nc din titlu oda n metru antic este indicate specia genului liric dar aceasta este o aparent pentru

c datorit tonalitii grave i exprimrii unui sentiment de tristee melancolie se poate afirma c poezia este o elegie. Exist, deci o antitez ntre sensul titlului i sentimentele ilustrate n versurile poeziei, iar metrul antic se refer tocmai la tehnic folosit n scrierea poeziei. "Oda (n metru antic) " este o poezie filosofic pe tema iubirii, un discurs liric reflexiv orientat sper sine. Nichita Stnescu folosete ca punct de plecare versurile, Nu credeam s -nv a muri vreodat, versuri ce alctuiesc un incipit brusc fiind mai degrab concluzia unei meditaii care surprinde prin alturarea celor 2 verbe s-nv i a muri care duc iniial la idea de moarte fizic dar n cadrul poeziilor primesc alt semnificaie. Eul nu credea c va cunoate sentimentul iubirii, cu suferina pe care o presupune, c va renuna la idealul i principiul sau de via, guvernat de raiune i singurtate. Nichita construiete prin versuri de o muzicalitate aparte nu credeam s m zarzre/s m piaza de mugure sentimentul de pierdere a raiunii declanat de emoia dragostei, universul su stabil i perfect de pn a se ndrgosti fiind sugerat de cerc nluntru de roat. Suferina construit n poezia lui Eminescu are o muzicalitate ce o apropie de o oper simfonic. n iubire se combin dulcea i durerea, evideniate n text prin utilizarea unei sintagme oximoronice, prin alturarea a doi termeni apare nt incompatibili. Iubirea este echivalata morii "Pn-n fund bui voluptatea morii/Nendurtoare" deoarece semnifica sfritul unei etape din via n care eul s -a dedicat cunoaterii raionale, geniul nsingurat, refugiat n lumea ideilor avnd totui sentimentul nemplinirii n plan uman, adic erotic. Poetul face trimite la personaje mitice cum ar fi Hercule i Nessus care i-au gsit tragicul sfrit tocmai din dragoste, existnd o antitez ntre condiia omului de geniu guvernat de raiune i existen t omului obinuit care acioneaz la nivelul materiei, pasrea Pheonix reprezint un simbol al rectigrii unei viei purificate, detaate. Nichita realizeaz dualitatea om de geniu-ndrgostit prin declinarea verbului a crede apropiindu-se n acest fel de imaginea biblic a lui Toma Necredinciosul. Finalul celor dou poezii construit pe antiteza natere-moarte Dar nici s m nasc nu credeam a m nate vreodat, Ca s pot muri linitit, pe mine readuce geniul n lumea spiritual.