Plumb – George Bacovia

Autorul și poezia :

Poezia „Plumb” de George Bacovia apare în volumul de debut cu același nume in anul 1916,
aceasta fiind o arta poetică care aparține genului liric și se încadrează în curentul literar simbolism.

Poezia este alcătuită din doua catrene fiind împărțită in doua planuri ale existentei:unul exterior
sugerat de cavou și vesminte funerare, și unul interior sugerat de sentimentul de iubire care ii
provoacă poetului neliniște.

Aceasta devine o arta poetică în care autorul anticipează teme , motive și procedee literare de
influenta simbolista:

- Motivul izolării și al singurătății

- Tema inadaptarii sociale
- Procedeul repetitiei
-

Tema:

Tema, o prima trăsătură a simbolismului, este reprezentata de lipsa valorilor morale și de

apăsarea sufletească a autorului redata de cuvintele: plumb , sicriele , cavou etc . „Plumb” abordează
și tema condiției creatorului într-o lume sufocanta fără posibilitate de evadare.

Titlu:

Titlul poeziei „Plumb”are deopotriva sens denotativ și conotativ: in sens denotativ, reprezinta un
metal greu de culoare cenușie. In sens conotativ este un simbol artistic ce sugerează apăsarea
sufletească a poetului.

Viziunea:

Viziunea despre lume este una sumbra , fără posibilitate de salvare. Poetul își imaginează lumea ca
pe un imens cimitir, tot ce e viu „flori” , „ amor” fiind împietrit sub efectul metalului.

Structura:

Textul este structurat in 4 catrene, folosindu-se simetria, cuvântul plumb fiind repetat de 6 ori.
Cele 2 strofe corespund celor 2 planuri ale realității : realitatea exterioara obiectiva redata de cimitir
și de cavou, și realitatea interioara subiectiva redata de sentimentul iubirii .

Povesire pe strofe:

Strofa 1 surprinde elemente ale cadrului spațial, inchis, sufocant în care eul poetic se simte izolat:
un cavou, simbolizând universul interior . Prin repetare, cuvântul-titlu devine un motiv în text fiind
remarcat în secventele : „sicriele de plumb” , „flori de plumb” , „coroanele de plumb”. Astfel se
creează o imagine vizuala rece a lumii exterioare în care frumusețea florilor este marcata de
impietrire,iar poetul isi plange propria conditie. „Sicriele” și „cavoul” contribuie la atmosfera sumbra ,
iar vântul este singurul care provoacă o senzație de mișcare. Strofa se încheie cu imaginea auditiva a
scârțâitul coroanelor „Și scârțâitul coroanele de plumb” .

Cadrul temporar nu este precizat, dar atmosfera macabra sugerează noaptea .

Strofa 2 este marcata de sentimentul singurătății care devine atat de copleșitor, încât poetul își
exprima teama prin strigat. Este un strigat fără răspuns și fără ecou într-o lume în care însăși iubirea a
murit : „dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb, si-am început sa-l strig”. Dubla
metafora „ dormea întors amorul meu de plumb” este expresia absoluta a îndepărtării definitive de
viata și a pierderii credinței în iubire.

Prozodie:

În ceea ce privește prozodia, plumb are o construcție stricta, care sugerează prezenta morții, prin
inchiderea versurilor cu rima imbratisata, măsura fixa de zece silabe.

Lirismul:

Lirismul este redat la nivelul expresiei prin mărcile subiectivitatii: persoana 1 a adjectivului „amorul
meu” , persoana 1 a verbelor „ stam singur” și „am inceput”

Concluzia:

In concluzie, prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestie și a simbolului poezia „Plumb” de

George Bacovia se încadrează în curentul literar simbolist. Aceasta transmite sentimente puternice
prin simpla revocare a unei realitati- Moartea.