Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga
-ARTA POETICA MODERNISTA-

Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide volumul de debut ,,Poemele
luminii”, aparut in 1919 si se defineste ca o arta poetica moderna, anticipand conceptia
metafizica pe care autorul o va detalia in lucrari filozofice, 15 ani mai tarziu.
Poezia este o meditatie filozofica cu profunde accente lirice, o confesiune pe tema
cunoasterii, care poate fi paradisiaca sau luciferica. Aceste idei le exprimase poetul anterior in
volumul ,,Pietre pentru templul meu” si, ulterior, in lucrarile ,,Cunoasterea luciferica”
si ,,Triologia cunoasterii”.
In spirit modernist, imaginarul poetic transfigureaza realitatea concreta intr-o viziune
artistica specifica filozofiei blagiene prin functia expresiva si estetica a cuvintelor.
Poezia apartine lirismului de tip subiectiv, deoarece, in text se regasesc marci lexico-
gramaticale ale eului liric, verbe si pronume la persoana intai: ,,iubesc”, ,,nu ucid”, ,,nu strivesc”,
,,eu”, ,,mea”,ceea ce defineste caracterul de arta poetica al operei.
Modernismul poeziei este sustinut si prin structura compozitionala a textului in trei
secvente lirice, care sugereaza cele doua tipuri de cunoastere aflate in relatie de opozitie si de
recurenta.
Tema poeziei ilustreaza conceptul de “cunoastere luciferica”prin atitudinea poetului
filozof de a proteja misterele lumii, atitudine izvorata din iubire, cu ajutorul metaforelor
revelatorii.
Titlul poeziei ,,..” este o metafora revelatorie care contureaza ideea cunoasterii luciferice,
exprimand conceptia ca datoria poetului este de a potenta misterele ,,corola de minuni” si nu de a
le reduce ,,nu strivesc”, accentul cazand pe confesiunea lirica ,,eu”.Reluarea titlului ca prim vers
al poeziei reprezinta incipitul.
Tema poeziei se contureaza in prima secventa poetica, care defineste conceptia filozofica
referitoare la cunoasterea luciferica prin verbele la persoana intai, forma negativa ,,nu strivesc” si
,,nu ucid” care resping cu fermitate atitudinea de lamurire a misterelor lumii. In ultimul vers al
secventei ,cu ajutorul unei enumeratii, se reveleaza simboluri ale misterelor lumii. Astfel, natura
inconjuratoare, viata este simbolizata prin ,,flori”, simtirea si emotia umana prin “ochi”,
comunicarea prin cuvant si iubirea prin sarut- ,,buze”, dar si moartea ca o componenta a
existentei umane prin ,,morminte”.
Urmatoarea secventa poetica exprima notiunea filosofica de cunoastere
paradisiaca ,,Lumina altora”, fiind cunoasterea de care eul liric se detaseaza cu fermitate,
secventa fiind reprezentativa pentru tema poeziei. Violenta verbului ,,sugruma” este sugestiva
pentru consecintele pe care le-ar avea lamurirea misterelor ce ar distruge ,,vraja nepatrunsului
ascuns”.
In relatie de opozitie cu acest tip de cunoastere este atitudinea eului liric sugerata prin
conjunctia adversativa “dar”, prin repetitia pronumelui personal “eu”, si prin opozitia dintre
“lumea altora” si “lumina mea”, din care reies conceptele de cunoastere paradisiaca si
cunoasterea luciferica. Pentru valenta persuasiva, eul liric apeleaza la comparatia cu astrul noptii
“şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/nu micşorează, ci tremurătoare/măreşte şi mai tare taina
nopţii”.
Ultima secventa poetica este ilustrativa pentru tema poeziei, deoarece se revine la
definirea cunoasterii luciferice proprie afectivitatii eului lyric, care-si exprima conceptia despre
ocrotirea misterelor lumii “asa imbogatesc si eu intunecate zare”
Finalul poeziei se constituie intr-o concluzie ideatica, de natura filozofica, in care eul
liric argumenteaza atitudinea de adancire a misterelor lumii din iubire, prin reluarea ultimului
vers al primei strofe “ caci eu iubesc / si ochi si flori si buze si morminte”.
Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate datorita folosirii predominante a
verbelor la prezentul gnomic “nu strivesc”, “nu ucid” , “iubesc” care ilustreaza permanentizarea
atitudinii protectoare a eului liric fata de misterele lumii. De asemenea, sunt folosite mijloace
artistice, epitet “razele albe”,” sfant mister”, metaforele revelatorii “lumina”, “corola de minuni”,
enumeratie „şi flori şi ochi şi buze şi morminte” .
In final , avand in vedere cele prezentate, putem demonstra faptul ca opera literara “ Eu
nu strivesc corola de minuni a lumii” de L,Blaga este o arta poetica modernista a carei tema
ilustreaza conceptul de “cunoastere luciferica”prin atitudinea poetului filozof de a proteja
misterele lumii, atitudine izvorata din iubire, cu ajutorul metaforelor revelatorii.