Cuvinte cheie- RC

Adresa IP = IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a

datelor, fără conexiune permanentă. Acesta identifică fiecare interfață logică a echipamentelor
conectate printr-un număr numit „adresă IP". Versiunea de standard folosită în majoritatea cazurilor
este IPv4. În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată pe 32
de biți (de ex. 192.168.0.1). Alocarea adreselor IP nu este arbitrară; ea se face de către organizații
însărcinate cu distribuirea de spații de adrese.
Adresa IP multi-cast = adresele grupului multicast sunt adrese IP in gama de la 224.0.0.0 la
239.255.255.255 . Pentru fiecare adresa multicast exista un set de zero sau mai multe calculatoare host
care il asculta – acest set se numeste host group. Pachetele care sunt trimise unei adrese multicast sunt
trimise numai membrilor acelui grup . Astfel multicastul face posibila stabilirea unei conexuni unul-la –
cativa.
Adresa IP privata = Asemenea rezervărilor IPv4 pentru adrese private sau rețele interne închise,
există și adrese IPv6 rezervate pentru spațiul privat de adresare. În IPv6, acestea se numesc Adrese
Local Unice (engleză Unique Local Addresses - ULA). RFC 4193 rezervă prefixul fc00::/7 în acest
scop, împărțindu-l în 2 spații /8 cu politici implicite diferite pentru fiecare spatiu (cfm. IPv6). Adresele
includ un număr aleator de 40 de biți care minimizează riscul unei coliziuni de adrese în cazul
conectării a 2 spații private sau pachetele sunt rutate greșit.
Adresa IP publica = adresa vizibila din Internet direct, de la oricare alta adresa IP.
Adrese broadcast = adresa logica la care toate dispozitivele conectate la o retea de comunicatii cu
acces multiplu sunt activate pentru a transmite pachete de date (datagrams). Un mesaj trimis la o adresa
broadcast este receptionat de toate dispozitivele atasate la retea. Altfel spus, exista un singur expeditor
dar informatia este transmisa tuturor destinatarilor conectati.
Adrese multicast = este un identificator logic pentru un grup de gazde intr-o retea , care sunt
disponibile pentru a livra pachete de date simultan unui grup de clienti. Exemplu: server video de
transmisie a canalelor TV.
Adrese unicast = unicast este termenul folosit pentru a descrie comunicatia in care o informatie
este trimisa dintr-un punct in altul, in acest caz existand doar un expeditor si doar un destinatar.
Pachetele transmise la o adresa unicast sunt livrate in nodul care contine interfata identificata de catre
adresa .
Arhitecturaretelei= ansamblul de specificatii privind structura hardware si software a unei retele de
calculatoare. Datorita complexitatii unei retele si a stransei interdependete intre HW si SW, arhitectura
unei retele este specificata folosind mai multe nivele , fiecare dintre acestea fiind raspunzator de
anumite aspecte ale comunicatiei de date. (Ex de arhitectura: modelul OSI pe 7 nivele).
BRIDGE = sau puntea dintr-o retea de calculatoare, este un echipament de retea care face
legatura intre 2 retele de calculatoare. Scopul acestui dispozitiv care lucreaza pe subnivelul MAC al
nivelului OSI este de a adapta nivelele semnalelor si/sau de a converti informatiile (pachetele) dintr-un
nivel in altul.
Broadcast storm = o situaţie în cazul în care un singur mesaj, care este difuzat într-o reţea are ca
rezultate răspunsurile multiple. Fiecare răspuns generează mai multe răspunsuri, cauzând transmiterea
excesivă a mesajelor difuzate.
 Cablu coaxial = este un cablu electric, care se compune dintr-un fir conductor înconjurat de un
material izolator , înconjurat de un alt îmveliș, conductor la rândul său , acoperit de un ultim strat
izolator . Acesta este utilizat pentru transmisiuni de înaltă frecvență sau pentru semnale de bandă largă.
Deoarece câmpul electromagnetic purtător al semnalului există doar în spațiul dintre cei 2 conductori,
acesta nu poate interfera sau permite interferențe cu alte câmpuri electromagnetice externe.
Cablu UTP=cablultorsadatneecranat UTP (Unshielded Twisted Pair)este format din 4 perechi de
fire, izolate intre ele. Prin torsadarea perechilor de fire apare efectul de anulare, efect ce limiteaza
degradarea semnalului util din cauza interferentelor magnetice. Cablul torsadat neecranat este cea mai
des întâlnită variantă de cablu torsadat din rețelele de date. Cablurile UTP sunt numite adesea cabluri
Ethernet, după Ethernet, standardul cel mai răspândit (dar nu și cel mai fiabil) ce folosește cabluri UTP.
Acesta este tipul principal de cablu utilizat în bucla locală a rețelelor telefonice și în rețelele de date (în
special drept cablu patch sau conexiune temporară la rețea) datorită flexibilității sale deosebite. Spre
deosebire de FTP și STP, cablul UTP nu are nici un tip de ecranare.
Clase de adrese IP =
La începuturile Internetului, adresele IPv4 se împărțeau în 5 clase de adrese, notate de la A la E.
Împărțirea se făcea în funcție de configurația binară a primului octet al adresei, astfel:

Primul octet în
Clasa Prima adresă Ultima adresă Observații
binar

folosește 8 biți pentru rețea și 24

A 0xxxxxxx 0.0.0.1 127.255.255.255
pentru stația de lucru

folosește 16 biți pentru rețea și 16

B 10xxxxxx 128.0.0.0 191.255.255.255
pentru stație

folosește 24 biți pentru rețea și 8

C 110xxxxx 192.0.0.0 223.255.255.255
pentru stație

folosită pentru adresarea de

D 1110xxxx 224.0.0.0 239.255.255.255
tip multicast

E 11110xxx 240.0.0.0 255.255.255.255 utilizată în scopuri experimentale

Comutare de circuite= numită și comutație sincronă, este o tehnologie de telecomunicații care

asigură pentru fiecare comunicație un debitconstant, prin asocierea de canale temporale prin care
informația circulă periodic. Spre deosebire de tehnica de comutație de pachete (packet switching), în
rețelele cu comutație de circuite traseul de conexiune este fix pe durata comunicației și este alocat
exclusiv pentru o comunicație. O proprietate importantă a metodei comutației de circuite este
necesitatea de inițializare a conexiunii, adică de a stabili o cale de la un capăt la altul înainte ca
informațiile să poată fi transmise.
Comutare de pachete = sau comutația asincronă este o tehnică de comunicații digitale, care
constă în separarea mesajelor de la o gazdă în blocuri de dimensiuni reduse denumite pachete, pentru a
fi mai apoi transmise individual prin rețea, într-o succesiune rapidă. Pachetele sunt transportate unul
câte unul prin rețea și depozitate la gazda receptoare, unde sunt reasamblate în forma mesajului inițial și
furnizate procesului receptor.Fata de comutatia de circuite, comutația de pachete nu necesită
inițializarea conexiunii (circuitului) între transmițător și receptor iar pachetele pot urma o cale diferită,
urmând doar ca la final să poată fi recompus mesajul inițial.
Conexiuni inlantuite =
Conexiuni punct la punct = Protocolul punct la punct prin Ethernet (sau PPPoE, de la
engl. point-to-point protocol over Ethernet) este un protocol de rețea pentru încapsularea
cadrelor PPP în cadreEthernet. Este folosit mai ales pentru servicii în bandă largă, cum ar fi DSL .
Oferă facilitățile standard PPP, cum ar fi autentificare, criptare și compresie.PPPoE este acronimul
pentru Point to Point Protocol over Ethernet (protocol punct la punct prin Ethernet), ceea ce înseamnă o
conexiune punct la punct, client-server, peste o conexiune Ethernet existentă. Mai specific, PPPoE este
un protocol ce permite simularea unei conexiuni pe linie comutată peste o conexiune Ethernet.
Protocolul PPPoE are două faze distincte: discovery și session. Clientul inițializeaza sesiunea de
autentificare printr-o cerere broadcast (discovery). Serverul îi răspunde cu adresa MAC proprie și îi
prezintă oferta de conectare, clientul se autentifică cu un username și o parolă și sesiunea este stabilită
(session). Serviciul PPPoE este folosit pentru autentificarea utilizatorilor rețelei și oferirea accesului la
internet, serverele PPPoE sunt numite și concentratoare de acces.
CUT-THROUGHT = este o metoda de retransmisie a datelor care are loc astfel : switch-ul citește
doar pana la adresa hardware a cadrului, înainte de a îl trimite mai departe. Nu există detecție de erori la
această metodă.
Default gateway = in majoritatea cazurilor, tabela de dirijare are o regula numita implicita,
corespunzatoare prexului vid si, ca urmare, aplicata pentru pachetelepentru care nu este aplicabila nici o
alta regula. Aceasta regula, daca exista,are totdeauna ca tinta o adresa IP a unui nod vecin al nodului
curent. Acestnod (de fapt, aceast_a adres_a IP) poarta denumirea de default gateway
DHCP = (prescurtat de la Dynamic Host Configuration Protocol) este un protocol de rețea de
calculatoare folosite de gazde (clienți DHCP) care atribuie adrese IP și alte informații de configurare de
rețea importante în mod dinamic. Dynamic Host Configuration Protocol automatizează alocarea
parametrilor de rețea la dispozitive de către unul sau mai multe fault-tolerant servere DHCP. Chiar și în
rețele mici, DHCP este folositor, deoarece simplifica adăugarea unor noi echipamente în rețea.
Distance vector = protocoalele de rutare distance vector sunt acele protocoale care permit
construirea tabelei de rutare fara ca echipamentul sa aiba o imagine prorprie asupra intregii retele in
care se opereaza.Numele acestui tip de protocoale ofera indicii cu privire la modul de operare al
acestora.Protocoalele DV propaga iformatii cu privire la directia in care un pachet trebuie trimis pt. a
ajunge la destinatie(vector) si cu privire la distanta sau costul caii care ajunge la aceasta.
DNS =Un sistem de nume de domeniu ( DNS= Domain Name System) este un sistem
distribuit de păstrare și interogare a unor date arbitrare într-o structură ierarhică. Cea mai cunoscută
aplicație a DNS este gestionareadomeniilor în Internet. Caracteristicile sistemului de nume (DNS)
sunt:folosește o structură ierarhizată;deleagă autoritatea pentru nume;baza de date cu numele și adresele
IP este distribuită.
Domeniu de coliziune = acea zona dintr-o retea care va fi afectata de aparitia unei coliziuni in
interiorul ei. Dispozitivele din categoria hub-urilor si repetoarelor propaga coliziunea. Cresterea
numarului de coliziuni este cauzata de intensificarea transmisiilor mai ales datorita unui numar
crescand de statii in acelasi domeniu de coliziune si duce la degradarea abrupta a performantelor retelei.
Reteaua locala poate fi impartita in domenii de coliziune separate prin intermediul unor dispozitive din
categoria bridge-urilor si switch-urilor.- fiecare port al switch- ului împreună cu nodul de reţea conectat
reprezintă un domeniu de coliziune
 Domeniul de broadcast = este constituit din statiile care vor auzi un mesaj de tip broadcast trimis
de unul dintre ele. Cresterea numarului broadcast-urilor duce la scaderea performantelor retelei.
Singurele dispozitive care pot separa domeniile de broadcast sunt routerele.
Ethernet = este denumirea unei familii de tehnologii de rețele de calculatoare bazată pe transmisia
cadrelor (engleză frames) și utilizată la implementarea rețelelor locale de tip LAN. Numele provine de
la cuvântul englez ether (tradus: eter), despre care multă vreme s-a crezut că este mediul în care
acționau și comunicau zeitățile. Ethernet-ul se definește printr-un șir de standarde pentru cablare și
semnalizare electrică aparținând primelor două niveluri din Modelul de Referință OSI - nivelul fizic și
legătură de date.
Forwarding = starea activa a porturilor unei punti -se receptioneaza si se transfera cadre prin
portul respectiv ,iar algoritmul spanning tree (STA) este activat .
Fragmentare = fiecare retea impune o marime maxima pachetelor sale.Aceste limite au diferite
cauze: Hardware, Sistemul de operare, Protocoale etc. Rezultatul tuturor factorilor este ca
administratorii de retea nu sunt liberi sa aleaga marimea maxima a pachetului .Practic singura solutie
este de a permite gateway-lor fragmenteze pachetele trimitand fiecare fragment ca un pachet de internet
separat.Totusi convertind un obiect de dimensiuni mari in fragmente mici este considerat mai usor
decat procesul invers.
Header = (antet) –reprezinta un bloc de control care precede blocul de date si care contine
informatii referitoare la blocul de date : adresa destinatarului si a emitatorului, lungimea blocului de
date etc. Antetul poate fi transmis separat de datele utile (ca un bloc individual) sau le poate prefixa pe
acestea (antetul si datele formand un singur bloc) .
HTML (limbaj ) = HyperText Markup Language (HTML) este un limbaj de marcare utilizat
pentru crearea paginilor web ce pot fi afișate într-un browser (sau navigator). Scopul HTML este mai
degrabă prezentarea informațiilor – paragrafe, fonturi, tabele ș.a.m.d. – decât descrierea semanticii
documentului. HTML este o formă de marcare orientată către prezentarea documentelor text pe o
singura pagină, utilizând un software de redare specializat, numit agent utilizator HTML, cel mai bun
exemplu de astfel de software fiind browserul web. HTML furnizează mijloacele prin care conținutul
unui document poate fi adnotat cu diverse tipuri de metadate și indicații de redare. Indicațiile de redare
pot varia de la decorațiuni minore ale textului, cum ar fi specificarea faptului că un anumit cuvânt
trebuie subliniat sau că o imagine trebuie introdusă, până la scripturi sofisticate, hărți de imagini și
formulare. HTML este un format text proiectat pentru a putea fi citit și editat de oameni utilizând un
editor de text simplu.
HTTP (protocol ) = (Hypertext Transfer Protocol) este metoda cea mai des utilizată pentru
accesarea informațiilor în Internet care sunt păstrate pe servere World Wide Web (WWW). Protocolul
HTTP este un protocol de tip text, fiind protocolul "implicit" al WWW. Adică, dacă un URL nu conține
partea de protocol, aceasta se consideră ca fiind http. HTTP presupune că pe calculatorul destinație
rulează un program care înțelege protocolul. Fișierul trimis la destinație poate fi un document HTML (
HyperText Markup Language), un fișier grafic, de sunet, animație sau video, de asemenea un program
executabil pe server-ul respectiv sau și un editor de text. După clasificarea după modelul de referință
OSI, protocolul HTTP este un protocol de nivel aplicație. Realizarea și evoluția sa este coordonată de
către World Wide Web Consortium (W3C).
HUB = este un dispozitiv pentru conectarea altor dispozitive fie prin cablu răsucit (de tip twisted
pair), fie prin cablu de fibră optică; legătura permite ca rețeaua să se comporte ca un singur
segment. Hub-urile funcționează la nivelul 1 (fizic) al sistemului de referință OSI. În caz de
blocare, hub-ul este responsabil și pentru retransmiterea semnalului spre toate porturile sale.
ICMP (protocol ) = Internet Control Message Protocol (abreviat ICMP) este un protocol din
suita TCP/IP care folosește la semnalizarea și diagnosticarea problemelor din rețea. Protocolul este
definit in RFC792. Mesajele ICMP sunt încapsulate în interiorul pachetelor IP. Versiunea ICMP ptr
IPv4 este adesea cunoscuta ca ICMPv4; in schimb IPv6 dispune de un protocol similar cunoscut sub
abrevierea ICMPv6.
Interfata ( pt ruter) = un ruter are interfete pentru diferite tipuri de conexiuni de retea (cabluri de
cupru, fibra optica, transmisie wireless ) . Fiecare interfata utilizeaza software specializat ( firmware
pentru diferite standarde de protocoale de comunicatii in retea ) pentru a activa transmiterea
pachetelor de date de la un protocol de transmisie la altul.
Interfata (intre nivele ) = linii de demarcatie spre nivelul adiacent inferior si superior in cadrul
nivelurilor modelului OSI. O interfață este o parte a unui sistem care servește comunicării, facilitând
aceasta. În tehnologia calculatoarelor termenul de interfață se referă la un punct (loc) de interacțiune
dintre două unități, dispozitive componente etc. ale unui sistem, care (loc) este compatibil din punct de
vedere hardware și software spre ambele părți ce comunică prin el uni- sau bidirecțional.
IP (Internet Protocol ) =este o metodă sau un protocol prin care datele sunt trimise de la un
calculator la altul prin intermediu Internetului. Fiecare calculator (cunoscut sub denumirea de „gazdă‖),
are pe Internet cel puțin o adresă IP unică, care îl identifică între toate computerele din rețea. Când
cineva trimite sau primește informații (de ex.: poștă electronică, pagini web) mesajul este împărțit în
blocuri de mici dimensiuni denumite pachete. Fiecare pachet cuprinde adresa expeditorului și pe cea a
destinatarului. Fiecare pachet este trimis, prima dată la un calculator-pasarelă, care înțelege o mică
parte din internet. Calculatorul pasarelă citește destinația pachetelor și trimite pachetele către o altă
pasarelă, și așa mai departe, până ce pachetul ajunge la pasarela vecină cu computerul destinatar.Adresa
IP este utilizată la nivelul programelor de prelucrare în rețea. În schimb, la nivelul utilizatorilor cu
acces la Internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de gazdă gestionat de
sistemul DNS.
LAN = (=Local Area Network-retea locala ), reprezintă un ansamblu de mijloace de transmisiune
și de sisteme de calcul folosite pentru transportarea și prelucrarea informației. Ele sunt frecvent utilizate
pentru a interconecta calculatoarele personale și stațiile de lucru (workstation) din birourile companiilor
și ale celorlaltor organizații, cu scopul de a partaja resurse (exemple: imprimantele; un ruter cu acces
la Internet) și de a face schimb de informații.
LINK STATE = sunt acele protocoale care permit construirea tabelei de rutare a unui echipament
pe baza formarii unei topologii complete proprii a intregii retele.Protocoalele LS sunt caracterizate de
timpii medii de convergenta mult mai mici decat cei ai protocoalelor DS.Daca protocoalele DS pot fi
asemanate cu urmarirea unor indicatoare,protocoalele LS sunt similare utilizarii unei harti.
LLC = Controlul logic al legăturii (Logical Link Control, LLC) este un subnivel al nivelului
legătură de date din modelul OSI care se ocupă cu controlul fluxului datelor. La acest nivel se preiau
pachetele de la protocoalele de nivel 3 (de exemplu, IP sau IPX) și se adaugă într-un antet LLC
informații necesare la destinație pentru a decide cărui protocol sunt destinate pachetele respective.
MAC= Adresă Media Access Control (adresă MAC) este un număr întreg pe 6 octeți (48 biți) pe
rețelele Token-ring sau Ethernet folosit la identificarea unui calculator într-o rețea locală. Inițial s-a
dorit ca aceste adrese MAC să fie unice distribuindu-se zone contigue de adrese MAC la diferiți
producători de interfețe de rețea. Relativ de curând adresele MAC sunt configurabile, așa că dezideratul
privind unicitatea lor a nu se mai poate realiza.In domeniul rețelisticii mai este cunoscuta și sub
denumirile echivalente de adresa fizica sau adresa hardware.
MAN = (Metropolitan Area Network) sunt rețele de mare extindere, care de obicei împânzesc un
întreg oraș sau chiar o întreagă zonă urbană. Aceste rețele folosesc cel mai des tehhologia fără
fir (wireless) sau fibra optică pentru a crea conexiuni.
 Modelul OSI = (=interconectarea sistemelor deschise, Open Systems Interconnection), OSI, este o
structură de comunicație ierarhică foarte des folosită pentru a realiza o rețea de calculatoare. OSI este
un standard alOrganizației internaționale de standardizare, emis în 1984.Modelul de Referință OSI
oferă metode generale pentru realizarea comunicației sistemelor de calcul pentru ca acestea să poată
schimba informații, indiferent de particularitățile constructive ale sistemelor (fabricant, sistem de
operare, țară, etc). Modelul de Referință are aplicații în toate domeniile comunicațiilor de date, nu doar
în cazul rețelelor de calculatoare.
Modelul TCP/IP = (Protocol de control al transmisiei/Protocol Internet, Control
Protocol/Internet Protocol) a fost creat de US DoD (US Department of Defence - Ministerul Apărării
Naționale al Statelor Unite) din necesitatea unei rețele care ar putea supraviețui în orice condiții. DoD
dorea ca, atâta timp cât funcționau mașina sursă și mașina destinație, conexiunile să rămână intacte,
chiar dacă o parte din mașini sau din liniile de transmisie erau brusc scoase din funcțiune. Era nevoie de
o arhitectură flexibilă, deoarece se aveau în vedere aplicații cu cerințe divergente, mergând de la
transferul de fișiere până la transmiterea vorbirii în timp real.Aceste cerințe au condus la alegerea a
patru niveluri pentru modelul TCP/IP: Aplicație, Transport, Rețea (sau Internet) și Acces la Rețea.
NIC (Network Interface Controller) = piesă / un circuit electronic care permite calculatoarelor să
se lege la o rețea de calculatoare. Ea asigură accesul fizic la resursele rețelei, care la rândul lui permite
utilizatorilor să creeze conexiuni/sesiuni/legături cu alți utilizatori și calculatoare.
OSPF (protocol) = Open Shortest Path First sau OSPF , în traducere: „deschide întâi calea cea
mai scurtă‖, este un protocol IP dinamic destinat rutării în interiorul unui rețele mari (guvernate de un
singur gestionar) - sistem autonom (AS). Principial, OSPF este bazat pe caracteristicile conexiunilor
dintre interfețe (link-state routing protocol).OSPF înlocuiește RIP ca protocol standard de interior
(Interior Gateway Protocol - IGP) în special în rețele mari. Calitatea (metrica) legăturii între interfețele
ruterelor — numită generic în cazul OSPF cost — se stabilește matematic având definitoriu criteriul
lățimii de bandă.Caracteristic pentru OSPF este baza de date cuprinzând linkurile spre routerele
adiacente. Aceasta cuprinde o listă a tuturor routerelor conectate direct - constituind „miezul topologiei
rețelei‖. Pentru a menține actuală baza de date corespunzătoare topologiei este necesar un schimb
permanent de informație între routere. Schimbul de informație se face prin intermediul pachetelor LSA
(Link State Advertisments) care cuprind o procedură ierarhică de anunțare bazată pe prioritizarea
routerelor din rețea, a interfețelor unui ruter și a rolului (activ sau backup) jucat de fiecare link.
PAN = (Personal Area Network ) este o rețea de calculatoare folosită pentru comunicarea între
câteva mici calculatoare sau și aparate multifuncționale inteligente (smart), apropiate unele de altele.
Exemple de dispozitive care sunt folosite în rețeaua de tip PAN sunt imprimantele, aparatele de fax,
telefoanele mobile, Personal Digital Assistant (PDA-uri), scanere, aparate de poziționare și
navigație GPS, playere "inteligente" și altele. Raza de acțiune a rețelelor PAN este aproximativ de la 6-
9 metri. Rețelele PAN pot fi conectate cu magistrale USB și FireWire. Cu ajutorul unor tehnologii ca
IrDA (unde infraroșii) și Bluetooth (unde radio) se pot crea și rețele de tip Wireless PAN (rețele PAN
fără fir).
PDU = Protocolul Datagramelor Utilizator(sau UDP = User Datagram Protocol) este un
protocol de comunicație pentru calculatoare ce aparține nivelului Transport (nivelul 4 ) al modelului
standard OSI. Împreună cu Protocolul de Internet (IP), acesta face posibilă livrarea mesajelor într-o
rețea. Spre deosebire de protocolul TCP, UDP constituie modul de comunicație fără conexiune. Este
similar cu sistemul poștal, în sensul că pachetele de informații (corespondența) sunt trimise în general
fără confirmare de primire, în speranța că ele vor ajunge, fără a exista o legătură efectivă între expeditor
și destinatar. Practic, UDP este un protocol ce nu oferă siguranța sosirii datelor la destinație (nu dispune
de mecanisme de confirmare); totodată nu dispune nici de mecanisme de verificare a ordinii de sosire a
datagramelor sau a datagramelor duplicate. UDP dispune, totusi, în formatul datagramelor, de sume de
control pentru verificarea integrității datelor sau de informații privind numărul portului pentru adresarea
diferitelor funcții la sursa/destinație.
PING = este un instrument de rețea folosit pentru a verifica dacă un anumit calculator poate fi
accesat prin intermediul unei rețele de tip IP. Ping trimte mesaje ICMP ―echo request‖ (în
românește solicitare de răspuns) prin pachete adresate host-ului vizat și așteaptă răspunsul la aceste
mesaje venite sub formă de răspunsuri ICMP ―echo response‖ de la hostul destinație. Transmițând
periodic astfel de pachete și calculând întârzierea cu care ajung răspunsurile, ping estimează timpul
de round-trip, precum și rata de pierdere a pachetelor dintre host-uri.
Port ( pt switch ) = locatia de pe un switch prin care dispozitivele ( computere, alte switch-uri,
sisteme de jocuri video ) se conecteaza la acesta.
Port (TCP, UDP ) = Un port este punct de comunicaţii care facilitează schimbul de informaţii între
unul sau mai multe calculatoare. Pe un computer putem avea intre 0 şi 65535 de porturi asociate unor
anumite task-uri. Majoritatea porturilor lucrează sub TCP sau UDP.Numărul porturilor sunt atribuite
de IANA pentru aplicaţii bine-cunoscute pentru a se evita confuziile în Internet.Porturile sunt
clasificate în 3 categorii astfel:-Porturi bine-cunoscute (well known ports) – între 0 şi 1023 – sunt
folosite de sistem sau de procese rulate sub root sau au privilegii avansate.-Porturi înregistrate
(registered ports) – între 1024 şi 49151 – sunt folosite de programe lansate de useri.-Porturi private sau
dinamice (private or dynamic ports) – între 49152 şi 65535 – nu sunt folosite pentru scopuri specifice.
Protocol = este, într-o rețea de telecomunicații, o descriere formală a regulilor și convențiilor care
stau la baza comunicării între dispozitivele atașate la rețea. Protocolul determină formatul sau structura
mesajului, metodele prin care dispozitivele din rețea schimbă informații privitoare la căile către alte
rețele, temporizarea, ordinea și controlul erorilor în comunicațiile de date, inițierea și
finalizarea sesiunii pentru transferul de date și altele. Protocoalele controlează toate aspectele
comunicațiilor de date, incluzând: Cum e construită fizic rețeaua?, Cum sunt conectate între ele
calculatoarele din rețea?, Cum sunt formatate datele pentru transmitere?, Cum sunt trimise datele? , Ce
se întâmplă când apar erori și cum se pot corecta erorile?.

Protocolul Internet (sau IP= Internet Protocol) este o metodă sau un protocol prin care
datele sunt trimise de la un calculator la altul prin intermediu Internetului. Fiecare calculator
(cunoscut sub denumirea de „gazdă‖), are pe Internet cel puțin o adresă IP unică, care îl identifică
între toate computerele din rețea. Când cineva trimite sau primește informații (de ex.: poștă
electronică, pagini web) mesajul este împărțit în blocuri de mici dimensiuni denumite pachete.
Fiecare pachet cuprinde adresa expeditorului și pe cea a destinatarului. Fiecare pachet este trimis,
prima dată la un calculator-pasarelă, care înțelege o mică parte din internet.

REPETOR = un dispozitiv electronic care primește semnale pe care le retransmite la un nivel mai
înalt sau la o putere mai mare, sau de cealaltă parte a unui obstacol, astfel ca semnalul să poată acoperi
zone mari fără degradarea calității sale.
RIP (protocol ) = Protocolul de Rutare a Informației (RIP=Routing Protocol Information, RIP)
este un protocol de rutare de tip distanta-vector ce implica utilizarea ca metrica de rutare a numărului de
pași de rutat (hop count). Prin aceasta, RIP previne apariția buclelor de rutare, utilizând o valoare limita
maxima ca număr de pași de rutare pe calea de la sursa la destinație. In general, limita este fixata la 15
(o valoare fixata la 16 reprezinta o distanta de rutare infinita, inoperabila, prin urmare de evitat în
selecția procesului de rutare). La începuturi, fiecare ruter capabil-RIP transmitea la fiecare 30 de
secunde tabela sa de rutare . In implementările inițiale, tabelele de rutare erau de dimensiuni reduse și
prin urmare traficul suplimentar era redus. Problemele apăreau odată cu dezvoltarea rețelelor când, într-
adevăr traficul suplimentar de rețea începea sa devina consistent. Odată cu trecerea timpului, acest
protocol a fost mai puțin preferat, în comparație cu alte protocoale de rețea precum OSPF sau EIGRP.
RIP utilizează UDP ca și protocol de transport și ii este asignat portul cu numărul 520.
ROUTER = este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai multe rețele de
calculatoare bazate pe „comutarea de pachete‖ (packet switching). Funcția îndeplinită de rutere se
numește rutare. Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP (de rețea)
ale pachetelor aflate în tranzit pentru a decide către care anume interfață de ieșire trebuie să trimită
pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului destinație cu înregistrările
(câmpurile) din tabela de rutare. Aceasta poate conține atât înregistrări statice (configurate/definite de
către administratorul rețelei), cât și dinamice, aflate de la ruterele vecine prin intermediul
unor protocoale de rutare.
Ruta default = este un pachet de reguli de transmisie care are efect cand nu poate fi determinata
nicio alta ruta pentru o adresa IP destinatie data.
Rute dinamice = Rutările adaptive sunt algoritmi (protocoale) de telecomunicație care servesc
în Internet legăturii între rutere îndepărtate, nevecine. Rutarea adaptivă este denumită frecvent și rutare
dinamică. Ele nu se concentreză pentru aceasta spre drumul cel mai scurt (dintre rutere), ci se
orientează spre alte mijloace cum sunt caracteristicile de rețea, folosind-se de metode, cum ar
fi:Evitarea de controale inutile în rețele,Utilizarea de legături cât mai stabile
Rute statice = Rutarea statică este procedeul de rutare prin care rutele sunt introduse manual de
către administrator, necesitând un efort de modificare și întreținere în cazul apariției unei schimbări în
rețea. Aceste rute oferă posibilitatea controlării stricte a dimensiunii tabelei de rutare.
SAN= (Storage Area Network ) - o rețea dedicată interconectării eficiente a dispozitivelor de
stocare a datelor
SAP =
Serviciu = furnizeaza functionalitatea unui nivel.
Stiva de protocoale= pentru a simplifica pasii necesari in care se realizeaza comunicatia intr-o
retea de calculatoare ,protocoalele sunt dispuse intr-o stiva avand un rol bine definit la fiecare
nivel.Astfel,protocoalele de pe un anumit nivel se folosesc de serviciile oferite de protocoalele de la
nivelurile inferioare si ofera servicii,la randul lor,protocoalelor de la nivelurile superioare ,reducandu-se
complexitatea implementarii unui nou protocol.Un exemplu de stiva de protocoale este Modelul de
Referință OSI (=interconectarea sistemelor deschise, Open Systems Interconnection).
STORE & FORWARD = o metoda de retransmisie a datelor - Stochează și trimite : switch-ul
acționează ca un buffer și, în mod uzual, realizează o sumă de control pentru fiecare cadru retransmis.
SWITCH = (numit și switch de rețea sau comutator de rețea) este un dispozitiv care realizează
interconectarea diferitelor segmente de rețea pe baza adreselor MAC. Dispozitivele hardware uzuale
includ switch-uri, care realizează conexiuni de 10, 100 sau chiar 1000 MB pe secundă, la semi-duplex
sau duplex integral.
Tabela de comutare (tabela CAM)= o tabelă de asocieri între porturi și adrese MACce arata pe
care port sa se trimita pachetele de date mai departe.
Tabela de rutare = rutarea este un termen folosit în rețele de calculatoare pentru a desemna
procesul de alegere a căii pe care un pachet este transmis de la sursă la destinație sau destinații, chiar și
între două rețele diferite. Rutarea este bazată pe o tabelă care are în principal următoarele
câmpuri: adresa rețelei (net address), masca de rețea (netmask), adresa următorului rute (next hop)
și/sau adresa interfeței de ieșire.
 Tail = la fel ca si header-ul, este un bloc de control care contine informatii de control necesare si
specifice protocolului. Structura si dimensiunea sa este specificata prin protocol. La unele protocoale
partea de tail poate lipsi. Informatiile specifice intalnite in tail sunt coduri detectoare de erori pentru
verificarea corecta a transmisiei.
TCP = Protocolul de control al transmisiei (sau TCP= Transmission Control Protocol) este
folosit de obicei de aplicații care au nevoie de confirmare de primire a datelor. Efectuează o conectare
virtuală full duplex între două puncte terminale, fiecare punct fiind definit de către o adresă IP și de
către un port TCP.Transmission Control Protocol (TCP) este unul dintre protocoalele de bază ale suitei
de protocoale Internet. TCP este unul dintre cele două componente originale ale suitei (celalalt fiind
Protocolul Internet, sau IP), astfel încât întreaga suita este frecvent menționată ca stiva TCP/IP. În
special, TCP oferă încredere, asigura livrarea ordonata a unui flux de octeți de la un program de pe un
computer la alt program de pe un alt computer aflat în rețea. Pe lângă sarcinile sale de gestionare a
traficului, TCP controlează mărimea segmentului de date, debitul de informație, rata la care se face
schimbul de date, precum și evitarea congestionării traficului de rețea. Printre aplicațiile cele mai
uzuale ce utilizează TCP putem enumera World Wide Web (WWW), posta electronica (e-mail)
și transferul de fișiere (FTP).

Protocol/Internet Protocol) a fost creat de US DoD (US Department of Defence - Ministerul

Apărării Naționale al Statelor Unite) din necesitatea unei rețele care ar putea supraviețui în orice
condiții. DoD dorea ca, atâta timp cât funcționau mașina sursă și mașina destinație, conexiunile să
rămână intacte, chiar dacă o parte din mașini sau din liniile de transmisie erau brusc scoase din
funcțiune. Era nevoie de o arhitectură flexibilă, deoarece se aveau în vedere aplicații cu cerințe
divergente, mergând de la transferul de fișiere până la transmiterea vorbirii în timp real.

Traceroute = Programul traceroute a fost conceput inițial ca o aplicație Unix care permite
vizualizarea căii pe care circulă informațiile în mediul Internet, prin urmărirea unui pachet de
date trimis de pe calculatorul local către un calculator sau server destinatar oarecare din Internet.
Aplicațiatraceroute poate ajuta de exemplu la determinarea serverelor ce cauzează întârziere în livrarea
mai departe a datelor, frânând astfel toată comunicația.Traceroute este în mod curent disponibil pe
majoritatea sistemelor de operare.
Transmisie fara conexiune = in acest tip de transmisie nu se stabileste o conexiune fizica intre
nodurile retelei sau intre dispozitive, dar se trimite si se receptioneaza date in conditii optime. Un
exemplu de astfel de transmisie este comunicatia wireless.
Transmisie orientata-conexiune = in transmisia orientata spre conexiune se doreste sa se
stabileasca o conexiune cu echipamentul de receptie ca apoi sa se transmita date spre destinatie. Un
exemplu de astfel de transmisie este apelul telefonic sau conexiunea de Internet prin dial-up.
Topologii de retea
 BUS = (magistrala) - are o fiabilitate sporită și o viteză mare de transmisie.Tipul de topologie de
rețea în care toate nodurile de a rețelei sunt conectate la un mediu comun de transmisie care are exact
două terminații (engleză: endpoints), toate datele care sunt transmise între noduri în rețea este
transmis în cursul acestei parti comune de transport și de mediu în așa măsură ca să fie primite de
către toate nodurile din rețea, aproape simultan (fără a ține seama de întârzieri răspîndite).
 INEL = permite ca toate stațiile conectate să aibă drepturi și funcțiuni egale.
 STEA = oferă o viteză mare de comunicație, fiind destinată aplicațiilor în timp real.Este tipul de
topologie de rețea în care fiecare din nodurile de rețea este conectat la un nod central,
 numit hub sau switch. Toate datele care sunt transmise între nodurile din rețea sunt întâi transmise în
acest nod central și abia apoi sunt retransmise la unele sau la toate celelalte noduri în rețea. Această
conexiune centralizată permite o conexiune permanentă chiar dacă un dispozitiv de rețea iese din
funcție. Singurul pericol este ieșirea din funcție a nodului central, care ar duce la pierderea legăturii
cu toată rețeaua.
 ARBORE = (stea extinsa ) - este prezentă multiplicarea nodurilor centrale, permițând lucrul rețelei
chiar dacă unul din nodurile centrale se defectează. Are o performanță mai mare ca topologia
Star(stea).

TTL = (time to live) este un contor folosit pentru a limita viata pachetelor.Acesta ar trebui sa
numere secundele permitand o durata de viata de maxim 255 secunde.Acesta trebuie să fie decrementat
la fiecare hop și ar trebui să fie decrementat de mai multe ori atunci când coada de așteptare pentru o
lungă perioadă de timp într-un router. În practică, aceasta contorizeaza doar hopurile. Când se ajunge la
zero, pachetul este aruncat și un pachet de avertizare este trimis înapoi la gazdă sursă.
UDP = Protocolul Datagramelor Utilizator[1] (sau UDP = User Datagram Protocol) este un
protocol de comunicație pentru calculatoare ce aparține nivelului Transport (nivelul 4 ) al modelului
standard OSI.Împreună cu Protocolul de Internet (IP), acesta face posibilă livrarea mesajelor într-o
rețea. Spre deosebire de protocolul TCP, UDP constituie modul de comunicație fără conexiune. Este
similar cu sistemul poștal, în sensul că pachetele de informații (corespondența) sunt trimise în general
fără confirmare de primire, în speranța că ele vor ajunge, fără a exista o legătură efectivă între expeditor
și destinatar.[2] Practic, UDP este un protocol ce nu oferă siguranța sosirii datelor la destinație (nu
dispune de mecanisme de confirmare); totodată nu dispune nici de mecanisme de verificare a ordinii de
sosire a datagramelor sau a datagramelor duplicate. UDP dispune, totusi, în formatul datagramelor, de
sume de control pentru verificarea integrității datelor sau de informații privind numărul portului pentru
adresarea diferitelor funcții la sursa/destinație.
VPN = (virtual private network) este o tehnologie de comunicații computerizata, sigura, folosita
de obicei în cadrul unei companii, organizații sau al mai multor companii, dar bazata pe o rețea publică
și de aceea nu foarte sigură. Tehnologia VPN este concepută tocmai pentru a crea într-o rețea publică o
subrețea de confidențialitate aproape la fel de înaltă ca într-o rețea privată adevărată la care sunt legați
numai utilizatori autorizați. În mod intenționat această subrețea, denumită totuși "rețea VPN", nu poate
comunica cu celelalte sisteme sau utilizatori ai rețelei publice de bază.Expresia virtual private network mai
poate fi tradusă și prin „rețea aproape privată‖, traducere care și ea corespunde bine cu definiția de mai sus.
WAN = (Wide Area Network) este orice rețea care conectează orașe, regiuni sau țări.[1]. De obicei
rețelele de arie largă includ linii de telecomunicație publice și elementele de legătură și conectare
necesare. Tehnologiile WAN funcționează în general la nivelele inferioare ale modelului de
referință OSI: physical layer, data link layer șinetwork layer.Ele se întind în mod respectiv pe aria unei
camere, clădiri, unui campus sau a unei zone urbane. Cel mai extins WAN este Internetul, care în ziua
de azi acoperă practic întregul glob pământesc. Rețelele de arie largă se folosesc pentru interconectarea
mai multor LAN-uri și a altor tipuri de rețele, astfel încât să se faciliteze comunicarea între persoane și
computere situate la mari depărtări unele față de altele. Multe companii și organizații particulare și-au
construit cu timpul propriile rețele de arie largă. Altele se bazează pe Internet, unde au acces printr-un
abonament la un provider Internet ISP.