Sunteți pe pagina 1din 2

Plumb

George Bacovia
1. Simbolism+trasaturi
Simbolismul este o miscare artistica si literara de la sfarsitul secolului al XIX-lea care se opune
romantismului, parasianismului si naturalismului, care considera ca totul poate fi exprimat prinsimbol. Curentul
literar a aparut o data cu publicarea scrisorii lui Jean Moreas in revista „Le Figaro”. Aceasta scrisoare a a fost
intitulata Le Simbolism si constituie un manifest in care se afirma trasaturile simbolismului: cultivarea
cromaticii, precum si prezentarea culorilor reci in cele mai multe creatii, muzicalitate interioara , abordarea unor
teme specifice (tristetea, melancolia, singuratatea, anxietatea).
2. Aparitie
Poezia „Plumb” de George Bacovia face parte din volumul de debut al poetului, aparut in anul 1816 si este
un poem in care regasim trasaturile artei poetice. Poezia este o arta poetica in care autorul se defineste si
stabileste legatura sa cu lumea exterioara, de aceea „Plumb” reprezinta o emblema a universului poetic
bacovian.
3. Semnificatia titlului si tema
Titlul poeziei este format din cinci sunete, patru consoane si o vocala inchisa, care sugereaza apasarea,
greutatea sufocanta, universul monoton, cenusiul existential, fiind un metal greu maleabil, poate semnifica
inchiderea definitiva a spatiului existential fara solutii de iesire.
Tema poeziei este cea a mortii si a iubirii neimplinite aduse in prim plan prin elementele decorului funerar
„sicriele de plumb”,”vestmant funerar”,„flori de plumb”, „coroane de plumb”.
4. Structura si continut
Poezia este alcatuita din doua catrene, doua universuri, doua planuri ale realitatii, lumea exterioara fiind
prezentata in prima strofa, iar lumea interioara in a doua.
Prima strofa exprima simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator in care traieste eul liric, care poate fi
societatea, mediul, propriul suflet, propria viata, destinul, orasul sau odaia in care eul liric se simte inchis.
Elementele de decor fac parte din campul semantic al mortii: sicrie, funerar, vestmant, cavou, coroane toate
acestea devenind simbol al unei lumi artificiale , exterioare, impietrite in care eul liric se simte damnat sa-si
duca existenta. Repetarea simetrica a simbolului „plumb” plasat ca rima la primul si la ultimul vers al strofei
intai sugereaza apasarea sufleteasca, neputinta poetului de a evada din aceasta lume obositoar, stresanta,
apasatoare, sufocanta.
Strofa a II-a a poeziei ilustreaza mai ales spatiul poetic interior care debuteaza sub semnul tragicului
existential generat de disparitia afectiunii. „Dormea intors amorul meu de plumb”, termenul „intors” constituie
misterul poeziei, accentuand tema ca lumea interioara a eului liric este supusa unei caderi certe spre moarte.
„Stam singur langa mort” consituie de fapt metafora sinelui eului liric lipsit de prezenta iubirii, singura sa
seansa de a se salva de aceasta existenta dispare. Strigatul este de fapt in zadar „si-am inceput sa-l strig”
deoarece disperarea isi face simtita prezenta prin senzatia de frig si de apasare grea care-i patrund fiinta sugerata
de aripile de plumb.
„Si-i atarnau aripele de plumb” in general aripile reprezinta un simbol al zborului si al sperantei, dar la
Bacovia isi schimba conotatia prin alaturarea epitetului „de plumb” ceea ce denota o coborare spre moarte prin
pierderea vitalitatii umanulii.
Motivul singuratatii transpus la nivel de text prin versurile „Stam singur in cavou”, „Stam singur langa
mort” sugereaza ideea izolarii totale. Mai mult pustiul vietii devine o obsesie permanentizata prin utilizarea
verbelor la timpul imperfect(stam, dormea). Cromatica este sugerata numai prin prezenta elementelor funerare.
5. Procedee simboliste
Parcurgand lirica simbolista bacoviana, cititorul reuseste sa recepteze poezia ca pe arta de a simti, prin
corespondenta dintre elemetele naturii si starile sufletesti. Astfel universul este perceput vizual „Flori de
plumb”, „Coroane de plumb”, tactil „Era vant”, „Era frig”, auditiv „Scartaiau”, „sa strig”.
6. Elemente de prozodie
Elementele de prozodie confera muzicalitate textului liric. Cele doua catrene au rima inbratisata, masura de
zece silabe su ritmul iambic.
7. Concluzie
In concluzie poezia „Plumb” de George Bacovia, prin muzicalitate, atmosfera dar si prin zugravirea starilor
sufletesti de angoasa, se incadreaza in estetica liricii simboliste, Valeriu Butulescu sustinand ca „Bacovia e
susţinut şi de fizica atomică. Orice dezintegrare se opreşte la plumb.”

S-ar putea să vă placă și