Basmul cult Portret personaj; Relatii dintre doua personaje

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

Introducere Constituind chiar substanta sau elementul cheie al operei epice, supranumit si fiinta de hartie
( R. Barthe), personajul da viata textului, dar traieste exclusiv in lumea fictiunii, pe care o ordoneaza
prin actiune. Fie ca se desprinde din realitate, fiind o valorificare a unui tip uman, fie ca este prin
excelenta imaginar, eroul se detaseaza prin fapte, dar inchide si resorturi sufletesti.
Basmul Basmul propune un personaj tipic, o proiectie imaginara a unui ideal general-uman, cu un caracter
idealizat. Publicat in Convorbiri literare (1877) basmul cult Povestea lui Harap-Alb este o
specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune
implicand fabulosul/supranaturalul si supusa unor stereotipii care infatiseaza parcurgerea drumului
maturizarii de catre erou. Confruntarea binelui cu raul este incheiata de fiecare data cu victoria
binelui, iar personajele indeplinesc prin raportare la erou o serie de functii (antagonistul, ajutoarele,
donatorii).
Eroul Personaj central deoarece in jurul sau se realizeaza firul epic, Harap-Alb este in egala masura un
model de erou de bildungsroman, tocmai fiindca suporta o experienta de ordin initiatic si astfel
devine credibil. Figureaza in aceeasi categorie etica a binelui propusa de fabulosul feeric, fiind
surprins pe pozitii antagonice cu Spanul si Imparatul Ros, la randul lor simboluri ale maleficului.
Titlul Titlul evidentiaza dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala ( fiu de
imparat) si una aparenta ( de sluga a Spanului). Totodata, acesta reflecta, prin contrastul cromatic
negru- alb armonizarea defectelor si a calitatilor umane.
Calatoria Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, acest aspect
devenind un act initiatic in vederea formarii eroului pentru dificultatile vietii.
Statut La inceputul basmului, Harap-Alb are un statut privilegiat. El este fiul craiului, totodata si mezinul
familiei, reprezentand in sensul acesta o varsta si o criza ( G. Calinescu). Ca varsta, poate fi situat,
gratie statutului in familie, la granita dintre adolescenta si maturitate, avand din aceasta cauza un
caracter inca neformat, dar mult mai deschis la initiere. Semnifica si o criza de personalitate, caci
este judecat prin raportare la fratii mai mari: daca acestia nu au reusit in proba nascocita de crai, nici
el un poate fi capabil.
Modif. statut Chiar la inceputul calatoriei isi modifica statutul, acesta fiindu-i furat prin viclesug. Un episod
semnificativ este cel al intalnirii cu Spanul in acel codru labirintic, reluare a vesnicului conflict
dintre cele doua forte, simboluri ale Binelui si Raului. Feciorul de imparat il acepta, a treia oara, pe
Span drept calauza, incalcand astfel, prima interdictie. Ca urmare, tanarul print este ademenit intr-o
fantana din care un mai iese ca stapan, ci ca sluga, dobandind si numele care-l fixeaza prin juramant
in aceasta noua situatie, Harap-Alb. Fantana devine spatiul metamorfozei, al unei transformari
launtrice. Acest pact dobandeste o semnificatie aparte deoarece eroul, in ipostaza de rob al Spanului,
va constientiza propriile slabiciuni si va putea evolua. Asadar, principiul raului devine o parte
complementara a dimeniunii umane a protagonistului.
H.- S. Spanul, impostor luandu-i locul ca nepot si urmas la tronul unchiului il supune pe Harap-Alb la
diferite incercari.
Construite cu o arta desavarsita, episoadele in care protagonistul este trimis sa aduca salati din
gradina ursului ( testarea curajului), pielea cerbului cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe, cum
se gasesc (stapanirea de sine, respectarea juramantului) si pe fata Imparatului Ros, vestita
farmazoana, drept mireasa pentru Span, sporesc tensiunea narativa. A treia proba, mult mai
complexa presupune o alta etapa a initierii, toate obstacolele fiind depasite cu ajutorul furnicilor,
albinelor, a lui Gerila, Setila, Pasari-Lati-Lungila, Flamanzila, Ochila.
Episod Un episod ce ilustreaza o ultima initiere, in moarte reda uciderea lui Harap- Alb de catre Span. Intors
la curtea lui Verde-Imparat cu fata Imparatului Ros, eroul nu il confrunta pe Span, respectandu-si
astfel cuvantul dat. Fata preia initiativa, dezvaluind adevarata identitate a personajelor.
Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului. Decapitarea lui Harap-Alb de
catre Span reprezinta finalul initierii avand semnificatia coborarii in Infern: A cobori in Infern
 inseamna a cunoaste o moarte initiatica, o experienta susceptibila de a intemeia un nou mod de
existenta (Mircea Eliade). Este readus la viata de fata Imparatului Ros, cu ajutorul apei vii si al apei
moarte, sugestii ale regenerarii si ale ciclicitatii, ca si prin smicelele de mar dulce, simbolizand
dragostea. Dupa ce calul pune capat existentei raului, are loc nunta imparateasca, prin care Harap-
Alb capata statutul de stapanitor, dar si de om matur, intrat in randul lumii.
Portret moral Harap-Alb devine un erou exemplar, nu prin insusiri miraculoase, ci prin extraordinara lui
autenticitate umana. Numele primit de protagonist, Harap-Alb rezuma fateta dubla a fiintei umane, a
realitatii in genere, simbolizand evolutia personajului de la statutul de sluga la acela de stapan,
traiectorie care implica experiente diverse (bine-rau, adevar-minciuna, viata-moarte).
Stapanit adeseori de frica, plin de naivitati si slabiciuni omenesti este nevoit sa dea primele probe de
curaj si barbatie. Bunatatea si mila il situeaza in registrul simbolic al fortelor binelui. Prin ele isi face
ajutoare care il scot din impas. Infrangerea propriilor slabiciuni in procesul anevoios al devenirii il
conduce la dobandirea constiintei de sine si a libertatii sale morale. Eroul individualizat si prin nume
are de infruntat multe primejdii fara de care destinul sau de conducator intelept, receptiv la durerile
si suferintele celor multi nu s-ar fi implinit.
Rel. cu pers. Trasaturile lui Harap- Alb sunt evidentiate prin sistemul de relatii care se concretizeaza cu celelalte
personaje. De exemplu, prin relatia cu tatal sau, tanarul print se distinge ca un fiu iubitor, care isi
respecta foarte mult parintele.
Relatia cu Sfanta Duminica este armonioasa, usor afectiva, amintind de cea dintre mama si fiu.
Harap- Alb i se plange adesea si cere sprijin, asculta sfaturile ei si le pune in aplicare. Legatura cu
nazdravanul cal este stabilita chiar de la inceput de acesta din urma, iar fiul va respecta egalitatea
propusa si il va trata ca pe un confident, in care tanarul are totala incredere. In raport cu cei cinci
uriasi, eroul demonstreaza vocatia prieteniei.
Relatia cu Spanul este conflictuala, dar absolut necesara in formarea eroului ca om si ca viitor
stapanitor. Suportand umilintele Spanului, Harap- Alb capata intelepciunea necesara de a judeca
lucrurile prin aceeasi viziune.
Spanul Spanul, simbol al fortelor raului, intruchipand inumanul are si rolul initiatorului: Si unii ca acestia
sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte.... Prefacut,
schimbandu-si infatisarea, manifestand o falsa solicitudine, Spanul reuseste sa-l determine pe fiul de
crai sa-l tocmeasca in slujba sa, in ciuda sfatului parintesc. Odata ajuns sluga, el isi construieste un
plan minutios de supunere a stapanului sau. ( Episodul coborarii in fantana)
Prin viclenie si stratagema diabolica, reuseste sa-l subordoneze, schimband astfel identitatea fiului de
crai. In continuare, impostorul se comporta ca un adevarat tiran, injosindu-l pe erou in orice fel
posibil. ( Episoadele probelor). Neindurator, il supune pe Harap-Alb unor incercari menite a-l duce la
pieire.
In final, este demascat si pedepsit in numele dreptatii si al demnitatii, aspiratii etern umane.
( Episodul de la curtea lui Verde-Imparat)
Dramatizarea actiunii prin dialogul dintre Harap- Alb si Span impune o puternica viziune asupra
relatiei dintre personaje: Acum de graba sa te duci cum ii stii tu sa-mi aduci salati de acestea din
Gradina Ursului, hai iesi repede, ca nici borta soarecului nu esti scapat de mine!
M. de caract. Imaginea eroului se definitiveaza prin diferitele modalitati de caracterizare. Caracterizarea directa
este prezenta in text prin intermediul etichetarilor celorlalte personaje. Sfanta Duminica il considera
slab de inger, mai fricos decat o femeie, dar cu alte ocazii ii marturiseste ca ceea ce l-a ajutat in
infruntarea greutatilor e puterea milosteniei si inima buna. Imparatul Verde il apreciaza pentru ca
e sluga vrednica si credincioasa, dar Spanul il numeste sluga vicleana, expresiei a propriei
rautati.
Caracterizarea indirecta este predominanta, imaginea protagonistului constituindu-se treptat, prin
acumulari de fapte, prin atitudini, gesturi si prin limbaj, toate vizand, in esenta, un demers initiatic.
Astfel, prietenia, spiritul de sociabilitate, receptivitatea, rabdarea ii vor fi testate in parcurgerea
situatiilor limita, contribuind la devenirea sa.
Limbaj Imbinand efecte neasteptate ale naratiunii cu dialogul savuros, umorul irezistibil al situatiilor cu
ironia fina a unui narator care schimba mereu mastile, Creanga se dovedeste un creator autentic si
rafinat.
Opinia In opinia mea, basmul cult Povestea lui Harap-Alb este proiectia in fabulos a mentalitatii si
ethosului umanist al universului taranesc, in viziunea joviala a unui exponent genial al lui.
Concluzia In concluzie, Povestea lui Harap-Alb are valoarea unui bildungsroman si este o ilustrare
magistrala a genialitatii lui Ion Creanga, un exemplu de opera culta impregnata de spirit folcloric.