www.referat.

ro

Relatia dintre doua personaje in basm

Sunt n asentimentul celor afirmate de G.Clinescu deoarece personajele basmului au ntr-adevr un statut aparte, sunt fiine himerice cu o psihologie misterioas. Basmul este specia epic n care este valorificat categoria estetic a fabulosului, a miraculosului, fiind structurat pe un singur plan epic, cu o aciune convenional ( subiectul este organizat pe o schem narativ stereotip), la care particip personaje sau fore supranaturale, neindividualizate, definite ca funcii, ca arhetipuri. Basmul cult imit relaia de tip oral, dar scriitura poart mrcile originalitii autorului. Dei pleac de la un model folcloric, Creang n basmul cult ,,Povestea lui Harap-Alb se ndeprteaz fundamental de acesta prin modificrile fcute la nivelul compoziie si al personajelor. La nivelul personajelor, comun cu basmul popular este prezena adjuvanilor(a albinelor i furnicilor), care semnific alegoric puterile iniiatice pe care neofitul le va obine de-a lungul drumului iniierii. i calul este un adjuvant care are puteri supranaturale- vorbete i poate zbura. Spre deosebire de povestitorul popular Creanga insista mult pe starile sufletesti ale eroilor,urmareste efectele pe care faptele le au asupra lor.Tendinta dramatizarii actiunii prin dialog, o caracteristica a artei narative a lui Creanga, face ca personajele sa nu fie caracterizate din exterior ci evolutiv, sub ochii nostri. Harap-Alb, eroul din basmul cult ,,Poveste lui Harap-Alb de Ion Creang, asemenea oricarui Fat-Frumos din basmul popular este: personaj principal, pozitiv, eponim, protagonist, real si nu fabulos. Este, de asemenea, un personaj rotund; nu este doar fiul de imparat si mezinul mai inzestrat decat ceilalti, ci o fiinta complexa, cu defecte si calitati. Desi este atat de mult ajutat de ceilalti si poate fi considerat de lectorul inocent o simpla marioneta, totusi calitatile ii sunt relevate in fraze ezoterice: inteligent, intelept, bun, sociabil, vesel. Invata din greseli, progreseaza si cu fiecare secventa este mai aproape de summumul initierii. Daca personajul de basm are firea turnata, HarapAlb se transforma, evolueaza; eroul de basm colinda lumea in cautarea de fapte vitejesti, pe cand Harap-Alb are ca scop desavarsirea sa spirituala. Spre deosebire de eroul de basm care este atotstiutor, intelept, urmeaza intocmai sfaturile, Harap-Alb se caracterizeaza prin instabilitate psihica nu are experienta, luandu-se dupa aparente. De asemenea este un personaj tridimensional, care iese din tipar, te surprinde. Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si alte aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci, experienta necesara noului adult. Desi inzestrat cu importante calitati, are si slabiciuni omenesti , momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lui ca om. Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului sunt trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale. Mezinul, impresionat de dezamagirea tatalui, deoarece ceilalti doi frati nu sunt apti pentru a indeplini misiunea incredintata, se duce in gradina si incepe sa planga in inima sa. Momentul cheie este cel al intalnirii tanaralui, aspirant la responsabilitatea de imparat, cu Sfanta Duminica deghizata in cersetoare , care-l roaga s-o miluiasca, n acest

caz eroul dovededindu-se altruist. Sfanta Duminica ii va rasplati generozitatea sufleteasca si gestul miluirii unei fapturi sarace, dezvaluindu-i destinul exceptional care il asteapta: putin mai este si ai sa ajungi imparat, cum nu a mai stat altul pe fata papantului, asa de iubit, de slavit si de puternic . Cele trei superlative absolute dezvaluie armonia si fericirea in sens uman, implinite prin dragoste, renume si putere. A doua recompensa va consta in indemnul adresat tanarului de a solicita parintelui sau hainele de mire, armele de lupta si calul, alaturi de care repurtase atatea victorii in tinerete. Numai astfel se va produce un transfer magic de la tat catre fiul care-i va reintera performantele. A doua recompensa va consta in indemnul adresat tanarului de a solicita parintelui sau hainele de mire, armele de lupta si calul, alaturi de care repurtase atatea victorii in tinerete. Numai astfel se va produce un transfer magic de la tat catre fiul care-i va reintera performantele. Demnitatii, sensibilitatii, blandetii, milostiveniei, Harap-Alb le va adauga rabdarea si staruinta in refacerea hainelor destramate si in curatarea armelor ruginite. Voinicul dupa ce saruta mana tata-sau, pleaca la drum, luand carte din partea tatalui si, prin dreptul podului (loc de patrundere spre o alta lume; trecerea de la imaturitate la maturitate), numai iaca ii iese si lui ursul inainte. Dupa ce afla ca e tatal lui, acesta din urma ii spune lui Harap-Alb sa se fereasca de omul span si cel ros. Numai ca in codrul in care se rataceste interdictia tatalui este incalcata, HarapAlb il intalneste pe Span. Devenit sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp loialitate si supunere fata de stapanul sau, intrucat jurase pe palos. Flacaul nu-si incalca juramantul facut spanului, isi respecta cuvantul dat. Ca modalitati de caracterizare retinem: caracterizarea directa, autocaracterizarea, caracterizarea de catre alte personaje, onomastica personajelor, modalitatile de expunere-naratiunea, dialogul,descrierea, monologul interior umorul, ironia si autoironia. O figur aparte n cadrul basmului rmne cea a Spnului,falsul erou, care prin nume trimite la ru n cadrul societii arhaice, omul Spn ,ca de altfel i omul Rou , erau considerai, din cauza anomaliilor fizice, o ntruchipare a Diavolului. Dei este considerat un personaj negativ, prin faptul ca vrea ,,sa-l piarda pe erou cu orice pret trimitandu-l sa implineasca cele mai dificile dorinte ale lui Verde Imparat, Spnul intruchipeaza un alter-ego al eroului care il indeamna mereu la savarsirea actului eroic, impingandu-l sa fie ceea ce ar trebui sa fie. Chiar moartea finala a eroului, a carei raspundere o poarta nu este o simpla razbunare ci ajutorul pe care Spanul i-l da pentru a trece prin ultima proba fundamentala-initierea in moarte-fara de care nu ar fi putut accede la statutul de initiat simbolizat in basm prin functia de Imparat. Ca personaj de basm, Spanul intruchipeaza fortele raului (raufacatorul), un fel de Zmeul-Zmeilor, care seamana in lume teroare, rautate si violenta. Ca personaj real, el intruchipeaza individul perfid, deprins a obtine avantaje si bogatie prin inselaciune. Falsificandu-si un statul social, la care altfel n-ar fi avut acces, el este, prin nastere, un om rau si de proasta conditie sociala, "vita de boz tot ragoz". Personajul este conturat atat prin caracterizarea directa facuta de narator sau de celelalte personaje, cat si prin caracterizare indirecta, comportamentul sau si relatiile cu ceilaiti compunand un portret urn an infricosator. Portretul fizic se reduce la o singura trasatura, exprimata direct, "un om span", (barbat caruia nu-i creste barba - n.n.\ naratorul sugerand concepia populara

potrivit careia unei anomalii fizice ii corespunde o deficienta caracteriala majora. Conform acestei idei stravechi, "omul insemnat" este periculos si trebuie sa te feresti de el: "De obicei, acestia (oamenii insemnati - n.n.) sunt rai, cruzi, perfizi si lingusitori" (O.Barlea). Portretul moral reiese in mod indirect, din faptele, vorbele si atitudinea personajului, precum si din relatiile cu celelalte personaje. La intalnirea cu Harap-Alb, Spanul este lingusitor si umil, "sa nu-ti fie cu suparare, drumetule", "nu ai cumva trebuinta de sluga, voinice?", laudandu-se cu harnicia: "muncesc, muncesc si nu s-alege -nimica de mine, pentru ca tot de stapani calici mi-am avut parte". Se autocompatimeste, plangandu-se de ghinionul care se tine scai de el si exprima, cu prefacuta modestie, filozofia sa de viata,: "la calic slujesti, calic ramai. Cand as da odata peste un stapan cum gandesc eu, n-as sti ce sa-i fac sa nu-l smintesc" (sa nu-l supar - n.n.). Viclean peste masura, nu se da in laturi sa pacaieasca un "boboc" (nepriceput, lipsit de experienta - n.n.) cum era mezinul craiului si-l atrage in capcana din fantana prin minciuni si tentatii ce dovedesc o buna cunoastere de oameni, o pricepere uimitoare de a sesiza si de a profita de siabiciunile celorlalti. De indata ce pune capacul pe gura fantanii in care se afla flul craiului, Spanul devine rautacios si amenintator si-l sileste sa jure pe palos: "Daca vrei sa mai vezi soarele cu ochii si sa mai calci pe iarba verde, atunci jura-mi-te pe ascutisul palosului tau ca mi-i da ascultare si supunere intru toate, chiar si-n foc de ti-as zice sa te arunci". Numele de Harap-Alb, pe care i-l da Spanul, intregeste umilinta la care este supus fiul de crai: "Dacum inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb; aista ti-i numele, si altul nu". Dupa ce "pune mana pe cartea, pe banii si pe armele fiului de crai", principiul dupa care se conduce Spanul este acela al stapanului tiran, avid de putere, considera ca slugile seamana cu animalele, "ca si intre oameni, cea mai mare parte sunt dobitoace care trebuiesc tinuti din frau, daca ti-i voia sa faci treaba cu dansii". Din proprie experienta, stie ca "sa te fereasca Dumnezeu, cand prinde mamaliga coaja", deoarece el, cum vede ca "i s-au prins minciunile de bune" si ca este primit cu toate onorurile de catre imparatui Verde, devine amenintator si violent cu sluga, li da o palma, cu scopul "sa faca pe HarapAlb ca sa-i ieie si mai mult frica". Asadar, relatia Spanului cu Harap-Alb contureaza un individ impulsiv si agresiv, cu un caracter degradant, definit prin invidie, perfidie, viclenie diabolica. Aadar, basmul aduce la un loc, ntr-un mod cu totul unic, fiine himerice i oameni.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate