Plumb

De George Bacovia

Poezia „Plumb” a apărut în anul 1916 în deschiderea volumului cu același

nume, care marchează debutul lui George Bacovia în lumea literară. Poezia
este o artă poetică simbolistă.

“Plumb” este o arta poetica deoarece autorul isi exprima propriile

convingeri deste arta litereara, menirea artistului si rolul creatiei sale ,
realizata intr-un limbaj si tehnica proprie.

Poemul aparține simbolismului, curent literar apărut în Franța la sfârșitul

secolului al XIX-lea, care reacție împotriva naturalismului și a
romantismului. Poezia aparține simbolismului prin corespondența dintre
cuvinte și elemente din natură, dar și prin muzicalitatea versurilor.

O prima trăsătură a simbolismului prezentă în text este corespondența

dintre cuvinte și elemente din natură. Cuvântul „plumb” reprezinta un
metal greu, de culoare cenușie, maleabil și cu o sonoritate surda, care
simbolizează stările sufletești sugerate de trăsăturile acestui metal: greutate
sufletească, izolare într-un spațiu închis, fără soluții de evadare.

O a doua trăsătură a simbolismului prezentă în text este muzicalitatea

versurilor. Poeții simboliști caută să îndepărteze poezia de pictură și să o
apropie de muzică. George Bacovia aderă la acest principiu estetic de
creație, astfel încât, în poezia „Plumb”, repetiția simbolului central
„plumb”, îi conferă discursului o muzicalitate tristă, apăsătoare, monotonă,
asemenea unui marș funerar.
Tema textului este condiția poetului într-o lume ostilă, sufocantă
apăsătoare. Din această lume nu se poate evada și nu există refugii
salvatoare. Alte teme prezente sunt moartea și iubirea.

O primă idee poetică ce se desprinde încă din prima strofă a poeziei este
aceea că lumea exterioară ia înfățișarea unui spațiu al captivității, în care
totul pare a fi cuprins de un somn al morții. Mai mult decât atât, este
accentuată singurătatea ființei, care se simte părăsită într-o lume grea, rece,
idee evidențiată de repetarea cuvântului „plumb”. Nu în ultimul rând, este
redată ideea de captivitate. Până și florile, simbol al frumuseții, devin un
simbol al morții „flori de plumb”. Ideea obsedantă a morții este reliefată
prin imagini vizuale „cavou”, „sicriele de plumb”.

Cea de a doua idee poetică ce reiese din cea de a doua strofă a poeziei este
accentuarea stării de disperare, de ființei care se simte părăsită și incapabilă
de a comunica. Metafora „amorul meu întors” sugerează moartea iubitei,
dar și moartea iubirii, iar epitetul „întors” trimite încă o dată cu gândul la
moarte.

Titlul anticipează ideea discursului, fiind în strânsă legătură cu mesajul

transmis de text. Din punct de vedere fonetic, titlul este format din patru
consoane, care închid vocala „u”. Este sugerată, astfel, ideea de univers
închis, în care ființa se simte captivă, condamnată definitiv la o existență
de viață solitară. Din punct de vedere morfologic, titlul este alcătuit dintr-
un substantiv comun, nearticulat.

La nivelul motivelor poetice este de remarcat simbolul central al textului,

plumbul, care prin repetiție își determina caracterul de laitmotiv. Poetul
recurge la acest simbol pentru a sugera anumite stări. Plumbul este un
metal, sugestie a lipsei de viață, care induce, prin toxicitatea sa, ideea
morții. Greutatea metalului sugerează greutatea sufletească, în timp ce
cromatica gri sugerează spleenul, angoasa.

În concluzie, prin corespondențe, prin muzicalitate, prin stările sufletești

prezentate, dar și prin titlu și prin ideile poetice prezentate, poezia „Plumb”
de George Bacovia reprezintă o artă poetică simbolistă.