ADRESAREA IP

IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a datelor, fără conexiune
permanentă, ce identifică fiecare interfață logică a echipamentelor conectate printr-un număr
numit adresă IP.
Adresele IP sunt identificatori unici ai dispozitivelor aflate în rețea, folosiți pentru a stabili canale de
comunicare, pentru a trimite și primi date către și de la calculatoare sau dispozitive aflate în aceeași rețea
sau pe Internet.
Există două standarde pentru adresele IP (Internet Protocol):

 IP versiunea 4 (IPv4);
 IP versiunea 6 (IPv6).
IP versiunea 4 (IPv4)
O adresă IPv4 este o secvență de 32 biți de 1 și 0. Pentru ca o adresă IP să fie ușor de utilizat, ea este
scrisă ca patru numere zecimale separate prin punct. Fiecare parte de 8 biți din adresă se numește octet.

Pentru a putea mai usor clasifica diverse rețele de diferite mărimi, adresele IP sunt împărțite în mai multe
clase.
Clasa A de adrese IP a fost destinată calculatoarelor din rețele extrem de mari, cu mai mult de 16
milioane de calculatoare. Adresele IP de clasa A folosesc doar primul octet pentru a indica adresa de
rețea. Următorii 3 octeți sunt pentru adresa calculatorului gazdă. Primul bit al adresei de clasa A este
întotdeauna 0. Astfel, cel mai mic număr ce poate fi reprezentat este 00000000, adică 0 în zecimal. Cel
mai mare număr este 01111111, adică 127 în zecimal. Numerele 0 și 127 sunt rezervate și nu pot fi
folosite ca adrese de rețea. Orice adresa ce începe cu valori între 1 și 126 în primul octet este o adresă de
clasă A. Adresa 127.0.0.0 este rezervată pentru propriul calculator. Calculatorul poate folosi aceasta
adresa pentru a-și trimite pachete lui însăși, pentru teste.
Clasa B de adrese IP a fost destinată calculatoarelor din rețele moderate. Adresele IP de clasa B folosesc
primii doi octeți pentru a indica adresa de rețea. Următorii doi octeți specifică adresa calculatoarelor.
Primii doi biți din primul octet al adreselor IP de clasă B sunt întotdeauna 10. Cel mai mic număr ce
reprezintă clasa B este 10000000, adică 128 in zecimal, iar cel mai mare este 10111111, adică 191 în
zecimal. Orice adresă cu o valoare cuprinsă între 128 și 191 în primul octet este o adresă IP de clasă B.
Clasa C de adrese IP este destinată rețelelor cu cel mult 254 de calculatoare. Adresele IP de clasă C sunt
cele mai frecvent utilizate. Primii trei octeți sunt pentru indicarea rețelei. Adresele IP de clasă C încep cu
110. Cel mai mic număr este 11000000, adică 192, iar cel mai mare este 11011111, adică 223. Dacă o
adresă IP conține o valoare cuprinsă între 192 și 223 în primul octet, atunci este o adresă IP de clasă C.
Clasa D de adrese IP este destinată adreselor multicast, ce au primii biți 1110. Valorile primului octet
sunt cuprinse între 11100000 și 11101111, adică în zecimal între 224 și 239. O adresă IP cu valoarea
primului octet cuprinsă între 224 și 239 este de clasă D.
Clasa E de adrese IP este destinată adreselor rezervate pentru cercetare. Ele nu sunt folosite pe Internet.
Primii patru biți sunt 1111. Primul octet are valori cuprinse între 11110000 și 11111111, adică între 240
și 255.
IP versiunea 6 (IPv6)
IPv6 implică în primul rând mărirea radicală a spațiului de adrese de la 2 32 la 2128, dar și autoconfigurarea
adresei printr-un mecanism fără stări, standardizarea dimensiunii unei subrețele și integrarea securității
din protocolul IPSec. Internet Protocol Security (IPSec) este o suită de protocoale pentru securizarea
comunicațiilor peste stiva TCP/IP. Această suită se bazează pe folosirea funcțiilor matematice și a
algoritmilor de criptare și autentificare pentru a asigura confidențialitatea, integritatea și non-repudierea
informațiilor din fiecare pachet IP transmis pe rețea.
Adresele de 128 biți care sunt folosite în IPv6 permit un număr mai mare de adrese și subrețele (spațiu
suficient pentru 1015 obiective = în total 340.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456 adrese).
IPv6 a fost proiectată pentru a oferi fiecărei rețele de pe glob mai multe adrese ce pot fi rutate în întregul
Internet; adresele pot fi folosite pentru o largă varietate de dispozitive, inclusiv telefoane mobile, vehicule
cu suport IP, dispozitive de tip IoT și multe altele.
IPv6 are următoarele avantaje în comparație IPv4:

 managementul și delegarea adreselor devine mai ușoară;

 autoconfigurarea ușoară a adreselor;
 IPsec încorporat;
 rutare optimizată;
 depistarea adreselor duble.
Internet-ul va folosi IPv4 și IPv6 în paralel pentru o perioadă destul de lungă. Cele două protocoale nu pot
comunica direct, fiind nevoie de un gateway dedicat sau de unul din mecanismele de tranziție
implementate.

O adresa IPv6 are 128 de biți, reprezentați ca 8 grupuri de 4 cifre hexazecimale separate prin două puncte
(:). Cei 128 de biți sunt reprezentați ca 8 câmpuri în sistemul hexazecimal:
2031:0000:130F:0000:0000:09C0:876A:130B
Ca o abreviere, câmpurile egale cu 0 pot fi reprezentate printr-o singură cifră în loc de 4:
2031:0:130F:0:0:9C0:876A:130B
De asemenea, domeniile succesive de 0 pot fi reprezentate de două separatoare de câmp consecutive:
2031:0:130F::9C0:876A:130B

Următoarele adrese de mai jos sunt echivalente:

 2001:0db8:0000:0000:0000:0000:1428:57ab
 2001:0db8:0000:0000:0000::1428:57ab
 2001:0db8:0:0:0:0:1428:57ab
 2001:0db8:0:0::1428:57ab
 2001:0db8::1428:57ab
 2001:db8::1428:57ab
O adresă IPv6 folosește primii 64 de biți din adresă pentru identificatorul rețelei, iar ceilalți 64 de biți
pentru identificatorul portului (plăcii de rețea). Metoda este asemănătoare cu clasele de adrese din IPv4.
Identificatorul portului este determinat automat de către gazdă, fără niciun fel de configurare, pe baza
adresei MAC a plăcii de rețea.