Povestea lui Harap-Alb

-caracterizarea personajului principal-

 Valoarea literara a basmului cult “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga
este data atat de evolutia firului narativ,cat si de constructia unei tipologii
exemplare.
Harap-Alb este protagonistul eponim al basmului care se incadreaza intr-o
tipologie inedita,conturata pe baza unor trasaturi definitorii.In jurul lui graviteaza
intreaga actiune,tanarul fiind prezent in toate momentele subiectului.
Titlul neobisnuit al basmului evidentiaza dubla personalitate a eroului
reprezentata printr-o identitate reala de tanar print si una aparenta de sluga a
spanului.Experienta dura traita de Harap-Alb sugereaza traversarea unei stari de
initiere,de la inocenta pana la maturizarea spirituala a celui ce va deveni imparat.
Ion Creanga a modificat radical personalitatea eroului din basmul
traditional,umanizandu-l.
Fiul cel mic al craiului,a luat decizia de as incerca norocul,dupa ce fratii
lui n-au izbutit sa treaca de proba-cursa intinsa de tatal lor imbracat in blana de
urs pentru a le verifica voinicia.Scopul era ca sa poata ajunge la fratele sau
Verde Imparat pentru ai urma la tron,deoarece acesta nu avea decat fete.
Tanar harnic,omenos,prietenos si milostiv Harap-Alb detine virtuti
consecrate in sistemul etic popular.Pentru adolescentul dornic de a deveni
imparat, momentul cheie este intalnirea cu Sfanta Duminica,deghizata in
cersetoare,care il roaga sa o miluiasca.Tanarul print isi demonstreaza calitatile
oferind ajutor dezinteresat si celor mai umile fiinte.Sfanta Duminica,personaj
supranatural,mistagog isi va arata generozitatea sufleteasca dezvaluind
suparatului print destinul exceptional care il asteapta: “…Putin mai este si ai sa
ajungi imparat cum n-a mai stat altul pe fata pamantului,asa de mare si de
puternic”.A doua recompensa consta in sfatul oferit tanarului de a cere tatalui sau
hainele de ginere,armele de lupta si calul alaturi de care avusese atatea victorii
in tinerete.Numai astfel se va produce un transfer de eroism de la tata catre fiul
care ii va repeta performantele.
Demnitatii,sensibilitatii,blandetii si milosteniei,Harap-Alb le va adauga
rabdarea si staruinta in refacerea hainelor uzate si a armelor ruginite.
Pe baza acestor trasaturi,protagonistul este caracterizat in mod indirect
prin atitudine si comportament.Desi la inceput mezinul este lovit in adancul
sufletului de refuzul tatalui sau care il considera nepregatit pentru o asemenea
experienta complexa,mai tarziu ii va aduce parintelui sau cea mai mare
multumire sufleteasca demonstrand ca are calitatile necesare unui viitor imparat.
Increzator in propria reusita,Harap-Alb va asculta sfaturile parintesti
inainte de a pasi in padurea labirint si isi propune sa le respecte cu
sfintenie.Drumul catre imparatia unchiului sau este lung si eroul simte apasarea
singuratatii.La un moment dat se rataceste si il intalneste pe
span.Inteligent,abil,fatarnic simuland prietenia,spanul il inseala pe naivul calator
inchizandu-l in fantana,ii preia identitatea craiasca sub amenintarea cu moartea.
 Realizand ca incalcarea sfatului parintesc presupune asumarea
consecintelor,Harap-Alb manifesta respect fata de cuvantul dat chiar si in relatia
tensionata cu spanul si spera in triumful binelui si al adevarului.In incercarile
primejdioase la care este supus de omul span,Harap-Alb nu ramane singur,ci
este permanent ajutat de mistagogi(Murgul Credincios si Sfanta Duminica) si de
micile vietati personificate pe care le salveaza(furnicile si albinele) precum si cei
5 colosi,fiinte himerice cu insusiri supranaturale:Gerila,Setila,Flamanzila,Ochila si
Pasari-Lati-Lungila.
Prin relatiile de apropriere stabilite cu lumea acestor personaje,Harap-
Alb este caracterizat in mod indirect demonstrand prietenie si spirit de
intrajutorare.Astfel tanarul a invatat ca omul nu poate invinge de unul singur si ca
un sprijin important poate primi si de la fiinta cea mai modesta.
Personajul cel mai nazdravan al basmului,calul,marturiseste stapanului
sau ca ar fi putut de mult sa-l pedepseasca pe spanul cel rau,insa l-a
torelat,fiindca “si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata pentru ca fac
pe oameni sa prinda la minte…”.
Sfanta Duminica ajuandu-l pe erou in incercarile vietii ii explica
necesitatea de a alterna izbanda cu esecul si de a cunoaste suferinta umana
pentru ca numai asa cand va ajunge mare si tare va crede celor asupriti si
necajiti.
Iubitor de viata si oameni,bun si correct,Harap-Alb,desi print,se
comporta asemenea unui om obisnuit si ajuta in drumul sau pe fiintele grotesti
din calea carora fug toti de groaza.El li se adreseaza ca unor oameni
obisnuiti,fiind astfel caracterizat in mod indirect si prin limbaj.Purtandu-I
recunostinta,toti cei pe care ii ajuta ii devin tovarasi credinciosi,il sprijina in
confruntarile cu Imparatul Ros si cu fiica acestuia,o mare farmazoana.
Desi este actantul principal al unei lumi fabuloase in care stapaneste
miraculosul,Harap-Alb nu detine puteri supranaturale,fiind caracterizat prin
insusiri specific umane:istetime, darzenie, mila, prietenie, vitejie, perseverenta,
ciuda.Asemenea unui taran humulestean loveste calul bubos,care vine la tava
cu jaratec,cu capastrul in cap.Refuzul tatalui sau il raneste si il face sa se
ascunda in gradina palatului si sa planga cu amaraciune.Prin capacitatea de a
depasi multiplele probe la care este supus,tanarul dobandeste o serie de calitati
phihomorale necesare unui imparat.
Personaj-neofit al unui bildungsroman cu subiect fabulos,Harap-Alb isi
redobandeste in final conditia sociala de print,se casatoreste cu fata Imparatului
Ros care a invatat sa-l pretuiasca si ocupa tronul batranului sau unchi.