Interfete de comunicare

Interfetele de comunicare se refera interconectarea de circuite (procesoare sau alte circuite

integrate) cu scopul de a crea un sistem dedicat. Pentru ca aceste circuite să-și poată transfera
informații trebuie sa conțină o modalitate de comunicare comună.
Modalitatile de comunicare se impart in doua mari categorii: seriale si paralele.

Legatura serie este un sistem de comunicatie numerica, introdus ca urmare a necesitatii de a

controla un ansamblu tehnic cu elemente dispersate pe suprafete mari.

Avantajele constau, pe lânga existenta portului serial la fiecare calculator, în numarul redus de
conductoare si în distanta relativ mare la care se pot transmite datele.

Dezavantaje îl constituie viteza redusa de transmitere a datelor, având nevoie de 8 transferuri

separate pentru un bit de date . Legatura în serie permite o dispersare mai mare a aparatelor, dar
o conectare imperfecta la una din cuple poate crea probleme de reflexii pe cabluri sau chiar
întreruperea comunicatiei cu aparatele. De asemenea, viteza de comunicatie este mai mica,
datorita traseelor mai lungi.

Fig 2. Transmisie seriala

Legatura paralela transferă mai mulți biți în același timp. De obicei au nevoie de magistrale de
date (bus) care transmit pe 8, 16 sau mai multe linii. Datele transmise si recepționate sunt fluxuri
masive de 1 si 0.
Comunicatia de tip paralel asigura viteze mari , viteza de comunicatie fiind impusa de aparatul
cel mai lent din sistem. Acesta este numai aparent un dezavantaj, deoarece timpul de masurare al
aparatelor este de obicei mult mai mare decât timpul necesar comunicatiei. Legaturile între
aparate trebuie sa fie cât mai scurte si sa nu depaseasca lungimea de 2 m, iar distanta maxima de
la controller la ultimul element este de 20m.
Fig. 1. Transmisie paralelă

In privinţa protocoalelor de comunicaţie, se disting: protocolul asincron şi protocolul sincron.

Interfața de comunicație sincronă folosește un semnal de ceas unic la ambele capete ale
comunicației (emițător și receptor). Aceasta modalitate de comunicație este de multe ori mai
rapidă, cu toate astea are nevoie de cel puțin un fir in plus intre dispozitivele care comunica.
Transferul asincron se refera la faptul ca datele sunt transferate fără suportul unui semnal de ceas
extern. In acest fel se elimina firul de ceas, dar o atenție sporita trebuie acordata sincronizării
datelor transferate.

Biții de sincronizare sunt biți speciali care sunt transferați cu fiecare caracter de date. Aceștia
sunt biții de start si de stop; ei marchează începutul si finalul unui pachet. Tot timpul bitul de
start este unul singur iar biții de stop sunt fie unu fie doi. Bitul de start este tot timpul indicat de o
linie de date inactive care trece de la 1 la 0 pe când biții/bitul de stop va merge înapoi la starea
inactiva ținând linia la nivelul 1 logic.

Magistrala seriala
Interfata RS-232

Concepută pentru transmisii seriale de tipul “port la port” sau bit cu bit, cu rata de transfer
redusă şi la distanţe mici, interfaţa RS-232 a cunoscut perfecţionări succesive, fiind caracterizată
de următorii parametri electrici mai importanţi:

• viteza maximă: 20 Kbps (actualmente se utilizează curent până la 116 Kbps);

• lungimea maximă a cablului: 15 m (sau o sarcină capacitivăde 2000 pF);

• niveluri logice pentru liniile de date şi comandă (logică negativă):

+5 ÷ +25 V pentru 0 logic;

-5 ÷ -25 V pentru 1 logic;

• rate de transmisie: 300, 1200, 2400, 4800, 9600 şi 19200 bps;

• transmisie asincronă (bit de start, biţi de date, bit de paritate şi bit/biţi de stop).

Conectorul obisnuit RS-232 era de 25 pini. Astazi, conectorul are doar 9 pini. Ambe

Interfaţa serială RS-232 prezintă însă marele avantaj al facilităţii de conectare şi al modului
simplu de programare a comunicaţiei.

Un alt standard serial este RS-422. Este similar cu RS-232, diferenta majora constand in
modalitatea de transmisie diferentiala a datelor. Aceasta metoda necesita 2 fire active pentru a
transmite un semnal, fata de una singura raportata la masa in cazul RS-232. Transmisia
diferentiala de date beneficiaza de o mai buna rejectie a zgomotelor, suporta o viteza mai mare
de transmisie si opereaza pe distante mai mari fata de RS-232. Viteza de transmisie poate ajunge
si la 115kbiti/s iar distanta pana la 1200m. Conectorul pentru RS-422 difera de cel RS-232, acest
lucru facandu-le incompatibile. In plus, standardul RS-422 poate controla pana la 10 receptori.

Exceptand cazul retelei Ethernet, reteaua RS-422 si RS-485 ofera cel mai bun raport
viteza/distanta si o programare usoara a aplicatiilor care folosesc aceste protocoale.

Diferențele dintre RS-232, RS-422 și RS-485

1. RS232 este full-duplex, RS485 este half-duplex, si RS422 este full-duplex.
2. RS485 și RS232 sunt doar protocolul fizic de comunicare (interfață standard ), RS485
este modul de transmisie diferențială, RS232 este modul de transmisie single-end, dar
programul de comunicare nu are prea multe diferențe.
3. Calculatorul fiind echipat cu RS-232, acesta poate fi utilizat in mod direct, dar este
necesar RS-485, trebuie conectat un convertor RS-232 la RS-485
4. RS-232 are o interfata standard, in forma de D cu 9 pini
5. RS-232 permite doar conexiuni de tip unu la unu( compatibilitate la o singura statie) pe
cand RS-485 permite pana la 128 de transmitatoare pe magistrala.

Bus-ul universal serial (USB)

În prezent conectarea pe USB este cea mai răspândită variantă de conectare a

dispozitivelor periferice la calculatoare PC. Printre perifericele cu USB se pot menţiona
imprimantele, stick-urile de memorie flash, aparatele foto, telefoanele mobile dar şi
tensiometre, jucării sau fierbătoare de cafea.
Interfaţa USB (Universal Serial Bus) a fost dezvoltată în 1995 de câteva din marile companii ale.
Principalul scop al USB a fost acela de a defini o magistrală de extindere care să permită adaugarea
de periferice unui calculator PC la fel de simplu cum se conectează un telefon la linia telefonică.

Magistrala USB este bazată pe o transmisie serială, sincronă, entitatea este cadrul (blocul)
de date, codificare de grup cu adăugare de biţi, cu refacerea tactului din datele citite.
Magistrala USB a fost introdusă cu dorinţa de a oferi utilizatorilor o interfaţă universală,
cu viteză mare şi uşor de folosit, mai ieftină pentru că, fiind serială, cablurile şi conectorii
costă mai puţin.
Caracteristicile principale ale magistralei USB:
 rata de transfer este de 1,5 Mbps la USB 1.0 (Low Speed), 12Mbps la USB 1.1
(Full Speed), 480Mbps la USB 2.0 (Hi Speed) şi 4,8Gbps la USB 3.0 (Super
Speed);
 conecteazã până la 127 de dispozitive la un calculator gazdă
 configurarea este automata
cablul conţine linii de alimentare, aşa că dispozitivele USB pot fi alimentate de la
 gazdă
 distanţa de conectare este de maximum 5m

Magistrala este implementată fizic prin 4 fire, două pentru alimentare şi două pentru date, conectorul
rezultând astfel cu 4 pini. Datele sunt vehiculate diferenţial pe 2 fire torsadate, dar şi unele referite
faţă de masă. Fiecare din semnalele de pe cele 2 fire sunt referite faţă de masă. Al 4 le-a semnal este
o tensiune de alimentare (+5V) şi poate fi folosită să alimenteze dispozitivul periferic.

În figura b sunt prezentate cele 4 tipuri de conectori. Conectorii de tip A şi B au 4 contacte,

numerotate ca în figură. Contactele de date sunt pe mijloc (conectorul A) şi respectiv pe partea stângă
(conectorul B), iar cele de putere pe margine (conector A) şi respectiv pe partea dreaptă (conector B).

IEEE-1394 FireWire

IEEE 1394 este o interfata seriala standard similara cu USB-ul , dar avand o rata mai mare de
transfer. A fost dezvoltata intre 1980 si 1990 de catre Apple , care a numit-o FireWire, in
colaborare cu un numar de companii printer care Sony si Panasonic.
Cablul consta dintr-o pereche ecranata de cabluri rasucite impreuna, plus doua conductoare
aditionale de alimentare a perifericelor FireWire.

Aceasta interfata se preteaza foarte bine in aplicatii care transfera o cantitate foarte mare de date
la o viteza mare de transmisie. In cursa de obtinere a suprematiei in domeniul vitezei de
transmisie, interfata FireWire a castigat primul loc, inaintea celei USB. Totusi, ea ofera
posibilitatea de a conecta mai putine periferice decat portul USB (63 fata de 127) si o distanta
mai mica de lucru.

Interfaţa paralelă GPIB (IEEE 488)

Magistrala 488, cunoscută şi sub numele de magistrala Hewlett Packard Instrument
Bus sau GPIB (General Purpose Instrument Bus) oferă posibilitatea interconectării
calculatorului personal cu un număr foarte mare de echipamente de măsurare şi
control. În prezent datorită ariei din ce în ce mai largi de răspândire a
echipamentelor cu microprocesoare au fost realizate circuite specializate
care au permis reducerea preţului de cost al interfeţelor bazate pe acest tip de
protocol.
Acest tip de conexiune permite ca microprocesorul să realizeze atât supervizarea
operaţiilor de achiziţie de date, cât şi procesarea datelor achiziţionate.
Printre avantajele datorate acestui tip de conexiune se pot enumera:
• Eliminarea operaţiilor manuale repetitive
• Calibrarea şi setarea echipamentului este extrem de simplă şi robustă
• Viteza de măsurare este extrem de mare
• Reducerea erorilor de citire sau de calibrare
• Repetabilitate deosebit de bună
• Posibilitatea construirii unor funcţii adiţionale de prelucrare a informaţiei
În ciuda complexităţii echipamentului, softul sub care operează acest protocol
realizează o interfaţă utilizator deosebit de prietenoasă.
Standardul IEEE 488 dispune de următoarele categorii de structuri:
- Receptori - Listeners
- Emiţători - Talkers
- Receptori/emiţător
- Controllere