Ion Barbu – Arte poetice

Poartă

Suflete-n pătratul zilei se conjugă

Paşii lor sunt muzici, imnurile rugă
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua-n tremurare.

Pe slujite vinuri firmitură-i astru.

Munţii-n Spirit, lucruri într-un pod albastru.
Raiuri divulgate! Îngerii trimeşi
Fulgeră Sodomei fructul de măceşi.

• Poarta - trecere spre o lume cerască,
lume ideală a cunoaşterii
• Sufletul - imaterialul care depăşeşte
graniţele unei lumi limitate, cea
terestră, plecat în căutarea idealului, în
alte sfere decât cele pământeşti, este
cel care a fost înainte de material, se
bucură de ipostaza privilegiată a
iniţiatului, capabil să pătrundă în
lumea cosmică a creaţiei
• Cifra patru - înfruntarea dintre bine şi
rău, sacru şi profan / structura spaţială
a ordinii, integritatea, durabilitatea
• Pătratul – simbolul stabilităţii, în
natură el fiind reprezentat de cele patru
puncte cardinale / baza piramidei,
simbol al minţii închise, limitate
• Muzicile, imnurile, ruga - rezonanţe
sonore, alcătuind muzica paradisului
• „... fumuri de iarbă de mare, / Vindecă
de noapte steaua-n tremurare”
amintesc de vechi practici magice, în
lumea cerească şi astrele pot fi uneori
bolnave
• Scoica - în tradiţia indiană şi tibetană,
sunetul scoicii avea puterea de a
alunga spiritele rele; era văzută şi ca o
carcasă a vieţii
• Steaua - punctul înalt al cunoaşterii,
centrul Universului
• ”Muntele-n Spirit”- înaltul cunoaşterii,
poate fi şi un simbol sacru prin
apropierea sa de cer
• Podul - simbolul trecerii, legătura
dintre lumea pământescă şi cea
cerească; în credinţa islamică, intrarea
în Rai era precedată de trecerea peste
un pod, o probă decisivă: doar cei aleşi
îl pot trece; deci lumea cerască, a
cunoaşterii este accesibilă numai celor
iniţiaţi
• Raiul - lumea absolută a cunoaşterii,
pentru neiniţiaţi este un mister; el nu
poate fi ”divulgat” decât de cei aleşi,
iniţiaţi
• Îngerii – rol de justiţiari, ei pedepsesc
pe cei care încearcă să îşi depăşească
propria condiţie, prin dorinţa de a
descoperi acele ”raiuri”
• Sodoma – simbolul păcatului, a forţei
nimicitoare a acestuia, cu trimitere spre
scena biblică a distrugerii cu foc şi
pucioasă a Sodomei şi a Gomorei,
oraşe unde sălăşluia păcatul

Aură

Mire, văzut ca femeia,

Cu părul spălat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute.

La conul acesta de seară

Când sufletul meu a căzut
Si cald, aplecatul tău scut
Îl supse ca pata de ceară.

Crescut, între mâini ca de apă,

Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.

• Aura - simbol al luminii sfinte, de lumină, această ”aură”/

sacralitate; lumea cunoaşterii
este una sacră, iar pentru a
accede spre această lume,
spiritul omului trebuie să poarte
aura iniţierii
• Mire – supus ritualului nunţii şi
implicit al cunoaşterii;
• Spălarea – purificare de ordin
interior
• Mercur – duh al inteligenţei, al
cercetării şi al cunoaşterii,
treaptă necesară în drumul
desăvârşirii sufletului;
• Geea, Venera şi Mercur - cele
trei planete care despart
Pământul de Soare, trei etape pe
care sufletul trebuie să le
parcurgă pentru a atinge misterul
”căile lungi înapoi revolute”
reprezintă aceste trei etape
• Conul - un simbol al ascensiunii
materiei spre spirit, spre
absolutul cunoaşterii; corelat cu
simbolul piramidei semnifică
perfecţiunea
• Seara - o trecere spre somn –
vis, în final cunoaştere,
revelaţie; dar prin obscuritatea ei
poate provoca o cădere a
spiritului care aspiră spre lumină
• Este cultivat un vis al absorbţiei
în astral, sugerat în versurile ”
Si cald, aplecatul tău scut / Îl
supse ca pata de ceară” , este de
asemenea şi ” o contopire
extatică cu Divinitatea” ( T.
 Vianu); prin urmare ” pata de
ceară” este sufletul, pe când
cosmosul, astralul iau forma
unui scut
• Apa - primordialul, întoarcerea
la originile de unde porneşte
procesul de iniţiere
• Creşterea - sensul iniţierii, al
evoluţiei către o stare ideală
accederii spre absolut
• Mâinile – protecţia, spaţiul ideal
creşterii
• Taina –sacralitatea, dimensiunea
sacră a cunoaşterii, taina
supremă, absolutul
• Pentru neiniţiaţi, cunoaşterea nu
este decât o perspectivă
îndepărtată, o lumină palidă, ”
mioapă”.