15.05.

2017 Retele de calculatoare proiect de specialitate

In ultimele decenii, caracterizate printro explozie

informationala fara precedent in istoria omenirii, o
importanta deosebita au dobandito capacitatea si
resursele de comunicatie de care dispun proiectantii si
utilizatorii sistemelor informatice, in cadrul carora un loc
important il ocupa calculatorul electronic. Calculatoarele
sunt utilizate din ce in ce mai mult in cele mai diverse
domenii ale activitatii umane. In ziua de astazi nu se
poate vorbi despre un domeniu de activitate in care sa
nu existe si un calculator. Aceasta deoarece culegerea si
prelucrarea informatiilor existente, nu sar putea executa
corect si in timp optim pentru sistemul caruia i se
adreseaza, fara ajutorul calculatorului. In cele mai multe
cazuri mai multe calculatoarele functioneaza impreuna
pentru a asigura informatiile necesare unui anumit
sistem, acestea fiind amplasate in diverse locuri de unde
se preiau datele supuse prelucrarii. Numarul
calculatoarelor conectate direct la retele de comunicatii
in scopul deservirii unor beneficiari aflati la distanta este
in continua crestere. Se spune ca aceste calculatoare
sunt instalate, sau lucreaza, in medii de teleprelucrare.
Teleprelucrarea datelor este un procedeu de
prelucrare automata a informatiei a carui caracteristica
principala este utilizarea unui calculator cu performante
ridicate, denumit calculator principal, sau server, de
catre mai multi utilizatori, situati in locuri diferite si la
distanta fata de calculatorul principal, transmisia
informatiei faconduse prin sisteme de telecomunicatie.
Mai putem spune ca prin mediu de teleprelucrare se
intelege ansamblul de mijloace hardware si software
care permite prelucrarea la distanta a informatiei.
Practic orice sistem care comunica cu altele prin cel
putin o linie de comunicatie reprezinta un mediu de
teleprelucrare.
Principalele faze ale teleprelucrarii sunt:
colectarea si pregatirea (prelucrarea) datelor la
utilizatori, deci in locurile unde sunt generate
introducerea / extragerea informatiei in / din sistemul
de transmisie a datelor
transmisia informatiei printro retea de telecomunicatie
controlul informatiilor transmise / receptionate
detectarea erorilor, care sar putea sa apara in procesul
de transmisie, si corectarea acestora
Pentru efectuarea acestor faze sunt utilizate tehnici
si metode diferite, caracteristice fiecarei faze.
Teleprelucrarea datelor necesita echipamente
specializate de intrare / iesire adaptate la liniile de
comunicatii, precum si metode specifice de transmisie
a informatiei numerice.
Analizand cele spuse mai sus putem spune ca
teleprelucrarea prezinta doua functii distincte:
prelucrarea informatiilor
transmisia informatiilor la distanta.
Mediile de teleprelucrare sunt formate dintrun
calculator principal, diverse sisteme de calcul
(calculatoare) amplasate la utilizatori si echipamentele
de adaptare si control necesare pentru asigurarea
emiterii / receptiei si transmisiunii informatiilor, aceasta
din urma realizanduse prin diferite linii de
telecomunicatie (in prezent este utilizata reteaua
ROMTELECOM) la care sunt conectate sistemele.
In zilele noastre vechiul model al unui singur
calculator (mainframe) care serveste problemele de
calcul ale unui sistem a fost inlocuit cu un model in care
munca este facuta de un numar mare de calculatoare,
care sunt utilizate separat, dar interconectate. Prin
cooperarea intre calculatoare se pot realiza o
multitudine de activitati:
transferul unui fisier de la un calculator la altul
se poate accesa o baza de date existenta pe un alt
calculator
se pot transmite mesaje
se pot utiliza resursele hardware
(imprimante, scannere, plottere, etc.)
si software ale unui alt calculator. Toate
aceste calculatoare legate intre ele
alcatuiesc o retea.
Nu era practic ca fiecare calculator sa aiba disc si
imprimanta, desi fara ele productivitatea calculatoarelor
personale era mai mica. O alta problema era folosirea
in comun a datelor.
O modalitate de a folosi in comun echipamente
periferice a fost folosirea unui comutator de date .

CAPITOLUL I
NOTIUNI GENERALE SPECIFICE RETELELOR DE
CALCULATOARE
1.1. CONCEPTUL DE RETEA DE CALCULATOARE
Numim retea de calculatoare (computer network)
doua sau mai multe calculatoare autonome
interconectate, capabile sa ofere servicii de comunicatie
intre utilizatorii acestor calculatoare.
 Prin calificativul de autonom se intelege ca
functionarea unui calculator (pornire, oprire,
conducere) nu poate fi determinata de un alt
calculator. Deci, un calculator cu cateva terminale
aflate la distanta de el, nu se va incadra in notiunea
de retea de calculatoare.
Numim sistem distribuit de calcul/conducere un
ansamblu de calculatoare autonome in care serviciile
solicitate de un utilizator sunt distribuite intre acestea in
mod automat prin soft (in special de catre sistemul de
operare) de o maniera transparenta pentru utilizator.
Spre deosebire de sistemele distribuite, in retelele de
calculatoare, utilizatorul trebuie sa expliciteze toate
actiunile sale: calculatorul prin care se face conectarea
la retea, calculatorul din retea cu care doreste sa
stabileasca o comunicatie, sursa si destinatia fisierelor
pe care vrea sa le deplaseze etc. Un sistem distribuit va
fi un caz particular de retea de calculatoare cu un grad
inalt de coeziune si de transparenta, datorat in mare
masura aplicatiilor de retea implementate.
1.2. CLASIFICAREA RETELELOR DE CALCULATOARE
Retelele de calculatoare se clasifica, dupa
dimensiunile ariei geografice pe care sunt raspanditi
utilizatorii si solutiile tehnice de implementare
rezultate in:
Retelele mari (Wide Area Network WAN) sunt
destinate conectarii unor calculatoare aflate la
distante geografice apreciabile (de ordinul a zeci
sau sute de kilometri), folosind pentru
interconectare legaturi ce ofera o viteza de
transmisie si o fiabilitate mare.
Retele locale (Local Area Network LAN) sunt
destinate conectarii unor calculatoare (precum si a
altor dispozitive programabile) situate la distante
relativ mici (de la cativa metri pana la aproape 5
km, amplasate in aceeasi cladire sau intrun
grup de cladiri invecinate),folosind legaturi
dedicate (proprietate a utilizatorilor), de viteze
mari de transmisie si cu o abilitate ridicata.
Retele MAN Metropolitan Area Network
reprezinta o extensie a retelelor LAN si utilizeaza in
mod normal tehnologii similare cu acestea. Aceste
retele pot fi atat private cat si publice. O retea MAN
contine numai un cablu sau doua, fara sa contina
elemente de comutare care dirijeaza pachetele pe
una dintre cele cateva posibile linii de iesire. Un
aspect important al acestui tip de retea este
 prezenta unui mediu de difuzare la care sunt
atasate toate calculatoarele. Aceste retele
functioneaza, in general, la nivel de oras. Criteriile
cele mai des utilizate in clasificarea retelelor sunt:
Dupa tehnologia de transmisie:
retele cu difuzare (broadcast)
retele punct la punct
Dupa scara la care opereaza reteaua (distanta)
retele locale LAN
retele metropolitane MAN
retele de arie intinsa WAN
Internetul
Dupa topologie:
retele tip magistrala (bus)
retele tip stea (star)
retele tip inel (ring)
retele combinate.
Dupa tipul sistemului de operare utilizat:
retele peertopeer
retele bazate pe server.
Dupa criteriul distantei dintre elementele de procesare
a informatiei avem urmatoarea clasificare generica :
Distan Tip
ta retea
modulede sau
0,1m placi
circuite
P
A
1m sisteme N
retea de L INTRA
A
10m incapere N NET

100m retea
cladirein

1Km retea
campusin

M
10Km retea in
localitate A
N

100K retea W
A
m nationala N

1000K
m retea
continentala

10.000
Km retea
mondiala INTER
NET

1.2.1. Retele pe arii largi (WAN)

Retelele WAN acopera arii geografice intinse, o tara
sau un continent. In mod specific in aceste retelele
calculatoarele se
numesc gazde (se mai utilizeaza si termenii host sau
sistem final). Termenul se extinde si la celelalte tipuri
de retele (MAN, LAN) atata timp cat acestea fac parte
constitutiva din WAN. Gazdele sunt conectate intre ele
printro subretea de comunicatie (figura 1.1.).
 Sarcina subretelei este de a transmite mesajele de la o
gazda la alta. Prin urmare subreteaua se refera la
componenta de comunicatie in timp ce beneficiatul
transferului este o aplicatie la nivelul gazdei.
O subretea este formata din linii de transmisie
(alcatuite la randul lor din circuite, canale sau
trunchiuri) care au rolul de a transporta
http://www.creeaza.com/referate/informatica/retelecalculatoare/RETELEDECALCULATOARE-
PROIECT444.php

1/10
15.05.2017 Retele de calculatoare
proiect de specialitate
informatia binara si din elemente de comutare care
sunt dispozitive specializate (inclusiv calculatoare
configurate corespunzator) care asigura
interconectarea a doua sau mai multe linii de
transmisie. Termenul generic pentru aceste
echipamente de comutare este acela de ruter (router)
dar intalnim si termeni ca noduri de comutare a
pachetelor, sisteme intermediare, comutatoare de
date. Fiecare gazda face parte dintrun LAN in care
exista un ruter, prin intermediul caruia se face legatura
intre doua retele diferite. Prin urmare, infrastructura
de comunicatie (liniile) si ruterele formeaza
subreteaua fizica.
Gazde (hosts)

Fig. 1.1. Structura retelei WAN

1.3. TOPOLOGIA RETELELOR
Prin topologie se intelege dispunerea fizica a statiilor,
a conexiunilor si a celorlalte componente care alcatuiesc
reteaua caz in care vorbim de topologie fizica. Topologia
fizica se refera la configuratia spatiala a retelei, la
modul de interconectare si ordinea existenta intre
componentele retelei.

Criteriul fundamental care se are in vedere la

definirea unei topologii de retea este performanta de
comunicare a retelei asociata unei anumite arhitecturi.
De asemenea, topologia unei retele este in stransa
legatura cu o serie de conditii de realizare a retelei
cum ar fi tipul mediului de comunicatie utilizat.

O arhitectura in care sistemele nu retransmit datele

preluate se numeste topologie pasiva. Topologiile in care
sistemele regenereaza semnalul de date prin citire si
retransmitere, fiecare gazda functionand ca un repetor
de date este numita topologie activa. In acest din urma
caz doar informatia care ii este destinata nu este
retransmisa.
Topologia unei retele poate determina si modul de
comunicare logica al calculatoarelor in retea, in acest
caz numinduse topologie logica. Topologii diferite
implica metode de comunicatie diferite, iar toate
aceste aspecte au o mare influenta in retea. In
domeniul retelelor locale sunt posibile mai multe
topologii, din care cateva mai importante sunt descrise
mai jos.
In functie de arhitectura (structura) unei retele
deosebim urmatoarele topologii:
retele tip magistrala (bus)
retele tip stea (star)
retele tip inel (ring)
retele arborescente (tree)
retele complete (tip Mesh)
retele neregulate
1.3.1. Retea de tip magistrala

Topologia magistrala (bus sau liniara) este cea mai

simpla si mai uzuala metoda de conectare a
calculatoarelor in retea. Sistemele sunt conectate la
un canal de comunicatie comun numit magistrala sau
trunchi. Atunci cand la aceasta magistrala sunt
conectate si alte subretele ea se mai numeste si
backbone. Deoarece mai multe gazde partajeaza
aceiasi magistrala, rezulta ca la un moment dat un
singur sistem poate transmite..
Gazde (hosts)

Fig. 1.2. Topologie de tip magistrala

Daca un echipament conectat la magistrala se
defecteaza sau trebuie indepartat din retea este necesar
sa se pastreze adaptarea de impedanta. Extragerea
conectorului in T din interfata de retea a sistemului
(NIC) dar pastrarea lui pe linia magistrala asigura
aceasta cerinta deoarece impedanta noua care apare,
de tip linie in gol', are o valoare mare (infinit) care nu
modifica structura mediului
de propagare. Orice neadaptare de impedanta, in orice
punct sar afla, scoate din functie intregul segment. Din
acest motiv aceste tipuri de retele au o fiabilitate
scazuta. Topologiile de tip magistrala sunt topologii
pasive (nu retransmit informatia).
Pentru extinderea unei magistrale se pot utiliza solutii
pasive (conector BNC tubular) daca lungimea
segmentului este mai mica decat distanta maxima
permisa de standardele de comunicatie (180m pentru
cablul coaxial subtire) sau solutii active (repetoare)
daca lungimea maxima este depasita. Repetoarele nu
sunt simple amplificatoare de semnal electric ca in cazul
sistemelor analogice ci citesc si retransmit informatia
binara.

Topologia tip magistrala reprezinta o conexiune

multipunct. Principalul avantaj al acesteia este costul
redus de implementare in conditiile in care nivelul
coliziunilor este acceptabil pentru un numar nu foarte
mare de gazde interconectate.
1.3.2. Retea de tip stea
Topologia stea (star) are specific faptul ca toate
gazdele sunt conectate la un nod central care are un rol
particular in functionarea retelei. Orice comunicatie intre
doua sisteme trece prin acest nod, care se comporta ca
un comutator fata de ansamblul retelei. Echipamentul
de nod care asigura o interconectare de acest tip se
numeste generic HUB (Host Unit Broadcast dupa unii
autori), comutator de date (data switch), echipament de
interconectare sau concentrator. Gazdele nu pot
comunica direct intre ele ci numai prin intermediul
concentratorului, la nivelul acestuia putanduse regasi si
anumite functii centralizate de administrare. Fiecare
sistem din retea este conectat la echipamentul de
interconectare printro linie proprie de comunicatie, adica
punct la punct sub acest aspect. In acest scop
echipamentul de interconectare este prevazut cu mai
multe conectoare, cate unul pentru fiecare gazda,
numite porturi. Conexiunile intre gazde pot fi si de tip
multipunct. Topologiile de tip stea sunt topologii active
(retransmit informatia).
In cazul topologiei stea nodul central este
transparent pentru gazde, adica nu este vizibil' ca si
echipament de dirijare a traficului (element de
interconectare, figura 1.3). Aceasta inseamna ca,
gazdele se vad' unele cu altele si deci trebuie
respectate anumite reguli de
comunicare pentru reducerea coliziunilor. Daca
informatia circula de o statie la alta intro anumita
ordine, atunci putem evidentia posibilitatea existentei
unei topologii logice diferite de topologia fizica: de
exemplu poate exista o topologie logica de tip inel
(circulara) peste o topologie fizica de tip stea.
http://www.creeaza.com/referate/informatica/retelecalculatoare/RETELEDECALCULATOARE-
PROIECT444.php

2/10
15.05.2017 Retele de calculatoare
proiect de specialitate

Fig. 1.3. Topologie de tip stea

1.3.3. Retea de tip inel
Topologia inel (ring) este definita printro configuratie
in care toate sistemele sunt conectate succesiv intre
ele, doua cate doua, ultimul calculator fiind conectat cu
primul, constituind o structura circulara. Un mesaj
transmis de catre sistemul sursa este retras din bucla
de catre acelasi sistem atunci cand pachetul
informational revine la origine dupa parcurgerea buclei.
Nefunctionarea unui nod scoate din functiune intregul
inel. Arbitrarea transferului de mesaje se face prin
tehnologia jetonului (token passing). Cea mai
cunoscuta topologie inel este Tokenring propusa de
IBM.
In acest mod daca un segment devine nefunctional,
comunicatia se poate relua pe partea de inel ramasa.
Topologiile de tip inel sunt in general eterogene
deoarece inglobeaza de obicei mai multe tehnologii de
comunicatie.

Fig. 1.4. Topologie inel

1.3.4. Retea arborescenta
Topologia arborescenta (tree) este constituita din
mai multe nivele ierarhice de noduri (huburi,
concentratoare) la care sunt conectate gazdele,
rezultand o structura de tip arbore. Avand in vedere ca
de multe ori peste o structura arborescenta de noduri
functioneaza o topologie logica de tip inel, uneori
acesta topologie este numita inelstea (ierarhica).
Niv
ele
de
ier
arh
iza
re

Niv
ele
 de
ier
arh
iza
re
Fig. 1.5. Topologie arborescenta
1.3.5. Retea completa Mesh
Topologia completa (Mesh) este o arhitectura in care
gazdele sunt conectate dupa regula fiecare cu toate
celelalte'. Asta inseamna ca daca o parte a
infrastructurii de comunicatie sau a nodurilor devine
nefunctionala, se gaseste oricand o noua cale de
comunicare. Legaturile multiple existente nu inseamna
neaparat conexiuni cablate fizic ele putand fi si legaturi
radio la care comutarea unei legaturi inseamna de fapt
schimbarea frecventei purtatoare sau conexiuni mixte.
Datorita fiabilitatii ridicate aceste topologii sunt
exploatate in cazul aplicatiilor spatiale, militare sau
medicale unde nu este acceptabila intreruperea
comunicatiei.

Fig. 1.6. Topologie completa

1.3.6. Topologii combinate
In practica se intalnesc de multe ori topologii
compuse obtinute prin combinatii ale unor topologii
fundamentale. O astfel de arhitectura este topologia
magistralastea: mai multe retele cu topologie stea sunt
conectate prin intermediul unor trunchiuri liniare de tip
magistrala.

Fig. 1.7. Topologie combinata magistralastea

CAPITOLUL II
INTERCONECTAREA RETELELOR DE CALCULATOARE
2.1. MODELUL ISO/ OSI
Modelul OSI (Open Systems Interconnection) propune
o solutie de conectare a sistemelor deschise. El a fost
elaborat de catre Organizatia Internationala de
Standarde (ISO International Standards Organization)
intre 1977 si 1994. Proprietatea de 'open' (deschis) a
unui sistem se refera la faptul ca sistemul este pregatit
pentru comunicatii cu orice alt sistem din retea fiind
'deschis' pentru schimburi informationale cu alte gazde,
pe baza unor reguli (protocoale de comunicatie).
Modelul ISO/OSI este structurat pe sapte nivele
ierarhice. Fiecare nivel are un grad de abstractizare si
functii bine definite. Functiile asociate fiecarui nivel sunt
reflectate in standarde de comunicatie specifice. Aceasta
ierarhie de protocoale de comunicatie se numeste si
stiva de protocoale.
Transferul informational intre doua aplicatii
presupune parcurgerea intregii stive de protocoale intr-
un sens la sursa si in sens invers la destinatie.
Cele sapte nivele propuse de modelul ISO/OSI sunt
prezentate in figura 2.1:
7.Nivel aplicatie
6.Nivel prezentare
5.Nivel sesiune
4.Nivel transport
3.Nivel retea
2.Nivel legatura de date
1.Nivel fizic
Fig. 2.1 Stiva de protocoale ISO /
OSI

7. Nivelul Aplicatie (Application Layer) se ocupa de

interfata cu aplicatiile utilizator si transferul
informational intre programe. La acest nivel se
defineste accesul aplicatilor la serviciile de retea si
implicit comunicatia intre doua sau mai multe aplicatii.
Astfel de servicii sunt transferurile de informatii web,
transferurile de fisiere, accesul la baze de date sau
servicii de mesagerie electronica (email). Un exemplu
de protocol asociat acestui nivel este HTTP (Hyper Text
Tranfer Protocol) folosit de programele de navigare
(browsere).
6. Nivelul Prezentare (Presentation Layer) se ocupa de
sintaxa si semantica informatiilor transmise intre
aplicatii sau utilizatori. La acest nivel se realizeaza
conversia datelor din formatul abstract al aplicatiilor in
format acceptat de retea, compresia si criptarea
datelor pentru a reduce numarul de biti ce urmeaza a
fi transmisi, redirectarea datelor pe baza de cereri I/O.
Se poate numi si translator de retea. Protocoalele de
la acest nivel asigura compatibilitatea de codificare a
datelor.
 5. Nivelul Sesiune (Session Layer) permite utilizatorilor
de pe masini diferite sa stabileasca intre ei sesiuni de
comunicatie. Sesiunile includ
http://www.creeaza.com/referate/informatica/retelecalculatoare/RETELEDECALCULATOARE-
PROIECT444.php

3/10
15.05.2017 Retele de calculatoare
proiect de specialitate
functii pentru controlul dialogului, arbitrarea traficului
sau sincronizarea taskurilor utilizator (prin
managementul punctelor de revenire in fluxul de date
astfel incat dupa o cadere a retelei transmisia sa se
poata relua prin retransmisie partiala). Ca functii
principale la nivelul sesiune avem initierea, exploatarea
si inchiderea unei sesiuni de comunicatie.
4. Nivelul Transport (Transport Layer) ofera controlul
fluxului de date, tratarea erorilor si este implicat in
transmiterea si receptionarea pachetelor
informationale fara erori, fara pierderi sau duplicari si
intro ordine definita. Nivelul se ocupa de
impachetarea mesajelor, prin fragmentarea celor mari
si gruparea celor mici in scopul unei transmisii cat
mai eficiente, despachetarea datelor la receptie, re
asamblarea mesajelor originale si trimiterea
mesajelor de confirmare a receptiei..
3. Nivelul Retea (Network Layer) se ocupa de controlul
functionarii subretelei si de transferul informatiei
organizate in pachete de date intre sursa si destinatie.
In acest sens stabileste rutele de transport (ruteaza)
alegand calea de urmat in functie de conditiile de retea
si de prioritati, stabileste modul de tratare si transfer a
mesajelor. In acest sens, la acest nivel, se evalueaza
adresele sursa si destinatie si se fac transferurile
necesare intre adrese logice (IP) si fizice (MAC). In
general nivelul retea rezolva problemele legate de
trafic prin comutarea pachetelor, rutare (dirijare) si
controlul congestiilor.
2. Nivelul Legatura de Date (DataLink Layer)
gestioneaza transmisia bitilor de date, organizati in
cadre, fara erori nedetectate, relativ la o anumita linie
de transmisie. Principalele atributii ale acestui nivel au
in vedere controlul erorilor, controlul fluxului
informational si gestiunea legaturii. Sunt rezolvate de
asemenea problemele de inundare a receptorilor lenti
(care nu au capacitatea de a receptiona)

1. Nivelul Fizic (Physical Layer) este nivelul la care bitii

sunt transformati in semnale (electrice, optice).
Standardele asociate nivelului fizic contin specificatii
electrice (parametri de semnal, proprietati ale
mediului de comunicatie) si mecanice (conectica,
cabluri). Ca atributii nivelul fizic se ocupa de codarea
si sincronizarea la nivel de bit, delimitand lungimea
unui bit si asociind acestuia impulsul electric sau optic
corespunzator canalului de comunicatie utilizat.

Cand datele sunt transmise prin retea de la o

aplicatie la alta ele trec prin toate cele sapte nivele
unde li se ataseaza cate un preambul (header)
specific sau diverse secvente de control.
2.2. NIVELUL FIZIC AL RETELELOR DE CALCULATOARE
Scopul nivelului fizic este de a transporta o secventa
de biti de la o masina la alta. Pentru transmisie, pot fi
utilizate diverse medii fizice. Mediul fizic este
caracterizat prin:
largimea lui de banda
intarziere
cost
usurinta de instalare si de intretinere.
Aceste medii pot fi impartite in doua grupe mari:
mediile ghidate, cum ar fi cablul de cupru si fibrele
optice
mediile neghidate, cum ar fi undele radio si laserul.
2.2.1. Mediul magnetic
Una din cele mai obisnuite metode de a transporta date
de la un calculator la altul este sa se scrie datele pe o
banda magnetica sau pe un disc flexibil, sa se
transporte fizic banda sau discul la masina de destinatie,
dupa care sa se citeasca din nou datele. Cu toate ca
aceasta metoda nu este la fel de sofisticata ca folosirea
unui satelit de comunicatie geosincron, ea este de multe
ori mai eficienta din punct de vedere al costului, mai
ales pentru aplicatiile in care o banda de frecventa larga
sau costul pe bit sunt factori cheie.
2.2.2. Cablul torsadat
Desi caracteristicile benzii de frecventa a unei benzi
magnetice sunt excelente, caracteristicile legate de
intarziere sunt slabe. Timpul de transmisie ne se
masoara in milisecunde, ci in minute sau ore.
Pentru multe aplicatii este nevoie de o conexiune online.
Cel mai vechi si inca cel mai utilizat mediu de
transmisie este cablul torsadat. Un cablu torsadat este
format din doua fire de cupru izolate, avand o grosime
tipica de 1 mm. Firele sunt impletite intro forma
elicoidala, exact ca o molecula de ADN. Scopul
impletirii firelor este de a reduce interferenta electrica.
(Doua fire paralele constituie o antena daca le
impletim, nu mai formeaza o antena.)
Cea mai cunoscuta aplicatie a cablului torsadat este
sistemul telefonic. Aproape toate telefoanele sunt
conectate la centrala telefonica printrun cablu torsadat.
Cablurile torsadate se pot intinde pe mai multi kilometri
fara amplificare, dar pentru distante mai mari, sunt
necesare repetoare.
Cablurile torsadate pot fi folosite atat pentru transmisia
analogica cat si pentru cea digitala.
Banda de frecventa depinde de grosimea firului si de
distanta parcursa, dar, in multe cazuri, poate fi atinsa
o viteza de mai multi megabiti pe secunda pe distante
de cativa kilometri.
Datorita performantei satisfacatoare si a costului
scazut, cablurile torsadate sunt foarte larg folosite in
prezent si probabil ca vor ramane larg folosite si in
urmatorii ani.
Pentru a le deosebi de cablurile torsadate voluminoase,
ecranate si scumpe, pe care IBM lea introdus la
inceputul anilor 80, dar care nu au devenit populare in
afara instalatiilor IBM, aceste doua tipuri de cabluri sunt
cunoscute sub numele de cabluri UTP (Unshielded
Twisted Pair, cablu torsadat neecranat).
2.2.3. Cablu coaxial in banda de baza
Un alt mediu uzual de transmisie este cablul coaxial. El
are o ecranare mai buna decat cablurile torsadate,
putand acoperi distante mai mari la rate de transfer mai
mari.
Exista doua tipuri de cabluri coaxiale folosite pe scara
larga.
Primul, cablul de 50 ohmi, este folosit in transmisia
digitala si constituie subiectul acestei sectiuni.
Al doilea tip, cablul de 75 de ohmi, este frecvent folosit
in transmisia analogica.
Un cablu coaxial este format dintro sarma de cupru
dura, protejata de un material izolant. Acest material
este incapsulat intrun conductor circular, de obicei sub
forma unei plase strans intretesute.
Conductorul exterior este acoperit cu un invelis de
plastic protector. in Fig. 2.2. este prezentata o vedere in
sectiune a cablului coaxial.

Fig. 2.2.. Structura unui cablu coaxial.

 Structura si ecranarea cablului coaxial asigura o buna
impletire a necesitatilor de banda de frecventa larga si
totodata de imunitate excelenta la zgomot. Banda de
frecventa poate depinde de lungimea cablului.
Pentru cabluri de 1 Km, este posibila o viteza de transfer
a datelor intre 1 si 2 Gbps.
Pot fi folosite si cabluri mai lungi, dar la rate de
transfer mai joase sau folosind periodic amplificatoare.
Cablurile coaxiale sunt larg folosite in sistemul
telefonic, dar pe distantele lungi, au fost in mare parte
inlocuite de fibre optice.
2.2.4. Cabluri coaxiale de banda larga
Deoarece retelele de banda larga se bazeaza pe
tehnologia standard a televiziunii prin cablu, cablurile
pot fi folosite pana la 300 MHz (si de multe ori pana la
450 MHz) si datorita transmisiei analogice pot acoperi
distante de aproape 100 Km, care este mult mai putin
critica decat transmisia digitala.
Pentru a transmite semnale digitale pe o retea
analogica, fiecare interfata trebuie sa contina un
echipament electronic care sa converteasca secventa
de biti ce urmeaza a fi transmisa in semnal analogic si
semnalul analogic de la intrare intro secventa de biti.
http://www.creeaza.com/referate/informatica/retelecalculatoare/RETELEDECALCULATOARE-
PROIECT444.php

4/10
15.05.2017 Retele de calculatoare
proiect de specialitate
La frecvente mai mari, se pot obtine mai multi biti pe Hz
folosind tehnici avansate de modulare a semnalului.
O diferenta majora intre banda de baza si banda larga
este aceea ca sistemele de banda larga acopera, de
obicei, o suprafata mai mare, fiind nevoie de
amplificatoare analogice care sa reamplifice periodic
semnalul.
Aceste amplificatoare pot transmite semnalul intro
singura directie, astfel ca un calculator care transmite
un pachet nu poate sa primeasca date de la alte
calculatoare, daca intre ele se afla un amplificator.
Pentru a ocoli aceasta problema, au fost dezvoltate
doua tipuri de sisteme de banda larga: sisteme cu cablu
dual si sisteme cu cablu simplu.

2.2.5. Fibre optice

Limita practica actuala de aproximativ 1 Gbps este o
consecinta a imposibilitatii de a converti mai rapid
semnalele electrice in semnale optice. in laborator, sunt
posibile rate de 100 Gbps pe distante scurte. in doar
cativa ani se va putea obtine o viteza de 1 Terabit/sec.
Sunt in curs de realizare sistemele integral optice.
In cursa dintre calculatoare si comunicatii, acestea din
urma au invins.
Noua maniera de abordare consta in a considera
calculatoarele ca fiind extrem de incete, astfel ca
retelele ar trebui sa evite calculele la orice cost,
indiferent de largimea de banda risipita.
Un sistem de transmisie optic este format din trei
componente:
sursa de lumina
mediul de transmisie
detectorul.
Prin conventie, un impuls de lumina inseamna bitul 1,
iar absenta luminii indica bitul zero.
Mediul de transmisie este o fibra foarte subtire de sticla.
Atunci cand intercepteaza un impuls luminos, detectorul
genereaza un impuls electric.
Prin atasarea unei surse de lumina la un capat al fibrei
optice si a unui detector la celalalt, obtinem un sistem
unidirectional de transmisie a datelor care accepta
semnale electrice, le converteste si le transmite ca
impulsuri luminoase si apoi le reconverteste la iesire in
semnale electrice.
Acest sistem de transmisie ar fi fost lipsit de importanta
in practica, cu exceptia unui principiu interesant al
fizicii.
Cand o raza luminoasa trece de la un mediu la altul,
de exemplu, de la siliciu la aer, raza este refractata
(indoita) la suprafata de separatie siliciu / aer ca in
fig. 2.4.

Fig. 2.4. (a) Trei exemple de raze de lumina in interiorul

unei fibre de siliciu care cad pe suprafata de separatie
aer / siliciu la unghiuri diferite.
(b) incapsularea luminii prin reflexie totala
Se observa o raza de lumina incidenta pe suprafata de
separatie la un ungi i care se refracta la un unghi i.
Marimea refractiei depinde de proprietatile celor doua
medii (in particular, de indicii lor de refractie). Pentru
unghiuri de incidenta mai mari decat o anumita valoare
critica, lumina este refractata inapoi in siliciu fara nici o
pierdere. Astfel o raza de lumina, la un unghi egal sau
mai mare decat unghiul critic, este incapsulata in
interiorul fibrei, ca in Fig. 3 (b) si se poate propaga pe
multi kilometri, aparent fara pierderi.
2.2.6. Cablurile din fibra de sticla
Cablurile din fibra de sticla sunt similare celor coaxiale,
cu singura deosebire ca nu prezinta acel material
conductor exterior sub forma unei plase.
Figura 5 a prezinta o sectiune a unei singure fibre.
In centru se afla miezul de sticla prin care se propaga
lumina.
In fibrele multimod, miezul are un diametru de 50
microni, aproximativ grosimea parului uman.
 In fibrele monomod miezul este de 8 pana la 10
microni.

http://www.creeaza.com/referate/informatica/retelecalculatoare/RETELEDECALCULATOARE-
PROIECT444.php

5/10
15.05.2017 Retele de calculatoare
proiect de specialitate

Miezul este imbracat in sticla cu un indice de refractie

mai mic decat miezul, pentru a pastra lumina in miez.
Totul este protejat cu o invelitoare subtire din plastic.
De obicei, mai multe fibre sunt grupate impreuna,
protejate de o teaca protectoare. Figura 25(b) prezinta
un astfel de cablu cu trei fibre.
Aceste teci protectoare sunt ingropate in pamant pana
la adancimi de un metru, fiind ocazional deteriorate de
buldozere sau de cartite. Langa tarm, fibrele sunt
ingropate in santuri cu ajutorul unui fel de plug de
mare. in apele adanci, ele stau pe fundul apei.
Fibrele pot fi conectate in trei moduri.
Primul mod consta in atasarea la capatul fibrei a unor
conectori care se pot lega la un soclu pentru fibra.
Conectorii pierd aproape 10 20 la suta din lumina, dar
aceste sisteme sunt usor de reconfigurat.
Al doilea mod consta in imbinarea mecanica. Imbinarile
mecanice se obtin prin atasarea celor doua capete unul
langa altul, intrun invelis special, si fixarea lor cu
ajutorul unor clame. Alinierea se poate face prin
trimitere de semnale prin jonctiune si realizarea de mici
ajustari pentru a maximiza semnalul. Unui specialist ii
trebuie in jur de 5 minute sa faca o imbinare mecanica,
aceasta avand ca rezultat o pierdere a luminii cu 10 la
suta.
A treia posibilitate este de a imbina (topi) cele doua
bucati de fibra, pentru a forma o conexiune solida. O
imbinare prin sudura este aproape la fel de buna ca si
folosirea unui singur fir, dar chiar si aici, apare o mica
atenuare.
Pentru semnalizare se pot folosi doua tipuri de surse de
lumina, LEDuri si laserul din semiconductori.
Capatul fibrei optice care receptioneaza semnalul
consta dintro fotodioda, care declanseaza un impuls
electric cand este atinsa de lumina.
Raspunsul tipic al unei diode este de 1 sec, ceea ce
limiteaza viteza de transfer de date la aproximativ 1
Gbps.
2.3. RETELE DIN FIBRE OPTICE
Fibrele optice pot fi folosite atat pentru LANuri cat si
pentru transmisia pe distante foarte lungi, cu toate ca
transmisia prin acest mediu este mult mai complexa
decat conectarea la Ethernet.
Un mod de a evita aceasta problema este de a realiza
ca o retea in inel este doar o colectie de legaturi punct
la punct, ca in Fig. 2.6.
Interfata fiecarui calculator lasa sa treaca impulsul de
lumina catre urmatoarea legatura si totodata are rolul
unei jonctiuni in T pentru a face posibila transmiterea si
receptia mesajelor.

Fig. 2.6. Un inel din fibra optica cu repetoare active.

Se folosesc doua tipuri de interfete.
O interfata activa consta din doi conectori sudati pe
fibra centrala:
unul are la un capat un LED sau o dioda cu laser
(pentru transmisie)
celalalt are la capat o fotodioda (pentru receptie).
Conectorul este complet pasiv si prezinta incredere,
deoarece un LED sau o fotodioda defecta nu intrerupe
inelul, ci doar scoate un calculator din circuit.
Un alt model de interfata, prezentat in fig. 2.7., este
repetorul activ. Lumina receptionata este convertita
intrun semnal electric, regenerat la puterea maxima,
daca este atenuat si retransmis ca semnal optic.
Interfata cu calculatorul este o sarma de cupru
obisnuita care se leaga la regeneratorul de semnal. in
prezent, sunt folosite si repetoare integral optice.
Aceste echipamente nu necesita conversiile optic
electric optic, ceea ce inseamna ca opereaza cu
largimi de banda foarte inalte.
In cazul in care repetorul activ se deterioreaza, inelul
este intrerupt si reteaua cade. Pe de alta parte,
deoarece semnalul este regenerat la fiecare interfata,
legaturile intre doua calculatoare adiacente pot avea
lungimi de kilometri, practic fara nici o limita in
dimensiunea totala a inelului. Interfetele pasive pierd
lumina la fiecare jonctiune, avand ca efect restrictii
drastice in ceea ce priveste numarul de calculatoare ce
pot fi conectate si lungimea totala a inelului.
 Fig. 2.7. Conectarea unei stele pasive in retelele de
fibra optica
O topologie in inel nu este singura modalitate de a
construi un LAN folosind fibre optice, fiind posibila de
asemenea arhitectura stea pasiva prezentata in Fig.
2.7.
In aceasta schema, fiecare interfata prezinta o fibra
care face conexiunea intre transmitator si un cilindru
de siliciu, cu toate aceste fibre sudate la un capat al
cilindrului.
Similar, fibrele sudate la celalalt capat al cilindrului se
conecteaza la fiecare receptor.
Ori de cate ori o interfata transmite un semnal, el este
difuzat in interiorul stelei pasive pentru a ilumina toti
receptorii, realizanduse astfel difuzarea.
Steaua pasiva combina toate semnalele de la intrare si
transmite semnalul combinat pe toate liniile. Deoarece
energia de la intrare este impartita intre toate liniile de
la iesire, numarul de noduri in retea este limitat de
senzitivitatea fotodiodelor.

CAPITOLUL III
SISTEME DE RETELE
http://www.creeaza.com/referate/informatica/retelecalculatoare/RETELEDECALCULATOARE-
PROIECT444.php

6/10
15.05.2017 Retele de calculatoare
proiect de specialitate
3.1. RETELE PE LINIE TELEFONICA
Dispozitivele HPNA (Home Phoneline Networking
Association) transfera datele in retea transmitand
semnale radio prin cablurile telefonice, folosind un
adaptor de retea conectat la priza telefonica.
Datele sunt transmise printro purtatoare in radio-
frecventa catre calculatoarele conectate la aceeasi linie
telefonica. Serviciul telefonic nu este afectat.
HPNA organizatie din 133 companii a publicat in 2001
cerintele pentru versiunea 3.0 care asigura o retea de
transfer pana la 100Mps.
Isi propune realizarea unor placi de retea si modemuri
de banda larga.
Daca se utilizeaza o retea telefonica este indicat
utilizarea unor adaptoare HPNA 2.0 sau mai noi(Ele
vor asigura cel putin 10Mbs).
Nu sunt indicate dispozitivele conectate prin portul
paralel sunt prea lente.
Avantaje/Dezavantaje
echipamentele relativ ieftine 70 USD
nu trebuie sa se intinda cablurile prin casa
toate adaptoarele trebuie sa fie conectate la
aceeasi linie telefonica. In aproprierea calculatorului
trebuie sa existe o priza telefonica
dispozitivele de tip punct de acces,folosite pentru
legarea retelei pe linie telefonica,sunt destul de rare.
Punctul de acces permite cuplarea unor retele cu cablare
standard.
Prin Windows XP se pot conecta doua tipuri de retele.
3.2. RETELE FARA FIR
O modalitate de construire a unei retele fara
distribuitoare, cabluri, conectoare, nervi, instrumente
este trecerea la tehnologia fara fir.
In bande de 2,4 GHz este rezervat un bloc de
frecvente radio pentru comunicatiile la mica distanta si
exista deja produse standardizate care profita de acest
lucru. Preturile au scazut suficient pentru ca retelele
fara fir sa poata concura cu retelele cablate.
In general,produsele pentru retele fara fir au
urmatoarele caracteristici:
 opereaza la o viteza declarata de 11 22 Mbps si
asigura o rata de transfer reala aproximativ 2 4
Mbps
pot transmite date la aproximativ 30 de metri in
cladiri si 100 de metri in spatii deschise
sunt disponibile atat pentru sisteme desktop cat si
pentru leptopuri,in format PCI,PCMCIA sau USB
costa in jur de 50 si 250 USD pentru fiecare
adaptor.
Pot fi conectate cu o retea locala cablata prin
intermediul unui dispozitiv numit punct de
acces(Access Point) cu preturi de la 100 USD.
Exista diferite echipamente :
punct de acces /poarta cu router
placi de retea (Industrial,Medical)
punct de acces simplu.
Utilizam benzi ISM intre 2,4 si 2,843 GHz, nu
necesita licenta in majoritatea tarilor .La noi nu
exista legislatie care sa permita utilizarea acestei
benzi de frecventa fara licenta.
Orice produs cumparat pentru retele fara fir trebuie sa
respecte specificatiile 802,11.
Sistemul fara fir foloseste transmisiile de unde radio,
sau infrarosii in diverse forme pentru a interconecta
calculatoarele.
Transmisiile de unde infrarosii sunt utilizate in
interconectarea sistemelor locale, iar transmisiile prin
radio sau telefonie celulara sunt utilizate pentru
conectarea la reteaua telefonica obisnuita, la propriile
retele sau la Internet.
Pentru distante mari putem utiliza :
> pachete radio
> circuite celulare
> pachete celulare
> conexiuni prin satelit si sisteme de pagere.
3.2.1. Retele IEEE 1394(Fire Wire)
IEEE 1394 este o tehnologie de conectare de mare
viteza, folosita, in principal, pentru conectarea hard-
discurilor portabile si a camerelor video la calculatoare.
Aceeasi tehnologie este numita Fire Wire de Apple si I-
Link de Sony. Aceasta tehnologie ofera o viteza de pana
la 400 Mbps. Daca exista mai multe calculatoare
conectate prin cabluri 1394 Windows XP permite
realizarea retelelor.
Folosind tehnologia IEEE 1394 nu mai este necesara
utilizarea distribuitoarelor si calculatoarele pot fi
conectate in orice mod, cu conditia ca fiecare calculator
sa fie conectat cu cel putin un calculator si sa nu existe
decat un singur cablu care sa conecteze doua
calculatoare.
Pentru conectare sunt necesare cabluri cu 6 pini 6-
6.Lungimea maxima a cablurilor este de 4,5 metri.
Pretul acestor cabluri este relativ mare 20 USD.

Daca calculatorul face parte dintro retea cu

adrese IP predefinite va trebui sa se obtina
urmatoarele informatii de la administratorul de
retea :
adresa IP
masca de subretea
poarta prestabilita
numele de domeniu DNS
serverele DNS preferate.
3.3. RETEA ARCNet

ARCnet este cea mai simpla si cea mai robusta retea

pentru sisteme mici de comunicatie, prima versiune
fiind creata in 1977.
Daca este bine configurata, tolereaza deconectari,
intreruperi ale cablurilor, cabluri defectuoase sau
distruse, fara a crea probleme deosebite utilizatorilor.
ARC net se reconfigureaza automat suportand, fara
probleme, intreruperi ale cablurilor, deconectari ale
statiilor. Dezavantajul retelei ARCnet il constituie
performantele. Versiunea care a devenit standard de
piata lucreaza la 2,5 Mb/s si cupleaza pana la 255
calculatoare.

Cablare si topologie
Pentru a cabla o retea ARCnet, trebuie sa se
utilizeze concentratoare active sau pasive. Aceste
concentratoare sunt sisteme de interconectare
pentru cabluri, dispozitive ce realizeaza legatura
intre un calculator personal si restul retelei.
 Concentratoarele pasive sunt module cu patru
conectoare care sunt conectate impreuna prin
intermediul unor rezistente.
Aceasta conditioneaza semnalul si asigura protectia la
reflexie, dar nu realizeaza nici o amplificare a
semnalelor, de aici termenul de pasiv.
Concentratoarele active au opt porturi si amplifica
semnalele odata cu conditionarea lor.
ARCnet poate utiliza:
cablul torsadat neecranat UTP
fibra optica.
Topologia retelelor ARC net poate fi descrisa pe un
arbore oarecare. Configuratiile realizate indeplinesc
urmatoarele reguli (figura 14):
lungimea totala a cablului nu trebuie sa depaseasca
6Km

http://www.creeaza.com/referate/informatica/retelecalculatoare/RETELEDECALCULATOARE-
PROIECT444.php

7/10
15.05.2017 Retele de calculatoare
proiect de specialitate
nu se leaga mai mult de 255 de statii
daca reteaua are doar
doua calculatoare, nu este
nevoie de nici un
concentrator, atat timp cat
cablul intre ele nu este mai
lung de 600m
nu trebuie sa existe
bucle, toate conexiunile
nefolosite din concentratoare
pasive sau active trebuiesc
terminate.
Terminatoarele au impedanta de 93 Q.
ARCnet este o retea de tip magistrala cu jeton
(token bus) acest protocol trateaza statiile din
retea ca si cand ele sar afla in cere. ARCnet are o
structura fizica de tip arbore si o structura logica
de tip inel.
Jetonul este transmis la statia cu adresa imediat
superioara, cand a ajuns la cea mai mare adresa ciclul
se repeta.
O statie care intra in retea va fi inclusa in cere. La
pornirea retelei sau cand jetonul este pierdut statia cu
cea mai mare adresa va initia un nou jeton.
Fiecare statie va trimite un mesaj de interogare catre
toate statiile pentru a stabili care este statia
urmatoare care va primi jetonul.
3.4. RETEA EtherNet
EtherNet este cel mai raspandit sistem de retea
astazi.
Acest sistem spre deosebire de ARCnet este definit de
standarde internationale.
Primul sistem EtherNet realizat de firma Xerox la
inceputul anilor 70, a avut un mare succes legand 100
de calculatoare intre ele si avand o viteza de 2,94 Mb/s.
Aceste specificatii cuprindeau un conector DIX (DEC
Intel Xerox).
Pentru cablare in cazul EtherNet se pot folosi doua
tipuri de cabluri coaxiale (Ethernet gros sau subtire)
sau cablu torsadat.
 In cazul retelei cu cablu gros trebuie sa se utilizeze un
transceiver numit si MAU unitate de conectare la
mediu (Media Attachment Unit).
In cazul retelei EtherNet cu cablu subtire
conectoarele T sunt conectate direct la placa de
interfata cu reteza (figura 3.1). Placile de retea trebuie
sa fie cat de aproape se poate de cablul de retea
pentru a evita reflexiile si alte perturbatii electrice.
Ambele retele EtherNet au topologie de magistrala,
atat la nivel fizic, cat si la nivel logic. In reteaua cu
cablul torsadat statiile de lucru sunt conectate la un
concentrator, HUB. Aceasta inseamna ca retelele care
folosesc cablul torsadat au o topologie fizica de tip stea.
Reguli de realizare a unei retele EtherNet cu cablu
subtire:
> lungimea maxima a unui segment este de 182,1m
> numarul maxim de segmente/retele fizice legate prin
intermediul repetoarelor este de 5
> lungimea totala maxima este de 991,5m
> numarul maxim de statii ce pot fi conectate este de
30 pe segment sau
142 in total
> fiecare repetor este considerat o statie de lucru
> distanta minima

intre doua conectoare

T este 0,48m Figura

3.1. Retea EtherNet

pe cablu subtire.

Lungime
a totala
maxima
este de
991,5
daca
sunt folosite 5 segmente.
Nu
trebuie
sa fie mai
mult de 5
repetoare
intro
retea. Un
repetor
este
numarat
ca un
calculator
.
Un
segment
nu poate
avea mai
mult de
30 de
calculato
are
personale
i o
lungime
maxima
de 182,1
m
Distanta minima
intre doi
conectori
T este
0,48
metri.

Ambe
le
capet
e
trebui
e
termin
ate

Lungimea cablului de legatura nu

trebuie sa depaeasc a
0,48m.
3.5. RETELE RADIO. ARHITECTURA IEEE 802.11
Acest standard se bazeaza, dupa cum vom vedea, pe
tehnologia spectru imprastiat.
Un LAN care respecta standardul 802.11 se bazeaza
pe o arhitectura celulara, in care sistemul este divizat
in mai multe celule. Fiecare celula, numita Basic
Service Set (BSS set serviciu de baza) este controlata
de o statie de baza numita Access Point (AP punct de
acces) si contine unul sau mai multi clienti
numitiStation Adapter (SA).
Desi un LAN radio poate fi format de o singura celula
cu un singur AP, majoritatea instalarilor sunt formate
din mai multe celule unde AP urile sunt conectate
printrun fel de magistrala numita Distribution System
(DS sistem de distributie), care, de regula, este
Ethernet sau in unele cazuri reteaua radio in sine.
Intreaga retea, incluzand diferite celule, APurile si
DSurile respective, este vazuta de nivelele superioare
ale modelului OSI ca o singura retea 802, si este
cunoscuta sub numele de Extended Service Set (ESS
set de serviciu extins).
Ca orice protocol 802.x, 802.11 acopera nivelele
MAC (Control Access Mediu) si fizic. Standardul
defineste un singur nivel MAC, care interactioneaza
cu trei nivele fizice, toate functionand la 1 si 2 Mbit/s
dupa cum urmeaza:
http://www.creeaza.com/referate/informatica/retelecalculatoare/RETELEDECALCULATOARE-
PROIECT444.php

8/10
15.05.2017 Retele de calculatoare
proiect de specialitate
>salt de frecventa Spread Spectrum in banda 2,4
GHz
>succesiune directa Spread Spectrum in banda 2,4
GHz
>infrarosu.
Sistem de distributie (DS)

LAN tipic 802.11

CAPITOLUL IV
MASURI DE PROTECTIE SPECIFICE RETELELOR DE
CALCULATOARE
4.1. SISTEME DE PROTECTIE LA ALIMENTARE
Au rolul de a proteja echipamentul de calcul
impotriva efectelor supratensiunilor si caderilor de
tensiune. In principal, supratensiunile si varfurile de
tensiune pot deteriora echipamentele de calcul, iar o
cadere de tensiune poate avea ca urmare pierderea
unor date.
O sursa de alimentare de buna calitate asigura prin ea
insasi o protectie importanta.
Sursele de alimentare de clasa superioara sunt
proiectate pentru a oferi protectie fata de tensiuni si
curenti mai mari decat cei normali si asigura o
anumita filtrare a zgomotului din retea. O astfel de
sursa nu se va defecta in urmatoarele cazuri:
caderea completa a tensiunii
orice scadere a tensiunii
un varf de pana la 2500V.
In cazul in care nu dispunem de o astfel de sursa,
sistemul de calcul necesita dispozitive externe
impotriva supratensiunilor.
4.1.1. Dispozitive de protectie la supratensiune
Cea mai simpla forma de protectie la alimentare o
constituie oricare din dispozitivele de protectie
impotriva supratensiunilor inserate intre sistem si
reteaua de distributie. Aceste dispozitive pot absorbi
supratensiunile tranzitorii produse de loviturile de
trasnet apropiate si de echipamentul de alimentare.
Sigurantele pentru supratensiuni folosesc diferite
dispozitive, de obicei varistoare metaloxid (MOV), care
pot intrerupe si scurtcircuita toate tensiunile care
depasesc un anumit nivel. Dispozitivele MOV sunt
proiectate pentru a admite tensiuni pana la 6000V si sa
puna la masa orice tensiune peste 200V. Dispozitivele
MOV nu sunt prevazute pentru a admite un nivel foarte
ridicat de putere si se autodistrug la scurtcircuitarea
unei supratensiuni mari.
O alta caracteristica de dorit la dispozitivele de protectie
impotriva supratensiunilor este existenta unui
intrerupator automat incorporat care poate fi reinitializat
manual, spre deosebire de o siguranta fuzibila. Acest
intrerupator automat protejeaza sistemul daca apare un
scurtcircuit in sistem sau intrunul dintre periferice.
4.1.2. Stabilizatoare de retea

In afara de starile de supratensiune si supracurent,

tensiunea poate scadea sub nivelul necesar
functionarii sistemului. La conectarea intre doua
dispozitive digitale (cum sunt calculatoarele si
perifericele acestora) trebuie tinut seama de doua
lucruri:
Orice conductor poate avea rol de antena si poate
primi tensiuni induse de campurile electromagnetice
apropiate, care pot proveni de la alte conductoare,
telefoane, monitoare, motoare, corpuri de iluminat
fluorescente, descarcari statice si, desigur,
emitatoare radio.
Circuitele digitale raspund cu o eficienta
surprinzatoare la zgomote chiar de 1 2 V, facand
ca aceste tensiuni induse sa fie deosebit de
suparatoare.
Un stabilizator de retea poate elimina multe din
problemele de acest tip. Acest dispozitiv filtreaza
tensiunea de alimentare, compenseaza scaderile de
tensiune, suprima starile de supratensiune si
supracurent, actionand ca un tampon intre reteaua de
alimentare si sistem.
4.1.3. Surse de alimentare de rezerva

Dispozitivele de alimentare de rezerva pot furniza

tensiunea de alimentare in cazul caderii complete a
retelei, ceea ce asigura timpul necesar pentru oprirea
normala a sistemului. Exista doua tipuri disponibile:
sursa de alimentare standby (SPS) si sursa de
alimentare neintreruptibila (UPS). Aceasta din urma, in
afara faptului ca asigura o alimentare de rezerva, este
cel mai bun stabilizator de retea.
a) Sursele de alimentare standby (SPS)
O sursa de alimentare stanby este cunoscuta ca fiind
un dispozitiv offline, functionand numai cand
alimentarea normala este intrerupta. Un sistem SPS
foloseste un circuit special care poate sesiza tensiunea
retelei de curent alternativ. Daca sesizorul detecteaza
disparitia tensiunii de pe retea, sistemul comuta rapid
pe o baterie standard si un invertor de curent.
Invertorul transforma tensiunea bateriei in tensiune
alternativa de 110/220V, care este apoi furnizata
sistemului.
Un dispozitiv SPS remarcabil este cel prevazut cu
transformator ferorezonant, un transformator mare care
are capacitatea de a inmagazina o cantitate mica de
energie si de a o furniza in timpul comutarii. Adaugarea
la dispozitivul SPS a unui transformator ferorezonant ii
confera acestuia posibilitati superioare de reglaj si
protectie, datorita efectului de tampon al
transformatorului.
b) Sursele de alimentare neintreruptibile (UPS)
Cea mai buna solutie care rezolva toate problemele de
alimentare este prevederea unei surse de alimentare
care este stabilizata si nu poate fi intrerupta.
Dispozitivele UPS sunt cunoscute ca sisteme online,
deoarece ele functioneaza continuu si alimenteaza
sistemele de calcul.
In cazul unei surse UPS adevarate, sistemul
functioneaza tot timpul pe baterie. Un invertor de
tensiune transforma tensiunea continua de 12 V a
bateriei in tensiune alternativa de 110/220V. Un
 dispozitiv de incarcare a bateriei, conectat la retea
mentine bateria incarcata cu un curent
mai mare sau egal decat consumul de energie. La
caderea tensiunii alternative de alimentare a
dispozitivului de incarcare a bateriei, o sursa UPS
adevarata continua sa functioneze fara perturbatii,
deoarece tot ce se pierde este functia de incarcare a
bateriei. Deoarece calculatorul functioneaza pe baterie,
nu are loc o comutare si nu este posibila o intrerupere a
alimentarii calculatorului. Bateria incepe sa se descarce
cu o viteza determinata de sarcina pe care sistemul
dumneavoastra o aplica dispozitivului, ceea ce asigura
un timp suficient pentru o oprire normala a sistemului.
Cand tensiunea retelei de alimentare revine, dispozitivul
de incarcare incepe sa reincarce bateria, tot fara
intrerupere.
4.2. Masuri de electrosecuritate prin izolarea
amplasamentului
Prin izolarea amplasamentului se intelege izolarea
suplimentara de protectie efectuata special pentru
izolarea omului fata de pamant sau obiecte
conductoare in contact cu pamantul si aflate in zona in
care se pot produce atingeri directe sau indirecte.
Acest sistem de protectie nu este sigur daca nu este
inlaturata posibilitatea atingerii altor corpuri,
conductoare . De aceea nu este permis sa se lucreze
cu doua maini acolo unde exista posibilitatea sa fie
atinse concomitent doua corpuri conductoare diferite.
4.2.1. Masuri de electrosecuritate prin legarea la
pamant sau la nul a instalatiei
Rezistentele de punere la pamant a prizelor nu
trebuie sa depaseasca 4 ..
Protectia prin punerea la pamant sau la nul este mai
eficienta daca nu se fac greseli de forma celor
indicate in figurile 4.1 sau 4.4. Prin
punerea la pamant a masinii, atat in cazul retelelor cu
nulul izolat. cat si a celor cu nulul pus la pamant (fig.
4.5), masina capata potentialul pamantului si, prin
atingerea indirecta, omul nu poate fi electrocutat.

http://www.creeaza.com/referate/informatica/retelecalculatoare/RETELEDECALCULATOARE-
PROIECT444.php

9/10
15.05.2017 Retele de calculatoare
proiect de specialitate

Fig. 4.1. Fig. 4.2.

Izolarea Izolarea

amplasament amplasamen

ului evita tului evita

accidentele la accidentele

atingerile de la o

directe, atingere

inchizand indirecta.

calea

curentilor care

sar inchide

prin om.

Fig. 4.3. Fig. 4.4.

Izolarea Accident in
amplasament cazul
ului schimbarii
incorecta (d < electrodului
2.5) conduce fara manusa
la accidente. de protectie.

Fig. 4.5 Protectia la

atingeri indirecte prin

punerea la pamant: a

retea cu nul izolat

b retea cu nulplus la

pamant.

In cazul legarii masinii la nulul retelei, prin

intreruperea legaturii (fig. 4.6) sau inversarea din
greseala a nulului cu o faza , pot aparea tensiuni
periculoase la atingeri indirecte, chiar daca masina nu
este complet izolata fata de pamant. De aceea, nici
aceasta protectie nu este eficace si se impune cel putin
o dubla protectie prin legarea la nul si punerea la
pamant a tuturor partilor conductoare ale unui utilaj
electric (fig.4.16). Toate utilajele unei hale trebuie sa
fie legate la o singura instalatie de punere la pamant,
pentru egalizarea tuturor potentialelor, in cazul
aparitiei unor puneri la masa.

Fig. 4.6 Utilizarea nulului de protectie:

a legarea mesei la nul protejeaza b intreruperea
legaturii la nul conduce la accidente.
BIBLIOGRAFIE

V. Pescaru, I. Dumitrescu, C. Bilciu, I. Satran, A.

Nica: 'Initiere in teleprelucrarea datelor', Editura
Tehnica, Bucuresti, 1992.
Andrew S. Tanenbaum: 'Retele de calculatoare',
Editia a treia, Editura Agora, Tg. Mures, 1998.
Florian Mircea Boian: 'Programare distribuita In
Internet, metode si aplicatii', Grupul
microinformatica, Cluj Napoca, 1997.
Ion Banica: 'Retele de comunicatii intre
calculatoare', Editura Teora, Bucuresti, 1998.
Mark Gibbs: 'Retele de calculatoare pentru
incepatori', Editura Teora, Bucuresti, 1996.
D. W. Davies, D. L. A. Barber: 'Retele de
interconectarea calculatoarelor', Editura Tehnica,
Bucuresti, 1996.
Kris Jamsa, Suleiman Lalani, Steve Weakley:
'Programarea in WEB', Editura ALL, Bucuresti, 1997.
Peter Kent: 'Ghidul bobocului pentru Internet cu
Windows 95', Editura Teora, Bucuresti, 1996.
Florin V. Pilat, Sorin Popa, Sorin Deaconu, Florin
Radu: 'Introducere in Internet', Editura Teora,
Bucuresti, 1995.
 Scott Mueller: PC Depanare si modernizare,
vol. 2, Editura Teora, 2004

http://www.creeaza.com/referate/informatica/retelecalculatoare/RETELEDECALCULATOAREPROIECT444.php 10/10