Povestea lui Harap Alb

Ion Creanga
1. Basmul + trasaturi
Basmul este o specie a genului epic, de dimensiuni reduse, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor
personaje imaginare care lupta cu fortele malefice ale naturii sau ale societatii simbolizate prin balauri, zmei,
vrajitoare, binele invingand mereu.
Basmul ilustreaza o alta lume decat cea reala, faptele narate petrecandu-se intr-un tinut indepartat, intr-un
spatiu si timp mitic. Impletirea elementelor reale cu cele imaginare creaza fantasticul. Personajul principal
trebuie sa treaca peste diferite obstacole pentru a demonstra virtuti morale, pentru a dobandi calitati si pentru a
deveni apt sa conduca. Actiunea are la baza conflictul dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna, dintre cinste
si inselatorie, dintre blandete si cruzime, iar deznodamantul consta in triumful valorilor pozitive.
2. Aparitie
“Povestea lui Harap Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga, a fost publicat la data de 1
august 1877, in revista “Convorbiri literare”, reprodus apoi de catre Mihai Eminesu in ziarul “Timpul” in
acelasi an. A fost tradus in limba germana si publicat in 1886, apoi transpus in italiana, franceza si engleza incat
capata repede circulatie europeana.
3. Perspectiva
Perspectiva narativa este obiectiva, naratorul fiind omniscient, omniprezent si obiectiv, devenind la un
moment dat slab implicat, naratiunea trecand de la persoana a III-a la persoana I.
4. Semnificatia titlului
Titlul simbolizeaza dubla identitate a personajului:”Harap” inseamna sluga sau rob si reprezinta fata
cunoscuta a personajului, iar al doilea termen “Alb” reprezinta fata necunoscuta a eroului si poate insemna “cel
care aduce lumina”, conturand puritatea, bunatatea, inocenta protagonistului. De altfel termenul “poveste”
transmite inspiratia folclorica a basmului.
5. Timpul si spatiul
Timpul si spatiul sunt specifice basmului, mitice, vag precizate. Actiunea se desfasoara la capatul lumii, in
tara lui Verde-Imparat, peste mari si tari, timpul fiind neprecizat.
6. Formule specifice
Sunt prezente formulele specifice basmului: initiala “era odata”, mediana “se mai duc la imparatie,
Dumnezeu sa ne tie ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este”, finala “si a tinut veselia ani intregi si acum
mai tine inca”.
7. Structura si compozitie
Ca structura “Povestea lui Harap Alb” are sapte parti separate prin formula mediana “se mai duc la
imparatie, Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este”. Prima parte este proba curajului
celor trei fiii de crai, a doua parte o constituie intalnirea cu spanul si substituirea, partea a treia prezinta sosirea
personajelor la curtea Imparatului Verde, partile patru, cinci si sase reprezinta probele curajului, iar ultimul
episod arata intoarcerea eroului la curte si pedepsirea spanului
Putem identifica numeroase motive specifice basmului popular: motivul imparatului fara urmasi,
motivul meziunului, motivul interdictiei, motivul incalcarii interdictiei, motivul supunerii prin viclesug,
motivul probelor si triumful binelui.
 8. Motive si semnificatii
Un aspecti important intalnit in basm este motivul drumului. Prima referire la drum se face la inceputul
operei cand naratorul afirma ca “drumurile pe mare si pe uscat erau putin cunoscute si foarte incurcate”, astfel
drumul este o emblema a haosului Harap Alb devenind un erou civilizator a carui menire este de a face ordine
in lume.
La inceputul operei avem imaginea gradinii pe care Harap Alb trebuie sa o paraseassca pentru a-si indeplini
menirea, desi este un spatiu ocrotitor. Calul nazdravan este purtator al vietii si al mortii, iar psihanalistii il
considera simbol al subconstientului. Plecand la drum, sub un pod, simbol al trecerii de la adolescenta la
maturitate, eroul este asteptat de tatal sau deghizat in haina de urs. Ursul simbolizeaza clasa razboinicilor in care
Harap Alb trebuie sa patrunda si sa isi domine propriile instincte.
Fantana este un motiv cu conotatie negativa, aceasta nu are roata, doar cumpana si este o poarta catre lumea
de dincolo, fiind un simbol ambivalent al vietii si al mortii.
9. Personaje
Drumul nu este doar cu scopul maturizarii, protagonistul intalnind nenumarate personaje care il ajuta: prima
si cea mai importanta este Sfanta Duminica, fiind cea care ii ofera incredere de a pleca la drum si il ajuta sa
treaca primele probe, calul aflat in permanenta alaturi de stapan este cel care ucide spanul, albinele si furnicile
sunt personaje donatoare si cei cinci prieteni: Setila, Ochila, Pasarila, Gerila si Flamanzila.
10. Caracterizare Harap Alb
Personajul principal eponim , Harap Alb, ilustreaza tipul tanarului neinitiat si naiv, care trebuie sa parcurga
drumul spre maturizare. Desi este personajul principal al unui basm acesta nu are puteri supranaturale. Statutul
social al protagonistului se modifica pe parcursul textului. Astfel cel care a fost mezinul timid si neincrezator In
fortele propri care a acceptat conditia umila de sluga devine in final Imparat. Din punct de vedere moral Harap
Alb ajunge sa intruneasca toate calitatile necesare unui viitor imparat: bunatate, milostenie, curaj, cinste si
demnitate, compensandu-i slabiciunile umane, firesti. Din punct de vedere psihologic Harap Alb este surprins
pe parcursul intregului proces de maturizare, dezvoltand calitati noi datorita probelor la care este supus.
Harap Alb, protagonistul operei asa cum reiese din titlu, este caracterizat amplu din toate punctele de vedere
si prin toate mijloacele: direct de catre narator sau alte personaje, indirect prin faptele, gandurile si sentimentele
sale avand un portet moral amplu.
La inceputul basmului mezinul craiului traieste intr-un univers al inocentei, lipsa de maturitate fiind
subliniata prin caracterizarea directa a autorului “ Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de astea”. Sfanta
Duminica il preznta drept milos si generos, dar totodata il dezvaluie “ slab de ingeri si mai fricos decat o
femeie” Intalnirea cu cersetoarea deghizata reprezinta un episod semnificativ, aceasta ii deschide ochii tanarului
asupra viitorului sau adresandu-i-se cu apelativul “luminate craisorule”.
Actiunea contribuie la caracterizarea indirecta a personajului prin fapte, comportament si relatia cu alte
personaje. Ca in orice basm superioritatea mezinului iese la iveala din moment ce el este singurul dintre frati
care reuseste sa treaca de proba intalnirii cu ursul. Fiind neinitiat se rataceste in padure si are nevoie sa-l ia pe
Span drept sluga, iar lipsa de experienta si neascultarea il fac sa cada in cursa intinsa de catre acesta.
Ajuns la curtea Imparatului Verde este supus celor trei probe , ocazie cu care da primele semne de
maturitatea: rabdare, perseverenta si curaj prin proba aducerii salatilor, capacitatea de a rezista tentatiei prin
proba cu pielea cerbului, iar la final, prin proba aducerii fetei, generozitate, capacitatea de discernamant intre
esenta si aparenta, consecventa in atingerea scopului.
 11. Relatia intre doua personaje (Spanul)
Spanul, personaj antagonist, nu este unul tipic intrucat nu este inzestrat cu atribute miraculoase. In ceea ce
priveste statutul social, se poate remarca inca de la inceput prezenta unui personaj trecut prin viata, ipocrit, las si
viclean fiind considerat “raul necesar” , ghid spiritual, initiator pentru Harap Alb. Spanul este inzestrat cu o
personalitate puternica, chiar daca este pusa in slujba raului.
Harap Alb si Spanul sunt descrise ca fiind firi diametral opuse reprezentand binele si raul. Fiul craiului
tanar, lipsit de maturitate si experienta, sensibil si milostiv se afla in antiteza cu spanul atat din punct de vedere
moral prin rautate si viclenie, cat si din punct de vedere fizic “Harap Alb, sluga lui, are o infatisare mult mai
placuta”. Spanul care reprezinta raul, are o experienta de viata, este priceput cand vine vorba de manipulare,
viclean este totusi un mentor, indrumator care il supune pe protagonist greutatilor care il ajuta sa evolueze.
Un episod semnificativ este corespunzator cu punctul culminanti fiind vorba de incercarea spanului de
a-l ucide pe Harap Alb. Scena taierii capului si invierea cu ajutorul obiectelor magice are valoare simbolica
marcand sfarsitul initierii eroului si contureaza rolul important al spanului in evolutia si maturizarea tanarului.
12. Concluzie
Tudor Vianu sustine ca “Imaginile, metaforele, comparaţiile lui Creangă sunt proverbe sau ziceri tipice ale
poporului, expresii scoase din marele rezervoriu al limbii”
Cu toate aceste “Povestea lui Harap Alb” surprinde destinul unui tanar care trece printr-un proces de
maturizare de la un tanar fiu de crai, naiv si nepriceput, la un imparat iubit si puternic care reinstaureaza pacea
regatului.