CALCULUL COMPOZITIILOR DE CIMENTARE SI A CIMENTARILOR PRIMARE

Cercetarile efectuate de-a lungul timpului in legatura cu cimentarea coloanelor unei sonde de
petrol sau gaze au pus in evidenta atat factorii de natura tehnologica, care pot conduce la reusita unei
cimentari primare, cat si proprietatile materialului liant, de ale carui caracteristici fizico-chimice dar
mai ales combinatii cu alti aditivi, depinde ca cimentarea sa corespunda celor mai multe cerinte de
calitate.
In practica cimentarii sondelor, liantul mineral cu cea mai larga utilizare este cimentul Portland.
In santierele din Romania se intrebuinteaza doua tipuri de astfel de ciment: S 1, in sonde cu adancimi
de pana la 1.850 m, si S 2-RS, in sonde pana la 2.4502.500 m. Acest ultim tip, printr-o aditivare
corespunzatoare, poate fi folosit si la adancimi mai mari, el permitand obtinerea unei mari diversitati
de paste de ciment.
O cimentare se considera reusita atunci cand pasta de ciment inlocuieste complet fluidul de
foraj din spatiul inelar si formeaza, dupa prizare si intarire, un inel de ciment uniform, rezistent,
impermeabil, cu o buna aderenta la coloana si la rocile din peretii sondei.
1

Metodica de proiectare a cimentarii

Prin cimentari de sonda se intelege o categorie foarte larga de materiale liante, fin macinate,
care pompate sub forma unor suspensii stabile in sonde, se intaresc si capata proprietatile fizicomecanice dorite: rezistenta mecanica si anticoroziva, aderenta la burlane si roci, impermeabilitate,
rezilienta.
Suspensiile respective, numite in continuare paste de ciment, trebuie sa aiba o densitate
determinata, potrivit conditiilor din sonda, sa ramana pompabile si stabile o perioada suficienta de
timp, necesara plasarii lor in zona ce intereseaza. Dupa lasarea in repaus, ele trebuie sa se intareasca
cat mai repede, pentru a putea continua lucrarile in sonda.
Datorita conditiilor foarte diverse de mediu, presiune, temperatura, tehnologie de cimentare,
exploatare, dar si din motive economice, s-a elaborat o mare varietate de cimenturi si paste, de la cele
preparate doar cu ciment obisnuit (Portland), pana la amestecuri liante fara ciment sau transformarea
fluidului de foraj in compozitie de consolidare si izolare.
Cimentarea reprezinta, de fapt, operatia de plasare a unei paste liante, uzual preparata din
ciment cu apa, in spatiul inelar al coloanelor de burlane. Scopul urmarit prin cimentare este multiplu:

Prin cimentarea spatiului inelar, burlanele sunt solidarizate de peretii gaurii de sonda. Ca

urmare, coloanele tubate sunt capabile sa preia sarcinile axiale create de greutatea proprie, de
greutatea lainerelor si a coloanelor agatate de ele, de presiunea exercitata in prevenitoare sau in capul
de eruptie, daca sonda este inchisa sub presiune, de variatiile de presiune si temperatura. Se mareste,
intr-o oarecare masura, capacitatea portanta a coloanelor la presiune exterioara sau interioara. Se
evita desurubarea burlanelor si se amortizeaza socurile cand in interiorul lor se roteste garnitura de
foraj.

Prin etansarea spatiului inelar, burlanele sunt protejate in exterior de actiunea agresiva a

apelor subterane mineralizate.

Aceste deziderate sunt indeplinite in totalitate numai daca noroiul aflat in spatiul inelar ce
urmeaza sa fie cimentat este complet inlocuit si se formeaza un inel de ciment uniform, rezistent si
impermeabil, aderent atat la burlane, cat si la rocile din jur. Altminteri, cimentarea este mai mult sau
mai putin reusita.
In sonde se efectueaza cimentari si in alte scopuri: combaterea pierderilor de noroi in stratele
fisurate sau cu porozitate mare, repararea unei cimentari nereusite sau coloane sparte, impiedicarea
apei si a gazelor sa patrunda in sonda impreuna cu petrolul, abandonarea unei portiuni sau a intregii
sonde, formarea unui dop de sprijin, impermeabilizarea si consolidarea rocilor din jur.
Cimentarile efectuate imediat dupa introducerea coloanelor de burlane, uneori si cele
efectuate in gaura netubata pentru a combate pierderile de noroi sau manifestarile eruptive, se
numesc cimentari primare. Cimentarile de remediere, cele pentru retragerea de la un strat epuizat sau
inundat, de izolare a unui strat cu gaze sunt considerate cimentari secundare. Acestea din urma sunt
executate de obicei in cursul exploatarii sondei.
La noi, asa cum s-a mentionat, se utilizeaza in practica doar paste de ciment preparate cu
ciment Portland, cu si fara adaosuri minerale, de aceea , vor fi prezentate cerintele formulate prafului
de ciment Portland si comportarea acestuia in timpul formarii pietrei de ciment, precum si proprietatile
impuse in faza initiala de preparare pentru pasta de ciment.
Cimentul Portland este un amestec fin macinat de materiale cu o compozitie chimicomineralogica bine stabilita. Materiile prime, respectiv calcarul si argila, sunt concasate, amestecate,
macinate sub 100 m si calcinate in cuptoare rotative inclinate, dupa un anumit regim, pana la
temperatura de vitrifiere de 1.4001.500C. In acest amestec, calcarul este donatorul de oxid de
calciu, iar argila cedeaza oxid de siliciu, aluminiu si fier. Se formeaza astfel o serie de minerale
artificiale, rar intalnite in natura, care au activitate chimica ridicata si capacitate lianta in amestec cu
apa. Produsul rezultat in urma arderii se numeste clincher si dupa racire este remacinat impreuna cu
un procent de 37% gips, adaugat pentru reglarea prizarii. Se obtine astfel praful de ciment Portland.
Se poate concluziona ca, proprietatile cimentului Portland sunt determinate in cea mai mare
parte de mineralele importante care se formeaza in urma clincherizarii. Un ciment bun trebuie sa
contina suma mineralelor silicioase in proportie de 7580%, iar pe cea a mineralelor aluminoase de
2025%.
Astfel cimentul tip S1 are o rezistenta redusa la coroziunea sulfatica, poseda o viteza mare de
hidratare si prizare, si o rezistenta initiala marita. Se foloseste, datorita acestui mod de comportare, la
cimentarea intervalelor cu temperaturi mici si moderate.
Cel de-al doilea tip de ciment, S 2-RS, are o priza mai lenta, rezistenta initiala mai scazuta, o
buna rezistenta la coroziunea sulfatica, de aceea poate fi folosit pentru cimentari de coloane introduse
la adancimi mai mari de 2.000 m.

Este evident ca, cimentul se hidrateaza mai repede atunci cand suprafata specifica a
cimentului Portland este mai mare, iar pasta obtinuta este mai stabila.
5.1.1

Proprietatile pastei de ciment

Densitatea

Din simplul amestec apa-ciment rezulta paste de ciment stabile cu densitatea intre 1.750
1.950 kg/m3, corespunzatoare unui factor apa-ciment cuprins intre 0,580,40, considerandu-se
densitarea cimentului praf 3.1003.150 kg/m 3. La densitati mai scazute, pastele sunt instabile, iar la
densitati mai mari devin prea vascoase. Acest domeniu poate fi largit, daca se folosesc diverse
adaosuri, in mod practic, densitatea pastelor liante fiind intre 1.1002.500 kg/m 3.
Pentru a realiza o buna dezlocuire a noroiului se recomanda ca pasta sa aiba densitatea cu 100
pana la 300 kg/m3 mai mare decat a noroiului.

Stabilitatea

Amestecurile liante dispersate, eterogene, au diferente de densitate intre fazele componente si

deci tendinta de separare a acestora: particulele solide coboara iar apa se ridica. Aceasta instabilitate
este accentuata la amestecurile cu un factor apa-ciment mare, cand cimentul este macinat grosier sau
cand sunt prezente particule solide inerte. Separarea fazelor depinde de asemenea de hidrofilitatea
particulelor solide, de prezenta in amestec a unor adaosuri care imbunatateste stabilitatea sau o pot
inrautati.

Capacitatea de filtrare

Pierderea unei cantitati de apa libera din pasta de ciment, printr-un perete permeabil, ca
urmare a diferentei de presiune, se numeste filtrare.
Viteza de filtrare creste cu permeabilitatea mediului filtrant, cu diferenta de presiune, cu
factorul apa-solid si, in prima faza de hidratare, si cu temperatura. Pe masura ce hidratarea cimentului
avanseaza si apar hidroprodusii de reactie, viteza de filtrare se reduce.
In prezenta turtei de colmatare a noroiului, viteza de filtrare a pastei este relativ redusa, fiind
limitata de permeabilitatea si grosimea acesteia.

Proprietatile reologice

Amestecurile apa-ciment si cele cu adaosuri de barita, nisip, cenusa se comporta, din punct de
vedere reologic, cel putin in faza initiala a prepararii, dupa modelul Bingham. Pastele tratate cu reactivi
chimici sau polimeri se inscriu in modelul Ostwald de Waele.
Valorile parametrilor reologici depind de compozitia chimico-mineralogica, finetea de macinare
si chiar timpul de depozitare a cimentului, de temperatura si presiune, natura si concentratia
reactivilor si altor adaosuri, durata si gradul de agitare, modul de preparare.

Caracteristica pastelor liante o constituie modificarea proprietatilor reologice in timp, ca

rezultat al reactiilor fizico-chimice ce se petrec in sistem.
In concluzie, pana la inceputul prizarii, valorile parametrilor reologici cresc usor, dupa care
cresterea este rapida si amestecul devine nepompabil.

Timpul de pompabilitate

Timpul de pompabilitate este determinat de viteza de hidratare a mineralelor din ciment,

scade cu finetea de macinare si creste cu marirea factorului apa-ciment. Variatiile de presiune sau
intreruperea agitarii, mai ales spre sfarsitul perioadei de testare, pot reduce timpul de pompabilitate.
Reglarea timpului de pompabilitate se face cu ajutorul acceleratorilor sau intarzierilor de priza.

Timpii de prizare

Determinarea timpilor de prizare se face in conditii statice si la o temperatura de 60C2C.

Prima perioada, in care pasta se comporta ca un fluid tixotrop, valoarea tartei de gel nu se modifica
simtitor. In a doua perioada, cand pasta isi pierde fluiditatea si incepe sa se comporte ca un corp solid,
rezistenta de gel creste foarte mult.
Prima perioada, pana la aparitia primelor structuri de cristalizare, care nu se mai pot distruge,
se defineste in mod conventional timp de inceput de priza, iar a doua perioada, cand intreaga proba se
transforma in piatra de ciment, se numeste timp de sfarsit de priza.
1.2

Proprietatile pietrei de ciment

Rezistenta mecanica

Dupa plasarea pastei de ciment in spatiul inelar, are loc transformarea acesteia in piatra de
ciment, prizarea avand loc in conditiile unei compresiuni triaxiale, la temperatura si presiunea din
sonda. Dupa 1224 ore, rezistenta pietrei ajunge la valori satisfacatoare pentru majoritatea
solicitarilor la care va fi supusa.
Deoarece solicitarile din sonda nu reclama valori prea mari ale rezistentei mecanice, s-au
folosit de multe ori, cu rezultate bune, cimentari cu adaosuri ieftine si usoare, dar nu in zona siului sau
a perforaturilor.
Rezistenta mecanica a pietrei de ciment depinde in mare masura de compozitia chimicomineralogica a cimentului, de natura si concentratia adaosurilor si a reactivilor chimici, de finetea de
macinare a cimentului, de presiune, de factorul apa-ciment.

Permeabilitatea

Principalul obiectiv urmarit prin cimentare este etansarea spatiului inelar cimentat; acest lucru
este posibil, numai daca permeabilitatea pietrei de ciment este foarte mica, eventual nula.

Permeabilitatea pietrei creste cu factorul apa-ciment, dar se reduce in timp, cel putin in prima
perioada si la temperaturi moderate. Pana la 7080C permeabilitatea scade, dar la temperaturi mai
mari valorile ei cresc semnificativ.

Constanta volumului pietrei de ciment

Volumul aparent al pietrei de ciment nu ramane constant. Daca se produce o micsorare de

volum exista riscul slabirii aderentei pietrei de ciment la teren si coloana sau aparitiei de fisuri in masa
pietrei, izolarea spatiului inelar fiind compromisa. Daca se produce o marire de volum, care insa, nu are
loc cu aparitia de fisurare in masa pietrei de ciment, etansarea se poate imbunatati.
Din punct de vedere al volumului pietrei de ciment, se poate concluziona ca mentinerea
constanta sau o usoara marire de volum este o cerinta tehnica necesara pentru piatra de ciment si
reusita cimentarii.

Rezistenta la coroziune

Daca la inceput, cei mai multi dintre agentii agresivi accelereaza intarirea, maresc rezistenta
mecanica si chiar micsoreaza permeabilitatea, in timp, au loc procese complexe de dizolvare si spalare
a constituentilor lianti; permeabilitatea pietrei creste, iar rezistenta mecanica scade treptat,
ajungandu-se chiar la distrugerea completa a pietrei de ciment.
Viteza cu care se produce coroziunea pietrei de ciment depinde de tipul cimentului, gradul de
intarire din momentul contactului cu agentii agresivi, natura, concentratia si simultaneitatea in actiune
a acestora, temperatura, presiunea, pH-ul, permeabilitatea si grosimea inelului de ciment si starea de
solicitare mecanica.

Aderenta la roca si coloana de burlane

In timpul prizarii si intaririi pastei de ciment se formeaza legaturi intercristaline intre cimentroca si ciment-metal. Daca aceasta aderenta nu este etansa, prin interspatiile respective pot circula
fluide sau gaze. Aceasta aderenta se poate evalua prin doua metode: mecanic si hidraulic.
Aderenta mecanica se coreleaza cu rezistenta pietrei de ciment, este influentata de aceeasi
factori, dar depinde si de starea de rugozitate a suprafetelor in contact, prezenta mufelor, marimea
sarcinilor normale pe suprafete.
Aderenta hidraulica, masurata cu apa sau azot, nu se coreleaza cu rezistenta pietrei, dar
depinde in mare masura de natura suprafetelor.
1.3 Calculul cimentarii
Orice operatie de cimentare presupune stabilirea, adeseori prin proiectul sondei, a parametrilor
acesteia: intervalul si metoda de cimentare, compozitia si proprietatile pastei, cantitatile de ciment,
reactivi si adaosuri, volumul de apa pentru preparare, volumul si natura fluidului separator, volumul
noroiului de refulare, regimul de pompare si durata operatiei, tipul si numarul agregatelor de
cimentare, caracteristicile echipamentelor auxiliare necesare.

Acesti parametri depind de: genul operatiei, tipul coloanei de burlane, tehnologia, materialele
si mijloacele disponibile, constructia sondei, natura si proprietatile fluidului din sonda, temperatura,
litologia, natura si presiunea fluidelor din porii rocilor izolate, presiunea de fisurare a formatiunilor.
Frecvent, se folosesc doua tipuri de pasta: prima transa cu densitatea mai redusa pe seama
unor adaosuri usoare, iar a doua transa care izoleaza zona siului si eventualele strate productive, din
ciment curat.
Intervalele cimentate, natura si densitatea pastelor, chiar si metoda de cimentare, sunt
preconizate in programul de constructie al sondei, dar, uneori, ele trebuie adaptate la mijloacele
disponibile si conditiile geologo-tehnice concrete.
Tipul cimentului, natura si concentratia aditivilor se stabilesc in conformitate cu temperatura
din sonda, litologia rocilor, prezenta apelor corozive si densitatea necesara.
Pentru o buna dezlocuire a noroiului din spatiul inelar se recomanda ca densitatea minima a
pastei sa fie:
p,minn+(100300) kg/m3

(1)

in care: n reprezinta densitatea noroiului.

Neglijand caderile de presiune din spatiul inelar, densitatea maxima a pastei va fi:

(2)
in care: fis reprezinta gradientul presiunii de fisurare minim;
HS adancimea stratului;
H adancimea de tubare;
Hc inaltimea de cimentare;
g acceleratia gravitationala.
Volumul de pasta se determina cu urmatoarea relatie:

(3)
in care: Dg reprezinta diametrul mediu al gaurii de sonda;
D diametrul exterior al coloanei;

d diametrul interior al burlanelor de sub inelul de retinere;

h inaltimea inelului de retinere a dopurilor fata de siul coloanei.

Prin definitie, coeficientul de cavernometrie K1=

, unde DS este diametrul sapei.
Coeficientul K1 variaza in limite foarte largi, in functie de stabilitatea rocilor din peretii sondei: 1,12,
In zona deja tubata, in locul lui Dg, se ia diametrul interior al coloanei respective.
Daca diametrul coloanei si cel al sondei nu sunt constante, volumul pastei se calculeaza prin
insumare pe portiuni.
Cantitatile de materiale
Dupa ce s-a stabilit si testat in laborator reteta de pasta, se determina cantitatile de ciment,
adaosuri, reactivi si apa necesare prepararii unui volum unitar de pasta.
Cantitatea unitara de ciment pentru simplul amestec apa-ciment va fi:

(4)
in care: c reprezinta densitatea cimentului praf; c=3.1003.200 kg/m3;
a densitatea apei; a=1.000 kg/m3;
p densitatea pastei de ciment.
Volumul unitar de apa este:

(5)
Factorul apa-ciment va fi:

(6)
Cantitatea totala de ciment praf este data de relatia:
mc=k2Vpqc
Volumul total de apa va fi:

(7)

Va= k2Vpva

(8)

in care: k2 reprezinta coeficientul ce ia in considerare eventualele pierderi de pasta in strate, pierderile

de ciment si chiar de pasta de preparare; k2=1,001,10.
Volumul noroiului de refulare este dat de relatia:
Vnr=k3 Ai (H-h)

(9)

in care: k3 reprezinta un coeficient ce tine seama de compresibilitatea noroiului datorita

aerarii; k3=1,011,10.
Ai aria sectiunii transversale in interiorul coloanei:

(10)
unde: tm reprezinta grosimea medie de perete a coloanei:

(11)
Numarul de autocontainere este dat de relatia:

(12)
in care: mac reprezinta capacitatea unui autocontainer.
Numarul de agregate de cimentare este:

(13)
Volumul interior al coloanei va fi:
Vi,col=Ai H

(14)

Debitul real al agregatului este dat de relatia:

Qag,real=v Qag

(15)

in care: v reprezinta randamentul volumic al agregatului.

In acest caz debitul de pompare al pastei va fi:
Qp=2Qag,real

(16)

Daca pasta este asimilata cu un fluid binghamian se calculeaza numarul Hedstrom in spatiul
inelar, cu relatia:

(17)
in care: o,p reprezinta tensiunea dinamica de forfecare a pastei;
pl,p vascozitatea plastica a pastei.
Viteza medie critica, la care curgerea devine turbulenta, este:

(18)
in care: Recr reprezinta numarul Reynolds de tranzitie de la curgerea laminara la cea turbulenta.
Debitul critic de noroi se determina astfel:
Qn=Qcr=Aenvcr

(19)

in care: Aen reprezinta aria sectiunii transversale in spatiul inelar netubat si este data de relatia:

(20)
Caderile de presiune pe lungimea l sunt calculate cu formula Darcy-Weissbach, astfel:

(21)
in care: dech reprezinta diametrul echivalent; dech=De,med-D;
- coeficient de rezistenta hidraulica; =(Re, Bi);

cu:

si
Viteza de curgere in interiorul coloanei este:
-

pentru pasta:

(22)
-

pentru fluidul de refulare:

(23
)
Viteza de curgere in exteriorul coloanei este:
-

pentru pasta:

(24)
-

pentru fluidul de refulare:

(25)
Deoarece se neglijeaza caderile de presiune locale, pentru spatiul inelar se admite un diametru
mediu, iar aria se calculeaza ca o medie ponderata a ariilor pe intervalul tubat si pe cel netubat astfel:

(26)
unde: Hi reprezinta adancimea de tubare a coloanei intermediare;
Di,in diametrul interior al coloanei intermediare;
si

(27)
in care: Aet reprezinta aria sectiunii transversale in spatiul inelar tubat si are relatia:

(28)
Pentru calculul caderilor de presiune in manifoldul de refulare se foloseste relatia urmatoare,
considerand doua conducte colectoare pana la capul de cimentare:

(29)
Durata operatiei de cimentare se stabileste cu relatia:

(30)
In care, cele 15 minute adaugate sunt necesare pentru spalarea liniilor, schimbarea legaturilor,
lansarea celui de-al doilea dop, operatii executate inainte de a pompa noroiul de refulare.
Timpul de pompabilitate al pastei va fi:
Tp,min=1,5Tc
(31)
Tp,max=1,5Tp,min
2 Proiectarea cimentarii coloanelor la sonda AX Oprisenesti
Operatia de cimentare se va executa separat, pe fiecare coloana in parte si se vor determina
urmatoarele: intervalul de cimentare, compozitia si proprietatile pastei, cantitatile de ciment, reactivi si
adaosuri, volumul de apa pentru preparare, regimul de pompare si durata operatiei, tipul si numarul
agregatelor de cimentare.
2.1 Cimentarea coloanei de suprafata
Pentru calculul cimentarii coloanei de suprafata se cunosc urmatoarele date:
-

Diametrul exterior al coloanei: D=9 5/8 in=244,5 mm;

Diametrul interior al coloanei: d=216,8 mm;

Adancimea de tubare: H=200 m;

Diametrul sapei: Ds=311,2 mm;

Inaltimea de cimentare: Hc=200 m;

Adancimea de montare a niplului de la siu: h=20 m;

Densitatea noroiului: n=1.150 kg/m3;

Densitatea cimentului: c=3.150 kg/m3;

Densitatea pastei de ciment: p=1.850 kg/m3;

Coeficientul de cavernometrie: k1=1,20;

Coeficientul de pierderi: k2=1,05;

Coeficientul de compresibilitate al noroiului: k3=1,03;

Tipul pastei: ciment curat.

Volumul de pasta de ciment se determina conform relatiei (3) astfel:

in care:
Cu relatia (4) se determina cantitatea unitara de ciment:

Volumul unitar de apa rezulta din relatia (5):

Conform relatiei (6) se calculeaza factorul apa-ciment:

Cantitatea totala de ciment praf este data de relatia (7):

Conform relatiei (8) volumul total de apa va fi:

Volumul noroiului de refulare este dat de relatia (9):

Vnr=1,030,03946(200-20)=7,31 m3
in care aria sectiunii transversale in interiorul coloanei se determina cu relatia (10):

si grosimea medie de perete cu relatia (11):

Numarul de autocontainere APC-10 cu capacitatea de 10.000 kg se stabileste conform relatiei

(12) astfel:

Numarul de agregate este dat de relatia (13):

3.2.2 Cimentarea coloanei de exploatare

Pentru calculul cimentarii coloanei de exploatare se cunosc urmatoarele date:
-

Diametrul exterior al coloanei: D=7 in=177,8 mm;

Diametrul interior al coloanei: d=139,7 mm;

Adancimea de tubare: H=1.664 m;

Diametrul sapei: Ds=215,9 mm;

Inaltimea de cimentare: Hc=1.664 m;

Densitatea noroiului: n=1.100 kg/m3;

Densitatea cimentului: c=3.150 kg/m3;

Adancimea de montare a niplului de la siu: h=20 m;

Coeficientul de cavernometrie: k1=1,20;

Coeficientul de pierderi: k2=1,05;

Coeficientul de compresibilitate al noroiului: k3=1,03;

Gradientul de fisurare minim: fis=1,65 bar/10 m;

Adancimea stratului: HS=1.450 m.

Densitatea minima a pastei, potrivit relatiei (1) este:
p,min=1100+200=1300 kg/m3

Densitatea maxima a pastei se determina cu relatia (2), neglijand caderile de presiune din
spatiul inelar:

Prin urmare,
[1.300; 2.150] kg/m3. Se va folosi o pasta normala preparata din apa si
ciment S2, cu densitatea p=1.800 kg/m3. Vascozitatea plastica a pastei va fi: pl,p=46CP=46103
Ns/m2 si tensiunea dinamica de forfecare 0,p=14 N/m2; iar pentru fluidul de foraj vom
avea:pl,p=15CP=1510-3 Ns/m2 si 0,n=7 N/m2.
Volumul de pasta de ciment este dat de relatia (3):

in care: Dg=

0,2159=0,236 m

Din relatia (4) se determina cantitatea unitara de ciment:

Volumul de apa este dat de relatia (5):

Conform relatiei (6) se stabileste factorul apa-ciment:

Cantitatea totala de ciment praf rezulta din relatia (7):

mc=1,05 32 1172,09=39.382 kg 40 tone
Volumul total de apa este dat de relatia (8):
Va=1,05 32 0,6279=21 m3
Volumul noroiului de refulare se stabileste conform relatiei (9) astfel:
Vnr=1,030,02134(1664-20)=36,14 m3
in care aria sectiunii transversale in interiorul coloanei este data de relatia (10), iar grosimea medie de
perete de relatia (11):

Numarul de autocontainere APC-10 cu capacitatea de 10.000 kg este dat de relatia (12):

Cu ajutorul relatiei (13) se stabileste numarul de agregate de cimentare ACF-700 echipate cu

plungere de 100 mm si cu un randament volumic de 80%. In tabelul nr. 3.1 sunt prezentate
performantele agregatului ACF-700 la vitezele a VI-a si a VII-a.

Tabelul nr. 1
Performantele agregatului ACF-700 la vitezele a VI-a si a VII-a

Viteza
VI
VII

Debitul agregatului
l/min
555
753

Debitul real al agregatului

l/min
444
602,4

Presiunea agregatului
bar
160
120

Volumul interior al coloanei este dat de relatia (14):

Vi,col=0,021341664=36 m3
Debitul de pompare al noroiului se poate stabili astfel incat miscarea pastei de ciment in
spatiul inelar sa fie turbulenta. Din relatia (15) se determina debitul real al agregatului:

Astfel, debitul de pompare al pastei este dat de relatia (16):

In acest caz, numarul Hedstrom pentru miscarea pastei in spatiul inelar netubat se calculeaza
cu relatia (17):

In functie de numarul Hedstrom se citeste numarul Reynolds de tranzitie de la curgerea

laminara la cea turbulenta:
Recrt=7100
Viteza critica se determina din relatia (18) astfel:

Debitul de noroi va fi dat de relatia (19):

Qn=0,017812,287=0,04073 m3/s=40,73 l/s
in care aria sectiunii transversale in spatiul inelar netubat este data de relatia (3.20):

Deoarece debitul de noroi este mult prea mare, pentru asigurarea unui regim corespunzator se
limiteaza viteza critica la vcr=1 m/s si rezulta astfel debitul de noroi:
Qn=0,17811=17,81 l/s 20 l/s
Se admite in continuare ca pasta de ciment cu volumul V p=32 m3 se pompeaza cu un debit
Qp=20 l/s (un singur agregat); iar noroiul de refulare cu volumul V nr=36,14 m3 se pompeaza cu un debit
Qnr=20 l/s (un agregat).
Viteza de curgere in interiorul coloanei:

pentru pasta se determina cu relatia (22):

pentru fluidul de refulare se determina cu relatia (23):

Viteza de curgere in exteriorul coloanei:

pentru pasta se determina cu relatia (24):

pentru fluidul de refulare se determina cu relatia (25):

Diametrul mediu este dat de relatia (26):

Din relatia (27) se determina aria calculata ca o medie ponderata a ariilor pe intervalul tubat si
pe cel netubat:

in care aria sectiunii transversale in spatiul inelar tubat s-a calculat cu relatia (28) astfel:

Caderile de presiune in manifoldul de refulare se determina folosind relatia (29) astfel:

pentru pasta:

pentru fluidul de refulare:

In continuare se calculeaza Re, Bi, si pentru noroiul de refulare si pentru pasta de ciment, iar
valorile obtinute se vor trece in tabelul nr. 2.
Diametrul echivalent pentru curgerea fluidelor prin conducte este:
dech= Di= 0,1397 m
Diametrul echivalent pentru curgerea fluidelor prin spatiul inelar este:

dech=De,med D=231 177,8=53,2 mm=0,0532 m

Tabelul nr. 2
Caracteristicile reologice ale fluidului de foraj si ale pastei de ciment

Debitul
Spatiul
Viteza

l/s
m/s
Re
Bi
regim

pm
Re
Bi
regim

pm

Fluid de foraj

Pasta de
ciment

20
interior
0,937
16587
36,92
turbulent
0,024

exterior
0,127
5887
43,66
laminar
0,095
1,8

7789
24,08
laminar
0,041

2765
28,47
laminar
0,15
2,5

In cele ce urmeaza se vor calcula doar presiunea de pompare, la agregate si la capul de

cimentare si cea din spatiul inelar in dreptul stratului fisurabil, iar valorile obtinute sunt prezentate in
tabelul nr. 3.
Tabelul nr. 3
Presiunea de pompare, la agregate, la capul de cimentare si cea din dreptul
stratului fisurabil

Lungimi de fluide

Presiunea

ln

lp

hn

hp

de
pompare

la capul
coloanei

l/s

bar

bar

In dreptul
stratului
fisurabil
bar

20

1664

1664

22,1

21,5

270,2

20

476

1664 1664

2,5

270,2

20

476

1664 1664

1,8

271,6

20

476

1664 1664

1,8

271,6

20

1640 20

1664

84,3

80,8

309,7

Momentul

Debitul

1.Incepe
pomparea
pastei de ciment
2.Sfarsitul
pomparii
pastei de ciment
3.Incepe
pomparea
noroiului de cimentare
4.Pasta
de
ciment
ajunge la siu
Sfarsitul operatiei de

cimentare
Durata operatiei de cimentare care incepe odata cu prepararea si pomparea pastei de ciment
este data de relatia (30):

Timpul de pompabilitate al pastei se calculeaza cu relatia (31):

In figurile urmatoare sunt ilustrate variatia debitului, a presiunii de pompare si a presiunii in

dreptul stratului fisurabil.

http://www.scrigroup.com/geografie/geologie/CALCULUL-COMPOZITIILOR-DECIME64652.php