MORTARUL

Mortarul este un element fundamental al lucrariilor de zidarie, de a carui compozitie

si mod de lucru depinde in mare parte rezultatul final. Mortarul este un amestec de
apa, liant si materiale inerte, utilizat la punerea in opera a caramizilor si la rostuire.
Materialul inert este reprezentat de catre nisip, iar cimentul si varul constituie
liantul. Pentru restaurarea zidurilor antice se foloseste, de obicei, ca liant, varul,
pentru a obtine un mortar similar cu cel preparat in antichitate.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI NECESARE ALE MORTARULUI

Exista un tip adecvat de mortar pentru fiecare gen de lucrare. Proiectantul specifica
caracteristicile si compozitia mortarului, tinand cont de exigentele de rezistenta,
aspectul exterior, precum si de prelucrabilitatea materialului in scopul usurarii
procesului de punere in opera.

Rezistenta si aspectul estetic

Mortarul trebuie sa aiba urmatoarele
caracteristici: Rezistenta
suficienta la compresie
- Forta suficienta de a face priza cu caramida
- Durata suficienta de viata
- Rezistenta la patrunderea ploii
- Aspect placut
- Absorbtie a apei similara cu cea a caramizilor
Mortarul cel mai adecvat pentru o pozitionare corecta a caramizilor este cel de tip
pastos; daca mortarul contine prea multa apa sau aditivi plastifianti, el apare umed,
impiedicand realizarea unei lucrari curate si provocand usoare bavuri ale peretelui.
Zidarul, impreuna cu directorul de lucrari, evalueaza consistenta si adecvanta la
lucru a mortarului, tinand cont de conditiile de lucru: temperatura, umiditate, tipul

caramizii etc. Odata definita consistenta, ea trebuie mentinuta constanta, deoarece

chiar si o mica variatie a cantitatii de apa introduse poate provoca modificari de
culoare; mai mult, modificarile in cantitatea de ciment, nisip si var nu se pot realiza
decat cu acordul directorului de lucrari, pentru a nu influenta in mod negativ
rezistenta si durata mortarului.

Prelucrabilitatea
Mortarul se aplica manual intre doua siruri de caramizi, pe o suprafata relativ
redusa; astfel el nu trebuie sa fie foarte fluid, deoarece ar cadea pe peretlii laterali,
dar nici foarte dens, fiindca ar deveni foarte dificil de intins; zidarii prefera un mortar
usor de intins si care nu se solidifica nici prea repede nici prea lent. Comportamentul
mortarului depinde fie de materialele prescrise de catre proiectant, fie de modul de
lucru al zidarilor, precum si de protectia impotriva intemperiilor, atat inainte cat si
dupa procedura de aplicare.

MORTAR CU VAR NESTINS

Mortarul cu var stins, sau mortarul comun, poate face priza doar in prezenta aerului;
in prezent, acest tip mortar se foloseste aproape exclusiv la tencuieli si lucrari de
restaurare. Solidificarea intervine datorita anhidridei carbonice prezenta in aer si are
loc din exterior catre interior, proces ce ar putea fi mai lent in cazul zidurilor cu
grosime mare. Rezistenta mecanica redusa a acestui tip de mortar, sensibilitatea lui
ridicata la inghet, solidificarea lenta si toleranta infima la agenti chimici agresivi
(saruri si compusi organici) fac ca, in zilele noastre, sa se prefere un tipul de mortar
descris mai jos:

MORTAR CU VAR DESHIDRATAT

Utilizarea ca material de legatura a varului deshidratat sau a cimentului, confera
acestui tip de mortar posibilitatea de a se solidifica chiar si daca este introdus in
apa. Mortarul cu car deshidratat are foarte mare putere adeziva la suport,
plasticitate si coeziune, ceea ce il face compatibil cu lucrarile in material ceramic.

Odata solidificat, mortarul capata o structura usor poroasa permeabila la aer, ce

reduce insa rezistenta la inghet si impermeabilitatea la apa; mortarul in discutie
este asadar recomandat in cazul unor cladiri putin solicitate climatic. Rezistenta
mecanica este totusi suficienta pentru lucrarile de placare si cu mult superioare
celei a mortarului cu var nestins.

MORTAR DE CIMENT
Caracteristica fundamentala a acestuia este aceea de a dobandi, in timp relativ
scurt, valori superioare de rezistenta mecanica, de impermeabilitate si durata de
viata. Intervalul in care acest tip de mortar face priza este foarte redus , ceea ce se
opune oarecum ritmului lent de punere in opera caracteristic lucrarilor in caramida
aparenta. Un mortar cu o priza mai lenta permite, printr-o serie de miscari ale
mistriei, remedierea unor mici erori de aliniere, de pozitionare sau de rostuire.
Cimentul de obicei utilizat este cel tip 325. Cu cat este mai mare cantitatea de
ciment prezenta in mortar, cu atat mai mare va fi riscul de aparitie a fisurilor; e
nevoie deci de mare atentie in utilizarea acestui mortar, evitand evaporarile rapide
si umezind in permanenta partile aflate in executie.
Atunci cand, datorita unor exigente de rezistenta si impermeabilitate, e absolut
necesara folosirea mortarului de ciment, echipei de lucru i se va face un instructaj
special cu privire la rigorile acestui material, prevederile instructajului urmand a fi
respectate intrutotul.
De asemenea, mortarul in discutie prezinta si un risc substantial de formare a
eflorescentelor.

MORTAR MIXT
Mortarul mixt este prepartat cu doua sau mai multe tipuri de liant, pentru a se pune
in comun proprietatile tuturor elementelor si a se obtine un compus optim pentru
lucrarea in cauza. Mortarul mixt este preferta in cadrul lucrarilor in caramida
aparenta; cele mai frecvent intalnite sunt:
Mortar de var dehidratat si ciment
Acesta imbunatateste rezistenta mortarului cu var deshidratat.
Mortar de ciment cu var
Varul nestins adaugat la ciment in cantitati mici (mai putin de 20% din greutatea
cimentului), contribuie la ameliorarea prelucrabilitatii mortarului si reduce riscul
aparitiei fisurilor.
Mortar de var nestins, var deshidrarat si ciment
Prin acest amestec, se amelioreaza plasticitatea mortarului, aderenta la caramida,
rezistenta mecanica si impermeabilitatea la apa.
In concluzie, reiese cum compozitia mortarului poate varia in functie de exigentele
operei ce se vrea realizata sau de diversele conditii de lucru. Precizam ca dozarea
componentelor, pentru a obtine un amestec plastic si adecvat lucrului, se leaga de
granulatia materialului inert: cu cat e mai mare granulatia nisipului, cu atat mai
mica va fi cantitatea de liant necesara.

 AMESTECURI GATA DE FOLOSIT SI MORTAR PRECONFECTIONAT

Aceste produse ridica usor costul lucrarii, dar au avantajul unei garantii majore a
calitatii (culoare, granulatie etc). Avantajul produselor este si unul de ordin
organizatoric, in sensul anularii necesitatii de mai prepara mortarul pe un santier
limitat ca spatiu. Deoarece aceste amestecuri pot contine aditivi chimicii,
proiectantul sau directorul de lucrari va citi cu atentie compozitia lor si va evalua
atent utilizarea acestora in relatie cu caracteristicile lucrarii
Amestecuri gata de folosit
Componentele, dozate corect, se gasesc in comert sub forma de amestecuri uscate;
acestea pot fi livrate pe santier in saci de hartie impermeabila. Ele pot contine
plastifianti sau/si pigmenti. In faza de adaugare a apei peste amestecul uscat, se
vor urma strict indicatiile producatorului. Ca si componentele neamestecate, si
amestecurile se vor proteja de contactul daunator cu alte materiale, de muradrie si
de vehiculele de pe santier, de diferentele de temperatura si de intemperii.
Mortar preconfectionat
Acesta este livrat pe santier in stare umeda, de obicei in recipiente inchise, de
dimensiuni pana intr-un metru cub. Mortarul poate fi utilizat fara alte adaosuri si,
daca deja contine aditivii adecvati pentru amanarea prizei, nu va fi nevoie sa se
amestece in el timp de 36 de ore. Utlizarea mortarului preconfectionat presupune si
o atentie deosebita acordata urmatoarelor aspecte:
- Acoperirea recipientelor pentru a reduce la minim efectul agentilor
atmosferici.
- Curatarea recipientelor inainte de a-i umple cu mortar proaspat.
- Evitarea dizolvarii mortarului prin adaugarea de apa, odata ce acesta a
inceput sa se solidifice.

MORTARUL COLORAT
Mortarul colorat se obtine prin adaugarea de oxizi, in cantitati pana la 5% din
greutatea liantului. Pentru a alege culoarea exacta, se vor realiza esantioane de
proba cu mortar de diferite coloraturi. In timpul executiei acestor esantioane
trebuie, inainte de toate, se vor dispune corect caramizile si, odata indeplinit acest
pas, se vor executa si finisa rosturile; controlarea culorii se va face doar dupa ce
mortarul din rosturi s-a uscat complet. Productia repetata pe santier a mortarului de
culoare constanta poate fi dificila; orice variatie in amestec, fie ca deriva dintr-o
greseala de masurare a cantitatii pigmentului, nisipului, varului sau cimentului, fie
din modificare tipului de material introdus in amestec, pot cauza schimbari
semnificative a culorii mortarului si a intregii lucrarii. In cazul in care mortarul e
preparat pe santier, responsabilitatea revine zidarului (de preferabil va fi unul singur
insarcinat cu amestecul, si mereu aceeasi persoana). De asemenea, e necesar ca
metodele de realizare a rosturilor sa fie mereu aceleasi. Mortarul gata de folosit
permit o mai mare constanta a culorii. Daca e prevazuta utilizarea de mortar de
culori diverse, se recomanda realizarea tuturor rosturilor cu acelasi mortar; apoi,
pentru zonele unde e prevazuta alte culoare, se vor razui rosturile pana la 10-15mm
adancime si se vor finisa cu culoarea ceruta. Utilizare simultana de doua tipuri
diferite de mortar este o sarcina complexa si necesita doua mistrii distincte.

 MATERIALE
Proiectantul si directorul de lucrari sunt responsabili de selectarea tipului si calitatii
componentelor pentru mortar, iar echipei de lucru ii revine aprovizionarea cu acele
materiale, inmagazinarea lor si amestecarea atenta si riguroasa a componentelor.
Varul si cimentul
Cele mai utilizate liante sunt cimentul, varul deshidratat si var stins. Varul, adaugat
in amestec sub forma de lapte de var, ajuta la intarzierea uscarii mortarului in
timpul utilizarii acestuia; mai mult, el imbunatateste coeziunea, aderentza si reduce
riscul de scurgere a mortarului de-a lungul fatadei. Laptele de var e o componenta
fundamentala a mortarului cu var nestins si se obtine prin stingerea varului cu apa.
Cimentul este un material ce contribuie substantial la obtinerea unui mortar cu o
majora rezistenta la compresiune; cimentul recomandat in cazul lucrarilor cu
caramida aparenta este cimentul normal Portland, care: reduce riscul formarii
eflorescentelor si anuleaza necesitatea utilizarii unor alte tipuri de ciment, cum ar fi
cel puzzolanic cu o cantitate apreciabila de sulfat de sodiu. Prin urmare pe santier
se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:
- Se vor folosi doar liantele indicate de catre proiectant, in rapoartele
cantitative prescrise si mereu de la aceeasi firma producatoare;
materialele de provenienta diferita pot genera coloraturi variate ale
mortarului, ceea ce va afecta aspectul intregii lucrari.
- Sacii cu liant nu se vor depozita direct pe sol si vor fi feriti in permanenta
de ploaie.
- Nu se utilizeaza materiale ca au fost expuse la ploaie, deaorece s-ar
obtine astfel un mortar mai slab si de durata redusa.
Nisipul
Nisipul este produsul dezagregarii pietrelor mai mari, proces datorat fenomenelor
naturale sau unor lucrari speciale. Mortarul trebuie sa contina nisip de granulatie
corecta, cu granule fine, medii si mari. Utilizarea nisipului adecvat ajuta la retinerea
apei pentru suficient timp, ceea ce ii permite mortarului sa dezvolte maxima
rezistenta, durata si aderenta. Nisipul din comert, in functie de granulatie, este
clasificat astfel:
- Nisip grosier: granule pana la 7 mm
- Nisip mediu: granule pana la 5 mm
- Nisip fin: granule pana la 3 mm
Pentru lucrarile cu caramida aparenta, nisipul grosier nu este indicat. Cel mediu
genereaza un aspect usor rustic si deci este recomandat doar pentru caramizile din
pasta moale. In mod normal, se foloseste nisipul fin, mai ales pentru caramizile
extrudate ale caror muchii sunt taiate precis.
Un nisip bun trebuie sa fie silicos si cu o granulatie corecta; nisipul reprezinta de
obicei 60-70% din masa mortarului si are functia de a mari volumul amestecului si
de a facilita trecerea anhidridei carbonice in faza de priza si solifificare. Nisipul cu
particule de aceeasi dimensiune contin mari cantitati de aer si necesita mai mult
liant care sa umple interstitiile si sa formeze astfel un mortar acceptabil; acesta va fi
totusi mai slab, incapabil sa retina particulele mai fine, va avea tendinta sa se
retraga cauzand, formarea de crapaturi ce favorizeaza patrunderea apei de ploaie.
Nisipul nu trebuie sa contina cantitati excesive de particule foarte fine, mai mici de 3
microni, ce nu e indicat se reprezinte mai mult de 4% din masa totala. Nisipul de

mare contine saruri ce influenteaza negativ calitataea mortarului, chiar daca este
spalat inainte; de aceea, se recomanda evitarea lui in toate situatiile!
Pentru a obtine un rezultata estetic, aprovizionarea cu nisip pentru intreaga lucrare
si de la aacelasi furnizor, ceea ce ajuta la evitarea modificarilor de culoare ce pot
surveni ulterior prin folosirea de nisip diferit.
Nisipul se depoziteaza intr-un loc ferit de ploaie, de vehicule si NU in contact cu alte
materiale de constructie; nisipul murdar formeaza un mortar mai putin rezistent si
cu o culoare alterata.
Apa
Apa, utilizata pentru a amesteca liantul cu materialul inert, nu trebuie sa contina nici
impuritati, nici saruri ce ar putea compromite rezistenta sau aspectul estetic al
mortarului. Regula spune ca apa ar trebui sa fie intr-atat de curata incat sa poate fi
bauta. In cazul in care santierul nu este legat la conducta, apa va fi transportata in
recipiente curate, fara reziduuri. In cazul in care apa din conducta este de tip dur,
adica bogata in carbonat de calciu si magneziu, se va tine cont ca acest factor poate
constitui un risc de formare a eflorescentelor.

Amestecarea realizata manual

Acest procedeu este destul de rar intalnit in zilele noastre deoarece, chiar si in cazul
unei lucrari limitate ca amploare, sunt disponibile betoniere mici cu motor electric.
Totusi, amestecarea manuala poate fi necesara in cazul unor renovari restranse (ex.
un singur apartament, un perete etc); amestecul se va realiza plasand o bucata de
lemn sau o panza groasa sub recipientul in care se lucreaza, pentru a evita
murdarirea pardoselilor sau asfaltului. Componentele, dozate corect, se varsa una
peste cealalta, iar apoi se amesteca totul cu cazmaua, formandu-se un crater in
mijlocul gramezii reiesite; in acest crater se adauga apa, putin cate putin,
incorporand-o in amestec pana cand consistenta mortarului devine satisfacatoare.

Amestecarea realizata de betoniera

Inainte de toate, se curata bine betoniera, mai ales daca inainte s-au utilizat si
pigmenti. E important sa se foloseasca o cantitate corecta de apa, fiindca excesul ar
putea forma un mortar slab in consistenta si de o culoare mai deschisa. Exista varii
metode de preparare a mortarului, dar ele difera foarte putin. Este totusi total
nerecomandat sa se amestece cimentul, varul si nisipul in betoniera inainte de a
adauga apa, intrucat s-a demonstrat ca mare parte a cimentului ramane lipita de
pereti, iar mortarul nu va fi destul de consistent.
Prezentam asadar doua metode de lucru; prima metoda este bazata pe
recomandarile Codului de Practica englez pentru lucrarile de zidarie:
- Utilizati din apa necesara si din cantitatea de nisip; amestecati si adugati
treptat cimentul.
- La final, adaugati si restul de nisip si apa; daca cimentul NU este adaugat
treptat si cu atentie, atunci se formeaza cocoloase ce impiedica
omogenizarea amestecului cauzand, pe termen lung, formarea de pete pe
suprafata zidului.
Pentru a evita fenomenul de mai sus, prezentam a doua metoda:
- Utilizati din apa necesara si adaugati treptat si atent cimentul, astfel incat
sa obtineti un amestec fara cocoloase.
- Adaugati celelalte componente si restul de apa.

Utilizarea amestecurilor gata de folosit

In acest caz, e bine sa se respecte instructiunile producatorului si, mai ales, sa se
acorde atentie cantitatii de apa ce trebuie adaugata dozarea este specificata in
instructiuni

PUNEREA IN OPERA
Mortarul nu e doar un amestec cu scopul de a lipi caramizile; acesta este un
element indispensabil pentru construirea unui zid solid, durabil si cu aspect placut.
Mortarul reprezinta circa 1/5 din suprafata si astfel, omogenitatea si calitatea
estetica a lucrarii depinde de finisarea acestuia. E important ca tot membrii echipei
de lucru sa foloseasca aceleasi tehnici, altminteri rezultatul ar fi unul eterogen.
Zidul va fi protejat pana cand mortarul a facut priza, deoarece ploaia poate spala
particulele mai mici de ciment, nisip si pigmenti, murdarind astfel permanent zidul.
In caz de inghet, zidul se va proteja in timpul noptii cu ajutorul unui covor izolant si
o prelata impermeabila. Inghetul compromite ireversibil mortarul ca inca nu a facut
priza la caramida. Cum s-a mentionat deja, nu se recomanda adaugarea de aditivi
antigel: desi ei sunt utili in cazul betonului armat, folosirea lor nu se recomanda in
situatia de fata deoarece, volumul crescut al caramizilor, in raport cu stratul subtire
de mortar in timpul punerii in opera fac ca temperatura mortarului (crescuta
artificial cu ajutorul antigelului) sa scada, anuland efectul. Amestecurile antigel pot
provoca eflorescente notabile ce dauneaza aspectului estetic al lucrarii. Nu se
recomanda de asemenea sa se lucreze in caz de temperaturi mai mici de 5 grade C,
precum nici daca temperatura prezenta de 3 grade C se afla in scadere (de
exemplu, in timpul dupa-amiezei), in timp ce se poate lucra daca temperatura
prezenta este de 1 grad C si se anticipeaza cresteri (cum ar fi in timpul diminetii).