Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe baza acestor trasaturi, protagonistul este caracterizat in mod indirect prin atitudine si
comportament. Desi la inceput mezinul este lovit in adancul sufletului de refuzul tatalui sau care il
considera nepregatit pentru o asemenea experienta complexa, mai tarziu ii va aduce parintelui sau
cea mai mare multumire sufleteasca demonstrand ca are calitatile necesare unui viitor imparat.
Increzator in propria reusita, Harap-Alb va asculta sfaturile parintesti inainte de a pasi in
padurea labirint si isi propune sa le respecte cu sfintenie. Drumul catre imparatia unchiului sau este
lung si eroul simte apasarea singuratatii. La un moment dat se rataceste si il intalneste pe span.
Inteligent, abil, fatarnic simuland prietenia, spanul il inseala pe naivul calator inchizandu-l in
fantana, ii preia identitatea craiasca sub amenintarea cu moartea.
Realizand ca incalcarea sfatului parintesc presupune asumarea consecintelor, Harap-Alb
manifesta respect fata de cuvantul dat chiar si in relatia tensionata cu spanul si spera in triumful
binelui si al adevarului. In incercarile primejdioase la care este supus de omul span, Harap-Alb nu
ramane singur, ci este permanent ajutat de mistagogi(Murgul Credincios si Sfanta Duminica) si de
micile vietati personificate pe care le salveaza(furnicile si albinele) precum si cei 5 colosi, fiinte
himerice cu insusiri supranaturale:Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.
Prin relatiile de apropriere stabilite cu lumea acestor personaje, Harap-Alb este
caracterizat in mod indirect demonstrand prietenie si spirit de intrajutorare. Astfel tanarul a invatat
ca omul nu poate invinge de unul singur si ca un sprijin important poate primi si de la fiinta cea mai
modesta.
Personajul cel mai nazdravan al basmului, calul, marturiseste stapanului sau ca ar fi putut
de mult sa-l pedepseasca pe spanul cel rau, insa l-a torelat, fiindca “si unii ca acestia sunt trebuitori
pe lume cateodata pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte…”.
Sfanta Duminica ajutandu-l pe erou in incercarile vietii ii explica necesitatea de a alterna
izbanda cu esecul si de a cunoaste suferinta umana pentru ca numai asa cand va ajunge mare si tare
va crede celor asupriti si necajiti.
Iubitor de viata si oameni, bun si corect, Harap-Alb, desi print, se comporta asemenea
unui om obisnuit si ajuta in drumul sau pe fiintele grotesti din calea carora fug toti de groaza. El li
se adreseaza ca unor oameni obisnuiti, fiind astfel caracterizat in mod indirect si prin limbaj.
Purtandu-I recunostinta, toti cei pe care ii ajuta ii devin tovarasi credinciosi, il sprijina in
confruntarile cu Imparatul Ros si cu fiica acestuia, o mare farmazoana.
Desi este actantul principal al unei lumi fabuloase in care stapaneste miraculosul, Harap-
Alb nu detine puteri supranaturale, fiind caracterizat prin insusiri specific umane:istetime,
darzenie, mila, prietenie, vitejie, perseverenta, ciuda. Asemenea unui taran humulestean loveste
calul bubos, care vine la tava cu jaratec, cu capastrul in cap. Refuzul tatalui sau il raneste si il face
sa se ascunda in gradina palatului si sa planga cu amaraciune. Prin capacitatea de a depasi
multiplele probe la care este supus, tanarul dobandeste o serie de calitati phihomorale necesare unui
imparat.
Personaj-neofit al unui bildungsroman cu subiect fabulos, Harap-Alb isi redobandeste in
final conditia sociala de print, se casatoreste cu fata Imparatului Ros care a invatat sa-l pretuiasca si
ocupa tronul batranului sau unchi.