Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga
Comentariul poeziei
Poezia,, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ deschide volumul de
debut ‚Poemele luminii’’ apărut în 1919 și constituie o artă poetică
modernistă care va anticipa sistemul filozofic blagian.
Cunoașterea la Lucian Blaga se bazează pe 2 concepte filosofice:
cunoașterea paradisiacă adică de tip logic, rațional, care încearcă să
descopere misterele lumii, ea fiind specifică oamenilor de știință. și
cunoașterea luciferică, de tip poetic, care are ca scop accentuarea
misterelor și nu lămurirea lor, ea fiind specifică poeților.
Tema poeziei o reprezintă cunoașterea lumii care este posibilă doar prin
iubire.Ideea poetică exprimă atitudinea lui Blaga de a proteja misterele
lumii, izvorâta din iubire și prin iubire ‚’’ căci eu iubesc și flori, și ochi, și
buze, și morminte’’.
Titlul poeziei este o metaforă revelatorie care exprima atitudinea poetului
de protejare a misterelor lumii. Titlul este analitic și semnifică ideea
cunoașterii luciferice. Pronumele personal ’’ Eu’’ reda ideea de confesiune
lirică și este reluat de 5 ori în poezie, pentru că rolul poetului este acela de a
potența tainele universului.
Lirismul este de tip subiectiv, poezia fiind o meditație filozofică, o
confesiune elegiacă pe tema cunoașterii. Lirismul subiectiv este sugerat
prin pronumele personal’’eu’’ ,prin adjectivul prenominal posesiv ’’mea’’
și prin verbul la persoana întâia ‚’’ nu ucid, nu strivesc’’.
Discursul liric se organizează pe antiteza dintre cele 2 tipuri de
cunoaștere:’’eu’’, ‚’alti’’,’’ lumina mea-lumina altora’’.
Poezia are 3 secvențe lirice: secvența întâi ilustrează cunoașterea luciferică,
secvența 2 ilustrează antiteza dintre cele 2 tipuri de cunoaștere și secvența
a 3-a este concluzia care ilustrează aptitudinea de iubire față de univers.
Prima secvență cuprinde primele 5 versuri și exprimă concentrat refuzul
cunoașterii paradisiace prin verbe la forma negativă ’’ nu strivesc ,nu
ucid’’. Enumerația de metafore revelatorii, cu multiple semnificații,
desemnează temele poeziei lui Blaga. Metafora’’ flori’’ sugerează viața și
frumusețea, metafora’’ ochi’’ sugerează cunoașterea sau spiritualitatea,
metafora’’ buze’’ reliefează iubirea sau posesia, metafora’’ morminte’’
ilustrează moartea sau eternitatea.
A 2-a secvență, cea mai amplă e construită pe relația de opoziție’’ eu-alții’’
ca o antiteză între cele 2 tipuri de cunoaștere paradisiaca, luciferică.
Prin comparația cu luna care în loc să lămurească misterele nopții, le
sporește, așa și poetul nu dorește descifrarea misterelor lumii, ci
potențarea lor :’’ și întocmai cum cu razele ei albe luna... așa îmbogățesc și
eu întunecata zare’’.
Câmpul semantic al misterului cuprinde metafore revelatorii’’ tainele’’ ‚’’
nepătrunsul ascuns’’,’’ întunecata zare’’,’’ sfânt mister’’.
Ultimele 2 versuri constituie a 3-a secvență cu rol concluziv’’ căci eu
iubesc’’. Cunoașterea poetică este un act de contemplație, se schimbă ’’ sub
ochii mei’’, Și de iubire’’ căci eu iubesc’’.
Poezia se încadrează în modernismul poetic prin înnoirile prozodice, versul
liber, tehnica ingambamentului.
Poezia are 20 de versuri cu metrică variabilă, al căror ritm interior redă
intensitatea sentimentelor poetului. O altă trăsătură modernistă a
limbajului poetic este intelectualizarea emoției sau înnoirea metaforei dar
și ambiguitatea, neclaritatea produsă de multiplele semnificații ale
metaforelor.