O = 3CaO*2SiO2*3H2O +
3Ca(OH)2
2(2CaO*SiO2)
+ 2H2O =
3CaO*2SiO2*3
H2O + Ca(OH)2
Din relatii se poate observa ca
silicatul tricalcic formeaza o cantitate mai mare
de hidroxid de Ca, comparativ cu silicatul dicalcic.
La temperature moderate, initial are
loc o hidroliza mai puternica a
mineralelor
silicioase, ceea ce conduce la suprasaturarea
solutiei cu hidroxid de Ca => formarea unor
hidrosilicati cu bazicitate redusa(continut redus
de CaO). Continuarea proceselor de hidratare
hidroliza ale silicatului tricalcic si dicalcic conduce
la depunerea cristalelor de Ca(OH)2 si la formarea
hidrosilicatilor stabili, cu bazicitate mai mare.
Hidroxidul de Ca cristalizeaza sub
forma de placute hexagonale mari.
Hidrosilicati ide Ca, in faza initiala au
strucutra lamelara, de dimensiuni
mici, asemanatoare cu
structura unor hidrosilicati naturali de tip
tobermoritic, de aceea se geluri tobermoritice.
La t mai ridicate(t>50oC) se formeaza
tot hidrosilicati de tip tobermoritic,
dar cu continut mai
mare de CaO.
La t=80oC, raportul de bazicitate
atinge valoarea 1,75.
La t=100oC cu 1,88
La t=120oC poate atinge chair
valoarea 2.
La t>200oC, se formeaza hidrosilicati
de foarte mare bazicitate, cu
structura granulara.
Toate modificarile ce se inregistreaza
in compozitia si structura
hidrosilicatilor formati la
t>100..120oC, conduc la aparitia de tensiuni
interne in piatra de ciment si cresterea
porozitatii(rezistenta mecanica scade,
permeabilitatea creste).

27. Hidratarea mineralelor

aluminoase(C3A si C4AF)
Chiar daca min alum sunt in cantitati mai mici in
cimentul Portland (sub 25%), prin particularitatile
pe care le perzinta, influenteaza procesul global
de hidratare a cimentului.
La temperaturi moderate, se
formeaza in prima faza o forma nestabila de
hdroaluminat tetracalcic (4CaO*Al2O3*19H2O),
prescurtat C4AH19, ce fixeaza mult hidroxid de Ca
si multa apa din solutie, cristalizeaza in placute
hexagonale si conduce la o inviscosare puternica
a pastei(inceput de priza). Trecerea la forma
finala are loc lent, produsul stabil fiind
hidroaluminatul tricalcic (3CaO*Al2O3*6H2O),
prescurtat C3AH6, ce cristalizeaza in sistemul
cubic.
La temperaturi mai ridicate, trecerea
la forma stabile este mult mai rapida, uneori
putandu-se obtine chiar de la inceput
hidroaluminat tricalcic (C3AH6).
Celalalt mineral aluminos din
cimentul praf, feritaluminatul tetracalcic C4AF, in
urma hidratarii conduce la aparitia unui amestec
denumit solutie solida, ce contine hidroaluminati
si hidroferiti similari cu cei ce se obtin la
hidratarea lui C3A. Initial se formeaza Solutia
instabila, alcatuita din placute hexagonale de
C4AH19 si C4FH19, ce treptat trece in Solutia solida
stabile C3AH6-C3FH6. Trecerea la sistemul stabil se
face cu atit mai repede cu cat temperatura e mai
mare si raportul apa/ciment mai mare. La
temperaturi mari, in aceste sol solide poate fi
inclusa si silicea (SiO2), ce inlocuieste partial apa,
amestecurile formate fiind numite hidrogranati.
Hidratarea faze aluminoase, in
special a aluminatului tricalcic, este influentata
de prezenta gipsului, introdus la macinarea
clincherului, pentru reglarea prizarii. Se formeaza
hidrosulfoaluminati, sub doua forme:
cu continut ridicat de sulfat,
3CaO*Al2O3*3CaSO4*31H2O
cu continut redus de sulfat,
3CaO*Al2O3*CaSO4*12H2O.
Deoarece gipsul se dizolva imediat in
apa, se formeaza de regula
hidrosulfoaluminat cu continut
ridicat de sulfat, iar dupa consumarea gipsului se
trece la forma de monosulfoaluminat, ce va intra
in alcatuirea solutiei solide.
Temperatura influenteaza
comportarea hidrosulfoaluminatilor.
Astfel, la t>70oC,
hidrosulfoaluminatul cu continut ridicat de sulfat
se descompune din gips si
monohidrosulfoaluminat. Acesta, al t>100 oC, se
descompune in gips si hidroaluminatul cubic
C3AH6. Aceste transf contribuie la rezistentei
pietrei de ciment si la cresterea permeabilitatii.
Atit timp cit are loc formarea
hidrosulfoaluminatilor, pastele de ciment vor
avea o viscozitate redusa. Dupa consumarea
gipsului in ciment, isi fac aparitia hidroaluminatii
si hidroferitii sub forma nestabila, care, fixand
multa apa, marcheaza inceputul de prize prin
inviscosarea pastei. Deci gipsul este intirzietor de
priza.

solubilitate foarte mica, de CaCO3, la spurafata

granulelor de ciment(se remacineaza).

28. Factorii ce influenteaza viteza de

hidratare, rpizare a cimenturilor Portland
Viteza cu care au loc procesele de hidratare a
cimentului praf influenteaza si prizarea pastei,
respective transformarea in piatra de ciment.
a.Compozitia chimico-mineralogica.
Are influenta determinanta, deoarece mineralele
au viteza de hidratare diferita, din acest punct de
vedere situandu-se in urmatoarea ordine:
C3A>C3S>C4AF>C2S. Astfel, cimenturile cu
continut m mare de C3A si C3S prizeaza mai
repede si au o rezistenta mecanica initiala
ridicata(tip S1). In schimb, cele ce a uun continut
m mare de C2S prizeaza mai lent, dar au o
rezistenta termica si anticorozica mai buna (tip
S2).
Viteza de hidratare depinde a dif
minerale depinde de raportul cantitativ dintre ele.
Unul si acelasi mineral va hidrata cu viteza mai
mare in cimentul in care este continut in cantitate
mai mica. Astfel, C3S este hidratat in proportiede
66% dupa trei zile, in cimentul de tip S1(in care
este in procent de 56..65%), si in proportie de
80% in cimentul S2(se afla in procent de
35..40%). De asemenea, C2S va hidrata mai
repede in cimentul S1, in care se afla in cantitate
mai mica(dupa doua zile e hidratat in prop de
24% iar in cimentul S2 14%).
b.Temperatura. Prin cresterea T se
intensifica agitatia termica din sistemul apa
ciment, creste viteza cu care difuzeaza produsii
de hidratare in spatiul intergranular si apa catre
granulele de ciment nehidratate. Spre exemplu,
un acelasi tip de ciment, pt a atinge un grad de
hidratare de 92%, are nevoie de 9 zile la t=21oC
si de numai o zi, la t=110 oC. O crestere a temp
de la 20 la 90 oC atrage o reducere a timpului de
prizare de la 7,4 ore la numai o ora).
c.Presiunea, la fel ca si temp,
intenisfica procesul de hidratare a cimentului
Portland si reduce timpul de prizare.
d.Finetea de macinare este legata
prin suprafata specifica de viteza de hidratare.
Particulele mai fin macinate, a caror suprafata
specifica insumata depaseste cu mult suprafata
particulelor grosiere, se hidrateaza mult mai usor.
e.Factorul apa-ciment, in faza initiala
a hidratarii nu influenteaza sensibil procesul de
hidratare. In continuarea proceselor insa, viteza
de hidratare se reduce cu atit mai intens, cu cat
factorul apa-ciment e mai mic. Continutul de apa
poate modifica si natura chimico-morfologica a
compusilor de hdiratare.
Apa necesara hidratarii, raportata la
masa ccimentului este de ordinul 0,20...0,25, dar
pt ca pasta sa fie pompabila, factorul m ajunge la
0,40...0,65.
f. Adaosurile sint materiale ce pot
accelera/incetini procesele de hidratare si
structurare.
g.Agitarea intensa si viguroasa a
pastei de ciment in faza initiala de preparare
accelereaza procesul de hdiratare.
h.Timpul de depozitare indelungat
atrage dupa sine o reducere a vitezei de
hidratarea cimentului. Sub influenta umiditatii are
loc agregarea prafului de ciment in bulgari, iar
CO2 conduce la formarea unei cruste cu

Pentru diminuare, se folosesc Clorura

de Calciu sa de Sodiu, faina de silice si chiar apa
in exces.
c.Modificarea presiunii hidrostatice a
coloanei de ciment. Pasta de ciment, plasata pe o
anumita inaltime Hc, exercita o presiune
hidrostatica ph=pc*g*Hc, numai in perioada in
care se afla miscare. In repaus, dupa terminarea
cimentarii, presiunea hidrostatica exercitata de
coloana de ciment din spatiul inelar asupra
fluidelor din formatiunile permeabile traversate
se reduce sensibil si cu viteza destule de mare.
Dupa aproximativ doau ore, o pasta de ciment cu
factorul m=0,5, atinge o valoare egala cu cea
corespunzatoare unei coloane de apa( in repaus,
in pasta de ciment incep sa apara primii produsi
de hidratare, sist dobindeste rezistenta mecanica,
aderand totoadata la teren si coloana. Asupra
format. traversate actioneaza doar presiunea
hidrostatica a lichidului din spatiul poros al
cimentului).

29. Fenomene secundare din timpul

hidratarii si intaririi cimentului
a.Caldura de hidratare. Hidratarea
cimenturilor Portland este un fenomen exoterm.
In primele minute are loc hidratarea
intensa la suprafata particulelor de ciment.
Urmeaza apoi, o perioada
indelungata, formarea
produsilor de hidratare, care prin pelicula
protectoare
din jurul particulelor nehidratate, ingreuiaza
accesul apei catre aceasta. Procesul decurge
relative
incet, dar durata acestei perioade scade cu
finetea de
macinare, cu gradul de agitaare, cu temperatura.
Intr-o a treia faza, reactiile de
hidratare sunt
accelerate si are loc prizarea efectiva a
cimentului
(cind creste semnificativ caldura de hidratare).
In ultima faza, reactiile sunt incetinite
si piatra
de ciment se intareste treptat.
Caldura de hidratare:
provoaca incalzirea fluidului de
foraj, cresterea presiunii din
interior si deformarea radial a
coloanei.
acceleratorii de priza maresc
viteza de degajare a caldurii
intirzietorii de priza reduc
intensitatea degajarii de
caldura de hidratare
la cresterea T mediului are loc o
crestere a vitezei de degajare a
caldurii.
b.Modificari de volum. In urma
procesului de hidratare-hidroliza, in
pasta de ciment apar produsi
noi.Volumul produsilor de hidratare este m mic ca
suma volumelor celor doua faze intrate in
reactie(apa si mineralele din cimentul praf). Acest
fenomen este cunoscut sub numele de contractie
chimica (interioara).Explicatia este ca apa de
cristalizre, ca si cea adsorbita pe spurafata noilor
produsi, are densitatea m mare ca a apei libere,
la aceste modificari de densitati, contribuind
fenomenele de recristalizare ale unor
hidrocompusi. In exterior, contractia se manifesta
prin absorbtia fluidelor din jur, de aceea,
fenomenul este numit si contractie de
deshidratare.
Contractia chimica duce la slabirea
aderentei ciment-coloana si ciment-teren. Duce la
marirea prozitatii pietrei, chiar fisurare(patrund
fluide si chiar se formeaza microcanale de
migrare a gazelor).

30. Densitatea, stabilitatea si fluiditatea

initiala a pastei de ciment
Densitatea. Din simplul amestec apa-ciment
rezulta paste de ciment cu densitatea intre
1750..1950 kg/m3, corespunzatoare
m=0,58..0,40(densitatea cim praf 3100..3150
kg/m3). La densitati mai scazute, pastele sunt
instabile, iar la densitati mai mari devin prea
viscoase. Acest domeniu poate fi largit, cu
adaosuri(1100..2500 kg/m3) . Densitatea pastelor
se alege in raport cu presiunea fluidelor din porii
formatiunilor, presiunea de fisurare si stabilitatea
peretilor in zona cimentata. Pentru o buna
dezlocuire a noroiului de foraj se recomanda ca
pasta sa aiba densitatea cu 100..300 kg/m3 mai
mare ca noroiul. Densitatea pastelor se masoara
cu balante cu parghie, cilindri gradate,
picnometre, gamadensimetre(se accepta
fluctuatii de +/- 30 kg/m3).
Stabilitatea. Amestecurile liante sunt
sisteme disperse, eterogene, cu difirentea de
densitate intre faze, deci tendinta de separare.
Instabilitatea este accentuata la amestecurile cu
un factor m mare, cu particule grosiere, sau cu
particule solide inerte. Se pareciaza in laborator,
prin cantitatea de apa separate la suprafata unei
probe, timp de doua ore, intr-un cilindru de
250cm3. Se considera stabile pastele ce separa
1..2% apa.
Fluiditatea initiala. 171, 172, 173.

31. Timpii de prizare a pastelor

de ciment
Determinarea timpilor de prizare
se face in conditii statice si la o
temperature de 60 grade . Prima perioada
in care pasta se comporta ca un fluid
tixotrop, valoarea tariei de gel nu se
modifica simtitor. In a doua perioada cand
pasta isi pierde fluiditatea si incepe sa se
comporte ca un corp solid , rezistenta la gel
creste foarte mult .
Prima perioada , pana la aparitia primelor
structuri de cristalizare , care nu se pot
distruge , sau timp de inceput de prize . Iar

a doua perioada cand intreaga proba se

intransforma in piatra de ciment sau timp
de sfarsit de priza . Determinarea acestora
se face in laborator cu acul Vicat . Sfarsitul
prizei constituie momentul cand acul Vicat
nu mai patrunde decat maxim 1mm.
Pastele de ciment cu un factor 0..50 sunt
considerate de buna calitate .
Timpi de prizare sunt influentati de aceeasi
factori ca si in acelas sens ca si cei de
pompabilitate dar datorita conditiilor total
diferite de stabilire a lor , ei nu se pot
corela .

32. Timpul de pompabilitate

Timpul de pompabilitate , necesar pentru a
stabili durata operatiei de cimentare , se
determina cu ajutorul unui consistometru .
Cosistometrele folosite sunt Pan American
si Halliburton care sunt capabile sa lucreze
la 400 de grade si 3500 bari . In celula lui
se simuleaza conditiile de distrugere a
structurii din timpul pompari . Pastele nu
mai sunt pompabile peste 30-40 UEC ,
valaorea limita . De accea din timpul de
pompabilitate se scade un timp de
siguranta . Timpul de pompabilitate este
determinat de viteza de hidratare a
mineralelor din ciment , scade direct
proportional odata cu finetea de macinare
si creste cu marirea factorului apa-ciment.
Reglarea timpului de pompabilitate se face
cu ajutrul acceleratorilor sau intarzietorilor
de priza .

33. Proprietatile pietrei de ciment

Rezistenta mecanica. Dupa plasarea
pastei de ciment in spatial inelar, are loc
transformarea acesteia in piatra de ciment,
prizarea avand loc in conditiile unei compresiuni
triaxiale, la t si p de sonda. Dupa 12..24 ore,
rezistenta pietrei ajunge la valori satisfacatoare
pt majoritatea solicitarilor. Este necesar ca piatra
sa aiba o rezistenta la tractiune de 0,1..0,2

N/mm2, ceea ce inseamna o rezistenta la

compresiune de 1..2 N/mm2. Valori mai mari ale
rezistentei pietrei sunt necesare in momentul
frezarii dopului de ciment din coloana (10..15
N/mm2) sau la perforarea coloanei, cind se
recomanda o rez la presiune de 3..4N/mm2. Se
folosesc acceleratori de priza(de intarire) pt
obtinerea acestor valori. Rez mecanica a pietrei
depinde de compoz chimico-min a cimentului, de
natuar si conc adaosurilor, de finetea de
macinare, de persiune, de factorul apa-ciment.
Cea mai intense influenta temperatura. Cu cat
temp sunt mai ridicate(hidratare mai intensa) cu
atit mai repede incepe sa scada
rezistenta(fenomen numit retrogresie). La
60..70oC retrogresia apare peste 3..6 luni iar
peste 100 oC chair dupa citeva zile. Este
necesar ca rez sa creasca in timp sau in cel mai
rau caz sa amina constanta.
Permeabilitatea. Trebuie sa fie cat
mai mica pt o etansare cat mai buna a spatiului
inelar. Este influentata de aceeasi factori ca si
rezistenta. Creste cu factorul apa-ciment, dar se
reduce in timp si la temperature moderate. Pina
la 70-80oC perm scade, dar la t mai mari(peste
120 oC) valorile ei cresc. Daca apar si fisuri, perm
creste cu cateva ordine de marime. Ca piatra de
ciment sa indeplineasca functiile de etansare,
dupa 24 ore de intarire perm trebuei sa fie egala
cu 1 milidarcy(valoare ce trebuei sa scada in
timp).
Constanta volumului. Volumul
apparent al pietrei nu ramine constant. Daca V
scade, exista riscul slabirii aderentei sau aparitiei
fisurilor. Daca V creste, etansarea se poate
imbunatati. Mentinerae ct sau o usoara marire de
V(fara fisuri) este o cerinta necesara pt reusita
cimentarii.
Rezistenta la coroziune. Apele
subterane mineralizate, gazelle acide, rocile
saline pot actiona asupra pietrei de ciment.
Exista trei mecanisme:
a.Coroziune prin dizolvarea produsilor de
hidratare(Ca(OH)2 se dizolva si se elibereaza Ca2+
coroziv).
b.Reactii chimice intre componentii mediului
agresiv si cei din masa pietrei.
c.In piatra patrund cantitati mari de ioni (SO 42-),
care in reactie cu Ca2+ dau produsi cu V mult mai
mare
ca cel initial. Apar tensiuni interne.
Aderenta la teren si coloana de
burlane. Se formeaza legaturi intercristaline
ciment-roca si ciment-metal. Aderenta
mecanica(tensiunea de forfecare necesara
lunecarii pietrei de ciment fata de metal sau
roca) si aderenta hidraulica(presiunea la care
piatra de ciment asi pierde etansietatea fata de
roci sau burlane).

34. Cimenturi termorezistente

Se folosesc la cimentarea sondelor cu temp la
talpa m mari de 80..100 oC, deoarece la pastele
simple apa-ciment se reduce drastic timpul de
pompabilitate, se micsoreaza timpul de prizare,
creste rapid viscozitatea.
1.Reglarea timpului de pompabilitate.
Temp si pres mari reduc sensibil timpul de
pompab. La temp moderate (40oC) si presiuni
mari (340 bar) pasta are timp de pompab de
peste 2 ore. La temp mari (80oC) si pres la fel 340
bar, timpul de pompab = 40 minute. Pentru a se
depasi aceste neajunsuri se actioneaza aspura:
- compizitiei chimico-min a cimentului
- finetii de macinare
- adaosuri de intirzietori de priza.
2.Fenomenul de retrogresie. Pt
cimentarile la adincimi mari, prinicpala problema
este stabilitatea termica a pietrei de ciment, in
timp. La formarea pietrei la t=20..90 oC,
rezistenta mecanica creste in timp, iar daca
formarea are loc la t>100 oC, in primele ore si zile
rezistenta mecanica are valori mari, dupa care
scade brusc, cu atit mai intens cu cat t este mai
mare. Fenomenul de scadere a rezistentei
mecanice in timp odata cu cresterea
temperaturii, se numeste retrogresie. Ca masuri
de prevenire a retrogresiei, se reduce continutul
de Al2O3 si cresterea raportului SiO2/CaO. De
asemena, prin inlocuirea cimentului partial sau
total cu alte materiale, inerte in conditii
ambiante, dar active la t ridicate(adaos de nisip
silicios la t normale silicea este insolubila si
inerta, insa la t ridicate, interactioneaza active cu
componentii cimentului).
3.Lianti termorezisteni pe baza de
zgura.
4.Amestecul var-substante silicioase.
Pastele preparate di 30% var stins si 70% faina
de silice sau alte materiale bogate in silice, se
pastreaza timp indelungat in stare fluida, la
temperature reduse, dar prizeaza si se
transforma in piatra la t ridicate(t>100 oC).