Eseu – comentariu IN GRADINA GHESTIMANI

Perioada literara
In perioada interbelica se remarca coexistenta a doua curente
literare diametral opuse, modernismul si traditionalismul, dar
care asigura literaturii bogatie tematica.

Autor
Vasile Voiculescu, poet, prozator si dramaturg isi concepe
opera poetica pe demersuri traditionaliste, urmarind mai multe
etape in lirica sa.
Volumele de debut “Poezii” si “Din tara Zimbrului” surprind o
colectivitate rurala dominata de vcalorile traditionale si
momente ale implicarii ei in razboi. Volumul “Parga” este primul
volum in care orientarea spre valorile crestine, religioase, il
separa pe poet de George Cosbuc si Octavian Goga de care a
fost puternic influentat. Urmeaza volume precum “Poeme cu
ingeri”, “Urcus”, “Destin”, in care temele si miturile biblice prind
contur alaturi de framantarea sufleteasca a poetului.
Volumul “Parga” publicat in anul 1921 cuprinde opera literara
“In gradina Ghetsimani” ce apartine genului literar liric, fiind o
poezie iconografica traditionalista.
Poeziile iconografice au la baza teme si motive biblice supuse
viziunii lirice a poetului.

Curent literar
Traditionalismul inseamna atitudinea culturala care exprima un
atasament excesiv pentru valorile trecutului. Prima grupare care
se formeaza in jurul revistei Semanatorul, de la care isi ia
numele de “semanatorism’ cu tema dezvoltata asupra mediului
rural (satul). A doua grupare se formeaza in jurul revistei Viata
romaneasca, numita “poporanism”, tematica fiind taranul, iar
ultima grupare in jurul revistei Gandirea, grupare “gandirista”
avand ca tema ordotoxismul.
Geneza
Opera este inspirata din scena biblica in care dupa Cina cea de
Taina, aflat in gradina Ghetsimani, Iisus este demascat de Iuda
care il saruta si este arestat de oamenii arhiereului Caiafa. De
asemenea, caderea pe branci in timpul rugaciunii este preluata
din Evanghelia lui Luca, in celelalte Evanghelii fiind specificata
caderea in genunchi.

Titlul
Titlul operei, un substantiv propriu desemneaza denotativ locul
sacru aflat in Israel pe Muntele Maslinilor. Valoarea conotativa
arata ipostaza rugii divine in care dualitatea om-Mantuitor se
confrunta, framantarea sufleteasca dominand tabloul rugaciunii.

Tema si motive literare

Tema operei este specifica poeziei iconografice si este de
inspiratie religioasa, bliblica, surprinzand ruga lui Iisus. Motivele
literare sunt destinul (lupta cu soarta), paharul, cupa, mierea,
venin, maslinii, ulii, sange.

Structura
Textul contine doua secvente lirice, primele 3 catrene aratand
ruga lui Iisus, iar ultimul catren descriind imaginea gradinii aflata
in consonanta (acord) cu zbuciumul sufletesc. Imaginea statica
din prima secventa intra in antiteza cu verbele dinamice prin
care se contureaza “lupta”, “nu primesc”, “duceau”, “se-
mpotriveau”. Prin aceste verbe, dualitatea om-divin este
definita, fiind descris zbuciumul interior.

Prima secventa lirica

Prima secventa cuprinde primele trei strofe in care se prezinta o
imagine statica regasita doar in mintea omului, unde Mantuitorul
reprezinta viata vesnica. In prima strofa, “paharul” reprezinta
pacatul omenesc unde partea omeneasca se opune mortii “se-
mpotriveau intruna…”. Se formeaza antiteza rosu-alb, unde
rosu este culoarea sangelui reprezentand sacrificiul. In ultimul
vers, se prezinta chemarea launtrica, o lupta interioara unde
“furtuna” inseamna o exprimare a maniei Tatalui Ceresc. In a
doua strofa se prezinta din nou mania tatalui “mana
neindurata”. Cuvantul “cupa” este destinat doar pentru cei
sortiti, doar ei au acces la ea. Inversiunea “grozava cupa” pune
accentul pe adjectivul “grozava” – omul infricat de moarte. El
este obligat, impotriva vointei sale, sa primeasca mantuirea “i-o
ducea la gura”. Ipostaza de divin este conturata de setea de
mantuire din urmatorul vers “o sete uriasa”. Inversiunea “infama
bautura” pune accentul pe spaima omului. Ultima strofa are ca
simboluri mierea si veninul, apartinand omului, formandu-se o
antiteza moarte-viata. Se arata cum omul se impotriveste in fata
mortii “Dar falcile-nclestandu-si cu ultima putere”. In ultimul vers
se arata viata vesnica reprezentata de Mantuitor.

A doua secventa lirica

In a doua secventa se prezinta o imagine dinamica cu arborii
pacii care sunt dominati de framantarea launtrica, unde maslinii
sunt arborii pacii. Durerea si impietrirea sunt sentimentele
predominante urmate de prefigurarea mortii “batai de aripi”. Ulii
sunt simbolul mortii, pasarea care prevesteste aparitia mortii.
Omul a murit si Mantuitorul s-a nascut, iar tot ce simte omul
este in antiteza.
La nivel stilistic, secventa a doua contine imagini dinamice
precum “se framantau maslinii”, “pareau ca vor sa fuga din loc”,
“treceau batai de aripi”, “ulii de seara dau roate”. Exista si figuri
de stil precum metafora “batai de aripi” si epitetele “vraistea
gradinii” si “ulii de seara”.
Muzicalitatea este data de elementele de metrica si prozodie, 4
catrene cu masura de 13-14 silabe si rima incrucisata.