Retele de calculatoare - INTERNET

O rețea (network) este un grup de calculatoare individuale interconectate, care

folosesc în comun anumite resurse : unități de disc, fișiere (documente, baze de
date, programe), imprimante, echipamente de comunicație, conexiune Internet.
Rețeaua permite o interacțiune mai mare si o comunicare mai buna între membrii
ei, prin intermediul postei electronice, bazelor de date si a altor metode de utilizare
în comun a informațiilor de orice fel.

Calculatoarele din rețea se numesc noduri. Nodul prin care se conectează o rețea la
alta (sau la Internet) se numește poarta (gateway). Când nodurile aparțin aceleiași
clădiri sau aceleiași organizații, rețeaua este locala (LAN – Local Area Network),
de exemplu rețeaua unui liceu.

Dacă nodurile sunt dispersate într-o zonă mai extinsă, rețeaua este extinsa (WAN –
Wide Area Network).

Modele de rețea:

- Modelul rețea client/server folosește un calculator performant

numit server , la care se conectează calculatoarele client . Serverul asigură
fluxul de date în rețea (oferind clienților accesul la resursele acesteia) și
protecția datelor împotriva accesului neautorizat . Sistemul de operare de pe
server este de regula: Unix, Linux, Novell NetWare sau Windows.
O rețea poate avea mai multe servere, fiecare îndeplinind un anumit rol (ex.
server de fișiere, server pentru conexiunea Internet, server de
imprimante, etc. ).
- Modelul de rețea de la egal la egal (peer-to-peer – P2P), în care
exista o relație de egalitate între calculatoare. Este folosită mai ales pentru
comunicarea între utilizatori prin mesaje sau accesul comun la anumite
fișiere – partajarea fișierelor (file sharing). Dezavantajele acestui tip de
rețea sunt securitatea scăzută și performanțele reduse.

1
Deci din punct de vedere al suprafeței, rețelele se clasifică astfel:

 Rețele locale (L.A.N. Local Area Network)

 Rețele metropolitane (M.A.N. – Metropolitan Area Network)
 Rețele extinse (W.A.N. - Wide Area Nework)

Din punct de vedere al topologiei , menționăm următoarele tipuri de rețea:

 magistrala (cu toate calculatoarele conectate la cablul principal al rețelei);
 în stea (toate calculatoarele sunt conectate la server);
 circulara (inel) (fiecare calculator este conectat cu alte doua);
 ierarhica (cu un server si mai multe sub-servere).

Calculatoarele se conectează la rețea prin plăcile adaptoare de rețea, care

realizează legătura între cablurile rețelei și stația de lucru.

Ca medii de transmisie menționăm:

-cablul telefonic , cablul coaxial si fibra optică (cu transmitere prin unde
luminoase). Există și rețele wireless (fără fir) – de exemplu cu transmisie prin unde
radio sau laser. Două calculatoare separate se pot conecta și fără plăci de rețea,
folosind un cablu serial .

În rețele, comunicarea se face prin mecanismul comutării de

pachete (packet switch). Informația din calculatorul sursă (gazda = host )
este împărțită în pachete. Pe lângă informația propriu-zisă, fiecare pachet conține
un antet în care se afla informația de control, conținând, printre altele, adresa
expeditorului si a destinatarului si marimea pachetului. Pachetele trec prin mai

multe calculatoare numite comutatoare de pachete sau routere.

Un router este un calculator special cu rol de dirijare a

informației prin rețea, către destinație.

Acestea joaca un rol asemănător cu al oficiilor poștale din poșta clasică, dirijând
pachetele pe un anumit traseu. La destinație, informația este reasamblată din
pachetele componente, pentru a recompune mesajul original.

2
Adresa IP
Orice calculator sau echipament de retea are o adresa unică, pentru identificarea
lui în rețea (și în Internet), numita adresa IP . Ea este formata din 4 grupe de
numere ( între 0 si 255 inclusiv, fiind memorată pe 4 octeți, deci pe 32 biți),
separate prin puncte deci de forma x.x.x.x (exemplu: 192.168.1.1).

Numarul maxim de adrese IP ( IPv4) care pot fi generate: 232 ~ = 4.2

Miliarde

Din anul 2011 s- dezvoltat un alt standard de

adrese IP, numit IPv6 care permite un număr
foarte mare de adrese IP (trilioane de
trilioane de adrese)

Ce este IPv6 ?
IPv6 reprezinta noul mod (forma de adresare) de comunicare in
Internet, odata cu terminarea adreselor IPv4 (care erau in număr de
4,3 miliarde). Adresele IPv6 sunt într-un număr seminificativ mai
128
mare ( 2 ), deoarece o adresa este memorată pe 16 octeți, adic ă
128 de biți. (Reamintim că adresa IPv4, în schimb, este memorat ă
pe 32 de biți.)
O adresa IPv6 este exprimată în sistem hexazecimal - baza 16, în
care fiecare cifră a numărului poate avea una din 16 valori posibile:
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, A, B, C, D, E, F)
Astfel o adresă IPv6 poate arăta în felul urmator:
2003:4581:A7C1:EFDB:0000:0000:1327:0001

3
Adresa IP conține: adresa rețelei (network address) la care este conectat
echipamentul (computer, gateway, etc.) și adresa gazdei (host address) care este
adresa proprie a echipamentului. Masca de subrețea (subnet mask) este un alt set
de patru numere, asemănător cu o adresa IP, dar care nu este o adresa în sine: ea
stabilește care numere din adresa IP indică rețeaua și care gazda .

@ Mecanismul acestei atribuiri este mai complicat; în majoritatea cazurilor însă,

masca de sub-rețea este de tipul 255.255.255.0, care arata, de exemplu, ca partea
de rețea a IP-ului 192.168.1.1 este 192.168.1, iar .1 de la sfârșit este adresa
gazdei .

Adresa IP si sub-masca de rețea sunt suficiente pentru comunicarea între

calculatoarele aceleiași subrețele; totuși, pentru comunicarea cu alte rețele – de
exemplu, cu Internetul – calculatorul necesita o adresă de poarta implicită (default
gateway address) și anumite adrese DNS.

Poarta implicita (default gateway) este echipamentul în sine și partea din rețea
conectate la Internet, permițând comunicarea cu Internetul a calculatoarelor din
rețea.

4
O adresă DNS este adresa IP a unui calculator sau echipament de rețea
numit server pentru nume de domenii.

(DNS – Domain Name Server)

DNS este un sistem paralel de identificare a calculatoarelor în rețea, bazat pe un

protocol subordonat TCP/IP.

DNS împarte totalitatea adreselor IP posibile, în nivele organizaționale numite

domenii, care pot fi la rândul lor împărțite în subdomenii.

Calculatorului conectat i se atribuie un nume de domeniu, format din mai multe

zone care corespund subdomeniilor. Numele subdomeniilor sunt separate prin
puncte.

Structura adresei DNS este asemănătoare adresei IP, având însă avantajul că este
foarte prietenoasă pentru utilizatori.

(De exemplu în locul unei adrese IP de tipul 192.145.216.85 se lucrează mai ușor
cu o adresă DNS de tipul mate.unibuc.edu.ro)

DNS găsește site-urile web și alte echipamente în Internet, memorând adresele

acestora. Serverul DNS se află de obicei la sediul furnizorului de servicii Internet
(ISP - Internet Service Provider).

EXEMPLU: accesăm site-ul web al firmei Intel, aflat la adresa www.intel.com .

Pentru aceasta, calculatorul apelează un server DNS, care știe să
interpreteze www.intel.com ca fiind adresa IP a calculatorului din Internet ce
găzduiește acest site și apoi comunică cu acesta. Sunt necesare următoarele
informații:

 adresa IP și submasca de rețea a calculatorului propriu;

 adresa IP a porții (default gateway) de ieșire în Internet;

5
  adresa IP a serverului DNS, care îi comunica adresa site-
ului www.intel.com ;

Când introducem “www.intel.com” în bara de adrese a browserului, calculatorul

accesează Internetul via default gateway, apoi caută un server DNS, de la care
obține adresa IP pentru www.intel.com . În continuare, din calculatorul de la acea
adresa, copiază pagina web a firmei Intel, aceasta apărând în browser. Toate
acestea au loc în câteva secunde, folosind protocolul (regulile) TCP/IP și adresele
IP.

Protocolul TCP/IP

Protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol) este un set

de instrucțiuni (reguli) prin care comunică între ele majoritatea calculatoarelor. El
este conceput pentru comunicarea calculatoarelor din diferite rețele, dispunând de
diverse echipamente de comunicare și folosind diverse sisteme de operare (rolul
său fiind foarte asemănător cu al unui translator).

• Protocolul IP se aplică pentru transmiterea pachetelor între doua calculatoare

folosind adresa IP a destinatarului (care include adresa rețelei și adresa gazdei).
Routerele dirijează pachetele la adresa rețelei destinatarului, de unde sunt trimise
acestuia (folosind adresa host).

• Protocolul TCP se aplica pentru împărțirea unui mesaj în pachete, numerotarea

și transmiterea acestora împreună cu informațiile de control (prin care se verifică
corectitudinea transmiterii datelor) și, în final, refacerea mesajului în calculatorul
de destinație, din pachetele componente.

Protocolul UDP

Daca nu este necesară o transmitere de calitate – cazul rulării unor secvențe

audio/video direct din internet ( streaming ), al transmisiilor vocale (voice over IP
– VoIP ) sau al videoconferințelor – este folosit în locul protocolului
TCP, protocolul UDP ( User Datagram Protocol), care face parte din suita de
protocoale TCP/IP. Procesarea pachetelor UDP este mai rapidă decât a celor TCP,
deoarece nu se mai pierde timp cu retransmiterea pachetelor eronate sau respinse si

6
nu necesita identificarea reciprocă a serverului și clientului unul față de celălalt
( handshake ) la începutul sesiunii.

Protocolul DHCP

Protocolul DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) este un protocol

întâlnit în administrarea rețelelor moderne. Acesta este de fapt un software

care rulează pe servere și routere, care atribuie în
mod automat adrese IP dinamice (temporare)
stațiilor client care se conectează la retea. Uneori, IP-ul unui
client este schimbat chiar în timp ce acesta este conectat. Atribuirea adresei IP
dinamice se face de către un server DHCP, dintr-un set de adrese disponibile.
Adresarea dinamică simplifică administrarea rețelelor mari, nemaifiind necesar ca
administratorul să atribuie manual adrese IP clienților (este permis totuși și acest
lucru).
Dezavantajul pentru un client DHCP este ca nu îi este garantată permanent o
anumită adresă TCP/IP (statică). O adresă IP statică este de dorit pentru web
hosting (găzduire de pagini web) și în orice situație în care calculatorul respectiv
trebuie accesat de la distanța (remote access), de exemplu prin Telnet sau FTP.

Serverul proxy

Serverul proxy este des folosit în cazul conectării la Internet a unei rețele, fiind un

server care se interpune între o aplicație client

(precum un browser web) și serverul real . El interceptează
cererile clientului către serverul real și încearcă să le îndeplinească singur, în caz de
eșec înaintându-le serverului real.

Serverul proxy oferă două avantaje:

7
• Îmbunătățirea performanței în cazul grupurilor de utilizatori – se face prin
salvarea rezultatelor tuturor cererilor pentru un anumit timp. De exemplu, dacă un
client dorește accesarea unei pagini web care a mai fost accesată de alții înaintea sa,
aceasta este încărcată de pe serverul proxy. Cum acesta este de obicei în aceeași
rețea cu clientul, operația decurge mai repede decât dacă ar fi accesat serverul real,
din Internet.

• Filtrarea cererilor – serverele proxy pot împiedica utilizatorii sa acceseze

anumite site-uri web.

Internet versus Intranet versus Extranet

Rețelele de calcul diferă între ele în funcție de topologia lor. Fiecare tip de rețea
are propriile caracteristici care asigură nivelul dorit de servicii pentru public.
Există trei tipuri complexe de rețele, Internet, Intranet și Extranet. Fiecare
rețea are aceleași tehnologii de comunicare. Ele diferă în ceea ce privește
dimensiunea, nivelul de acces și natura utilizatorilor.

Internet

Internetul este o "rețea publică" cu mii de computere (servere și clienți)

interconectate pentru a partaja informații. Clusterele rețelelor de calculatoare
sunt interconectate pentru a construi o rețea care acoperă întreaga lume. Nu
există un controler centralizat pentru controlul comunicării. Se bazează pe
dispozitive și protocoale de rețea (protocoale de rutare ex), convenite anterior.
Orice utilizator poate accesa Internetul prin intermediul unui furnizor de servicii
Internet (ISP). Deși nu există o entitate centralizată de controlat, ICANN
(Corporația Internet pentru nume și numere alocate) gestionează adresele de
protocol Internet și numele de domeniu.

8
Intranet

Intranetul este o "rețea privată" cu un număr limitat de computere

interconectate și controlate într-un mod definit. Intranetul este setat și controlat
de o organizație, pentru a asigura o legătură sigură și neîntreruptă între membri
pentru a face schimb de informații mai eficient. Cerințele organizației pot
include schimbul de actualizări de ultimă oră, informații de gestionare,
modificări ale organizațiilor, politici și proceduri noi etc.

Intranetul seamănă mult cu Internetul, dar este izolat de lumea exterioară.

Firewall-urile sunt folosite pentru a conecta intranetul la lumea exterioară atunci
când trebuie să fie conectat la Internet. Utilizează aceleași protocoale precum
TCP / IP. Dimensiunea intranetului depinde de cerințele organizației. Poate să
acopere o clădire, o zonă sau o țară. În plus, există multe organizații
multinaționale care întrețin intraneturi între țări utilizând conexiuni dedicate cu
fibră optică. Eficiența comunicării între dispozitivele de rețea este ridicată,
deoarece lățimea de bandă este atribuită integral unui număr fix de utilizatori.
Intranetul poate fi accesibil prin Internet. Există tehnici precum conexiunea
VPN - Prescurtare de la Virtual Private Network (rețea virtuală privată), VPN-ul
creează o conexiune sigură între voi și internet. Vă oferă un strat suplimentar
de confidențialitate și anonimitate în Internet.

Extranet

Extranet face parte dintr-un Intranet, care este, de asemenea, clasificat ca o

"rețea privată". Este controlată și gestionată de o organizație, pentru a asigura
accesul securizat la Intranet din lumea exterioară. Multe organizații de
afaceri au nevoie de partenerii lor de afaceri și clienții să se conecteze la Intranet
pentru a spori comunicarea și eficiența. Dat fiind faptul că Intranetul permite
acces doar membrilor interni, membrii externi (parteneri și clienți) utilizează

9
Extranet pentru a accesa rețeaua. Administrarea / gestionarea sistemului poate
decide ce utilizatori ar trebui să permită prin Extranet. În general, utilizatorii
externi au acces limitat pe intranet.

Nu numai utilizatorii externi, uneori membri ai organizației înșiși care ar putea

avea nevoie să acceseze rețeaua prin Internet, pot folosi Extranet.

Care este diferența dintre Internet, Intranet și Extranet?

• Când vine vorba de mărimea rețelei, Internetul este cel mai mare și constă în
sute de mii de dispozitive și interconexiuni de rețea. Dimensiunea intranetului
poate varia de la sute la câteva mii de computere. Extranet vine ca parte a
intranetului, deci este cel mai mic.

• Internetul este o rețea publică. Intranetul și extranetul sunt rețele private.

• Utilizatorii pot accesa Internetul anonim. Utilizatorii trebuie să aibă nume de

utilizator / parolă valabile pentru a accesa Intranet și Extranet.

• În general, Internetul este nereglementat și necenzurat. Dar intranetul /

extranetul este reglementat de politicile organizației, companiei private, firmei.

• În natura utilizatorilor, Internetul are un număr nelimitat de utilizatori anonimi.

Intranetul păstrează un număr limitat de utilizatori predefiniți care sunt membri
interni ai organizației. Utilizatorii de extranet sunt în mare parte utilizatori non-
organizaționali.

10