O scrisoare pierduta

I. L. Caragiale

Introducere:
Opera „O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale a fost publicata în revista „Convorbiri literare” în
anul 1885 avand premiera pe scena Teatrului National din Bucuresti in anul 1884, fiind o opera
realistă definita ca o capodopera a teatrului comic romanesc.

Tema:
Tema operei este reprezentata prin ironizarea unor defecte omenești, prezentând aspecte din
viața politică și de familie (relația dintre Zoe Trahanache și Tipătescu) .

Titlu:
Titlul pune în evidenta contrastul comic dintre aparenta și esenta. Pretinsa lupta pentru puterea
politica se realizează, defapt, prin lupta de culise, având ca instrument al șantajului „ o scrisoare
pierduta”.

Incipitul:
Incipitul „ex abrupto” ne prezintă o imagine în are ni se face cunostinta cu câteva dintre
personajele comediei. Scena aduce în prim-plan dialogul dramatic cu rol de caracterizare a celor doua
personaje ( Ștefan Tipatescu și Ghiță Pristanda) având și funcție descriptiva.

Cronotop:
Actiunea este plasata în „Capitala unui județ de munte, în zilele noastre” adica la sfârșitul
secolului al XIX-lea, într.un interval de 3 zile.

Povestirea:
Povestea se împarte în 4 acte :

Actul 1 începe cu prezentarea situației conflictuale dintre Ștefan Tipătescu, prefectul județului
poreclit „coane Fănică” și polițaiul orașului, Ghiță Pristanda. Actul ii surprinde pe aceștia discutând
articolul semnat de Nae Cațavencu în ziarul „Racnetul Carpaților ” , iar ulterior spionarea
adversarilor politici, precum și despre numărarea steagurilor puse de polițist.

Venirea lui Trahanache cu vestea deținerii unei dcrisori de dragoste de către adversarul lor politic
declansaza conflictul dramatic principal. Scrisoarea este pierduta înaintea începerii comediei.

Actul 2 începe cu numărarea voturilor, cu o zi înaintea alegerilor. Se de lansează conflictul

secundar, teama grupului Farfuridi-Brânzovenescu de trădarea prefectului. Cațavencu este arestat
ilegal din porunca prefectului , apoi eliberat la decizia lui Zoe și invitat sa negocieze. Zoe se folosește
de capacitățile sale de convingere feminina pentru a-l determina pe Tipătescu sa susțină candidatura
lui Cațavencu în schimbul returnării scrisorii. Prefectul refuză aceasta înțelegere, Zoe fiind singura
care ii promite sprijinul lui Cațavencu. Conflictul se agravează brusc prin apariția unei „depeșe de la
centru” care solicita un al treilea candidat – Agamiță Dandanache.
 Actul 3 surprinde întrunirea electorala din sala mare a primăriei, în care Farfuridi și Cațavencu își
sustin discursurile. Între timp, Zoe Trahanache găsește o polița falsificata de avocat pe care
intenționează sa o folosească pentru contrasantaj.

Punctul culminant este atins în momentul în care Trahanache anunță numele candidatului
susținut de comitet, și anume- Agamiță Dandanache. În sala are loc o încăierare între politicieni în
care Cațavencu pierde pălăria cu scrisoarea, găsită pentru a doua oara de Cetățeanul turmentat.

Actul 4 tensiunea dramatica continua pentru ca scrisoarea nu a ajuns la Zoe, oar Cațavencu este
de negăsit. Avocatul intenționează sa ii înapoieze lui Zoe obiectul de santaj, dar mărturisește ca l-a
pierdut în incaierarea de la primărie. Banchetul dat în cinstea victoriei lui Dandanache , reunește în
scena finala toate personajele. Conflictul se rezolva, scrisoarea ajungând în final la Zoe, iar Nae
Cațavencu se supune condițiilor sale.

Concluzie:
În concluzie, opera „ O scrisoare pierduta”de I L Caragiale este o comedie de moravuri, realistă și
clasica, în cadrul căreia abunda tipurile de comic.