Sunteți pe pagina 1din 2

Romantismul lui Eminescu

Variantele: 67, 68, 80,85, 94, 100

In general literatura porneste de la realitate si creeaza o lume diferita de aceasta


dar asemanatoare cu ea, aceasta lume fiind strict imaginara.
In genul liric se dezvaluie de asemenea o lume care porneste de la realitate dar
autorul are forta de a extrage esenta lumii reale, esenta care tine de actiune si de
personaje. Poetul renunta la aceste elemente inlocuindu-le cu descriere de stari si
sentimente iar locul naratorului este luat de vocea eului liric, marcat de pronume si
verbe la persoana I sau indirect la persoana a II-a.
Considerat cel mai important poet roman, Mihai Eminescu surprinde in poezia sa
un univers al sentimentelor, incadrandu-se din acest punct de vedere in romantism.
Activitatea sa literara poetica cuprinde doua etape. Mai intai Eminescu scrie influentat
fiind de curentul romantic, abordand teme si motive specifice precum: refugiul in
trecut sau spatii imaginare, prin istorie, filozofie, iubire, natura.
O astfel de creatie este poezia “Floare albastra” care se bazeaza pe un motiv
romantic preluat de Eminescu de la germanul Novalis. “Floare albastra” este simbol al
iubirii si al puritatii, in poezia lui Novalis luand chipul iubitei si tulburand imaginea
eroului.
Poezia reflecta imaginarul poetic romantic in toata complexitatea lui, sustinand
parerea lui Tudor Vianu care arata ca valoarea lui Eminescu nu sta doar in
caracterul filozofic al poeziilor lui ci mai ales cand inchipuie si canta, articuland
uimirile lui in fata naturii sau cand isi instruneaza lira pentru a-si spune durerile sau
fericirile iubirii, dorinta, regretul arzator, chemarea si regasirea dupa despartire.
(varianta 100)
Tema poeziei imbina natura cu iubirea, ambele subordonandu-se temei
cunoasterii. In primele trei strofe apare cunoasterea filozofica absoluta pentru ca restul
textului sa aduca in atentie cunoasterea prin iubire. Pe de alta parte din poezie se
evidentiaza doua modalitatii de abordare a sentimentului de iubire. Din perspectiva
masculina iubirea presupune fascinatie dar si izolare intr-un spatiu spiritual superior
pe care elementele feminine in respinge. Perspectiva feminina asupra iubirii
presupune comunicare si apropiere fizica si sufleteasca. Apare de asemenea
necesitatea izolarii dar este o izolare in doi de restul lumii. Comuniunea om-natura se
manifeste prin imaginea codrului ca spatiu ocrotitor al sentimentului de iubire: “acolo
un ochi de padure\ langa trestia cea lina\ si sub bolta cea senina\ vom sedea in foi de
mure”.
Poezia se construieste pe baza opozitiei intre planurile masculine-feminine si
filozofie-iubire in asa fel incat discursul liric dezvaluie o lume spirituala complexa.

1
Negoitescu identifica un profil “neptunic, nascut din spuma amara si din ape,
tanjind spre orizonturile lumii” care ar putea fi identificate in perspectiva feminina
dar si in fascinatia de care este cuprins indragostitul la vederea fiintei iubite (“ ca un
stalp eu stam in luna”). Pe de alta parte exista un profil “ plutonic invaluit in focul
originar” care ar putea fi reprezentat de tendinta de izolare spirituala masculina.
(varianta 94)
O trasatura romantica o constitue limbajul poetic caracterizat prin bogatia
imaginilr create cu ajutorul figurilor de stil. Incipitul surprinde atitudinea feminina
care priveste cu repros izolarea masculina. Autorul foloseste o expresie populara pe
care o complica prin asocierea surprinzatoaredintre verbul “a cufunda” si “stele, nori
si ceruri” care sugereaza idea de inaltime. Numarul mare de epitete construiesc tabloul
natural in care are loc intalnirea “ imaginea codrului cu verdeata”, “trestia cea lina”,
“bolta cea senina”. Comparatiile accentueaza relatia am-natura pastrand in acelasi
timp impresia de limbaj familiar: “ voi fi rosie ca marul”.
Poezia contine motive tipic romantice care surprind toate preocuparile acestui
curent literar. Trecutul istoric, natura, motivul codrului, izvorului, lacului, a lunii,
florii albastre, iubirii.
Dincolo de nivelul stilistic valoarea poeziei lui Eminescu sta, asa cum spune
Tudor Vianu, in muzicalitate. Aceasta este asigurata in “Floare albastra” de ritmul
trohaic ce da o nota optimista si populara textului, de rima asonanta, cu masura de
opt silabe. (varianta 80)
Eminescu este valoros nu doar prin faptul ca valorifica clasicismul si romantismul
ci mai ales prin momentele in care depaseste timpul in care traieste si creaza poezii cu
caracter modern. Muzicalitatea atat de cautata de simbolistii este “ultima taina” si
“seductie profunda” a poeziei lui Eminescu. Versurile pot fi intelese de fiecare cititor
altfel in functie de varsta, experienta, sensibilitate, grad de cultura dar fara sa-si dea
seama cititorul este atras de sonoritatea poeziei