Sunteți pe pagina 1din 2

Flori de mucigai

de Tudor Arghezi
Poezia ,,Flori de mucigai se afla in deschiderea volumului omonim si constituie arta poetica a lui
Arghezi, conceptia lui despre efortul artistului si implicatiile acestuia in actul creatiei. Volumul ,,Flori de
mucigai a aparut in 1931 si reprezinta o afirmare clara a originalitatii poetului, fiind indicat de George
Calinescu drept inceputul adevaratei creatii argheziene, o nemaipomenita ,,opera de rafinament si
subtilitate artistica. Tudor Arghezi este cel mai important reprezentant al ,,poeticii antipoeticului, in
opera sa convertind uratul intr-o frumusete tainica, fiind totodata adeptul poeziei pure.
In amintirile lui Tudor Vianu despre Arghezi, imaginea poetului este usor mitizata, ,,o natura
independenta, rezervata si discreta caracterizata la rastimpuri de explozia unei sinceritati totale. Prin
volumul de debut, (Cuvinte potrivite, 1927) Arghezi produce o impresie rascolitoare imbinand realitati pure
si diafane cu termenii esteticii uratului. Totodata acesta se foloseste de alte registre stilistice, separa
atributul de substantiv, complementul de verb, iar simpatia sa se manifesta fata de tot ceea ce este umil si
neindreptatit in lume. Visul lui Arghezi a fost cel de a-l nationalize pe Baudelaire, ,,cel mai dens poet,
acesta fiind prezent inca din anii sai de tinerete si trecut prin toate varstele. Traducandu-l nu face decat sa
se talmaceasca pe sine, instituind un dialog interior. Estetica poemelor din ,,Flori de mucigai reprezinta
echivalentul avangardismului iconoclast fundamentat pe noi valori poetice (uratul, grotescul, mocabrul,
trivialul) cu un manifest al antiartei avangardiste, volum constituie o scriere de mana stanga care-si
propune atat ruptura de utopia simbolista cat si de cea romantica.
Poezia titulara a volumului este o arta poetica, o meditatie pe tema conditiei creatorului si a
poeziei. Poetul vorbeste despre negativizarea artistului, a cuvintelor si a universului creatiei textul avand
valoare programatica si tematizand estetica uratului.
Textul reliefeaza un lirism subiectiv in care apar elemente de narativitate: imprejurarile spatio-
temporale in care poetul scrie. Asa cum afirma Vladimir Streinu, limbajul acestui lirism este ,,gloduros,
impur, adica agresiv.
Titlul, ca element de prelectura este intertextual in raport cu opera care l-a consacrat pe Baudelaire
,,Florile raului, astfel, epitetul metaforic ,,flori de mucigai este o imagine poetica oximoronica de o
expresivitate deosebita, intelesurile ei putand fi raportate atat la contextul cultural cat si la contextul
poemului arghezian. Daca titlul volumului poetului francez are la baza zonele morale, la Arghezi sintagma
,,flori de mucigai accentueaza dimensiunea estetica.
Intre titlu si incipit este o legatura foarte puternica ,,Le-am scris cu unghia pe tencuiala.
Pronumele personal ,,le- cu valoare de complement direct reia sintagma titulara. Aceasta surprinde si
sinonimia poetica instituita intre ,,flori de mucigai, ,,le si ,,stihuri. Pe de alta parte, primul vers introduce
si vocea eului liric, un eu chinuit si insingurat dar care nu renunta la realitatea scrisului.
Poezia ,,Flori de mucigai este structurata in doua secvente lirice inegale, prima fiind polimorfa.
Prima secventa este reprezentativa pentru realitatea interioara, corespunzatoare lumii launtrice a
autorului. Incipitul reliefeaza un spatiu al retragerii, inchiderea in firida goala este asociata experientei
infernului. Astfel, peretele ,,de firida goala este un spatiu al claustrarii, lipsit de gratia divina. Inchiderea
este una brutala ,,pe intuneric, in singuratate. Poezia este proiectata intr-un gol, in timp si spatiu: ,,sunt
stihuri fara an. Stihurile ,,de groapa subordoneaza discursul liric unui zbor interior. Stihurile ,,de sete de
apa/ si de foame de scrum sunt reflexul golului existential cu originea in dorintele neimplinite ale eului.
,,Unghia ingereasca a spalmistului s-a tocit si nu a mai crescut, de aici rezultand lipsa inspiratiei. Mana il
doare pe poet ,,ca o ghiara actul creator fiind rezultatul imperativului launtric ,,si m-am silit sa scriu. A
doua strofa este subordonata lumii exterioare, aceasta amplificand deznadejdea eului, acest cadru
manifestandu-se ca un spatiu nociv in care se chinuie sa scrie ,,cu unghiile de la mana stanga.
Atitudinea piezisa a autorului este reflectata la toate nivelurile limbajului poetic. Lexicul este
amestecat, reprezentativa fiind fuzionarea registrului popular cu cel arhaic si cu cel religios. Reprezentativa
pentru tema textului este sinonimia poetica dintre ,,flori de mucigai si ,,stihuri. Tudor Vianu constata ca
Arghezi ,,a reinoit sintaxa romana prin anumite dislocari a partilor frazei.
Poezia ,,Flori de mucigai este reprezentativa pentru modernismul poetic arghezian prin estetica
uratului raportata la registrele stilistice eclectice ce confera poeziei impuritate. De asemenea, remarcam
alternanta versului clasic cu cel liber si expresivitatea stilului oral. Eul se prezinta sub forma damnatului
care accepta cu raceala aceasta identitate lirica.