P ro t o c o l u l TCP/IP

TCP/IP (Transmision Control Protocol/Internet Protocol) este cel

mai utilizat protocol folosit în rețelele locale cât și pe internet datorită
disponibilității și flexibilității lui având cel mai mare grad de corecție
al erorilor.
TCP/IP permite comunicare între calculatoarele din întreaga lume
indiferent de sistemul de operare instalat.
Istorie
În anii 60 guvernul SUA finanțează proiectarea și dezvoltarea
protocolului TCP/IP. Ministerul Apărării Naționale al SUA dorea un
protocol de rețea care să meargă indiferent de condițiile de pe rețea.
Atât timp cât conexiunea fizică între calculatoare este funcțională și
conexiunea logică a lor să fie funcțională chiar dacă alte calculatoare
din rețea se opresc brusc.
La început el a fost folosit de rețelele militare apoi a fost furnizat și
agenților guvernamentali, universităților ca în final să poată fi utilizat
de publicul larg.
Protocolul TCP/IP este compus din 4 niveluri:
1. Aplicație
2. Transport
3. Rețea
4. Acces la rețea
1. Nivelul Aplicație se ocupă de protocoalele de nivel înalt,
codificarea și controlul dialogului. Nivelul Aplicație conține
următoarele protocoale de nivel înalt:
o Transfer de fișiere: TFTP, FTP, NFS
o E-mail: SMTP (Simple Mail Transfer Protocol)
o Remote: Telnet, rlogin
o Managementul de rețele: SNMP (Simple Network Management
Protocol)
o HTTP (HyperText Transfer Protocol)

1
 2. Nivelul Transport asigură conexiunea logică dintre calculatorul
sursă și calculatorul destinație, fluxul de date și corecția erorilor.
Nivelul Transport include protocoale TCP și UDP.
TCP (Transmision Control Protocol) este un protocol orientat pe
conexiune care permite ca un fux de octeți trimiși de la un calculator
să ajungă fără erori la orice alt calculator din internet.
UDP (User Datagram Protocol) este folosit în aplicațiile de transmisii
video sau audio și aplicații client-server (jocuri în rețea) sau blocări
DNS.
Exemple de aplicații care folosesc UDP:
- DNS (Domain Name Sistem)
- TFTP (Trivial File Transfer Protocol)
- IPTV (TV prin internet)
- VOIP (Telefonie prin internet)
3. Nivelul Rețea – scopul nivelului Rețea este de a găsi cel mai
optim traseu prin care poate trimite pachetele
Protocoalele care lucrează la nivelul rețea din modelul TCP/IP sunt:
- IP (Internet Protocol)
- ICMPC (Internet Control Message Protocol)
- ARP (Adress Resolution Protocol)
- RARP (Reverse Adress Resolution Protocol)
IP caută cea mai bună cale de a trimite pachetele
ICMPC oferă capabilități de control și în schimbul de mesaje
ARP determină adresa MAC (Media Access Control) pentru adresele
IP
RARP determină adresa IP pentru o adresă MAC cunoscută
4. Nivelul Acces la rețea
Se ocupă cu toate problemele legate de transmiterea efectivă a unui
pachet IP pe o legătură fizică, incluzând și aspectele legate de

2
tehnologii și de medii de transmisie, adică nivelul OSI (Open Sistem
Interconection).
Asemănări
- Ambele au niveluri de aplicare chiar dacă acestea includ servicii
diferite
Deosebiri
- TCP/IP combină din mod OSI nivelurile Aplicație prezentare și
de sesiune în propriul nivel numit Aplicație
- TCP/IP combină din mod OSI nivelul Legătură date și Fizic în
propriul său nivel numit Acces la rețea
- TCP/IP pare mai simplu pentru că are mai puține niveluri

Adresa IP, DNS

Generalități
Un server de nume domeniu, Domain Name Server (DNS), este
un program software care ascultă cereri pe un port standard (53) și
care rulează pe un calculator conectat permanent (de obicei) la
internet. În mare, el asigură un serviciu pentru un domeniu sau mai
multe, de traducere a unei adrese tip nume într-o adresă IP.
IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de
transmitere a datelor fără conexiune permanentă. Acesta identifică
fiecare interfață logică a echipamentelor conectate printr-un număr
numit „adresă IP”.
Versiunea standard folosită în majoritatea cazurilor IPv4. În IPv4
standardul curent pentru comunicarea în internet, adresa IP este
reprezentată pe 32 de biți ( de ex.192.162.0.1). alocarea adreselor IP
nu este arbitrară, ea este realizată de către organizații însărcinate cu
distribuirea de spații de adrese. De exemplu RIPE este responsabilă
cu gestiunea spațiului de adrese atribuit Europei.

3
DNS este un serviciu de registru internet distribuit. DNS translatează
numele de domeniu în adresă IP și adresa IP în nume.
Translatarea numelui în adresă IP se numește „rezolvarea numelui de
domeniu”. Cele mai multe servicii de internet se bazează pe DNS și
dacă acesta cade, site-urile web nu pot fi găsite iar livrarea mail se
blochează.
Numele de domenii sunt mult mai ușor de reținut decât adresele IP dar
nu oferă indicații despre modul cum poate fi găsit site-ul pe internet.
Maparea este o simplă asociere între 2 elemente, în acest caz un nume
de mașină ca ftp linux.org și IP-ul mașinii 199.249.150.4. Un
calculator se identifică printr-o adresă unică în internet numită adresa
IP a calculatorului respectiv. Totodată calculatorul poate avea asociat
și un nume. Adresa IP este utilizată la nivelul programelor de
prelucrare în rețea. În schimb, la nivelul utilizatorilor cu acces la
mediul internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de
calculator host gestionat de sistemul DNS.
Fiecare calculator trebuie să știe de existența a cel puțin un server
DNS pentru a rezolva corelația între un nume calificat (FQDN Fully
Qualified Domain Name este adresa completă a unui computer gazdă
pe internet) sau nume de domeniu DNS), adică o adresă literală
(www.google.com sau www.rdsnet.ro) și adresa sa numerică (adresa
IP de tipul xx.yyy.zz.tt).
Dacă procesul resolver din calculatorul propriu nu reușește să facă o
căutare validă DNS (acel DNS lockup - blocarea DNS), atunci se
recepționează o eroare pentru orice pagină web sau server mail,
apelate prin numele lor de domeniu.
Sistemul de nume din internet este structurat pe domenii și
subdomenii. Considerând un server de nume admin.rsdlink.ro,
domeniul cel mai larg este ro, care include domeniul rdslink.ro iar
admin este un computer din cadrul domeniului rdslink.ro. Deci luând
de la dreapta la stânga în nume, pe cea mai din dreapta poziție se află

4
domeniul cel mai general, după care urmează în ordinea subordonării
restul subdomeniilor.
În internet există domenii dedicate. Iată câteva dintre ele:
.arpa – zonă de adresă și .mil – domeniul militar
parametrii de rutare .org – alte organizații
.biz – afaceri .net – resurse de rețea
.com – domeniul comercial .pro – profesioniști
.edu – domeniul educațional
.coop – cooperative
.gov – domeniul guvernamental
.int – resurse internaționale, etc.

DHCP - Dynamic Host Configuration Protocol – Protocol de

configurare dinamică a gazdei (DHCP) este un protocol client/server
care furnizează automat unei gazde IP (Internet Protocol) adresa sa IP
și alte informații de configurare aferente, cum ar fi masca de subrețea
și gateway-ul implicit.

Măștile de subrețea sunt utilizate pentru a împărți rețelele în subrețele,

astfel încât datele transmise prin rețea să poată ajunge corect la
destinație.

5
HDMI – High Definition Multimedia Interface este o interfață
audio/video proprie pentru transmiterea datelor video necomprimate și
a datelor audio digitale comprimate sau necomprimate de la un
dispozitiv sursă compatibil HDMI, cum ar fi un controler de afișare,
pe un monitor de computer compatibil, videoproiector, televiziune
digitală sau dispozitiv audio digital.[1] HDMI este un înlocuitor digital
pentru standardele video analogice.
https://www.digitalcitizen.ro

Cum schimbi masca de subrețea din Windows

Măștile de rețea sunt utilizate pentru a împărți rețelele în subrețele
pentru ca datele transmise prin rețea să poată ajunge corect la
destinație.
1. Cum schimbi masca de subrețea în Windows din setări
a. Setări → Rețea și internet →Wi-Fi sau Ethernet (pt care
vrei să schimbi masca de subrețea) → network → setări
IP→se pot schimba pentru IPv4 sau IPv6
→ Adresa IP
→ Masca de subrețea →lungime prefix subrețea
→ Gateway
→ Serverele DNS folosite
2. Cum afli adresa de IP
3. Ce este Gateway

O subrețea este o diviziune a unei rețele IP (suită de protocoale internet), unde

o rețea IP este un set de protocoale de comunicații utilizate pe Internet și alte
rețele similare. Este cunoscut sub numele de TCP/IP (Transmission Control
Protocol/Internet Protocol).

6
Actul de a împărți o rețea în cel puțin două rețele separate se numește subrețea,
iar routerele sunt dispozitive care permit schimbul de trafic între subrețele,
servind drept graniță fizică. IPv4 este cea mai comună arhitectură de adrese de
rețea folosită, deși utilizarea IPv6 a crescut din 2006.

O adresă IP este compusă dintr-un număr de rețea (prefix de rutare) și un câmp

de odihnă (identificator de gazdă). Un câmp de odihnă este un identificator care
este specific unei anumite gazde sau interfețe de rețea. Un prefix de rutare este
adesea exprimat folosind notația Classless Inter-Domain Routing (CIDR) atât
pentru IPv4, cât și pentru IPv6. CIDR este o metodă folosită pentru a crea
identificatori unici pentru rețele, precum și pentru dispozitive individuale.
Pentru IPv4, rețelele pot fi caracterizate și folosind o mască de subrețea, care
uneori este exprimată în notație punct-zecimală, așa cum se arată în câmpul
„Subrețea” din calculator. Toate gazdele dintr-o subrețea au același prefix de
rețea, spre deosebire de identificatorul de gazdă, care este o identificare locală
unică. În IPv4, aceste măști de subrețea sunt folosite pentru a diferenția numărul
rețelei și identificatorul gazdei. În IPv6, prefixul de rețea îndeplinește o funcție
similară cu masca de subrețea din IPv4, lungimea prefixului reprezentând
numărul de biți din adresă.

Înainte de introducerea CIDR, prefixele de rețea IPv4 puteau fi obținute direct

de la adresa IP pe baza clasei (A, B sau C, care variază în funcție de gama de
adrese IP pe care le includ) a adresei și a măștii de rețea. Cu toate acestea, de la
introducerea CIDR-urilor, atribuirea unei adrese IP unei interfețe de rețea
necesită atât o adresă, cât și masca de rețea a acesteia.

Dacă e introdusă greșit lungimea prefixului de subrețea toate dispozitivele din

rețea care folosesc masca de subrețea implicită nu vor mai comunica.
4. Cum schimbi masca de subrețea prin interfața ruterului într-o rețea locală
cu DHCP
ipconfig /all | findstr /R “Gateway” ca să aflu adresa ruterului din cmd
Servere DNS IPv4 dacă aflu din setări