O scrisoare pierduta-comentariu

Numele din opera comica a lui Caragiale ne dau impresia ca fac parte din personagiile pe care le denumesc. Caragiale procedeaza artistic. El se multumeste sa sugereze.<Zaharia Trahanache>si prin nume,si mai ales prin prenume,si in definitive prin combinatia lor sugereaza batranetea si chiar decrepitudinea si tot ce are greoi si ticait venerabilul presedinte(Garabet Ibraileanu,Studii literare,ED.Albatros,Bucuresti,1976)Comediile lui I.L.Caragiale,desi sunt inspirate din realitatea secolului al XIX-lea contemporaba scriitorului,aduc in fata spectatorului un univers comic de eternal actualitate. A treiadin seria celor patru comedii, O scrisoare pierduta a avut premier ape scena Teatrului National din Bucuresti la 13 noiembrie1884 si a fost publicata in revista Convorbiri literare,in 1885.Fara a fi total lipsita de traditie in literature noastra,dramaturgia avea putine realizari notabile,printer care se numara drama Razvan si Vidra a lui B.P.Hasdeu si comediile lui Vasile Alecsandri.Autorul Scrisorii pierdute se situeaza insa la un nivel esthetic superior,merit pe care i-l recunoaste unul dintre cei mai mari dramaturgi din secolul al XX-lea ,Eugen Ionescu:Prin valoarea comediilor de moravuri si de caractere,scrise,din pacate,intr-o limba fara circulatie mondiala,I.L.Caragiale este,probabil,cel mai mare dintre autorii dramatic necunoscuti.Comedia este specia genului dramatic n versuri sau n proz, care provoac rsul prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situaii neateptate, avnd un final fericit i, deseori un rol moralizator. Conflictul comic presupune contrastul dintre aparen i esen. Personajele comediei sunt inferioare n privina nsuirilor morale, a capacitilor intelectuale sau a statutului social.O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri care satirizeaza vicii ale societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIXlea,ridiculizand aspect din viata politica si familial a marii burghezii. De obicei, Caragiale a indreptat tirul ironiei sale spre lumea modesta a mahalalei , spre micii functionary . atacul la adresa burgheziei inalte,aflate in pozitii cheie ale puterii(politiceTrahanache,Tipatescu-juridice si economiceCatavencu)dezvaluie ipostaze ale formelor fara fond.O scrisoare pierdut este o comedie n patru acte, primele trei urmrind o acumulare gradat de tensiuni i conflicte, iar al patrulea anulnd toat agitaia i panica strnite n jurul scrisorii pierdute. n construcia piesei, se remarc trei elemente care subliniaz arta de dramaturg a lui Caragiale: piesa ncepe dup consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii), gsindu-l pe Tiptescu ntr-o stare de agitaie i nervozitate; nu exist propriu-zis o aciune, totul se deruleaz n jurul scrisorii, adic a pretextului; chiar dac nceputul i finalul piesei nu sunt simetrice, piesa are o arhitectur circular, n sensul c atmosfera destins din final reface situaia iniial a personajelor, aceea de dinaintea pierderii scrisorii, ca i cum nu s-ar fi ntmplat nimic. Fiind destinat reprezentrii scenice, creaia dramatic impune anumite limite n ceea ce privete amploarea timpului i a spaiului de desfurare a aciunii. ntreaga aciune se desfoar n capitala unui jude de munte, la sfritul secolului al XIX-lea, n perioada campaniei electorale, ntr-un interval de trei zile.. Scena iniial din actul I prezint personajele tefan Tiptescu i Pristanda, care citesc ziarul Rcnetul Carpailor i numr steagurile. Pretextul dramaturgic, adic intriga, care ncinge spiritele i activeaz conflictul, este pierderea de ctre Zoe, soia lui Zaharia Trahanache, a unei scrisori de amor ce i-a fost adresat lui Tiptescu, prefectul judeului. Scrisoarea, gsit de Ceteanul turmentat i sustras acestuia de Caavencu, este folosit de acesta din urm ca mijloc de antaj pentru a obine candidatura. Comicul de situaie const aici ntre calmul lui Zaharia Trahanache, soul nelat, care crede ns c scrisoarea este un fals, i zbuciumul celor doi amani care ncearc s gseasc soluii pentru a recupera scrisoarea.Actul II prezint numrarea voturilor, dar cu o zi naintea alegerilor. Conflictul dramatic principal const n confruntarea pentru puterea politic a dou fore opuse: reprezentanii partidului aflat la putere (prefectul tefan Tiptescu, Zaharia Trahanache, preedintele gruprii locale a partidului i Zoe, soia acestuia) i gruparea independent constituit n jurul lui Nae Caavencu, ambiios avocat i proprietar al zairului Rcnetul Carpailor. Conflictul are la baz contrastul dintre ceea ce sunt i ceea ce vor s par personajele, ntre aparen i esen. Este utilzat tehnica amplificrii treptate a conflictului. O serie de procedee compoziionale (modificarea raporturilor dintre personaje, rsturnri brute de situaie, introducerea unor elemente-surpriz, anticipri, amnri) menin tensiunea dramatic, prin complicarea i multiplicarea situaiilor conflictuale. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brnzovenescu, care se teme de trdarea prefectului. Tensiunea dramatic este susinut prin apariia i dispariia scrisorii, prin felul cum evolueaz ncercarea de antaj a lui Caavencu. n timp ce Zoe este dispus la acceptarea condiiilor cerute de Caavencu, Tiptescu i ofer acestuia diferite funcii n schimbul scrisorii, dar adversarul nu cedeaz. Dac, n zarva acestui conflict, Zaharia Trahanache pare a fi convins c este vorba de o plastografie, Farfuridi i Brnzovenescu bnuiesc o trdare i se decid s expedieze o anonim la centru.n actul III, care constituie i punctul culminant, aciunea se mut n sala mare a primriei unde au loc discursurile candidailor. Moment de maxim ncordare, n care cei doi posibili candidai, Farfuridi i Caavencu, rostesc discursuri antologice. ntr timp, Trahanache gste o poli falsificat de Caavencu pe care intenioneaz s o foloseasc pentru contra-antaj. Apoi anun n edin numele candidatului susinut de comitet: Agami Dandanache. Btaia dintre taberele de alegtori se declaneaz imediat dup anunarea candidatului, astfel ncercarea lui Caavencu de a vorbi n public despre scrisoare eueaz. n ncierare, Caavencu pierde plria cu scrisoarea, gsit pentru a doua oar de Ceteanul turmentat, care o duce destinatarei.Actul IV, deznodmntul, aduce rezolvarea conflictului iniial pentru c scrisoarea revine la Zoe, prin intermediul Ceteanului turmentat, trimisul de la centru este ales, iar Caavencu apare umil i speriat. Propulsarea ploitic a candidatului-surpriz se datoreaz unei poveti asemntoare deoarece i el gsise o scrisoare compromitoare. Caavencu este nevoit s accepte s conduc festivitatea n cinstea noului ales, i totul se termin ntr-o atmosfer de srbtoare i mpcare. Dou personaje secundare au un rol aparte n construcia subiectului i n meninerea tensiunii dramatice. n fiecare act, n momentele de maxim tensiune, Ceteanul turmentat intr n scen, avnd intervenii involuntare, dar decisive n derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care gsete scrisoarea din ntmplare, n dou rnduri, face s-i parvin mai nti lui Caavencu i o duce n final adrisantului, coana Joiica. Dandanache este elementul-surpriz prin care se realizeaz deznodmntul, el rezolv ezitarea cititorului ntre a da mandatul prostului de Farfuridi sau canaliei Caavencu. Personajul ntrete semnificaia piesei, prin generalizare i ngroare a trsturilor, candidatul trimis de la centru fiind mai prost ca Farfuridi i mai canalie dect Caavencu.Titlul comediei numeste pretiosul obiect care antreneaza personajele in conflicte carnavalesti,si le prinde in vartejul unor actiuni cu proportii catastrofale,tratate insa in registru comic,care surprinde contrastul dintre aparenta si esenta. Titlul O scrisoare pierduta are doua interpretari. Pe de o parte ,o poate fi considerat articol nehotarat,deoarece scisorica este una oarecare,fara nicio legatura efectiva cu domeniul politic si care ar fi ramas camuflata in anonimat daca nu ar fi fost conjuncture electoral care sa o transforme in instrument de santaj. Pe de alta parte , o poate avea valoare morfologica de numeral,pentru ca scrisorii pierdute in capital unui judet de munte I se adauga o a doua scrisoare ,cea gasita de Dandanache in buzunarul pantalonului strain , la petrecerea din capital.Constructia personajelor permite incadrarea lor in tipurile comice stabilite de Pompiliu Constantinescu : incornoratulZaharia Trahanache,amorezul-Tipatescu,cocheta adulterine-Zoe,demagogulCatavencu,Farfuridi,Dandanache,cetaneanul turmentat-Cetateanul turmentat,raisonneurulPristanda,care este si tipul slujbasului umil.Comicul de situaie tensiunea dramatic prin ntmplrile neprevzute, construite dup scheme comice clasice: scrisoarea este pierdut i gsit succesiv, rsturnarea de statut a lui Caavencu, teama exagerat de trdare a grupului Farfuridi Brnzovenescu, confuziile lui Dandanache care o atribuie pe Zoe cnd lui Trahanache, cnd lui Tiptescu i, n final, mpcarea ridicol a forelor adverse.Comicul de limbaj este ilustrat prin intermediul ticurilor verbale: Ai puintic rbdare, Curat..., tautologia: O soietate fr prinipuri, va s zic c nu le are, stlcirea cuvintelor: momental, nifilist, famelie, clieele verbale, negarea primei propoziii prin a doua: Industria romn este admirabil, e sublim, putem zice, dar lipsete cu desvrire, Noi aclamm munca, travaliul, care nu se face deloc n ara noastr. Limbajul este principala modalitate de individualizare a personajelor. Prin comicul de limbaj se realizeaz caracterizarea indirect. Vorbirea constituie criteriul dup care se constituie dou categorii de personaje: parveniii, care i trdeaz incultura prin limbajul valorificat de autor ca surs a comicului i personajele cu carte (Tiptescu i Zoe), ironizate ns pentru legtura extraconjugal. Comicul de caracter se observ din ipostazele personajelor, disponibilitatea pentru disimulare, n timp ce comicul de moravuri cuprinde mai ales relaia dintre Tiptescu i Zoe, dar i practicarea antajului politic i a falsificrii listelor electorale. Un tip aparte de comic este comicul de nume: Zaharia (zaharisitul, ramolitul) Trahanache (derivat de la cuvntul trahana, o coc moale, uor de modelat), Nae (populistul, pclitorul pclit) Caavencu (demagogul ltrtor, derivat de la ca), Agami (diminutivul carghios al celebrului nume Agamemnon, purtat de eroul homeric) Dandanache (derivat de la dandana, ncurctur, cu sufix grecesc, semn al vechilor politicieni), Farfuridi i Brnzovenescu (prin aluziile culinare sugereaz inferioritate, vulgaritate, prostie), Ghi (slugarnic, individul servil i umil n faa efilor) Pristanda (numele unui dans popular n care se bate pasul pe loc).SintagmaCaragialecontemporanul nostrumreflecta actualitatea operei scriitorului care a creat cele mai multe tipuri din literature romana. Intr-o capodopera cum este O scrisoare pierduta apare imaginea unei lumi de carnaval , ridicule,o lume a automatismelor , a ambitiilor si a orgoliilor nejustificate si exarcerbate

16

O scrisoare pierduta-relatia 2pers

Numele din opera comica a lui Caragiale ne dau impresia ca fac parte din personagiile pe care le denumesc. Caragiale procedeaza artistic. El se multumeste sa sugereze.<Zaharia Trahanache>si prin nume,si mai ales prin prenume,si in definitive prin combinatia lor sugereaza batranetea si chiar decrepitudinea si tot ce are greoi si ticait venerabilul presedinte(Garabet Ibraileanu,Studii literare,ED.Albatros,Bucuresti,1976)Comediile lui I.L.Caragiale,desi sunt inspirate din realitatea secolului al XIX-lea contemporaba scriitorului,aduc in fata spectatorului un univers comic de eternal actualitate. A treiadin seria celor patru comedii, O scrisoare pierduta a avut premier ape scena Teatrului National din Bucuresti la 13 noiembrie1884 si a fost publicata in revista Convorbiri literare,in 1885.Comedia este specia genului dramatic n versuri sau n proz, care provoac rsul prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situaii neateptate, avnd un final fericit i, deseori un rol moralizator. Conflictul comic presupune contrastul dintre aparen i esen. Personajele comediei sunt inferioare n privina nsuirilor morale, a capacitilor intelectuale sau a statutului social.O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri care satirizeaza vicii ale societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIXlea,ridiculizand aspect din viata politica si familial a marii burghezii. De obicei, Caragiale a indreptat tirul ironiei sale spre lumea modesta a mahalalei , spre micii functionary . atacul la adresa burgheziei inalte,aflate in pozitii cheie ale puterii(politiceTrahanache,Tipatescu-juridice si economiceCatavencu)dezvaluie ipostaze ale formelor fara fond.O scrisoare pierdut este o comedie n patru acte, primele trei urmrind o acumulare gradat de tensiuni i conflicte, iar al patrulea anulnd toat agitaia i panica strnite n jurul scrisorii pierdute. n construcia piesei, se remarc trei elemente care subliniaz arta de dramaturg a lui Caragiale: piesa ncepe dup consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii), gsindu-l pe Tiptescu ntr-o stare de agitaie i nervozitate; nu exist propriu-zis o aciune, totul se deruleaz n jurul scrisorii, adic a pretextului; chiar dac nceputul i finalul piesei nu sunt simetrice, piesa are o arhitectur circular, n sensul c atmosfera destins din final reface situaia iniial a personajelor, aceea de dinaintea pierderii scrisorii, ca i cum nu s-ar fi ntmplat nimic. Fiind destinat reprezentrii scenice, creaia dramatic impune anumite limite n ceea ce privete amploarea timpului i a spaiului de desfurare a aciunii. ntreaga aciune se desfoar n capitala unui jude de munte, la sfritul secolului al XIX-lea, n perioada campaniei electorale, ntr-un interval de trei zile. Scena iniial din actul I prezint personajele tefan Tiptescu i Pristanda, care citesc ziarul Rcnetul Carpailor i numr steagurile. Pretextul dramaturgic, adic intriga, care ncinge spiritele i activeaz conflictul, este pierderea de ctre Zoe, soia lui Zaharia Trahanache, a unei scrisori de amor ce i-a fost adresat lui Tiptescu, prefectul judeului. Scrisoarea, gsit de Ceteanul turmentat i sustras acestuia de Caavencu, este folosit de acesta din urm ca mijloc de antaj pentru a obine candidatura. Comicul de situaie const aici ntre calmul lui Zaharia Trahanache, soul nelat, care crede ns c scrisoarea este un fals, i zbuciumul celor doi amani care ncearc s gseasc soluii pentru a recupera scrisoarea.Actul II prezint numrarea voturilor, dar cu o zi naintea alegerilor. Conflictul dramatic principal const n confruntarea pentru puterea politic a dou fore opuse: reprezentanii partidului aflat la putere (prefectul tefan Tiptescu, Zaharia Trahanache, preedintele gruprii locale a partidului i Zoe, soia acestuia) i gruparea independent constituit n jurul lui Nae Caavencu, ambiios avocat i proprietar al zairului Rcnetul Carpailor. Conflictul are la baz contrastul dintre ceea ce sunt i ceea ce vor s par personajele, ntre aparen i esen. Este utilzat tehnica amplificrii treptate a conflictului. O serie de procedee compoziionale (modificarea raporturilor dintre personaje, rsturnri brute de situaie, introducerea unor elemente-surpriz, anticipri, amnri) menin tensiunea dramatic, prin complicarea i multiplicarea situaiilor conflictuale. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brnzovenescu, care se teme de trdarea prefectului. Tensiunea dramatic este susinut prin apariia i dispariia scrisorii, prin felul cum evolueaz ncercarea de antaj a lui Caavencu. n timp ce Zoe este dispus la acceptarea condiiilor cerute de Caavencu, Tiptescu i ofer acestuia diferite funcii n schimbul scrisorii, dar adversarul nu cedeaz. Dac, n zarva acestui conflict, Zaharia Trahanache pare a fi convins c este vorba de o plastografie, Farfuridi i Brnzovenescu bnuiesc o trdare i se decid s expedieze o anonim la centru.

n actul III, care constituie i punctul culminant, aciunea se mut n sala mare a primriei unde au loc discursurile candidailor. Moment de maxim ncordare, n care cei doi posibili candidai, Farfuridi i Caavencu, rostesc discursuri antologice. ntr timp, Trahanache gste o poli falsificat de Caavencu pe care intenioneaz s o foloseasc pentru contraantaj. Apoi anun n edin numele candidatului susinut de comitet: Agami Dandanache. Btaia dintre taberele de alegtori se declaneaz imediat dup anunarea candidatului, astfel ncercarea lui Caavencu de a vorbi n public despre scrisoare eueaz. n ncierare, Caavencu pierde plri a cu scrisoarea, gsit pentru a doua oar de Ceteanul turmentat, care o duce destinatarei.Actul IV, deznodmntul, aduce rezolvarea conflictului iniial pentru c scrisoarea revine la Zoe, prin intermediul Ceteanului turmentat, trimisul de la centru este ales, iar Caavencu apare umil i speriat. Propulsarea ploitic a candidatului-surpriz se datoreaz unei poveti asemntoare deoarece i el gsise o scrisoare compromitoare. Caavencu este nevoit s accepte s conduc festivitatea n cinstea noului ales, i totul se termin ntr-o atmosfer de srbtoare i mpcare. Dou personaje secundare au un rol aparte n construcia subiectului i n meninerea tensiunii dramatice. n fiecare act, n momentele de maxim tensiune, Ceteanul turmentat intr n scen, avnd intervenii involuntare, dar decisive n derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care gsete scrisoarea din ntmplare, n dou rnduri, face s-i parvin mai nti lui Caavencu i o duce n final adrisantului, coana Joiica. Dandanache este elementul-surpriz prin care se realizeaz deznodmntul, el rezolv ezitarea cititorului ntre a da mandatul prostului de Farfuridi sau canaliei Caavencu. Personajul ntrete semnificaia piesei, prin generalizare i ngroare a trsturilor, candidatul trimis de la centru fiind mai prost ca Farfuridi i mai canalie dect Caavencu.Titlul comediei numeste pretiosul obiect care antreneaza personajele in conflicte carnavalesti,si le prinde in vartejul unor actiuni cu proportii catastrofale,tratate insa in registru comic,care surprinde contrastul dintre aparenta si esenta. Titlul O scrisoare pierduta are doua interpretari. Pe de o parte ,o poate fi considerat articol nehotarat,deoarece scisorica este una oarecare,fara nicio legatura efectiva cu domeniul politic si care ar fi ramas camuflata in anonimat daca nu ar fi fost conjuncture electoral care sa o transforme in instrument de santaj. Pe de alta parte , o poate avea valoare morfologica de numeral,pentru ca scrisorii pierdute in capital unui judet de munte I se adauga o a doua scrisoare ,cea gasita de Dandanache in buzunarul pantalonului strain , la petrecerea din capital.

Comicul de situaie tensiunea dramatic prin ntmplrile neprevzute, construite dup scheme comice clasice: scrisoarea este pierdut i gsit succesiv, rsturnarea de statut a lui Caavencu, teama exagerat de trdare a grupului FarfuridiBrnzovenescu, confuziile lui Dandanache care o atribuie pe Zoe cnd lui Trahanache, cnd lui Tiptescu i, n final, mpcarea ridicol a forelor adverse.Comicul de caracter se observ din ipostazele personajelor, disponibilitatea pentru disimulare, n timp ce comicul de moravuri cuprinde mai ales relaia dintre Tiptescu i Zoe, dar i practicarea antajului politic i a falsificrii listelor electorale. Un tip aparte de comic este comicul de nume: Zaharia (zaharisitul, ramolitul) Trahanache (derivat de la cuvntul trahana, o coc moale, uor de modelat), Nae (populistul, pclitorul pclit) Caavencu (demagogul ltrtor, derivat de la ca), Agami (diminutivul carghios al celebrului nume Agamemnon, purtat de eroul homeric) Dandanache (derivat de la dandana, ncurctur, cu sufix grecesc, semn al vechilor politicieni), Farfuridi i Brnzovenescu (prin aluziile culinare sugereaz inferioritate, vulgaritate, prostie), Ghi (slugarnic, individul servil i umil n faa efilor) Pristanda (numele unui dans popular n care se bate pasul pe loc).SintagmaCaragialecontemporanul nostrumreflecta actualitatea operei scriitorului care a creat cele mai multe tipuri din literature romana. Intr-o capodopera cum este O scrisoare pierduta apare imaginea unei lumi de carnaval , ridicule,o lume a automatismelor , a ambitiilor si a orgoliilor nejustificate si exarcerbate.

O scrisoare pierduta-caracterizareStefan Tipatescu

Numele din opera comica a lui Caragiale ne dau impresia ca fac parte din personagiile pe care le denumesc. Caragiale procedeaza artistic. El se multumeste sa sugereze.<Zaharia Trahanache>si prin nume,si mai ales prin prenume,si in definitive prin combinatia lor sugereaza batranetea si chiar decrepitudinea si tot ce are greoi si ticait venerabilul presedinte(Garabet Ibraileanu,Studii literare,ED.Albatros,Bucuresti,1976)Comediile lui I.L.Caragiale,desi sunt inspirate din realitatea secolului al XIX-lea contemporaba scriitorului,aduc in fata spectatorului un univers comic de eternal actualitate. A treiadin seria celor patru comedii, O scrisoare pierduta a avut premier ape scena Teatrului National din Bucuresti la 13 noiembrie1884 si a fost publicata in revista Convorbiri literare,in 1885.Comedia este specia genului dramatic n versuri sau n proz, care provoac rsul prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situaii neateptate, avnd un final fericit i, deseori un rol moralizator. Conflictul comic presupune contrastul dintre aparen i esen. Personajele comediei sunt inferioare n privina nsuirilor morale, a capacitilor intelectuale sau a statutului social.O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri care satirizeaza vicii ale societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIXlea,ridiculizand aspect din viata politica si familial a marii burghezii. De obicei, Caragiale a indreptat tirul ironiei sale spre lumea modesta a mahalalei , spre micii functionary . atacul la adresa burgheziei inalte,aflate in pozitii cheie ale puterii(politiceTrahanache,Tipatescu-juridice si economiceCatavencu)dezvaluie ipostaze ale formelor fara fond.O scrisoare pierdut este o comedie n patru acte, primele trei urmrind o acumulare gradat de tensiuni i conflicte, iar al patrulea anulnd toat agitaia i panica strnite n jurul scrisorii pierdute. n construcia piesei, se remarc trei elemente care subliniaz arta de dramaturg a lui Caragiale: piesa ncepe dup consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii), gsindu-l pe Tiptescu ntr-o stare de agitaie i nervozitate; nu exist propriu-zis o aciune, totul se deruleaz n jurul scrisorii, adic a pretextului; chiar dac nceputul i finalul piesei nu sunt simetrice, piesa are o arhitectur circular, n sensul c atmosfera destins din final reface situaia iniial a personajelor, aceea de dinaintea pierderii scrisorii, ca i cum nu s-ar fi ntmplat nimic. Fiind destinat reprezentrii scenice, creaia dramatic impune anumite limite n ceea ce privete amploarea timpului i a spaiului de desfurare a aciunii. ntreaga aciune se desfoar n capitala unui jude de munte, la sfritul secolului al XIX-lea, n perioada campaniei electorale, ntr-un interval de trei zile. Scena iniial din actul I prezint personajele tefan Tiptescu i Pristanda, care citesc ziarul Rcnetul Carpailor i numr steagurile. Pretextul dramaturgic, adic intriga, care ncinge spiritele i activeaz conflictul, este pierderea de ctre Zoe, soia lui Zaharia Trahanache, a unei scrisori de amor ce i-a fost adresat lui Tiptescu, prefectul judeului. Scrisoarea, gsit de Ceteanul turmentat i sustras acestuia de Caavencu, este folosit de acesta din urm ca mijloc de antaj pentru a obine candidatura. Comicul de situaie const aici ntre calmul lui Zaharia Trahanache, soul nelat, care crede ns c scrisoarea este un fals, i zbuciumul celor doi amani care ncearc s gseasc soluii pentru a recupera scrisoarea.Actul II prezint numrarea voturilor, dar cu o zi naintea alegerilor. Conflictul dramatic principal const n confruntarea pentru puterea politic a dou fore opuse: reprezentanii partidului aflat la putere (prefectul tefan Tiptescu, Zaharia Trahanache, preedintele gruprii locale a partidului i Zoe, soia acestuia) i gruparea independent constituit n jurul lui Nae Caavencu, ambiios avocat i proprietar al zairului Rcnetul Carpailor. Conflictul are la baz contrastul dintre ceea ce sunt i ceea ce vor s par personajele, ntre aparen i esen. Este utilzat tehnica amplificrii treptate a conflictului. O serie de procedee compoziionale (modificarea raporturilor dintre personaje, rsturnri brute de situaie, introducerea unor elemente-surpriz, anticipri, amnri) menin tensiunea dramatic, prin complicarea i multiplicarea situaiilor conflictuale. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brnzovenescu, care se teme de trdarea prefectului. Tensiunea dramatic este susinut prin apariia i dispariia scrisorii, prin felul cum evolueaz ncercarea de antaj a lui Caavencu. n timp ce Zoe este dispus la acceptarea condiiilor cerute de Caavencu, Tiptescu i ofer acestuia diferite funcii n schimbul scrisorii, dar adversarul nu cedeaz. Dac, n zarva acestui conflict, Zaharia Trahanache pare a fi convins c este vorba de o plastografie, Farfuridi i Brnzovenescu bnuiesc o trdare i se decid s expedieze o anonim la centru.

21

Constructia personajelor permite incadrarea lor in tipurile comice stabilite de Pompiliu Constantinescu : incornoratul-Zaharia Trahanache,amorezulTipatescu,cocheta adulterine-Zoe,demagogulCatavencu,Farfuridi,Dandanache,cetaneanul turmentat-Cetateanul turmentat,raisonneurulPristanda,care este si tipul slujbasului umil.Singurul personaj feminine al comediei,Zoe,este paradoxal,femeia-barbata,voluntara,tenace,puternica. Distinsa doamna de societate este stimata de toti si a stiut sa intre in gratiile fiecaruia. Singurul ei punct vulnerabil este viata secreta,dj vechea istorie de amor cu prefectul,care si-a ratat ascensiunea politica si a ramas in obscura capital a judetului de munte doar de dragul ei . toata lumea ajunge sa raspunda solicitarilor lui Zoe:onorabilul sot ii protejeaza sensibilitatea si executa fara intarziere toate poruncile ei ,Fanica este gata sa renunte la pozitia sociala,pentru a salva reputatia amantei sale,Ghita isi risca slujba si il minte pe prefect,pentru a facilita intalnirea cu Cataventcu si coana Joitica. Pana si santajistul domn Nae ii recunoaste calitatile si are vagi remuscari ca tocmai ea a cazut victim santajului. Reprezentativa pentru relatiile cuplului de amanti este scena VI din actul II,cand Zoe desfasoara tot arsenalul feminine pentru a-l convinge pe prefect ca Solutia salvatoare este sustinerea candidaturii lui Catavencu. Initial plange si,umila,recunoaste ca a comis o nerozie fara seaman. Trece apoi la persuasiune , cu mijloacele santajului sentimental:Fanica,daca ma iubesti,daca ai tinut tu la mine macar un moment in viata ta,scapa-ma de rusine!. in fata acestei apocalypse,Fanica adopta atitudinea cavalerului ,care sacrifice totul oentru aleasa inimii lui si , intr-un elan de un romantism melodramatic,ii propune sa fuga in lume amandoi. Zoe insa este realista;pasiunea nu ii intuneca ratiunea si nu este deloc dispusa a renunta la tot pentru iubire:Esti nebun?dar Zaharia?Dar pozitia ta?. Finalul fericit reasterne linistea peste lumea intreaga ,deci si peste triunghiul conjugal. In nauceala lui,Dandanache repeat aceeasi confuzie si nuu ii poate intra in cap adevarul:ii consider ape carstnicul Trahanache prefect,iar pe Tipatescu-sotul damei.

19

20
22

n actul III, care constituie i punctul culminant, aciunea se mut n sala mare a primriei unde au loc discursurile candidailor. Moment de maxim ncordare, n care cei doi posibili candidai, Farfuridi i Caavencu, rostesc discursuri antologice. ntr timp, Trahanache gste o poli falsificat de Caavencu pe care intenioneaz s o foloseasc pentru contraantaj. Apoi anun n edin numele candidatului susinut de comitet: Agami Dandanache. Btaia dintre taberele de alegtori se declaneaz imediat dup anunarea candidatului, astfel ncercarea lui Caavencu de a vorbi n public despre scrisoare eueaz. n ncierare, Caavencu pierde plria cu scrisoarea, gsit pentru a doua oar de Ceteanul turmentat, care o duce destinatarei.Actul IV, deznodmntul, aduce rezolvarea conflictului iniial pentru c scrisoarea revine la Zoe, prin intermediul Ceteanului turmentat, trimisul de la centru este ales, iar Caavencu apare umil i speriat. Propulsarea ploitic a candidatului-surpriz se datoreaz unei poveti asemntoare deoarece i el gsise o scrisoare compromitoare. Caavencu este nevoit s accepte s conduc festivitatea n cinstea noului ales, i totul se termin ntr-o atmosfer de srbtoare i mpcare. Dou personaje secundare au un rol aparte n construcia subiectului i n meninerea tensiunii dramatice. n fiecare act, n momentele de maxim tensiune, Ceteanul turmentat intr n scen, avnd intervenii involuntare, dar decisive n derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care gsete scrisoarea din ntmplare, n dou rnduri, face s-i parvin mai nti lui Caavencu i o duce n final adrisantului, coana Joiica. Dandanache este elementul-surpriz prin care se realizeaz deznodmntul, el rezolv ezitarea cititorului ntre a da mandatul prostului de Farfuridi sau canaliei Caavencu. Personajul ntrete semnificaia piesei, prin generalizare i ngroare a trsturilor, candidatul trimis de la centru fiind mai prost ca Farfuridi i mai canalie dect Caavencu.Titlul comediei numeste pretiosul obiect care antreneaza personajele in conflicte carnavalesti,si le prinde in vartejul unor actiuni cu proportii catastrofale,tratate insa in registru comic,care surprinde contrastul dintre aparenta si esenta. Titlul O scrisoare pierduta are doua interpretari. Pe de o parte ,o poate fi considerat articol nehotarat,deoarece scisorica este una oarecare,fara nicio legatura efectiva cu domeniul politic si care ar fi ramas camuflata in anonimat daca nu ar fi fost conjuncture electoral care sa o transforme in instrument de santaj. Pe de alta parte , o poate avea valoare morfologica de numeral,pentru ca scrisorii pierdute in capital unui judet de munte I se adauga o a doua scrisoare ,cea gasita de Dandanache in buzunarul pantalonului strain , la petrecerea din capital.Constructia personajelor permite incadrarea lor in tipurile comice stabilite de Pompiliu Constantinescu : incornoratulZaharia Trahanache,amorezul

Comicul de situaie tensiunea dramatic prin ntmplrile neprevzute, construite dup scheme comice clasice: scrisoarea este pierdut i gsit succesiv, rsturnarea de statut a lui Caavencu, teama exagerat de trdare a grupului FarfuridiBrnzovenescu, confuziile lui Dandanache care o atribuie pe Zoe cnd lui Trahanache, cnd lui Tiptescu i, n final, mpcarea ridicol a forelor adverse.Comicul de caracter se observ din ipostazele personajelor, disponibilitatea pentru disimulare, n timp ce comicul de moravuri cuprinde mai ales relaia dintre Tiptescu i Zoe, dar i practicarea antajului politic i a falsificrii listelor electorale. Un tip aparte de comic este comicul de nume: Zaharia (zaharisitul, ramolitul) Trahanache (derivat de la cuvntul trahana, o coc moale, uor de modelat), Nae (populistul, pclitorul pclit) Caavencu (demagogul ltrtor, derivat de la ca), Agami (diminutivul carghios al celebrului nume Agamemnon, purtat de eroul homeric) Dandanache (derivat de la dandana, ncurctur, cu sufix grecesc, semn al vechilor politicieni), Farfuridi i Brnzovenescu (prin aluziile culinare sugereaz inferioritate, vulgaritate, prostie), Ghi (slugarnic, individul servil i umil n faa efilor) Pristanda (numele unui dans popular n care se bate pasul pe loc).SintagmaCaragialecontemporanul nostrumreflecta actualitatea operei scriitorului care a creat cele mai multe tipuri din literature romana. Intr-o capodopera cum este O scrisoare pierduta apare imaginea unei lumi de carnaval , ridicule,o lume a automatismelor , a ambitiilor si a orgoliilor nejustificate si exarcerbate.

Povestea lui Harap-Alb-caract Harap-Alb

Scrierile lui Creanga nu se citesc,chiar daca le citim,ci se aud.Cu ochii pe carte,ascultam o voce apropiata care printre intamplarile communicate are variatii de ton,esre serioasa si glumeata in sunetul ei,intervine ca a doua expresie pe langa expresia literara.(Vladimir Streinu-Clasicii nostril,Bucuresti,1943)Valoarea literara a basmului cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este data atat de evolutia firului narativ,cat si de constructia unei tipologii exemplare.Harap-Alb este protagonistul eponim al basmului care se incadreaza intr-o tipologie inedita,conturata pe baza unor trasaturi definitorii.In jurul lui graviteaza intreaga actiune,tanarul fiind prezent in toate momentele subiectului. Titlul neobisnuit al basmului evidentiaza dubla personalitate a eroului reprezentata printr-o identitate reala de tanar print si una aparenta de sluga a spanului.Experienta dura traita de Harap-Alb sugereaza traversarea unei stari de initiere,de la inocenta pana la maturizarea spirituala a celui ce va deveni imparat. Ion Creanga a modificat radical personalitatea eroului din basmul traditional,umanizandu-l.Tema basmului, mprumutat din basmul popular, este trium ful binelui asupra rului. De asemenea, se reiau anumite motive narative specifice speciei: superioritatea mezinului, cltoria, supunerea prin vicleug, probele, demascarea rufctorului, pedeapsa acestuia i cstoria. . Aciunea se desfoar linear, succesiunea secvenelor narative i a episoadelor se relizeaz prin nlnuire. Incipitul stabilete timpul i spaiul n care se desfoar aciunea, dar acestea nu au coordonate reale ci vagi, imaginare: Amu cic era odat ntr-o ar un crai ..Reperele spaiale sugereaz dificultatea aventurii eroului, care trebuie s cltoreasc de la un capt al lumii la cellalt, simboliznd trecerea de la imaturitate la maturitate. Incipitul, reprezentat de fapt de o formul compoziional specific basmului, se afl n strns legtur cu formula final: i a inut veselia ani ntregi, i acum mai ine nc. Cine se duce acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd. Cele dou formule marcheaz intrarea i ieirea din fabulos. Dei sunt specifice lumii fantastice a basmului, cele dou convenii suport transformrile autorului: formula iniial este atribuit altcuiva prin adverbul cic, iar cea final conine o reflecie asupra realitii sociale, care nu apare n basmul popular. Formulele mediane realizeaz trecerea de la o secven narativ la alta, meninnd interesul cititorului: i merg ei o zi, i merg dou, i merg patruzeci i nou, Dumnezeu s ne ie, ca cuvntul din poveste, nainte mult mai este. Fiul cel mic al craiului,a luat decizia de as incerca norocul,dupa ce fratii lui n-au izbutit sa treaca de proba-cursa intinsa de tatal lor imbracat in blana de urs pentru a le verifica voinicia.Scopul era ca sa poata ajunge la fratele sau Verde Imparat pentru ai urma la tron,deoarece acesta nu avea decat fete.

24

Realizand ca incalcarea sfatului parintesc presupune asumarea consecintelor,Harap-Alb manifesta respect fata de cuvantul dat chiar si in relatia tensionata cu spanul si spera in triumful binelui si al adevarului.In incercarile primejdioase la care este supus de omul span,Harap-Alb nu ramane singur,ci este permanent ajutat de mistagogi(Murgul Credincios si Sfanta Duminica) si de micile vietati personificate pe care le salveaza(furnicile si albinele) precum si cei 5 colosi,fiinte himerice cu insusiri supranaturale:Gerila,Setila,Flamanzila,Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Prin relatiile de apropriere stabilite cu lumea acestor personaje,Harap-Alb este caracterizat in mod indirect demonstrand prietenie si spirit de intrajutorare.Astfel tanarul a invatat ca omul nu poate invinge de unul singur si ca un sprijin important poate primi si de la fiinta cea mai modesta. Personajul cel mai nazdravan al basmului,calul,marturiseste stapanului sau ca ar fi putut de mult sa-l pedepseasca pe spanul cel rau,insa l-a torelat,fiindca si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte. Sfanta Duminica ajuandu-l pe erou in incercarile vietii ii explica necesitatea de a alterna izbanda cu esecul si de a cunoaste suferinta umana pentru ca numai asa cand va ajunge mare si tare va crede celor asupriti si necajiti. Iubitor de viata si oameni,bun si correct,Harap-Alb,desi print,se comporta asemenea unui om obisnuit si ajuta in drumul sau pe fiintele grotesti din calea carora fug toti de groaza.El li se adreseaza ca unor oameni obisnuiti,fiind astfel caracterizat in mod indirect si prin limbaj.Purtandu-I recunostinta,toti cei pe care ii ajuta ii devin tovarasi credinciosi,il sprijina in confruntarile cu Imparatul Ros si cu fiica acestuia,o mare farmazoana.Desi este actantul principal al unei lumi fabuloase in care stapaneste miraculosul,Harap-Alb nu detine puteri supranaturale,fiind caracterizat prin insusiri specific umane:istetime, darzenie, mila, prietenie, vitejie, perseverenta, ciuda.Asemenea unui taran humulestean loveste calul bubos,care vine la tava cu jaratec,cu capastrul in cap.Refuzul tatalui sau il raneste si il face sa se ascunda in gradina palatului si sa planga cu amaraciune.Prin capacitatea de a depasi multiplele probe la care este supus,tanarul dobandeste o serie de calitati phihomorale necesare unui imparat. Personaj-neofit al unui bildungsroman cu subiect fabulos,Harap-Alb isi redobandeste in final conditia sociala de print,se casatoreste cu fata Imparatului Ros care a invatat sa-l pretuiasca si ocupa tronul batranului sau unchi. n toate povetile sale, Creang respect ntocmai schema universal a basmului i nu inventeaz motive sau teme inedite. Originalitatea autorului st n conceperea scrierii sale ca un mic roman de aventuri, cu multe detalii specifice care nuaneaz micrile, gesturile i strile sufleteti ale personajelor. n felul acesta personajele i aciunile capt individualitate, devin de neconfundat. Regresiunea de la fantastic la real are aceeai funcie de umanizare, dnd un contur realist subiectului de basm. Umorul face ca fabulosul s coboare pe pmnt, s fie umanizat, dar asta nu echivaleaz cu o degradare a acestuia. Naraiunea, dei se face la persoana a III-a, nu are un caracter obiectiv, deoarece naratorul omniscient intervine prin comentarii i reflecii, astfel crendu-se acea legtur afectiv dintre el i cititor. Spre deosebire de basmul popular, unde predomin naraiunea, basmul cult presupune mbinarea naraiunii cu dialogul i descrierea. O alt particularitate a povetilor lui Creang este plcerea cu care sunt spuse. Se creeaz o legtur ntre narator i cititor care capt accente afective. Exprimarea afectiv este marcat de prezena interjeciilor, a exclamaiilor, a dativului etic. Aceast exprimare afectiv ofer i caracterul oral al basmului deoarece frazele lui Creang las impresia de spunere. Oralitatea rezult i din prezena expresiilor onomatopeice, a verbelor imitative i a interjeciilor. Impresia de zicere este dat i de expresiile narative tipice (i odat, i atunci, n sfrit, i apoi, dup aceea), a ntrebrilor i exclamrilor (Ei, apoi ag v pare?, ce-mi pas mie?, hai!hai!). Umorul este realizat prin mijloace diferite, cum ar fi: exprimarea mucalit (asocierea surprinztoare a unor cuvinte: s triasc trei zile cu cea de-alaltieri), ironia (Doar unu-i mpratul Ro, vestit prin meleagurile acest e pentru buntatea lui cea nepomenit i milostivirea lui cea auzit.), poreclele i apelativele caricaturale (apul cel ro, farfasii, Buzil), zeflemisirea (Tare-mi eti drag!... Te-a vr n sn, dar nu ncapi de urechi...), diminutive cu valoare augmentativ (buzioare, buturic), caracterizri pitoreti (descrierea celor cinci nzdrvani), scene comice (cearta dintre Geril i ceilali n casa de aram), citate cu expresii i vorbe de duh (D-i cu cinstea, s pear ruinea.). n ceea ce privete limbajul, Creang folosete limba popular: termeni regionali, expresii, exprimarea locuional, erudiia paremiologic (frecvena proverbelor, a zictorilor introduse n text prin expresia vorba ceea). Totui el nu copiaz limba rneasc, ci o recreeaz, devenind astfel o marc a stilului su.

Tipatescu,cocheta adulterine-Zoe,demagogulCatavencu,Farfuridi,Dandanache,cetaneanul turmentat-Cetateanul turmentat,raisonneurulPristanda,care este si tipul slujbasului umil.tefan Tiptescu, prefectul oraului, este tipul junelui prim, al primului amorez,iar importana acestuia este dat de Caragiale prin aezarea pe primul loc intabela de persoane cu sublinierea prefectul judeului. Aducndu-l in prim plan,scriitorul l caracterizeaz astfel : puin agitat, se plimb cu Rcnetul Carpailorin mn; e in haine de odaie.Arogant, el triete sentimentul abandonrii unei cariere strlucite in favoareapartidului. Totodat, nu este lipsit de inteligen, este instruit dar este, de multe ori, nestpnit, impulsiv, devenind chiar violent, aa cum se ntmpl ntr-una din confruntrile cu Nae Caavencu : Mizerabilule ! Canalie neruinat ! trebuie s-mi dai aci scrisoarea, trebuie s-mi spui unde e scrisoarea ori te ucid ca pe un cine ! Aceste nsuiri sunt evideniate direct de Zaharia Trahanache, care precizeaz c este bun biat, cu carte dar iute. Aa se explic i faptul c modul su de exprimare nu se compar cu al altor personaje, folosind limbajul corect al unui om instruit. El este unul dintre stlpii puterii locale cruia i aparine totul i de aceea face aluzie nclcnd legea i accept compromisuri. Administreaz judeul ca pe propria moie, i ordon lui Pristanda s-l aresteze fr motiv pe Caavencu, cruia i ofer apoi, in schimbul scrisorii, funcii i chiar moia zvoiul, contureaz corespondena i oprete depeele care nu-i conveneau. Aceast postur a sa de a dispune de tot dup bunul plac este magistral caracterizat de Pristanda : moia moie, foncia foncie, coana Joiica, coana Joiica, opinie care pune n eviden i imoralitatea personajului. tie s-l fac servil pe Pristanda cruia i accept micile ginrii cum ar fi cea cu steagurile : dect c tu nu eti biat prost, o mai crpeti de ici, de colo; dac nu curge, picLas c tim noi ! Oscileaz ntre dorina de ascensiune politic i sentimental fa de Zoe i, dovedind luciditate dar i la insistenele acesteia, accept meninerea candidaturii lui Caavencu. De fapt el stpnete o adevrat art a disimulrii : fa de Trahanache se preface c nu tie nimic de scrisoare, fa de Farfuridii i Brnzovenescu pozeaz in victim , iar fa de Caavencu devine chiar violent, pentru a-l impresiona, schimbndu-i apoi atitudinea. Dei autorul i reliefeaz defectele i viciile, acestea sunt general umane i personajul este privit cu oarecare ngduin, nencadrndu-l n tagma politicienilor demagogi i inculi.

Tanar harnic,omenos,prietenos si milostiv Harap-Alb detine virtuti consecrate in sistemul etic popular.Pentru adolescentul dornic de a deveni imparat, momentul cheie este intalnirea cu Sfanta Duminica,deghizata in cersetoare,care il roaga sa o miluiasca.Tanarul print isi demonstreaza calitatile oferind ajutor dezinteresat si celor mai umile fiinte.Sfanta Duminica,personaj supranatural,mistagog isi va arata generozitatea sufleteasca dezvaluind suparatului print destinul exceptional care il asteapta: Putin mai este si ai sa ajungi imparat cum n-a mai stat altul pe fata pamantului,asa de mare si de puternic.A doua recompensa consta in sfatul oferit tanarului de a cere tatalui sau hainele de ginere,armele de lupta si calul alaturi de care avusese atatea victorii in tinerete.Numai astfel se va produce un transfer de eroism de la tata catre fiul care ii va repeta performantele. Demnitatii,sensibilitatii,blandetii si milosteniei,Harap-Alb le va adauga rabdarea si staruinta in refacerea hainelor uzate si a armelor ruginite. Pe baza acestor trasaturi,protagonistul este caracterizat in mod indirect prin atitudine si comportament.Desi la inceput mezinul este lovit in adancul sufletului de refuzul tatalui sau care il considera nepregatit pentru o asemenea experienta complexa,mai tarziu ii va aduce parintelui sau cea mai mare multumire sufleteasca demonstrand ca are calitatile necesare unui viitor imparat. Increzator in propria reusita,Harap-Alb va asculta sfaturile parintesti inainte de a pasi in padurea labirint si isi propune sa le respecte cu sfintenie.Drumul catre imparatia unchiului sau este lung si eroul simte apasarea singuratatii.La un moment dat se rataceste si il intalneste pe span.Inteligent,abil,fatarnic simuland prietenia,spanul il inseala pe naivul calator inchizandu-l in fantana,ii preia identitatea craiasca sub amenintarea cu moartea.

25

23

Povestea lui Harap-Alb-comentariu

Scrierile lui Creanga nu se citesc,chiar daca le citim,ci se aud.Cu ochii pe carte,ascultam o voce apropiata care printre intamplarile communicate are variatii de ton,esre serioasa si glumeata in sunetul ei,intervine ca a doua expresie pe langa expresia literara.(Vladimir Streinu-Clasicii nostril,Bucuresti,1943)Basmul este o specie n proz a genului epic n cuprinsul creia se povestesc ntmplri miraculoase, puse pe sema unor personaje sau fore supranaturale. Finalul basmului aduce totdeauna victoria binelui asupra rului. Povestea lui Harap-Alb a fost publicat n revista Convorbiri literare n 1 august 1877. Conform clasificrii fcute de Jean Boutiere, aparine grupului basmelor fantastice, alturi de Soacra cu trei nurori, Fata babei i fata moneagului, Ft-Frumos, fiul iepei i Povestea porcului. Meritul lui Ion Creang este c a scos basmul din circuitul folcloric i l-a introdus n literatura cult. Toate povetile autorului sunt de fapt creaii culte, pot fi considerate chiar nuvele. Lumea descris de el n Povestea lui Harap-Alb este una rneasc, personajul principal nu are trsturi supranaturale. Totui se respect schema narativ a basmului popular. Basmul poate fi interpretat i ca un un bildungsroman, roman iniiatic. Structura compoziional are ca element constitutiv cltoria pe care o ntreprinde Harap-Alb, care devine un act iniiatic n vederea formrii eroului pentru via. Tema basmului, mprumutat din basmul popular, este triumful binelui asupra rului. De asemenea, se reiau anumite motive narative specifice speciei: superioritatea mezinului, cltoria, supunerea prin vicleug, probele, demascarea rufctorului, pedeapsa acestuia i cstoria. Aciunea se desfoar linear, succesiunea secvenelor narative i a episoadelor se relizeaz prin nlnuire. Incipitul stabilete timpul i spaiul n care se desfoar aciunea, dar acestea nu au coordonate reale ci vagi, imaginare: Amu cic era odat ntr-o ar un crai ..Reperele spaiale sugereaz dificultatea aventurii eroului, care trebuie s cltoreasc de la un capt al lumii la cellalt, simboliznd trecerea de la imaturitate la maturitate. Incipitul, reprezentat de fapt de o formul compoziional specific basmului, se afl n strns legtur cu formula final: i a inut veselia ani ntregi, i acum mai ine nc. Cine se duce acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd. Cele dou formule marcheaz intrarea i ieirea din fabulos. Dei sunt specifice lumii fantastice a basmului, cele dou convenii suport transformrile autorului: formula iniial este atribuit altcuiva prin adverbul cic, iar cea final conine o reflecie asupra realitii sociale, care nu apare n basmul popular. Formulele mediane realizeaz trecerea de la o secven narativ la alta, meninnd interesul cititorului: i merg ei o zi, i merg dou, i merg patruzeci i nou, Dumnezeu s ne ie, ca cuvntul din poveste, nainte mult mai este. Momentele subiectului corespund aciunilor realizate de erou. Situaia iniial n care este prezentat eroul i curtea craiului reprezint expoziiunea, primirea scrisorii de la mpratul Verde, hotrrea fiului mai mic de a-i ncerca i el norocul i ntlnirea cu Spnul constituie intriga, probelele pe care le trece Harap-Alb mpreun cu prietenii si alctuiesc desfurarea aciunii, punctul culminant const n demascarea Spnului i recunoaterea meritelor adevratului motenitor, iar prin deznodmnt se reface echilibrul iniial i are loc rsplata eroului prin motenirea tronului i cstoria cu fata mpratului RoAvnd un caracter de bildungsroman, Povestea lui Harap-Alb urmrete n primul rnd evoluia eroului. n funcie de ipostazele n care se afl eroul, este structurat schema narativ a operei. n prima ipostaz eroul este doar mezinul, fiul craiului care se pregtete de drumul care va echivala cu maturizarea i iniierea lui. n a doua ipostaz, el i schimb statutul, decade, devenind sluga Spnului i cptnd numele de Harap-Alb, nedemn pentru condiia lui real. Aceast ipostaz reprezint de fapt procesul de maturizare n care fiul de crai trebuie s-i dovedeasc trsturile chiar i sub forma unei condiii umile. n a treia etap maturizarea se produce, fiul de crai i dovedete calitile de conductor pe care le-a dobndit n procesul de iniiere i devine mprat. Scrisoarea primit de la mpratul Verde, care are nevoie de motenitori deoarece are numai fete (motivul mpratului fr urmai) este elementul care declaneaz situaia iniial i determin plecarea celui mai demn dintre fiii craiului (motivul superioritii mezinului) n cltorie. Aceast cltorie trebuie pregtit, nu se poate realiza la ntmplare. Pentru c s-a artat milostiv cu btrna ceretoare care era de fapt Sfnta Duminic, eroul primete de la ea sfaturi care l vor ajuta s-i ndeplineasc misiunea. Pentru a izbndi el trebuie s ia calul, hainele i armele tatlui su, realizndu-se astfel un transfer de caliti de la tat la fiu. La fel ca i printele lui, fiul d e crai trebuie s treac prin diferite primejdii pentru a dovedi c este capabil s conduc o mprieMotivul animalului nzdrvan din basmele populare se regsete i aici: calul nu este un animal oarecare, el are puteri supranaturale, vorbete i poate zbura, iar ademenirea lui nu se poate realiza dect cu o tav de jratic: Pe urm umple o tav cu jratic, se duce cu dnsa la herghelie i o pune jos ntre cai. i atunci numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o rpciug de cal grebnos, dupuros i slab de-i numrai coastele; i venind de-a dreptul la tav, apuc o gur de jratic. [...] i atunci calul odat zboar cu dnsul pn la nouri i apoi se las n jos ca o sgeat. Dup aceea zboar nc o dat pn la lun i iar se las n jos mai iute dect fulgerul. Prima prob la care este supus eroul este nfrngerea ursului (a tatlui deghizat n urs) care se afl sub podul ce desparte mpria de lumea necunoscut. Este o prob menit s-i testeze vitejia, brbia i curajul. Podul simbolizeaz ntotdeauna o trecere de la o lume la alta, de la cunoscut la necunoscut, sau de la imaturitate la maturitate. Mezinul trece aceast prob cu ajutorul calului nzdrvan care d nval asupra ursului.

Harap-Alb-relatia Harap-Alb si Span

Scrierile lui Creanga nu se citesc,chiar daca le citim,ci se aud.Cu ochii pe carte,ascultam o voce apropiata care printre intamplarile communicate are variatii de ton,esre serioasa si glumeata in sunetul ei,intervine ca a doua expresie pe langa expresia literara.(Vladimir Streinu-Clasicii nostril,Bucuresti,1943)Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult ce apare in anul 1877, in revista Convorbiri literare.Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand supranaturalul si supusa unor actiuni conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.Titlul, aparent simplu, precizeaza caracterul fabulos al textului, precum si caracterul sau initiatic: Harap-Alb este numele sub care protagonistul trece prin toate incercarile care ii aduc desavarsirea umana.Tema basmului este drumul initierii unui tanar, de la stadiul de novice, la acela de om maturizat, ce sta la baza temei centrale: tiumfului binelui asupra raului.Conflictul, dezvoltat pe schema traditionala, este mai complicat decat in cazul modelului popular, prin implicarea unor personaje complexe si prin dimensiunea psihologica.Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire.Coordonatele actiunii sunt vagi, caracterizate prin atemporalitate si aspatialitatea conventiei: Amu cica era odata intr-o tara de craiTara in care imparatea fratele cel mare era tocmai la o margine a pamantului, si criia istuilalt la alta margineReperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat al lumii la celalalt, el parasind lumea aceasta cunoscuta, si trecand dincolo, in lumea necunoscuta.Incipitul se deosebeste de formula initiala a basmului folcloric care pune evenimentele sub semnul timpului originar si al unicitatii si asaza actiunea intr-un timp apropiat de cel realera odata, insa existenta celor doi frati, ori a celor trei frati, la distante uriase, intr-un spatiu neprecizat, trimit la lumea basmuluiAmu cica era odata intr-o tara de crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai indepartataFinalul este fericit, marcand trecerea de la lumea fabuloasa la cea reala cu ajutorul ironiei: Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se uita si rabda.Structura narativa este specifica basmului, construit din episoade care se inlantuie.Textul poneste de la modelul basmului popular, dar are o constructie epica articulata ca un bildungsroman, continand intamplari care modeleaza un erou.Eroul si totodata personajul principal al basmului este HarapAlb, fiul craiului cel mic, care reuseste sa-l surprinda pe tatal sau cu curajul sau pentru a pleca la VerdeImparat.Prima etapa a drumului o constituie padure labirint in interiorul creia fiul de crai se

Probele la care participa cele doua personaje sunt relevante, atat pentru caracterul fiecaruia, cat si pentru relatia stabilita intre cei doi.Relevant in acest sens este proba fantanii in care fiul de crai isi dovedeste inocenta, avand incredere in cuvintele Spanului care il inchide in fantana ,obligandu-l sa-I jure credinta si modificandu-i statutul social si numele. Fiul de crai devine astfel sluga a Spanului ,purtand numele de Harap Alb.O alta scena ilustrativa pentru relatiile dintre cele doua personaje , este cea finala,in care conflictul dintre cei doi ia sfarsit ;dup demascarea Spnului, acesta i taie capul lui HarapAlb, eliberndu-l de jurmnt, semn ca iniierea este ncheiat. Eroul renvie ns, datorit ajutorului primit de la prietenii si, semn c a tiut s fie un bun prieten, i primete mpria i fata pe care o dorea. Maturizarea eroului, la care Spnul contribuie n mod decisiv, este confirmat de nunt i de schimbarea statului social.In opinia mea, deznodamantul basmului conduce la o rezolvare a confliuctului dintre cele doua personaje antitetice:Spanul si Harap Alb, demonstrand astfel rolul fiecaruia in ansamblul basmului.Hapar -Alb este un tanar fiu de crai, nematurizat, care parcurge un traseu al initierii in care ,un rol major l au probele la care il supune Spanul.Acesta isi demonstreaza astfel rolul de initiator, recunoscut si de celelalte personaje.Astfel craiul isi avertizeaza fiul sa se feresca de omul span, iar calul ii confirma lui Harap- Alb necesitatea unor astfel de personaje in maturizarea unui tanar, sprijinindu-i n procesul de maturizare .Deznodamantul basmului Poveste lui Harap- Alb de I.Creanga se incadreaza astfel in schema basmului popular prin victoria binelui asupra raului.

intalneste, de treo ori cu Spanul, care-i cere sa-l ia ca sluga.La a treia intalnire, oferta fiind acceptata, Spanul il invita pe tanarul naiv sa coboare intr-o fantana ciudata, pentru a se racori, imediat insa tranteste capacul fantanii si-l sileste pe captiv sa accepte inversarea rolurilor.Asa devine craisorul sluga Spanului, purtnd numele de Harap-Alb.HarapAlb este eroul, protagonistul, reprezentand forta binelui, numele lui sugerand dubla personalitate a eroului:cea de print si cea de sluga a Spanului.Este caracterizat direct de catre autor, la inceputul basmului,marcandu-I statutul social initial de fiul cel mic al craiului . Trsaturile ce-l particularizeaza in plan psihologic sunt mentionate din perspectiva altor personaje : Sf.Dumineca luminate craisorule prin care se dezvaluie intelegenta tanarului. Craiul ii recunoaste si el calitatile in urma probei la care il supune tu esti vrednic de imparat, iar Spanul, avand rol de initiator , il considera fecior de om viclean.Din punct de vedere mora , personajul intruneste toate calitatile necesare unui viitor imparat:bunatatea ,milostenia ,curajul,cinstea si demnitatea pe care fiicele Imparatului Verde le remarca de la prima intalnire seamana a fi mult mai omenos.Spanul este personajul secundar, reprezentand forta raului.El poate intruchipa un ajutor in parcurgerea etapelor spre maturizare, dovada fiind comportamentul sau ilogic si juramantul depus de Harap-Alb n fntn pana vei muri si iar vei invia.Spanul mai poate fi si intruchiparea puterii Diavolului. Statutul sau social initial, este cel de sluga, acesta intalnindu-l pe fiul de crai in padurea labirint unde ii cere acestuia sa-l ia ca ajutor.Portretul sau moral iese la iveala in momentul in care i se infatiseaza de trei ori sub aspect diferit, fiului de crai determinandu-l sa-l accepte ca sluga. Rautatea Spanului il va pune in situatii dificile pe Harap-Alb, mai intai spreluandu-i identitatea prin proba fantanii unde il pune pe fiul de crai sa-I jure credinta pana cand va muri si iar va invia, apoi supunandu-l la o serie de probe precum cea a aducerii salatilor din gradina Ursului, aducerea pieii cerbului,btuta cu pietre pretioase sau aducerea fetei Imparatului Ros.Prin urmare,Spanul este intruchiparea raului , avand si rolul initiatorului, cum afirma si calul nazdravan un rau necesar.De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa fie incheiataSi unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oamnei sa prinda la minte, i spune acesta lui Harap Alb, naintea trecerii probelor.Trasaturile distinctive ale celor doua personaje motiveaza si incadrarea lor in doua categorii:Harap Alb , protagonistul al basmului , reprezentant al fortelor binelui, este caracterizat de inocenta, bunatata si curaj; pe cand Spanul , personajul antagonist, este un reprezentant al fortelor raului iar trasatura ce-l individualizeaza este rautatea.

Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu reprezinta tipul lui Fat-Frumos din basmele populare,caci evolutia sa reflecta cpnceptia despre lume a scriitorului,prin umanizarea fantasticului. Protagonistul este o intruchipare a omului de soi(G.Calinescu),care traverseaza o serie de probe,invata din greseli si progreseaza,se maturizeaza pentru a merita sa devina imparat,basmul putand fi astefel considerat un bildungsroman. Un rol importanta in acest traseu spiritual il are antagonistul,Spanul,care personifica raul in conceptie popular(omul insemnat),dar este si initiatorul pretentios:cu cat incercarile la care il supune pe tanar sunt mai grele,cu atat eroul dovedeste calitati morale care contureaza portretul viitorului imparat,cum n-a mai stat altul pe fata pamantului,asa de iubit ,de slavit si de puternic.n ceea ce privete limbajul, Creang folosete limba popular: termeni regionali, expresii, exprimarea locuional, erudiia paremiologic (frecvena proverbelor, a zictorilor introduse n text prin expresia vorba ceea). Totui el nu copiaz limba rneasc, ci o recreeaz, devenind astfel o marc a stilului su.Valoarea intrinseca a basmului cult,, Povestea lui Harap Alb consta in faptul ca reia modelul basmului popular pe care Creanga il recreeaza intr-o forma originala, trasmitand ideea ca omul este supus unui destin prestabilit , avnd o misiune bine determinat n viata.

Motivul animalului nzdrvan din basmele populare se regsete i aici: calul nu este un animal oarecare, el are puteri supranaturale, vorbete i poate zbura, iar ademenirea lui nu se poate realiza dect cu o tav de jratic: Pe urm umple o tav cu jratic, se duce cu dnsa la herghelie i o pune jos ntre cai. i atunci numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o rpciug de cal grebnos, dupuros i slab de-i numrai coastele; i venind de-a dreptul la tav, apuc o gur de jratic. [...] i atunci calul odat zboar cu dnsul pn la nouri i apoi se las n jos ca o sgeat. Dup aceea zboar nc o dat pn la lun i iar se las n jos mai iute dect fulgerul. Prima prob la care este supus eroul este nfrngerea ursului (a tatlui deghizat n urs) care se afl sub podul ce desparte mpria de lumea necunoscut. Este o prob menit s-i testeze vitejia, brbia i curajul. Podul simbolizeaz ntotdeauna o trecere de la o lume la alta, de la cunoscut la necunoscut, sau de la imaturitate la maturitate. Mezinul trece aceast prob cu ajutorul calului nzdrvan care d nval asupra ursului. Trecerea podului este urmat de rtcirea n pdurea-labirint, un alt element simbolic care este esenial n procesul de maturizare. Pentru c este nc imatur, ncalc sfaturile date de tatl su i la a treia apariie a Spnului se las pclit de acesta i l angajeaz ca slug pentru a-l cluzi n acest trm neprimitor. Momentul ntlnirii cu Spnul declaneaz conflictul principal i exterior al basmului, care i va gsi rezolvarea doar n final. Dnd dovad de naivitate, se las pclit i accept s coboare n fntn pentru a se rcori. Aceast coborre echivaleaz cu o coborre simbolic n infern care reprezint nceputul iniierii spirituale, unde va fi condus de Spn. Coborrea i ofer eroului nu numai un alt nume, dar i o alt identitate. Schimbarea identitii reale cu cea aparente se observ din semnificaia numelui pe care l primete de la Spn: Harap-Alb (harap nseamn rob igan). Personajul negativ capt i el o nou identitate, aceea de fiu de crai. Jurmntul pe care l face eroul n fntn are dublu rol: subliniaz faptul c Harap-Alb este un om de onoare care i va ine cuvntul dat, deci ajut la caracterizarea personajului, dar anticip i finalul basmului deoarece el include i condiia eliberrii de jurmnt: Dac mai vrei s mai vezi soarele cu ochii i mai calci pe iarb verde, atunci jur-mi-te pe ascuiul paloului tu c mi-i da ascultare i supunere ntru toate, [...] i atta vreme s ai a m sluji, pn i muri i iar i nvia. Pentru a se putea continua procesul de iniiere, Harap-Alb este supus de ctre Spn la trei probe: aducerea slilor din Grdina Ursului, aducerea pielii cu pietre preioase a cerbului i aducerea fetei mpratului Ro pentru cstoria Spnului. Mijloacele prin care trece probele in de miraculos, iar adjuvanii au puteri supranaturale. Tot prin buntate i toleran fa de alte fiine i ctig drept prieteni devotai pe cei cinci nzdrvani: Geril, Flmnzil, Setil, Ochil i Psri-Li-Lungil. Aceste cinci personaje se integreaz perfect n lumea basmului. i ei au trsturi umane: Geril este o dihanie de om, Flmnzil o namil de om, Setil o nanie de om, Ochil o schimonositur de om, iar Psri-Li-Lungil e o pocitanie de om, dar fantasticul n cazul lor se produce prin exagerarea unei trsturi pn la limita absurdului. Descrierile lor sunt pitoreti i subliniaz mai ales talentul autorului de a realiza descrieri inedite care se mbin cu umorul. Descrierea lui Geril este mai mult dect elocvent n acest sens: omul acela era ceva de spriet: avea nite urechi clpuge i nite buzoaie groase i deblzate. i cnd sufla cu dnsele, cea de deasupra se resfrngea n sus peste scfrlia capului, iar cea de desupt atrna n jos, de-i acoperea pntecele. i ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groas de o palm. Nu era chip s te aproprii de dnsul, c aa tremura de tare, de parc-l zghihuia dracul. Punctul culminant al basmului const n demascarea de ctre fata mpratului Ro a Spnului i restabilirea adevrului. Dar, conform jurmntului, Harap-Alb trebuie mai nti s moar i apoi s nvie pentru a se elibera de cuvntul dat. Spnul l acuz c i-a nclcat jurmntul i i taie capul. n felul acesta l dezleag de jurmnt, semn c iniierea este ncheiat, iar rolul Spnului ia sfrit.

28

30

De demult-Octavian Goga Doar n momentul n care iniierea se ncheie Spnul este pedepsit. Calul este cel care face dreptate i distruge forele rului: i odat mi i -l nfc cu dinii de cap, zboar cu dnsul n naltul ceriului i apoi dndu-i drumul de acolo, se face spnul pn jos praf i pulbere. Decapitarea lui Harap-Alb este una simbolic, avnd un rol purificator i simbolizeaz iniierea lui total. Este nviat de fata mpratului Ro cu ajutorul smicelelor de mr i a apei vii i a apei moarte, care sunt de asemenea obiecte magice: l nconjur de trei ori cu cele trei smicele de mr dulce, toarn ap moart s steie sngele i s se prind pielea, apoi l stropete cu ap vie i atunci HarapAlb ndat nvie. eroul i recapt statul social i adevrata identitate, d dovad c s-a maturizat i primete drept recompens mpria i pe f ata mpratului Ro. Nunta i obinerea statutului de mprat confirm maturizarea acestuia. Deznodmntul const n rsplat pe care o primete eroul, dar i n faptul c se restabilete echilibrul din lumea basmului prin gsirea unui motenitor pentru m pratul Verde. n toate povetile sale, Creang respect ntocmai schema universal a basmului i nu inventeaz motive sau teme inedite. Originalitatea autorului st n conceperea scrierii sale ca un mic roman de aventuri, cu multe detalii specifice care nuaneaz micrile, gesturile i strile sufleteti ale personajelor. n felul acesta personajele i aciunile capt individualitate, devin de neconfundat. Regresiunea de la fantastic la real are aceeai funcie de umanizare, dnd un contur realist subiectului de basm. Umorul face ca fabulosul s coboare pe pmnt, s fie umanizat, dar asta nu echivaleaz cu o degradare a acestuia. Naraiunea, dei se face la persoana a III-a, nu are un caracter obiectiv, deoarece naratorul omniscient intervine prin com entarii i reflecii, astfel crendu-se acea legtur afectiv dintre el i cititor. Spre deosebire de basmul popular, unde predomin naraiunea, basmul cult presupune mbinarea naraiunii cu dialogul i descrierea. O alt particularitate a povetilor lui Creang este plcerea cu care sunt spuse. Se creeaz o legtur ntre narator i cititor care capt accente afective. Exprimarea afectiv este marcat de prezena interjeciilor, a exclamaiilor, a dativului etic. Aceast exprimare afectiv ofer i caracterul oral al basmului deoarece frazele lui Creang las impresia de spunere. Oralitatea rezult i din prezena expresiilor onomatopeice, a verbelor imitative i a interjeciilor. Impresia de zicere este dat i de expresiile narative tipice (i odat, i atunci, n sfrit, i apoi, dup aceea), a ntrebrilor i exclamrilor (Ei, apoi ag v pare?, ce-mi pas mie?, hai!hai!). Umorul este realizat prin mijloace diferite, cum ar fi: exprimarea mucalit (asocierea surprinztoare a unor cuvinte: s triasc trei zile cu cea de-alaltieri), ironia (Doar unu-i mpratul Ro, vestit prin meleagurile aceste pentru buntatea lui cea nepomenit i milostivirea lui cea auzit.), poreclele i apelativele caricaturale (apul cel ro, farfasii, Buzil), zeflemisirea (Tare-mi eti drag!... Te-a vr n sn, dar nu ncapi de urechi...), diminutive cu valoare augmentativ (buzioare, buturic), caracterizri pitoreti (descrierea celor cinci nzdrvani), scene comice (cearta dintre Geril i ceilali n casa de aram), citate cu expresii i vorbe de duh (D-i cu cinstea, s pear ruinea.). n ceea ce privete limbajul, Creang folosete limba popular: termeni regionali, expresii, exprimarea locuional, erudiia paremiologic (frecvena proverbelor, a zictorilor introduse n text prin expresia vorba ceea). Totui el nu copiaz limba rneasc, ci o recreeaz, devenind astfel o marc a stilului su.

Poezia de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea nu poate fi incadrata intr-un curent literar, nu se subordoneaza unei singure formule estetice ci reflecta o serie de prelungiri ale romantismului si clasicismului. Octavian Goga este un poet important al acestei perioade, ilustrand in operele sale cel mai bine tendintele epocii. Astfel, poezia mesianica si profetica a lui Goga, in care jalea metafizica, plansul si lacrima sunt simboluri ale colectivitatii asuprite, este de factura romantica.Perioada in care debuteaza Octavian Goga se remarca prin promovarea unor orientari literare, samanatorismul si poporanismul, care pledeaza pentru tematica rurala, dar confunda etnicul cu esteticul. Poezia De demult... de Octavian Goga face parte din volumul Ne cheama pamantul (1909) si caracterieaza universul liricii lui, care depaseste prin autenticitate estetica, prin simplitate si prin apropierea de simbolism impasul poeziei vremii. Poezia De demult este o elegie caracterizata prin mesianism romantic, prin tonalitatea trista a imaginii satului stapanit de jale, prin suferitele unei colectivitati asuprite si prin sentimentul instrainarii. Se apropie de clasicism prin valoarea morala a portretului preotului, prin stilul epistolar si prin abordarea formulei lirismului obiectiv. Discursul liric construit la persoana a treia sugereaza absenta intimitatii si tendinta de generalizare proprie clasicismului. Eul liric are capacitatea de disimulare, vorbind in numele unei colectivitati. Fluenta si armonia discursului valorifica ritmul inconfundabil al doinei si al baladei populare. In opera sa, Octavian Goga a intentionat sa construiasca o monografie lirica a satului transilvanean, in care sa vorbeasca in numele colectivitatii (lirismul obiectiv). Tema poeziei este nationala si sociala: imaginea satului stapanit de jale, nefericirea tragica a unei comunitati exprimata intr-o scrisoare. Motivul central al textului este acela al scrisorii, care reprezinta in text forma de revolta a oamenilor si mentioneaza rolul asumat de preot ca exponent al constiintei satului. Motivele precum noaptea, clopotul si strunga (Tot mai rar saud in noapte clopotele de la strunga ) compun un cadru nocturn specific romantismului.Titlul poeziei este format printr-o constructie adverbiala care sugereaza evocarea, rememorarea unor fapte si a unor personalitati.

Ultima noapte de dragoste-relatia dintre doua personaje

S-a zis ca Ultima noapte ar fi monografia geloziei. Adevarat, dar ce determina aceasta gelozie si ce aspect particular dobandeste ea? Inainte de toate trebuie observat ca Stefan Gheorghidiu,la fel ca toti eroii lui Camil Petrescu,e un om integru,incapabil de compromisuri,de tranzactii cu propria constiinta. Eroul nostru vrea sa realizeze in casatorie ,ca in toate,absolutul.(..)In eroul romanului Ultima noapte..vad un Don Quijote al luciditatii.(Dumitru Micu-Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi,inGazeta literara,1956)Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu este un roman psihologic, de analiza, care prezinta relatia de iubire dintre Stefan si Ela Gheorghidiu ca pe o radiografie a sentimentului prin raportare atat la mediul in care traiesc personajele, cat si la reflectarea in constiinta naratorului personaj (Stefan Gheorghidiu).Relatia dintre cele doua personaje este pusa in evidenta prin tema, conflictul, perspective narativa si constructia subiectului romanului.Prin insasi tema sa, romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi ilustreaza modul in care autorul incearca sa analizeze impactul evenimentelor asupra constiintei personajului si, implicit, modul in care experienta razboiului modifica relatia dintre cele doua personaje.Iubirea si razboiul sunt cele doua aspecte fundamentale prezentate in roman, cuprinse inca din titlu, doua experiente esentiale al caror impact este analizat asupra constiintei personajului Stefan Gheorghidiu.Atat iubirea, cat si razboiul sunt prezentate din perspectiva originala a personajului, care se delimiteaza de perceptia comuna. Iubirea este forma suprema de implinire a nazuintelor spre ideal, iar razboiul este demitizat, fiind o experienta a fricii, a ororii, si nu a eroismului debordant.Conflictul care organizeaza materialul epic este de natura interioara si vizeaza incertitudinea si orgoliul personajului in iubire in perspective credintei si a aspiratiei spre iubirea absoluta. Cele doua experiente fundamentale pe care le traverseaza iubirea si razboiul se ilumineaza reciproc, producand transformarea sa. Din barbatul orgolios si adept al iubirii unice, Stefan Gheorghidiu devine un om indiferent, rece, detasat si ironic.Conflictul exterior pune in evidenta relatia personajului cu societatea, accentuand acelasi orgoliu al respingerii si plasandu-l in categoria inadaptatilor social.Stefan Gheorghidiu este naratorul personaj, a carui constiinta reflecta in mod subiectiv experienta iubirii si a razboiului. Evolutia iubirii din acest roman se face cunoscuta doar prin reflectarea ei subiectiva in ochii lui Stefan Gheorghidiu. Perspectiva narativa unica si relatarea la persoana I confera autenticitate textului, confirmand un deziderat afirmat explicit de Camil Petrescu: Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. Romanul are un puternic character confesiv si de analiza cu scopul cunoasterii de sine si al intelegerii propriei deveniri, asa cum afirma naratorul personaj insusi: Astazi, cand le scriu pe hartie, imi dau seama iar si iar, ca tot ce povestesc nu are importanta decat pentru mine, ca nici nu are sens sa fie povestite. egocentrismul dus la paroxism.Gelozia nu este atat de mult motivate de actele Elei, dar este paroxistica in mintea lui Stefan. Punctual de pornire este prejudecata sociala pe care Stefan o dispretuieste: Auzisem de scandaluiri., dublata de o formatie interioara misogina: sunt clipe cand ura si dezgustul meu pentru femei devin atat de absolute, ca socotesc ca de la oricare dintre ele te poti ajteta la orice este atat de mult motivate de actele Elei, dar este paroxistica in mintea lui Stefan. Punctual de pornire este prejudecata sociala pe care Stefan o dispretuieste: Auzisem de scandaluiri, dublata de o formatie interioara misogina: sunt clipe cand ura si dezgustul meu pentru femei devin atat de absolute, ca socotesc ca de la oricare dintre ele te poti ajteta la orice.Suferinta este alimentata si de placerea dismularii. Socializarea Elei, chiar daca pare cam exagerata, trezeste in erou maladia mascata prin veselia excesiva, dar si patetismul dezmagirii: descoperirea unui cap strain si vulgar. In registrul tradarii, gesturile ii apartin punctual lui Stefan. Tradarea Elei este de fapt, o suma de informatii interretate din perspectiva proprie. Ela devine imaginea simbol a tuturor femeilor nedemne, incapabile sa faca fericiti barbatii: ce trista experienta sa-ti conditionezi fricirea si cinstea ta de sexul capricios al femeii.Schimbarea Elei incepe o data cu primirea mostenirii si participarea la viata mondena. Treptat, Stefan Gheorghidiu descopera o alta fata a Elei. Aceasta descoperire cauzeaza sfasieri launtrice profunde, deoarece Stefan Gheorghidiu sufera pentru ca idealul sa se prabuseste, iubirea constituind axa lui sufleteasca, increderea in propira putere de intelegere: Prabusirea mea launtrica era cu atat mai grea, cu cat mi se rupsese totodata si axa sufleteasca: increderea I puterea mea de deosebire si alegere, in vigoarea si eficacitatea inteligentei mele.Jocul seductiilor, al micilor flirturi generate de oportunitatile intalnirilor mondene incepe sa macine orgoliul li Ghorghidiu, care traieste torturat de gelozie. Ela, in schimb, adopta cu usurinta acest nou stil de viata, si se simte magulita cand constata succesul pe care il are un domn G., cuceritor cu renume. Momentul, care se desfasoara la Odobesti, de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena, prilejluieste o criza grava in relatia de cuplu. Relatia se desfasoara de acum prin succesive acumulari de tensiune, despartiri, impacari. Intr-o astfel de criza, pentru a s razbuna pe Ela, Gheorghidiu aduce acasa o prostituata cu care sotia sa il gaseste in pat. In alt moment, revine acasa pe neasteptate si nu o gaseste pe Ela, care apare doar dimineata. Gheorghidiu ii cere sa paraseasca locuinta sis a accepte un divort amiabil. Impacarea survine dup ace Stefan Gheorghidiu gaseste o scrisoare a verisoarei sale, Anisoara, care o invita la ea peste noapte pe Ela, tocmai in data in care el nu o gasise acasa.

31

Versul incipit Tot mai rar se aud in noapte clopotele de la strunga... are rolul de a institui o atmosfera de taina, intarita de regimul nocturn al imaginii poetice. Atat titlul cat si incipitul fac parte din recuzita romantica. Simetria textului poetic se realizeaza prin echilibrul compozitional, prin amestecul de sobrietate si patetism exprimat, prin respectarea formulelor stilului epistolar. Relatiile de opozitie intre noapte si zi ( Tot mai rar s-aud in noapte clopotele la strunga si La fereastra-s zori de ziua si patrund incet in casa ) sau conditia taranului in prezent si in trecut ( De pe cand in tara asta numai noi eram stapanii ) se regasesc in cea de-a doua secventa poetica.Elementele de recurenta in poezie sunt tristetea si revolta. Textul este organizat in patru secvente, in care liricul se imbina cu narativul prin relatarea unor evenimente aflate intr-un raport de succesiune temporala. Prima secventa (versurile 1-4) aminteste prin subtema si prin portretul moral al preotului de clasicismul romanesc, in cadrul caruia a fost valorificata gandirea crestina familiara poetului de la Rasinari. Preotul satului, care scrie plangerea in numele colectivitatii, este un factor de mobilizare a constiintelor si un depozitar al nadejdilor. Secventa a II-a (versurile 5-20) valorifica stilul epistolar, tot de factura clasicista. Forma de introducere ( Luminate imparate ) si cea de incheiere ( Punem degetul pe cruce si-ntarim si noi stramtoarea ) aminteste de rigoarea formala impusa de curentul clasicist. Secventa a III-a (versurile 21-24) este o prelungire a celei de-a doua secvente, fata de care aduce elemente de opozitie. Imaginarul nocturn ii ia locul celui diurn. Versul O deznadejde lumineaza fetele nemangaiate este construit pe vechea conceptie romantica a credintei in izbavire. Finalul poeziei, secventa a IV-a, contine ultimul episod din ceremonialul trimiterii mesajului la imparat: mesagerul pune ravasul in san, saruta mana preotului, apoi strange mana juzilor, cu totii avand in ochi lacrimi de indelungata durere si, totodata, de speranta pentru redobandirea demnitatii si a fiintei nationale. Poezia are 34 de versuri, organizate in 17 distihuri. Versurile, cu sonoritati folclorice, sunt construite in metru de 16 silabe, cu rima imperecheata si ritm iambic, specific tonului elegiac al textului. Elegia De demult a lui Octavian Goga ilustreaza trasaturile clasicismului si ale romantismului. Neoromantica prin caracterul evocator, mesianic si profetic, prin profunzimea si autenticitatea trairilor, prin componenta patriotica, prin tonul elegiac, prin cultivarea imaginii poetului, ea ramane, insa, clasica prin viziunea morala si monografica a satului transilvanean, prin retorismul bazat pe exclamatii si gradatie si prin armonia discursului cu inflexiuni folclorice.

32

Constructia subiectului ilustreaza modul in care trecutul si prezentul se contopesc in timpul subiectiv, psihologic, al analizei in constiinta. Romanul este alcatuit din doua parti si treisprezece capitole, care ilustreaza oscilarea intre timpul obiectiv sic el psihologic.Initial Stefan Gheorghidiu se afla concentrate pe front, la Piatra Craiului, fiind sfasiat de un profound sentiment de incertitudine cu privire la fidelitatea sotiei sale. O banala discutie in care se comenteaa o stire de ziar despre achitarea unui barbat care si-a ucis sotia infidela declanseaza o criza in constiinta sa prin raportare la camarazilor sai despre iubire, dai si rememorarea relatiei sale cu Ela, tocmai cu scopul de a-si clarifica chinul incertitudinii in care traia de peste doi ani si jumatate.De la indragostitul dominat de idealul iubirii absolute si al geloziei devoratoare, Stefan Gheorghidiu se transforma intr-un barbat indiferent. Povestea de iubire al carei sens este iuminat de experienta razboiului si a confruntarii cu moartea incepe sub semnul incertitudinii: Eram insurat de doi ani jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala. Adept al iubirii totale, absolute, ideale, Stefan Gheorghidiu asociaza pasiunii penru Ela un orgoliu profund, izvor al incertitudinii si geloziei viitoare: fiindca eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente, [] cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. Din orgoliul identitatii masculine se nasteun sentiment afectuos, insa conditionat de stare de superioritate: femeia aceasta incepuse sa-mi fie scumpa tocmai prin bucuria pe care i-o dadeam eu, facandu-ma sa cunosc astfel placerea de a fi dorit si de a fie u insumi cauza de voluptate.Textul descrie un sentiment dintro singura perspective cea masculine. Incapacitatea personajului de a-I intelege pe cei din jur si. Daca personajul se analizeaza pe el insusi pana in cele mai mici amanunte, pe ceilalti ii expediaza intr-o suma de prejudecati comportamentale. Asa se intampla si cu Ela: ea este frumoasa, generoasa, dar superficiala: asa o doream, razvratind fermecator, lacoma, pachete de la bacanie si, in acelasi timp, privind cu sfiala pachetul de carti, pe care ea nu le citea, dar stia cel putin ca pretuia mult.Comportamentul feminin standartizat impune imaginea unei fiinte slabe, neajutorate, ascultatoare si in permanenta admiratie fata de barbat. Ingerinta Elei in problemele referitoare la mostenire trezeste neincrederea in sufletul lui Stefan Ghorghidiu o neincredere legata de amenintarea unicitatii personale: as fi vrut-o mereu feminine, deasupra discutiilor acestora vulgare, plapanda si avand nevoie sa fie protejata. Suferinta se naste din orgoliul masculine, din

Osciland intre certitudine si incertitudine, sperand in refacerea casniciei si a iubirii, personajul constientizeaza importanta Elei in viata sa si implicit, a iubirii: Simteam ca femeia aceasta era a mea in exemplar unic, asa ca eul meu, ca mana mea, ca ne intalnisem de la inceputul lumii, peste toate devenirile amandoi, si aveam sa pierim amandoi.Experienta razboiului insa modificata de perspectiva asupra iubirii si din barbatul prabusit launtric, capabil de crima din gelozie: Stefan Gheorghidiu se transforma in barbat indifferent, detasat, care spune cu o raceala resemnata: Asculta, fata draga, ce-ai zice tu daca ne-am despartit.Consider ca relatia dintre cele doua personaje ilustreaza drama incertitudinii, a incompatibilitatii si a orgoliului care duc la instrainare, la suferinta si la pierderea increderii in puterea magica a iubirii de a uni destine si suflete.

Ultima noapte de dragoste-caract.Stefan Gheorghidiu

S-a zis ca Ultima noapte ar fi monografia geloziei. Adevarat, dar ce determina aceasta gelozie si ce aspect particular dobandeste ea? Inainte de toate trebuie observat ca Stefan Gheorghidiu,la fel ca toti eroii lui Camil Petrescu,e un om integru,incapabil de compromisuri,de tranzactii cu propria constiinta. Eroul nostru vrea sa realizeze in casatorie ,ca in toate,absolutul.(..)In eroul romanului Ultima noapte..vad un Don Quijote al luciditatii.(Dumitru Micu-Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi,inGazeta literara,1956)Romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal, tefan Gheorghidiu. Preocuparea pentru epicul propriu-zis exist, dei n roman predomin analiza. Numai c evenimentele sunt de fiecare dat filtrate estetic prin contiin. Naratorul este protagonistul romanului, perspectiva narativ fiind subiectiv i unic. Naraiunea la persoana I presupune existena unui narator implicat, planul naratorului identificndu-se cu cel al personajului. Punctul de vedere unic i subiectiv, al personajului care mediaz nte cititor i celelalte personaje, face ca cititorul s cunoasc despre ele tot atta ct tie i personajul principal. ns situarea eului narativ n centrul povestirii confer autenticitate, iar faptele i personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate. Prin monolog interior, tefan Gheorghidiu analizeaz, alternnd sau interfernd, aspecte ale planului interior (triri, sentimente, reflecii) i ale planului exterior (fapte, tipuri umane, relaii cu alii). Tema romanului o constituie drama intelectualului lucid care trece prin dou experiene fundamentale, iubirea i rzboiul, pe care le analizeaz n ncercarea de a gsi semnificaia profund a existenei sale. Romanul este structurat n dou pri, precizate nc din titlu: prima parte este reprezentat de ultima noapte de dragoste, iar a doua de ntia noapte de rzboi. Prima parte prezint drama iubirii, iar a doua drama rzboiului. Dac prima parte este o scriere pur ficional, a doua parte se bazeaz pe experienele reale ale scriitorului care a participat la luptele din primul rzboi mondial. Unii critici au considerat c de fapt ar trebui s fie dou romane distincte, dar unitatea lor nu poate fi contestat. Cele dou pri nu pot fi separate, omogenitatea lor este dat de psihologia personajului-narator, tefan Gheorghidiu. Aciunea romanului ncepe sub semnul rzboiului. n incipitul romanului, autorul se folosete de un artificiu compoziional deoarece aciunea primului capitol, intitulat La Piatra Craiului n munte,este posterioar ntmplrilor relatate n celelalte capitole din prima parte. Capitolul pune n eviden cele dou planuri temporale ale discursului narativ: timpul narrii / cronologic (prezentul frontului, rzboiul) i timpul narat / psihologic (trecutul povetii de iubire). n primvara anului 1916, tefan Gheorghidiu se afl concentrat undeva la grani, deasupra Dmbovicioarei. ntr-o zi la popota ofierilor se pornete o discuie despre cstorie i dragoste, despre un ofier care i ucide soia adulterin i este achitat la proces. Este prima scen memorabil a romanului n care Gheorghidiu i exprim concepia despre iubire. Aceast discuie declaneaz memoria afectiv a personajului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani i jumtate de csnice cu Ela. Personajul vrea neaprat s mearg la Cmpulung s-i vad soia i de aici prima serie de fapte se ntrerupe. tefan Gheorghidiu, personajul principal al romanului, i n acelai timp personajul-narator, reprezint tipul intelectualului lucid. Drama personajului este de natur intelectual deoarece el este, n primul rnd, un pasionat al adevrului, al certitudinii, al absolutului. El triete dou experiene fundamentale, care sunt prezentate prin intermediul contiinei: iubirea i rzboiul. tefan Gheorghidiu este un tnr intelectual, abolvent al Facultii de Filozofie, nsurat cu o coleg de la Universitate, student la Litere, pe nume Ela. Drama iubirii este prezentat nc de la nceput cnd peronajul asist la o discuie la popot despre un ofier care i -a ucis soia adulterin i totui a fost achitat. Aceast scen ofer o prim imagine a personajului-narator. Prin intermediul reaciei sale ne sunt prezentate cteva dintre frmntrile interioare ale lui Gheorghidiu i cteva dintre ideile sale: vede iubirea ca pe un tot, o unitate pe via n care cei doi au drept de via i de moarte unul asupra celuilalt. n momentul n care personajul triete aceast dram, se ofer cititorului o retrospectiv a ntregii poveti. Gheorghidiu este filozof, un spirit lucid care analizeaz totul, interpreteaz totul, fiecare gest al soiei este un chin pentru el, este interpretat ca un gest de trdare. Personajul sufer mai ales pentru c nu poate avea iubirea absolut pe care i-a dorit-o i care ar trebui s fie o modalitate de cunoatere. De asemenea, sufer pentru c nu are certitudinea. Personajul narator crezuse c triete marea iubire: Simeam c femeia aceasta era a mea n exemplar unic: aa ca eul meu, ca mama mea, c ne ntlnisem de la nceputul lumii, peste toate devenirile, amndoi, i aveam s pierim la fel amndoi. Dar aspiraia pentru iubirea absolut coexist cu faptul c acest sentiment reprezint pentru el un proces de autosugestie. Iubirea lui se nate la nceput din duioie: Iubeti mai nti din mil, din ndatorire, din duioie, iubeti pentru c tii c asta o face fericit, dar apoi mrturisete c poi iubi i din orgoliu: ncepusem s fiu totui mgulit c admiraia pe care o avea mai toat lumea pentru mine, fiindc eram att de ptima iubit de una dintre cele mai frumoase studente, i cred c acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. Tot din orgoliu Gheorghidiu ncearc s o modeleze pe Ela dup propriul tipar de idealitate, ceea ce favorizeaz eecul.

Datorit perspectivei unice cititorul nu tie clar dac Ela i neal sau nu soul. Se sugereaz c Ela se schimb datorit motenirii, dar poate c aa a fost dintotdeauna, dar trsturile ei ies la iveal odat cu obinerea unei situaii materiale. Pentru c exist doar perspectiva lui, se pune problema dac nu cumva fem eia se schimb doar n ochii soului gelos.n capitolul Diagonalele unui testament, personajul d dovad de alte caliti, cum ar fi tria de caracter, indiferena fa de partea material a existenei, dar i onestitateai inteligena, caliti care l determin pe unchiul Tache s i lase o mare parte din avere.n ziua n care se duce mpreun cu mama i surorile lui la mas la unchiul Tache, Nae Gheorghidiu i reproeaz lui tefan cstoria din dragoste cu o fat srac, ca i a tatlui su mort, pe care n plus l acuz de a nu fi lsat fiului nicio motenire. n ncercarea de a-i apra printele, tefan expune motivele pentru care nu s-a nsurat pentru avere, aa cum a fcut unchiul lui: De cele mai multe ori, printele, care las avere copiilor, le transmite i calitile prin care a fcut averea: un obraz mai gros, un stomac n stare s digereze i ou clocite, ceva din sluenia nevestei luate pentru averea ei, neaprat o ir a spinrii flexibi ca nuiaua (dac nu cumva rahitismul nevestei milionare n-a nzestrato cu o cocoa rigid ca o buturug). Orice motenire e, s-ar putea zice, un bloc. Impresionat de izbucnirea lui tefan, unchiul Tache i las cea mai mare parte a motenirii, spre surprinderea celorlali membrii ai familiei care l vedeau ca un inadaptat. Nae Gheorghidiu l caracterizeaz direct: N-ai spirit practic... Ai s-i pierzi averea [...]. Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu Kant la al dumitale i cu Schopenhauer nu faci n afaceri nicio brnz. Eu sunt mai detept dect ei cnd vine vorba de parale. Dezgustat de reacia familiei care i intenteaz proces, inclusiv mama i surorile lui, tefan cedeaz o parte din avere, dar se simte tot mai izolat de lumea meschin i egoist n mijlocul creia triete, mai ales c i d seama c nici femeia iubit nu-l nelege: M cuprindea o nesfrit tristee vznd c nici femeia asta, pe care o credeam aproape suflet din sufletul meu, nu nelegea c poi s lupi cu ndrjire i fr cruare pentru triumful unei idei, dar n acelai timp s-i fie sil s te frmni pentru o sum, fie ea orict de mare, s loveti aprig cu coatele. Am tiut mai trziu c aveam o reputaie de imens rutate, dedus din ndrjirea i sarcasmul cu care mi apram prerile, din intolerana mea intelectual, n sfrit. Primirea motenirii are efecte intr-un plan mult mai profund, deoarece genereaz criza matrimonial. Dintr-un orgoliu exagerat refuz s intre n competiie cu ceilali, fiindc i se pare sub demnitatea lui de intelectual s-i schimbe garderoba i s adopte comportamentul superficial al dansatorilor mondeni apreciai de Ela. De aceea nici nu ntreprinde nimic pentru a rectiga preuirea pierdut a soiei. Gheorghidiu descoper realativitatea sentimentului de iubire i i d seama de eecul pe acest plan. n acelai timp, recunoate c suferina sa se datoreaz evenimentelor banale, micilor gesturi ale Elei. Singurele care conteaz sunt evenimentele din contiina sa, personjul fiind contient c i agraveaz suferina prin exagerarea anumitor fapte. El triete iubirea n mod raional, intelectual i se raporteaz mereu la absolut. Cu ocazia excursiei la Odobeti gelozia sa este amplificat, este momentul n care i d seama c nu poate obine cunoaterea prin interm ediul iubirii pentru soia sa. Mici incidente, gesturi fr importan poate, privirile pe care Ela le schimb cu domnul G., se amplfic n contiina personajului. Nevoia de absolut l determin s-i analizeze cu luciditate strile, de unde suferina: Ct luciditate atta contiin, ct contiin atta pasiune i deci atta dram. Fiind un personaj lucid, nu face doar o analiz a lumii exterioare, ci i a propriilor sentimente, dar i a psihlogiei feminine. Femeile i apar ca nite fiine schimbtoare, capricioase, care uit de orice moral cnd este vorba de a-i satisface dorinele. Aceast constatare o face cnd observ reaciile de tristee sau bucurie ale Elei n legtur cu prezena sau absena domnului G, pe care nu se sfiete s le ascund. Sentimentele lui sunt analizate cu intensitate, elocvent fiind episodul cnd dorete s dezerteze pentru a-i ucide pe cei doi amani. n drama iubirii, greeala este i a lui: o aeaz pe Ela pe un piedestal i apoi este dezamgit c ea nu reprezint femeia ideal la care visase. Gelozia, ndoiala personajului nregistreaz i alte etape ale destrmrii cuplului: ruptura, mpcarea temporar, pn la izbucnirea rzboiului. Desprirea de Ela, pierderea acestei iubiri pe care el o credea absolut, echivaleaz cu pierderea unei pri din personalitate, care va fi recuperat parial prin experiena rzboiului. n ceea ce privete relaia lui Gheorghidiu cu familia i cu societatea, se observ c este un inadaptat. Incompatibilitatea dintre el i familie / societate reiese cel mai bine din capitolul n care primete motenirea. Intelectual veritabil, opusul omului detept i cu spirit reprezentat de unchiul su, Gheorghidiu nu este interesat de partea material a existenei. Dup cum constat i el, lupt cu mai mult ndrjire pentru o idee n conferinele de filozofie, dect pentru motenire. Societatea l respinge la rndul ei: colegii i apreciaz inteligena, dar l ocolesc, rudele sale i ironizeaz pasiunea pentru filozofie, prietenii mondeni nu i neleg gelozia i frmntrile. Una dintre doamnele din societatea bun a Bucuretiului l acuz de prea mult luciditate, iar mai trziu chiar i soldaii de pe front l vor ocoli, chiar dac i apreciaz curajul.

Nici personajul nu apreciaz lumea care l nconjoar i nu face mari eforturi s se integreze. Lumea lui Tache i Nae Gheorghidiu este una brutal n ochii intelectualului. El opune inteligenei instinctuale care se afl n scopul supravieui rii, inteligena veritabil care urmrete cunoaterea absolut. Este considerat un inadaptat att n plan sentimental, ct i n plan social. Societatea avid l dezamgete, aa cum l dezamgise i femeia iubit, motiv pentru care putem vorbi de o dram a omului superior.O ultim ncercare de a junge la acea cunoatere absolut este participarea la rzboi. Dei ar fi putut s evite participarea la rzboi, profitnd de averea sa, aa cum face Nae Gheorghidiu, tefan se nroleaz voluntar din din dorina de a tri aceast experien existenial i ca act moralmente necesar: N-a vrea s existe pe lume o expereien definitiv, ca aceea pe care o voi face, de la care s lipsesc, mai exact s lipseasc ea din ntregul meu sufletesc. Ar avea fa de mine, cei care au fost acolo, o superioritate, care mi se pare inacceptabil. Ar constitui pentru mine o limitare. Nu se nroleaz din patriotism, ci din orgoliu, din dorina de a nu se simi inferior. La fel ca i n cazul iubirii, Gheorghidiu analizeaz cu luciditate rzboiul nu pentru a sublinia eroismul ci absurditatea acestuia. El polemizeaz cu imaginea rzboiului din crile de literatur sau din articolele din ziarele vremii, deoarece aceasta nu corespunde cu realitatea. Luptele nu sunt mprite n mari i mici dect n funcie de numrul celor care au murit. Pentru ofierul german aflat pe patul de moarte lupta din acea zi a fost cea mai mare pentru c este cea care i va aduce sfritul. Rzboiul este unul haotic, prost organizat n care soldaii mor fr acel sentiment patriotic descris n cri ci cu regret, disperare i resemnare. Dac n prima parte eroul realizeaz o demitizare a rzboiului, n a doua parte este vorba despre o demitizare a rzboiului: se prezint soldai ngrozii c vor muri, care nu neleg semnificaia deciziilor luate de putere, ei tiu doar c vor muri i ncearc s-i apere viaa. De pe scena istoriei rzboiul se mut pe aceea a continei individului pentru care viaa sa este mai important dect rzboiul. Pentru Gheorghidiu, rzboiul este o modalitate de a-i verifica personalitatea, i analizeaz reaciile pe cmpul de lupt. Confruntat cu situaii-limit, se autoanalizeaz lucid: tiu c voi muri, dar m ntreb dac voi putea ndura fizic rana care mi va sfia trupul. Adevrata dram a rzboiului este tot de natur interioar, psihologic. Rzboiul reprezint experiena final care i va arta lipsa de importan a problemei din dragoste. Rnit i spitalizat, Gheorghidiu se ntoarce acas la Bucureti, dar se simte detaat de tot ce l legase de Ela. Finalul romanului prezint sfritul dramei personale, a iubirii. Obosit, tefan i privete acum soia cu indiferena cu care priveti un tablou,iar ruptura este de data aceasta definitiv. Personajul ia decizia de a-i lsa toat averea Elei, adic tot trecutul care acum nu mai are importan: I-am scris c i las absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre, la cri... de la lucruri personale, la amintiri. Adic tot trecutul. Astfel, drama rzboiului anuleaz drama iubirii. n privina dramei colective, se poate vorbi despre un final deschis, deoarece Gheorghidiu se ntoarce pe front, fr a mai afla n ce fel i manifest respingerea fa de absurditatea rzboiului. Dintre modalitile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheorghidiu este realizat mai ales prin caracterizare indirect, care se desprinde din fapte, gnduri, limbaj, gesturi, atitudini i relaiile cu celelalte personaje. La aceasta se adaug autocaracterizarea, dar i procedee specifice prozei moderne: autoanaliza lucid, introspecia, monologul interior, fluxul contiinei.