Rețele de

Laborator 2 – Adrese IPv4 1

calculatoare

Laborator 2
Cuprins
I. Introducere.
II. Masca de rețea (subnet mask), subrețele.
III. Spațiul de adrese locale.
IV. Sarcini de lucru
V. Referințe
Rețele de
Laborator 2 – Adrese IPv4 2
calculatoare

I. Introducere.

Adresele IP (IPv4) au fost standardizate în 1981. O adresă de IP (Internet Protocol) este un

identificator unic pentru un calculator (nod) într-o reţea IP. O adresă IP este un număr binar pe 32 de
biţi reprezentat ca o valoare de 4 numere zecimale – fiecare reprezentând 8 biţi – cuprinse în
intervalul 0 – 255 (octeţi), separate prin puncte. Această notaţie este cunoscută ca "dotted decimal".

10110001 00000100 00010110 00001000

177. 4. 22. 8

Adresarea IP este o adresare de tip ierarhic, adică identifică unic un element precizând și
arborescența căreia îi aparține. Astfel, o parte din cei 32 de biți ai adresei sunt rezervați pentru
identificarea rețelei (subrețelei) și restul pentru identificarea unui element unic în rețea (interfață,
gazdă).
Inițial, adresele IP (RFC 791) au fost împărțite în 5 clase, notate cu literele A-E. Aceste clase
sunt identificate prin cei mai semnificativi biți ai adresei.
Clasa A
Prima adresă 00000000. 00000000. 00000000. 00000000
Ultima adresă 01111111. 11111111. 11111111. 11111111 Interval
Componente Biți REȚEA Biți GAZDĂ 0.0.0.0 –
128 (27) 16.777.214 (224) 127.255.255.255
rețele gazde per rețea

Clasa B
Prima adresă 10000000. 00000000. 00000000. 00000000
Ultima adresă 10111111. 11111111. 11111111. 11111111 Interval
Componente Biți REȚEA Biți GAZDĂ 128.0.0.0 –
16.384 (214) 65.534 (216) 191.255.255.255
rețele gazde per rețea

Clasa C
Prima adresă 11000000. 00000000. 00000000. 00000000
Ultima adresă 11011111. 11111111. 11111111. 11111111 Interval
Componente Biți REȚEA Biți GAZDĂ 192.0.0.0 –
2.097.152 (221) 254 (28) 223.255.255.255
rețele gazde

Clasa D
Prima adresă 11100000. 00000000. 00000000. 00000000
Interval
Ultima adresă 11101111. 11111111. 11111111. 11111111
224.0.0.0 –
Componente Adrese folosite pentru muticast – nu au cele
239.255.255.255
două componente

Clasa E
Prima adresă 11110000. 00000000. 00000000. 00000000
Interval
Ultima adresă 11111111. 11111111. 11111111. 11111111
240.0.0.0 –
Componente Adrese rezervate pentru teste – nu au cele
255.255.255.255
două componente
Rețele de
Laborator 2 – Adrese IPv4 3
calculatoare

Clasa A a fost proiectată pentru a satisface cerințele ridicate de rețelele de mari dimensiuni.
Astfel, pentru definirea rețelei se folosește doar primul octet, restul fiind rezervați pentru 16
milioane de gazde. Domeniul de valori nu include clasele de adrese 0.0.0.0 și 127.0.0.0. Clasa de
adrese 0.0.0.0 poate crea confuzii cu rutele implicite (rutele implicite – directarea tuturor pachetelor
pe o singura interfață – sunt marcate convențional cu 0.0.0.0), iar clasa 127.0.0.0 este rezervată
pentru adrese de loopback (monitorizare și testare a interfețelor și a stivelor de comunicație).
Clasele D și E au un spațiu de adrese plat, toți biții indicând adresa uneia sau mai multor
stații.
Din spațiul de adrese al gazdelor pot fi folosite maxim 2biti_gazda-2 adrese. Adresa IP pentru
care toți biții de gazdă sunt 0 se numește adresa de rețea (identifică rețeaua) și adresa IP pentru care
toți biții de gazdă sunt 1 se numește adresă de difuzie (broadcast – toate gazdele din rețea acceptă
pachetul de date).

Exemplu:
Fie adresa IP 130.5.5.17. Identificăm rețeaua ca fiind de clasă B (după biții cei mai semnificativi).

Astfel, biții 0-15 reprezintă spațiul de adrese al gazdelor și biții 16-31 identifică (parțial) rețeaua.
Pentru obținerea adresei de rețea, biții 0-15 se completează cu 0 și rezultă 130.5.0.0.
Pentru obținerea adresei de difuzie a rețelei, biții 0-15 se completează cu 1 și rezultă 130.5.255.255.
O gazdă poate lua adrese în intervalul 130.5.0.1 – 130.5.255.254.

Notă: pentru difuzia în rețeaua locală se folosește adresa 255.255.255.255, iar pentru difuzia
în altă rețea doar biții câmpului de gazdă trebuie să aibă valoarea 1.

II. Masca de rețea (subnet mask), subrețele

Prin folosirea claselor de adrese A, B, C, eficiența de alocare a adreselor gazdă este mică.
Dacă pentru o rețea cu 10 gazde se alocă adrese de clasă C (cel mai mic spațiu de adrese disponibil),
244 de adrese rămân nefolosite. Identic, dacă o rețea are 512 gazde, adresele alocate vor fi de clasă
B și 65k adrese rămân nefolosite.
Toate nodurile de rețea ce pot comunica între ele folosind dispozitive de nivel 1 și 2 (ex. hub,
switch) definesc o rețea locală. Comunicațiile între rețele locale se fac prin intermediul ruterelor.
Astfel, pornind de la problema descrisă anterior, a apărut ideea divizării unei rețele în subrețele (RFC
917, 1984; RFC 950, 1985) prin folosirea ruterelor. Din exterior (punctul/punctele de acces ale
rețelei) împărțirea în subrețele este transparentă.
Pentru implementarea acestui mecanism, din mulțimea biților gazdă ai adresei IP se rezervă
biții mai semnificativi pentru identificarea subrețelei. Fiecare gazdă mai dispune de o mască de rețea.
Aceasta este un număr de 32 biți care în conjuncție logică cu adresa IP identifică biții gazdă rămași
efectiv pentru identificarea nodurilor. Fiecare bit din masca de rețea ce corespunde ca poziție cu un
bit de rețea/subrețea al adresei IP are valoarea 1, în timp ce biții corespunzători biților gazdă au
valoarea 0. Masca poate fi exprimată zecimal (dotted decimal).
Astfel, clasele de adrese A, B și C dispun de măști standard rezultate din caracteristicile
fiecărei clase:

Clasă Biți REȚEA Biți GAZDĂ Mască de rețea

A 8 24 11111111. 00000000. 00000000. 00000000
(255) (0) (0) (0)
Rețele de
Laborator 2 – Adrese IPv4 4
calculatoare

B 16 16 11111111. 11111111. 00000000. 00000000

(255) (255) (0) (0)
C 24 8 11111111. 11111111. 11111111. 00000000
(255) (255) (255) (0)

Pentru divizarea unei rețele în subrețele se „împrumută” biți pentru identificatorul de

subrețea (eng. Subnet ID) din biții gazdă disponibili. Întotdeauna, rezervarea începe de la biții mai
semnificativi, identificatorul de subrețea fiind poziționat în continuarea identificatorului de rețea -
din punct de vedere al măștii de rețea șirul de biți de 1 trebuie să fie continuu. Altfel spus, în procesul
de divizare în subrețele, numărul de biți de 1 ai măștii de rețea se extinde cu numărul de biți alocați
pentru identificatorul de subrețea. Se consideră exemplul din figura 1 pentru o rețea de clasă B. Dacă
se decide împărțirea în 8 subrețele, se alocă 3 biți (23 = 8) pentru identificatorul de subrețea și masca
de rețea se modifică în mod corespunzător – biții 15-13 devin 1.

Figura 1 – Exemplu de alocare a biților de subrețea

Notă: Prin efectuarea operației logice ȘI între o adresă oarecare (adresă gazdă) și masca de rețea se
obține adresa de rețea!

Exemplu:
Fie adresa de rețea 194.110.5.0 (clasa C, 254 gazde, mască 255.255.255.0). Se dorește împărțirea în 4
subrețele și se alocă 2 biți din biții gazdă (22 = 4 subrețele). Masca de rețea rezultată este
255.255.255.192. Aceasta este echivalentă cu prefixul /26 (adică 26 biți de 1 în masca de rețea). Cele
două informații pot fi grupate astfel: 192.110.5.0/26.

Adresa rețelei 11000010.1101110.00000101.00000000

Masca de rețea 11111111.1111111.11111111.11000000

Cei 2 biți marcați cu roșu reprezintă biții de subrețea, restul biților de 1 corespund biților de rețea ai
clasei C. Astfel, prin atribuirea de valori între 0 și 3 (00, 01, 10, 11) pentru cei 2 biți se definesc
adresele subrețelelor.
Subrețeaua 1 - 11000010.1101110.00000101.00000000 – 194.110.5.0
Subrețeaua 2 - 11000010.1101110.00000101.01000000 – 194.110.5.64
Subrețeaua 3 - 11000010.1101110.00000101.10000000 – 194.110.5.128
Subrețeaua 4 - 11000010.1101110.00000101.11000000 – 194.110.5.192

Spațiile de adrese pentru cele 4 subrețele sunt:

Subrețeaua 1 - 194.110.5.0-194.110.5.63
Subrețeaua 2 - 194.110.5.64-194.110.5.127
Subrețeaua 3 - 194.110.5.128-194.110.5.191
Subrețeaua 4 - 194.110.5.192-194.110.5.255
Rețele de
Laborator 2 – Adrese IPv4 5
calculatoare

În mod similar cu spațiul de adrese de rețea, în spațiul de adrese de subrețea sunt rezervate prima și
ultima adresă pentru identificarea subrețelei și a adresei de difuzie.

Pentru subrețeaua 2 adresa care identifică subrețeaua este 194.110.5.64 și adresa de difuzie
194.110.5.127. Astfel, rămân doar 62 de adrese disponibile pentru gazde!!!

Notă: În cazul alocării bazate pe clase toate subrețelele au aceeași dimensiune (spațiul de
adrese este același)!!
Notă: În trecut era descurajată folosirea primei și ultimei subrețele (subrețeaua „zero”,
subrețeaua „difuzie”), deoarece exista riscul de confuzie între adresa rețelei inițiale și adresa
primei subrețelei, respectiv între adresa de difuzie a rețelei inițiale și adresa de difuzie a ultimei
subrețele. Pentru exemplul anterior, dacă un calculator din exteriorul rețelei 194.110.5.0 trimite un
pachet de difuzie către adresa 194.110.5.255, ruterul/ruterele care deservesc rețeaua și
subrețelele vor trimite pachetul către toate gazdele din rețeaua inițială sau către toate gazdele din
subrețeaua 194.110.5.192?

III. Spațiul de adrese locale

În RFC1918 este specificat faptul că organizațiile care au nevoie de adrese IP intern (doar în
rețeaua proprie) trebuie să folosească niște spații de adrese special rezervate. Astfel, IANA a rezervat
următoarele blocuri pentru rețele de tip Intranet:
• 10.0.0.0-10.255.255.255 (10.0.0.0/8)
• 172.16.0.0-172.31.255.255 (172.16.0.0/12)
• 192.168.0.0-192.168.255.255 (192.168.0.0/16)
Folosirea adreselor din aceste spații poate fi făcută fără a informa IANA sau un RIR (Regional Internet
Registry). Aceste adrese nu sunt injectate în sistemul de rutare global al Internetului și pot fi folosite
simultan de mai multe organizații.
Dezavantajul acestei scheme de adresare este că trebuie folosit un mecanism NAT (Network
Address Translator) pentru accesul la rețeaua globală. Cu toate acestea, mecanismul NAT oferă
flexibilitate în cazul schimbării ISP-ului și reduce la minim necesarul de adrese IP globale pentru
organizații mici și medii.

IV. Sarcini de lucru

1. Realizați conversia din binar în zecimal pentru numerele din tabel. (Analizați exemplul).

Nr. binar 128 64 32 16 8 4 2 1 Nr. zecimal

11001100 1 1 0 0 1 1 0 0 128+64+8+4 = 204
10101010 ...
11100111 ...
01010101 ...
01110011 ...
00110011 ...
10000111 ...
10110110 ...

2. Realizați conversia din zecimal în binar pentru numerele din tabel. (Analizați exemplul).

Nr. zecimal 128 64 32 16 8 4 2 1 Nr. binar

(2 ) (2 ) (2 ) (2 ) (2 ) (2 ) (2 ) (20)
7 6 5 4 3 2 1
Rețele de
Laborator 2 – Adrese IPv4 6
calculatoare

48 0 0 1 1 0 0 0 0 001100002
123 ...
222 ...
23 ...
135 ...
192 ...
152 ...
201 ...

3. Rescrieți în formă binară următoarele adrese, identificați clasa din care fac parte și specificați
valoarea măștii de rețea.
Adresă IP Formă binară Clasă Mască de rețea
145.32.59.24 10010001.00100000.00111011.00011000 B 255.255.0.0
200.42.129.16
14.82.19.54
11.22.33.44
212.123.89.45
130.15.65.12

4. Fie spațiul de adrese de clasă B - 132.45.0.0. Se dorește crearea a 8 subrețele.

• Câți biți sunt necesari pentru definirea celor 8 subrețele?
• Care sunt măștile de rețea pentru spațiul de adrese inițial și pentru subrețele?
• Exprimați în format zecimal cu prefix de rețea spațiile de adrese pentru subrețele.
• Care este gama de adrese gazdă pentru a treia subrețea?
• Care este adresa de difuzie pentru a cincea subrețea?

5. Fie spațiul de adrese de clasă C - 200.35.1.0. Se doreștea definirea unui număr maxim de subrețele
care să permită conectarea a câte 20 de calculatoare.
• Câte subrețele putem crea?
• Care este masca de rețea pentru aceste subrețele?
• Care este numărul maxim de gazde suportat de o subrețea?
• Exprimați în format zecimal cu prefix de rețea spațiile de adrese pentru subrețele.
• Care este gama de adrese gazdă pentru a șasea subrețea?

6. Fie următoarele perechi <adresă IP, mască de rețea> ce identifică o stație dintr-o subrețea:
a. 15.72.123.45, 255.240.0.0
b. 125.1.25.100, 255.255.255.0
c. 99.40.15.12, 255.248.0.0
d. 75.75.75.75, 255.255.252.0
e. 200.16.10.22, 255.255.255.240
Răspundeți la următoarele întrebări :
• Care este adresa rețelei inițiale?
• Care este adresa subrețelei din care face parte stația?
• Care este adresa de difuzie asociată subrețelei din care face parte stația?
• În câte subrețele a fost împărțită rețeaua inițială?

V. Referințe

• Dan Dumitrescu, Clase de adrese IP, http://cursuri-online.wikispaces.com/file/view/Clase_

de_adrese_IP.pdf
Rețele de
Laborator 2 – Adrese IPv4 7
calculatoare

• Rughiniș Răzvan et al., Rețele locale de calculatoare, Printech, București, 2012

• IETF RFC 917, 932, 940, 1517, 1518, 1519, 1520, 1918
• Charles Kozierok, The TCP/IP guide, capitolul 9, http://www.tcpipguide.com