Retea de calculatoare v2

1. Retele de calculatoare

O retea este un set de dispozitive (deseori numite noduri) conectate prin legaturi
media

1.3. Avantaje ale retelelor

-toate resursele logice, fizice, informationale ale calculatoarelor sunt puse la
dispozitia utilizatorilor interconectati;
-o fiabilitate crescuta, existând surse alternative de furnizare a informatiilor;
-economisirea de resurse financiare.

1.4. Utilizari ale retelelor

-accesul la aplicatii situate la distanta
-accesul la baze de date situate la distanta;
-posta electronica;
-transfer de fisiere

1.5. Caracteristicile retelelor

Capacitate
Cost
Durata de raspuns
Fiabilitate

1.6.Componente hardware
Echipamente de transmisie:
-cabluri coaxiale
-cabluri torsadate
-fibre optice
-unde radio
-sateliti
Dispozitive de acces: router
Dispozitive ce repeta semnalele transmise: repetoare, hub

1.7. Componente software

-Protocoale care definesc si regleaza modul in care comunica doua sau mai
multe dispozitive;
elementele unui protocol sunt : -Sintaxa primi 8 biti adresa exp , urm8 biti adresa
receptorului , restul mesajului
-Semantica – se refera la semnificatia fiecarei grupe
de biti;
-Temporizarea (Timing-ul) - când datele vor fi trimise
si cât de repede.
-Software la nivel hardware :drivere, care controleaza modul de functionare al
dispozitivelor individuale,
1.8 STANDARDE

IEEE

1.9. Clasificarea retelelor de calculatoare

I. Dupa tehnologia de transmisie:

-retele cu difuzare
-retele punct-la-punct

II. Dupa tipul subretelei de comunicatie

-retea cu comutare
-retea fara comutare
III. Dupa tipul de comunicatie interpersonala:
-peer-to-peer
-modelul client-server
IV. Dupa marimea lor:
-LAN
-MAN
-WAN
V. Dupa topologie:
-dupa tipul canalului de comunicatie (punct-la punct sau multipunct)
-dupa interconectarea nodurilor retelei: simetrica/asimetrica

VI. Retele Wireless– fara fir

-componente ale unui sistem, interconectate –=> tehnologia Bluetooth

-LAN-uri fara fir –WIFI (IEEE 802.11)
-WAN-uri fara fir
-Cu largime de banda mica – exp. reteaua radio de la telefonia mobila
-Cu largime de banda mare – exp. conectarea la Internet de acasa fara fir

Retele LAN

Marime – dimensiuni restrânse (timp de transmisie cunoscut). Au

întârzieri mici (microsecunde, nanosecunde), erori putine.
Tehnologie de transmisie – un singur cablu la care sunt atasate toate
masinile
Topologie:
- Ethernet
- de tip magistrala
- de tip inel (b)- Token Ring

Retele MAN
-Dispune de un mediu de difuzare
-Fiecare magistrala are un capat de distributie care initiaza activitatea de
transmisie;

Retele WAN
Calculatoarele se numesc gazde (apartin utilizatorilor), unite printr-o subretea de
comunicatie
Subreteaua= linii de transmisii + elemente de comutare
Subretea cu comutare de pachete- de tipul punct-la-punct
Subretea cu sistem de sateliti

Internet
colectie de retele interconectate, utilizând niste masini numite porti (gateway);
Gateway-ul realizeaza conectare si asigura conversiile hardware si software
necesare
2. Tipuri de modele de RC (arhitecturi)

Tipuri de servicii
-orientate pe conexiune – se bazeaza pe sistemul
telefonic
-fara conexiune – se bazeaza pe sistemul postal; toate
mesajele sunt scurte si contin adresele expeditorului si
destinatarului

Tipuri de modele de RC-uri

Modelul ISO/OSI:Are o structura stratificata pe niveluri

Modelul TCP/IP: Are o structura ierarhica pe niveluri

Are în vedere, în mod deosebit, interconectivitatea

ISO/OSI prezinta mai bine si mai explicit mecanismele de

comunicatie între calculatoare, dar TCP/IP a devenit, datorita flexibilitatii sale,
principalul protocol comercial de interconectare a retelelor.

Modelul ISO/OSI are 7 niveluri si anule

-Nivelul aplicatie
-Nivelul prezentare
-Nivelul sesiune
-Nivelul transport
-Nivelul retea
-Nivelul legaturi de date
-Nivelul fizic

MODELUL DE REFERINTA OSI/ISO

Nivelul fizic: presupune gestiunea si exploatarea suporturilor fizice de
comunicatie
Nivelul legatura de date: genereaza cadrele ce vor fi transmise prin niv fizic,
asigura detectia si corectia erorilor de transmisie.
Nivelul retea: controleaza operatiile din subretea
Nivelul transport: accepta datele de la nivelul superior, le fragmenteaza in unitati
de date care vor fi transmise nivelului retea
Nivelul sesiune: realizeaza functiile care sunt necesare ca support al dialogului
dintre procese, cum ar fi initializarea, sincronizarea si terminarea dialogului.
Nivelul prezentare: defineste semantic si sintaxa datelor care se vor schimba.
Nivelul aplicatie: ofera utilizatorului serviciile, defineste mecanisme si protocoale
specific tipurilor de aplicatii: posta electronic, transferul de fisiere, serviciu web, etc.
MODELUL DE REFERINTA TCP/IP
Nivelul Acces la retea: permit transmiterea datelor catre alte masini conectate la
retea
Nivelul Internet: permite interconectarea reteleor in vederea asigurarii schimbului
de date intre 2 statii racordate la retele diferite
Nivelul transport: transporta datele punct-la-punct intre procesele utilizatoare
Nivelul Aplicatie: contine protocoale suportate de diferitele aplicatii

3. Tehnologii de RC

3.1. Topologii
-Topologii fizice- aranjamentul geometric al componentelor unui LAN
-Topologii logice - conexiunile posibile între perechile de noduri care comunica
între ele

Topologii fizice de baza

-Topologia bus
-Topologia inel
-Topologia stea
-Topologia comutator(switch)
Topologii complexe
-Topologia cu înlantuire: inele ierarhice
-Topologii ierarhice în stea

3.2. Interconectarea retelelor

Conectivitatea unui LAN la o retea WAN este realizata, în cele mai multe
cazuri, printr-o singura conexiune a backbone-ului la un router

Elemente de interconectare pentru LAN

Hub-uri (repetoare, concentratoare).Hub-ul este un element de interconectare
într-un LAN.Se plaseaza la nivelul 1. Cu topologie de tip stea sau inel.
Comutatoare (switch-uri). Din punct de vedere al conectivitatii
componentelor unui LAN si al realizarilor diverselor topologii,
comutatoarele sunt asemanatoare cu hub-urile.Din punct de vedere al
performantelor retelei comutatoarele sunt superioare hub-urilor,se plaseaza la nivelul 2.

Retele VLAN (Virtual LAN)

•Bridge sau punte (nivel legătura de date): se utilizează pentru a conecta două reţele
similare.
•Gateway reprezintă un dispozitiv care:
− se utilizează pentru interconectarea reţelelor cu arhitecturi diferite
3. Tehnologii de RC

3.3.1. Ethernet
Ethernetul este o arhitectura de retea pe o arie locala LAN .
Este unul dintre cel mai implementate standard de LAN.
topologia in forma de magistrala sau de stea
Standard= IEEE 802.3, specificand nivelurile fizice si ale
software-ului de baza.
metoda de acces CSMA/CD (Carrier Sense Multiple Access/ Collision Detection) pentru a gestiona
comenzi simultane si a detecteza coliziunile

Variante:
10 Mbps—10Base-T Ethernet
100 Mbps—Fast Ethernet sau 100Base-T.
1000 Mbps—Gigabit Ethernet
10-Gigabit Ethernet

3.3.2 FDDI
-FDDI ( Fiber Distributed Data Interface) un set de protocoale ANSI
pentru trimiterea de date digitale printr-un cablu cu fibra optica.
-retele bazate pe trecere cu jetoane (token-passing), si suporta o
viteza de pana la 100 Mbps .

3.3.3. Fara fir (wireless LANs):802.11

WiFi a aparut din necesitatea de uniformizare a dispozitivelor de conectare la
retele radio

3.3.4. Novell
-Adresele IPX au o lungime de 10 bytes (80 biti).
-Adresa are doua componente: numarul retelei (32 biti) si numarul
nodului (48 biti).
-se reprezinta cu cifre hexazecimale separate prin punct.

3.3.5. Protocoalele AppleTalk

Reteaua AppleTalk este de tip peer-to-peer si asigura ca functiuni de baza

partajarea fisierelor si a imprimantelor.
Adresele AppleTalk contin doua câmpuri: numarul de retea (uzual 16 biti) si
numarul de nod (8 biti).

3.3.6. NetBIOS/NetBEUI
-NetBIOS faciliteaza comunicarea prin trei servicii de baza: servicul de
nume, serviciul de sesiuni, serviciul de datagrame.
•NetBEUI defineste functiile din cadrul NetBIOS
•SMB - facilitati la nivelul aplicatie, necesare pentru implementarea serviciilor de
partajare a fisierelor
3. Tehnologii de RC

3.4.1. X.25
-prima reţea telefonică publică de date
-transmisia este sincronă
-legătură full-duplex pt. transferul informaţiilor
-conexiuni punct-la-punct între echipamente terminale DTE şi echipamente
terminatoare de circuite DCE
-DCE-urile se conectează cu comutatoare PSE în interiorul unei reţele PSN

3.4.2. Frame Relay

-înlocuieşte reţeaua X.25;

-este o reţea orientată pe conexiune, fără control al erorilor şi al fluxului de date;
-conţine 4 blocuri de bază interfaţa utilzator-reţea, comutatoarele, trunchiul,
interfata retea-retea

3.4.3. SMDS
-reţea de calitate mai înaltă decât Frame Relay, inclusiv în ce priveşte
întîrzierea de transmisie, pachete eronat dirijate, pachete pierdute
-se bazează pe tehnologia de comutare pachete releu de celulă
-suportă doar transferul de date şi pot servi ca treaptă intermediară către reţelele
ATM

3.4.4 ATM

-o tehnologie de comutare şi transfer date ultrarapidă pentru utilizarea

şi interconectarea transparentă a reţelelor locale şi de arie largă
-succes mai mare decât OSI şi este acum utilizat pe scară largă în cadrul
sistemelor de telefonie
-tehnologie de comutare pachete releu de celulă
-Are 2 tipuri de interfeţe: interfata user - retea, interfata retea-retea
- 3 niveluri

3.4.5. ISDN, B-ISDN

-ISDN (Integrated Services Digital Network -)- Reţea Digitală cu
Servicii Integrate
-o arhitectură care realizează transmisia numerică a informaţiilor
vocale/date utilizând o reţea telefonică publică PSTN

B-ISDN, o extensia a ISDN pe bandă largă, pt. servicii de transfer de date

de mare viteză, videconferinţă, videofon, + ISDN tradiţional
4. Nivelul fizic

Nivelul fizic efectuează:

• asigurarea păstrării formei de undă a semnalului propagat pe linie;
• stabilirea duratei semnalelor în funcţie de viteza de transmisie pe linie;
• modul de stabilire a unei conexiuni
• posibilitatea transmisiei full-duplex sau semiduplex
Nivelul fizic asigura suportul fizic pentru transferul datelor între două
echipamente

4.1. Transferul de date în reţele

O subreţea constă din:
-noduri de comutaţie- noduri de comunicare de canale, noduri de comutare de
masaje şi noduri cu comutare de pachete
-canale de transfer de date - echipamente de terminaţie a circuitului de date
(ETCD) şi canalul de comunicaţie ce le interconectează

4.2. Canalul de comunicaţie

După caracterul legăturii, canalele de comunicaţie pot fi:
• comutabile
• necomutabile

o modulare/demodulare –
o codificare/decodificare,
-serializare/deserializare

Modulare/demodulare
Când un calculator doreşte să trimită date numerice (digitale) pe o linie
telefonică, acestea tb. convertite în formă analogică, pentru a putea fi transmise pe o
buclă locală
Concepte:
-baud- nr. de eşantioane pe secund
-rată de simboluri –viteza de transmisie
-rată de biţi – cantitatea de informaţie trimisă prin canal
-lărgime de bandă – spectrul de frecvenţe care trec prin mediu

Codificare/decodificare
Codificare/decodificare – are rolul de a asigura sincronizarea între
emiţător şi receptor. Informaţiile sunt transmise pe canalul de comunicaţie
în mod serial.
Exemple de coduri: NRZ-L , NRZ-M , NRZ-S , RZ , Manchester, Manchester
diferenţial

Serializare/deserializare - necesară pt a transmite/recepţiona către suportul fizic

informaţii care sunt prelucrate la nivel de cuvânt cu lungime de 8, 16,32,64 biţi.
4.3. Mediul de transmisie
Medii ghidate:
-Cablu tosadat
-Cablu coaxial
-Fibra optica
Medii neghidate:
-Trasmisia radio
-Transmisia prin microunde
-Unde infrarosii
-Unde luminoase
Sateliti de comunicatie

4.3.3 Sateliti de comunicatie

Sateliţi geostationari
-VSAT-uri care folosesc un hub
• Sateliţi de altitudine medie
-GPS
• Sateliţi de altitudine joasă

4.4. Multiplexarea
 -Informaţia poate fi trimisă prin cablu, variind câteva dintre proprietăţile fizice,
cum ar fi tensiunea, intensitatea

Multiplexarea cu divizarea timpului (time-division multiplexing TDM)

- Multiplexare în frecvenţă (frequency-division multiplexing FDM)
- Multiplexare cu divizarea lungimii de unde
- Multiplexare statistică
- Multiplexarea asincrona cu divizarea timpului

5. Nivelul legătură de date

Principalele probleme:
- Servicii furnizate nivelului reţea (principiul serviciul este de a translata mesajele de la
nivelul reţea în biţi, pe care-i trimite nivelului fizic); serviciile pot fi: cu confirmare fără
conexiune, cu confirmare cu conexiune, fără confirmare fără conexiune;
- Gestiunea cadrelor;
- Controlul erorilor;
- Controlul fluxului.

5.1. Funcţii
-Stabileşte adresele fizice (hard) ale dispozitivelor
- Fragmentează informaţia primită de la nivelul 3 în unităţi de informaţie numite cadre
- Rezolva alterarie sau distrugerie cadrelor
- Retransmisia cadrului
- codificarea şi decodificarea
- ordinii de transmisie a cadrelor
- controlul fluxului

5.2. Dispozitive
switch-uri (comutatoare)
bridge-uri (punţi)

5.3. Subniveluri

-MAC (Media Accesss Control) – IEEE 802.3 – defineşte modalitatea

în care pachetele sunt trimise spre mediul de transmisie
􀂄 LLC (Logical Link Control) – IEEE 802.2 – se ocupă cu identificarea
protocoalelor de nivel superior pe care le încapsulează.

5.4. Tipuri de protocoale

-protocolul asincron – numit start/stop;
-protocolul sincron – nu utilizează biţi de start/stop pentru fiecare caracter,
-o protocoale orientate pe caracter –transferul în mod semi-duplex,
-pe bit - transmisia transparenta, în mod duplex integral
-pe blocuri - o combinaţia a protocoalelor orientate pe caracter şi a
celor pe bit.
5.5. Exemple de protocoale de nivel 2
Protocoalele HDLC (High-level Data Link Control)
- LLC (Logical Link Control)
- SDLC (Synchronous Data Link Control)
- ADCCP (Advanced Data Communication Control Procedure)
- LAP-B (Link Access Procedure-Balanced),
- LAP-D (Link Access Protocole on the D-Channel)
Protocoale la nivel 2 în Internet: SLIP, PPP

6. Nivelul retea
direcţionarea (rutarea) datelor între reţele şi cu adresarea inter-reţea
􀂄 rutere sau echipamente de nivel 3;
􀂄 Serviciile nivelului reţea au fost proiectate astfel încât:
􀂄 să fie independente de tehnologia subreţelei;
􀂄 nivelul transport să fie independent de numărul, tipul şi topologia subreţelelor
existente;
􀂄 adresele de reţea accesibile nivelului transport trebuie să folosească o schemă
de numerotare uniformă (pt. LAN şi WAN).
􀂄 Nivelul reţea oferă nivelului transport 2 clase de servicii:
􀂄 servicii fără conexiune (datagram)
􀂄 servicii orientate pe conexiune (circuit virtual)
􀂄 AS-Autonomous System = un ansamblu de porţi (gateways) şi reţele care
au o administraţie unică
􀂄 AS= totalitatea reţelelor interconectate dintr-o organizaţie

6.1. Rutarea

Tipuri de pachete :
- pachete de date – protocoalele folosite se numesc protocoale rutate ; exp.: IP, IPX;
- pachete cu informaţii de reîmprospătare a rutelor - protocoalele folosite se numesc
protocoale de rutare exp.: RIP ,EIGRP, OSPF (Open Shortest Paths
First).

Tabela de rutare:
􀂄 adrese de reţea,
􀂄 numele interfeţei,
􀂄 metrica

Rutarea:
􀂄 statică
􀂄 dinamică

6.1.2. Algoritmi de rutare

􀂄 algoritmi neadaptivi
􀂄 algoritmi adaptivi
􀂄 algoritmi statici
􀂄 algoritmi dinamici
􀂄 algoritmi pt. rutare ierarhică
􀂄 algoritmi pt. rutare pentru gazde mobile
􀂄 algoritmi pt. rutare pentru difuzare – trimitere simultană a unui pachet
către toate staţiile
􀂄 algoritmi pt. rutare multidestinaţie
􀂄 algoritmi pt. rutare în reţele punct-la-punct

6.1.3. Protocoale de rutare

􀂄 Tipuri de protocoalele de rutare:
􀂄 vector de distanţă (distance vector)- RIP, IGPR, EIGPR,BGP
􀂄 starea legăturii (link-state) - OSPF, IS-IS
-RIP (Routing Information Protocol)
􀂄 IGRP (Interior Gateway Routing Protocol)
􀂄 EIGRP(Enhanced Interior Gateway Routing Protocol)
􀂄 BGP (Border Gateway Protocol)
􀂄 OSPF (Open Shortest Paths First)
􀂄 IS-IS (Intermediate System- Intermediate System)

RIP (Routing Information Protocol) – cel mai folosit protocol pentru transferul
informaţiilor rutare între rutere direct conectare.Ruterul alege drumul din reţea pe care
se vor transmite datele pe baza vectorului de distanţă cu numar minim de hopuri.

IGRP (Interior Gateway Routing Protocol)- Protocolul de rutare pentru porti

interioare
- Este de tipul vector de distanţă
- Calculează distanţele până la destinaţie, permiţând ruterelor să-şi împrospăteze
tabelele de rutare la intervale programabile
- Dezavantaj- generează trafic suplimentar;

EIGRP

- este varianta îmbunătăţită a lui IGRP,

-- este de tip vector de distanţă îmbunătăţit

BGP
-este un protocol de rutare externă de tip vector de distanţă, dar destul de diferit
de majoritatea celorlalte cum ar fi RIP. In loc sa mentina doar costul pana la destinatie,
fiecare ruter BGP memoreaza calea exacta folosita.

OSPF
-este de tip stare a legăturii si se foloseşte în cadrul unui sistem autonom
 IS-IS
-protocol bazat pe starea legaturilor; a fost proiectat pentru DECnet si apoi
adoptat de ISO pentru a fi folosit cu protocolul neorientat pe conexiune de la nivelul
retea, CNPL.

IPv4
• Versiunea (4 biţi) - versiunea IPv4;
-lungimea antetului datagramei (exprimată în cuvinte de 32 biţi).
• Lungimea totală
• Identificare (16 biţi) permite identificarea diferitelor fragmente care fac obiectul unei
reasamblări
• Indicatorii – intervin în cazul fragmentării datagramei
• Fragment (codificat pe 13 biţi) indică poziţia relativă a datelor conţinute în această
datagramă în raport cu prima datagramă emisă;
• Timpul de viaţă reprezintă un contor prin care se limitează durata de viaţă a
datagramei
• Protocol identifică protocolul de nivel superior
• Suma de control antet este o secvenţă de control pe 16 biţi,
• Adresa sursă / destinaţie adresele Internet ale sursei, respectiv destinaţiei;
• Opţiunile sunt folosite ca funcţii de control în anumite situaţii

Adresa IP = <număr_reţea> < număr_host>

- număr_reţea este componenta adresei IP unică în Internet;
- număr_host în cadrul reţelei este stabilit de administratorul de reţea, fiind unic la nivel
local.
Antetul protocolului IPv6 conține următoarele câmpuri:
• Versiunea (Version) pe 4 biți
• Tip de trafic (Traffic class) 8 biți - folosit pentru a face identificarea între pachetele
care au diverse cerinţe de livrare în timp real, cum ar fi cele pentru transmisii
multimedia;
• Eticheta fluxului (Flow Label) 20 biți - permite unei surse şi unei destinaţii să
stabilească o pseudo-conexiune cu proprietăţi şi cerinţe particulare - fluxul poate fi
stabilit în avans şi poate primi un identificator;
• Lungimea informaţiei utile (Payload Length) 16 biți – specifică numărul de octeţi
care urmează antetului de 40 de octeţi.
• Antetul următor (Next Header) 8 biți - specifică tipul antetului extensie care urmează
celui curent, dacă acesta există;
• Limita salturilor (Hop Limit) 8 biți - similar câmpului Timp de viaţă (Time to Live) din
IPv4 - este decrementat la fiecare trecere dintr-o reţea în alta.
• Adresă sursă (Source Address) şi Adresă destinaţie (Destination Address) – pe
128 de biți
Antetele extensie (extension headers) sunt plasate imediat după antetul de bază al
pachetului IPv6 şi sunt luate în considerare ca parte din lungimea informației utile.

Tipurile de adrese IPv6 sunt:

• Unicast: un identificator pentru o singură interfață
• Anycast: un identificator pentru un set de interfețe
• Multicast: un identificator pentru un set de interfețe
IPv6 au lungimea de 64 de biți , 8 grupe hexazecimale separate prin “:”

IGMP (Internet Group Management Protocol – protocol de gestiune a grupurilor

Internet),asemănător cu ICMP, de tip întrebare-răspuns,

7.Nivelul transport
realizeaza nivelul superior al serviciilor care se ocupa cu transferul informatiilor.
El realizează comunicaţia punct-la-punct, sigură şi eficientă, între procesele care se
execută pe maşini situate la distanţă.
Principalele funcţii ale nivelului transport sunt:
• stabilirea şi eliberarea conexiunii transport;
• transferul unităţilor de date normale şi speciale;
• translatarea adresă transport - adresă reţea;
• numerotarea TPDU (Transport Protocol Data Unit), secvenţierea unităţilor de date
ale protocolului;
• reglarea fluxului;
• detectarea erorilor şi supravegerea calităţii serviciului;
• reluarea în caz de eroare;
• realizarea multiplexării pe conexiunile de transport;
• segmentarea, gruparea, concatenarea.
UDP este utilizat ca un multiplexor/demultiplexor pentru emiterea şi recepţionarea
datagramelor.
• UDP oferă un serviciu de transmisie a datagramelor:
− fără conexiune
− nefiabil
− nu deţine nici un mecanism pentru controlul fluxului sau recuperarea
Erorilor
• UDP se utilizează în transmisiile broadcast şi multicast.
Structura unui datagrame UDP conţine:
• Portul sursă – identifica numărul de port al procesului emitor (16 biți) si reprez portul
ce va fi adresat in raspuns
• Portul destinaţie - numărul de port al procesului de pe hostul destinaţie (16 biți)
• Lungimea - dimensiunea datagramei (în octeţi)
• Suma de control este opţională și se utilizează pentru verificarea integrității datele
recepționate (16 biţi)
• Datele UDP
• UDP este protocolul preferat de aplicaţiile ce nu necesită garantarea livrării pachetelor;

Protocolul TCP realizează:

• conexiunea logică - fiecare conexiune este identificată unic printr-o pereche de
socketuri utilizate de procesele de emisie şi recepţie;
• transferul fluxului de date;
• fiabilitatea transmisiei;
• controlul fluxului de date;
• multiplexarea – prin utilizarea porturilor.

Ce este congestia?
− congestia în reţea apare când un nod (sau o legătură) este încărcat mai mult
decât poate suporta
• Care sunt efectele congestiei?
− întârzieri/− pierderi
Serviciu duplex = prin conexiunile TCP se realizeaza transmisii ale fluxurilor de date in
ambele directii in acelasi timp.

Structura unui segment TCP include următoarele câmpuri:

• Portul sursă şi portul destinaţie
• Număr secvenţă reprezintă numărul alocat primului octet de date din segment (32 de
biţi
• Număr confirmare - numărul de secvenţă pentru următorul octet de date pe care
receptorul aşteaptă să-l primească (32 de biţi)
• Lungime antet - numărul de cuvinte a 32 de biţi din antetul unui segment TCP
• Zona indicatorilor (şase biţi)
• Dimensiunea ferestrei - număr de octeţi
• Suma de control - permite hostului destinaţie să detecteze eventualele erori;
• Indicator urgenţă - specifică ultimul octet de date urgente;
• Câmpul Opţiuni - include anumite facilităţi care nu au fost consemnate în antet

7.3.3. TCP Tranzactional

varianta experimentala care combina eficienta RPC-ului bazat pe UDP cu

fiabilitatea TCP-ului;
modifica secventa standard de initializare a conexiunii pentru a permite transferul
de
date în timpul initializarii;

7.4.1. RPC
RPC– apel de procedura la distanta;
este baza pentru aplicatii de retea: procedura care apeleaza este clientul, iar cea
apelata este server-ul;

7.4.2. RTP
RTP:protocol de transport în timp real, utilizat pe scara larga acum;
utilizat în cadrul aplicatiilor multimedia în timp real

7.4.3. RTCP
RTCP:este protocolul de control care lucreaza in conjunctie cu RTP
Ofera suport pentru aplicatii multimedia pe grupuri mari din internet, incluzand
identificarea sursei si suport pentru gateways si multicast-to-unicast translators
Se ocupa de raspuns, sincronizare, interfata cu utilizatorul, dar nu transporta
date.

3Nivelul aplicatie
Protocoale ale nivelului aplicatie

Protocoale ale nivelului de aplicatie:

sunt aplicaţii scrise de utilizator sau aplicaţii standardizate şi distribuite cu produsele
TCP/IP
-HTTP, FTP,DNS,SMTP

Servicii Internet
Servicii internet:
poşta electronică
− transferul de fişiere (FTP)
− acces la calculatoarele de la distantă (Telnet, SSH)
− distribuirea informaţiei în timp real (Chat, Web)
− World Wide Web (WWW)
POSTA ELECTRONICA
Posta electronica
• agentul utilizator : permite compunerea mesajelor care se expediază si citirea
mesajelor recepţionate etc. - reprezintă interfaţa cu utilizatorul;
• agentul de transport : asigură transportul corespondenţei la distanţă;
• agent de predare locală (Local Delivery Agent - LDA): asigură transportul
corespondenţei locale

Protocoale utilizate in serviciul de posta electronica

• SMTP , defineşte protocolul de comunicaţie pentru transferul mesajele de poştă
electronică

TRANSFERUL DE FISIERE
FTP
Caracterisitci:
• utilizează TCP pentru nivel transport
• accesul este interactiv
• specifică formatul (ASCII sau binar)
• asigură autentificarea (cont utilizator, parolă)
Constituit din:
• interpretor de protocol (PI - protocol interpreter);
• un proces pentru transferul datelor (data transfer process – DTP);
• interfaţă utilizator.

Principalele operaţii ale unui produs FTP (tip comandă sau cu interfaţa
grafică) sunt:
• Deschiderea unei conexiuni pe un server FTP la distanţă (open);
• Vizualizarea conţinutului directoarelor de pe server (dir);
• Schimbarea directoarelor (cd);
• Controlul transferului: ASCII şi binar;

• Copierea unuia sau mai multor fişiere de pe un server de la distanţă pe un

calculator local (get, mget);
• Copierea unuia sau mai multor fişiere de pe un calculator local pe un server la
distanţă (put, mput);
• Închiderea unei sesiuni FTP (bye sau quit).

WEB
Elementele de bază la care serviciulWeb face apel sunt:
URL -- permite identificarea resurselor din Internet
URI -identificarea prin tip şi poziţie a unei resurse aflată oriunde în nternet.
URN - resursele sunt identificate în mod unic
HTTP-permite comunicarea între serverul şi navigatorulWeb;
HTML-permite crearea documentelor hipertext.
Serverul Web reprezintă sistemul pe care rulează un software ce are ca scop principal
distribuţia informaţiei stocate, sub forma unor documente.
 La selectarea serverului web se va tine cont de:
-sistemele de operare acceptate
-performanţe
-facilităţi de administrare

Elementele suplimentare de comunicaţie:

• hosturi virtuale: acceptă găzduirea mai multor site-uri web independente pe aceeaşi
maşină
• servicii de proxy: poate procesa cererile pentru URL-uri de pe
maşinile de la distanţă
Utilizarea într-o reţea a serverelor proxy are ca scop:
• opţinerea de performanţă
• creşterea de securitate şi confidenţialitate
Plug-in - program ce poate fi simplu instalat si utilizat în vederea extinderii facilităţilor
altui program sau aplicaţie.

• Caracteristici ale HTTP:

− funcţionează după modelul cerere/răspuns
− utilizează TCP ca protocol al nivelului transport
− transfer bidirecţional
− capacitate de negociere (codificare, setul de caractere, limba)
− suport pentru intermediere

Modul de operare a protocolului HTTP

− clientul deschide o conexiune la serverul
− clientul generează comanda prin emiterea unei cereri către server
− serverul răspunde şi închide

Cererea clientului conţine:

• metoda folosită:
o GET/ POST
o HEAD
o PUT
o DELETE
• partea de cale a URL-ului HTTP
• numărul de versiune pentru protocolul HTTP
• antet

Răspunsul serverului include:

− versiunea protocolului HTTP,
− Starea codului se specifică prin trei cifre:
o 200-299: tranzacţie încheiată cu succes
o 300-399: documentul a fost mutat
o 400-4999: eroare client, 404 Not Found
o 500-599: eroare pe serverul intern
− antet