UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI

FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE

STUDENT:GRIGORE FLORIS MIHAIL

SPECIALIZAREA: LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ-LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ

ANUL: I

PROFESOR: Lector univ.dr. LUCIA ISPAS

PROIECT PENTRU
“INTRODUCERE ÎN FILOLOGIE”
 UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI

George Bacovia se naşte la data de 17 septembrie 1881 în oraşul Bacău şi se stinge

din viaţă la data de 22 mai 1957 în oraşul Bucureşti.De-a lungul vieţii el se remarcă ca fiind
autorul unor volume de versuri scrise în manieră simbolistă,întrucât el este unul din
reprezentanţii simbolismului românesc.
Simbolismul este un curent cultural ce a apărut în Franţa în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea şi avea ca obiectiv redescoperirea esenţei poeziei apropiind-o de
muzică.“Simbolismul literar francez s-a născut ca o reacţie de protest împotriva
romantismului (văzut ca fiind mult prea edulcorant),a parnasianismului (care practica o poezie
rece) şi a naturalismului (o exagerare a realismului).În spaţiul literar autohton,simbolismul
este importat destul de repede,fără modificări semnificative. Ca reprezentanţi ai
simbolismului românesc,în prima linie se poziţionează,la o distanţă apreciabilă de ceilalţi
poeţi,George Bacovia şi Ion Minulescu.”1-
- Poezia „Rar” face parte din primul volum de versuri al lui George
Bacovia,intitulat „Plumb” ce apare în anul 1916,pe când poetul avea 35 de ani.
- Titlul poeziei este reprezentat simplu,doar prin adverbul „rar”,acesta
sugerând cititorului „[...] felul în care trebuie citit poemul”2. Tema poeziei este reprezentată
de condiţia poetului de a trăi într-o lume dominată de singurătate,iar din punct de vedere
structural ea este alcătuită din şase catrene.
- Având în vedere că ”Totul este în Bacovia melancolie” 3,putem
observa încă de la începutul poeziei,că poetul apelează la o serie de repetiţii în versurile sale
pentru a evidenţia această stare specifică creaţiilor sale: “Singur,singur,singur… /
Plouă,plouă,plouă… / Tremur,tremur,tremur…”.Punctele de suspensie ce însoţesc versurile
ajută la menţinerea ritmului lent. -pe care trebuie să îl aibă în vedere cititorul atunci când
lecturează această poezie,întrucât acestea marchează “o întrerupere a şirului vorbirii”.4
Mihai Cimpoi susţine în lucrarea sa că „Bacovia impune în toate registrele
imperialismul monotoniei.Repetiţia este modalitatea ideală de producere a monotoniei.”5.---
Pentru a evidenţia şi mai mult această stare,poetul decide să apeleze la repetarea cuvatului
„melancolie” în versurile sale:„Şi s-asculţi pustiul,Ce melancolie! / I-auzi cum mai plouă,Ce

1Lucia Ispas;Adelina Farias,Poezii de colectie-Literatura romana interbelica: antologie si suport de

seminar,Editura Universitatii Petrol-Gaze,Ploiesti,2015, p. 7.
2Ion Caraion,Sfarsitul continuu,Editura Cartea Romaneasca,Bucuresti,1977, p. 313.
3Ibidem, p. 287.
4 Conform http://www.ortografia.ro/punctuatia-din-limba-romana/punctele-de-suspensie/
5Mihai Cimpoi,Secolul Bacovia,Editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana,Bucuresti,2005, p. 27-28.
 UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI
melancolie!”.-----Caraion remarca că „[...] puţine pot fi considerate poeziile lui Bacovia din
care melancolia,stare de fond [...] să absenteze,în schimb vocabula care o exprimă e de
intalnit-sub formă adjectivală ori de substantiv-rareori”.
---Prezenţa eului liric în poezie este marcată prin pronumele personal la persoana I
singular,din versul „Nu ştie de mine”,dar şi prin forma neaccentuată a acestuia din versul „N-
or să mă mai cheme”.----
În prima strofă,din dorinţa de a marca o stare de singurătate,de izolare faţă de lumea
ce îl înconjoară,poetul situează hanul într-un spaţiu îndepărtat,nedefinit,fiind incojurat de
„străzile deşarte” ,lipsite de trecerea vreunui om prin preajmă;acesta păstrând totuşi indicele
temporal,al nopţii târzii,pentru identificarea cu noţiunea de han: „HAN2, hanuri, s. n. Local
cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții (cu caii și căruțele lor)”6 . O altă
explicaţie a prezenţei hanului în poezia lui Bacovia o găsim în lucrarea lui Ion
Caraion,”Sfârşitul continuu”,de unde aflăm că „[...]era de preferinţă pentru poet hanul sau
crâşma(foarte rar taverna)7,dar şi că motivul alegerii acestui local nu este una
întâmplătoare,acesta fiind în căutarea unui loc ideal unde putea găsi compania persoanelor
de care avea nevoie,pentru a purta discuţii şi a bea un pahar cu vin.
În a doua strofă,poetul continuă să adauge elemente pentru crearea unui spaţiu
izolat,a unui univers monoton,din care nu există nicio speranţă de scăpare.El apelează la
verbe pentru a crea „o structură de beton armat” 8,iar acest lucru poate fi sesizat cel mai bine
în această strofă,unde din paisprezece cuvinte ce o alcătuiesc,jumătate sunt verbe.Motivul
ploii,ce cade neîncetat este un element specific bacovian întrucât „majoritatea poeziilor sale
îşi asigură iniţial un cadran meteorologic”9,dar găsim o explicaţie şi mai amănunţită la Mihai
Cimpoi care menţiona că „sufletul poetului este,în general un suflet
înnoptat,singuratic,autumnal şi hibernal”.10
Următoarele trei strofe ale poeziei prezintă cea mai mare încărcătură negativă din
cadrul compoziţiei.Nihilismul specific bacovian poate fi identificat prin prezenţa pronumelui
negativ „nimeni”,dar şi a adverbului „nu” în versurile : „Nimeni,nimeni,nimeni / Nu ştie de
mine / N-or să mă mai cheme, fiind ilustrată starea de solitudine a eului liric şi izolarea
completă faţă de orice fiinţă vie,reprezentând o ultimă etapă „pentru a asigura neantului

6Conform DEX online:Dictionar explicativ al limbii romane,http://www.dexonline.ro/definitie/han

7Ion Caraion,Sfarsitul continuu,Editura Cartea Romaneasca,Bucuresti,1997, p. 329.
8Ibidem, p. 32.
9Ibidem, p. 93.
10Mihai Cimpoi,Secolul Bacovia,Editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana,Bucuresti,2005, p. 56.
 UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI
instaurarea sa deplină în lume”.11
A şasea strofă este cea care încheie poezia,prin instaurarea unei singurătăţi
iremediabile şi a unei tristeţi profunde: „Ce melancolie! / Singur,singur,singur...” Având în
vedere toate cele menţionate putem afirma că această poezie înclină spre a fi un epitaf al
poetului.Muzicalitatea nu putea lipsi din poezie,având în vedere faptul că Bacovia „cânta la
12
vioară” ,astfel fiind explicat,poate cel mai bine,fenomentul versurilor ce se repetă pe tot
parcursul ei.Toate acestea converg către ideea unui cântec funebru,ce va marca încheierea
existenţei eului liric,aceste versuri reprezentând ultimele sale cuvinte,adresate într-un cadru
izolat ,fără ca nimeni să le poată recepta: „Orice ironie / Vă rămâne vouă [...] Rătăciri de-
acuma / N-or să mă mai cheme-”

11Ibidem, p. 14.
12Ion Caraion,Sfarsitul continuu,Editura Cartea Romaneasca,Bucuresti,1997, p. 101.
 UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI

BIBLIOGRAFIE

CARAION,Ion,Sfârşitul continuu,Editura Cartea Românească,Bucureşti,1977

CIMPOI,Mihai,Secolul Bacovia,Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană,Bucureşti,2005
ISPAS,Lucia ; FARIAS,Adelina,Poezii de colectie-Literatura română interbelică: antologie
şi suport de seminar, Editura Universităţii Petrol-Gaze,Ploieşti,2015

WEBOGRAFIE

Rolul punctelor de suspensie: http://www.ortografia.ro/punctuatia-din-limba-

romana/punctele-de-suspensie/
Definiţia hanului: Conform DEX online:Dicţionar explicativ al limbii române:
http://www.dexonline.ro/definitie/han
UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI

ANEXĂ
GEORGE BACOVIA - RAR

Singur, singur, singur,

Într-un han, departe -
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur...

Plouă, plouă, plouă,

Vreme de beţie -
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă...

Nimeni, nimeni, nimeni,

Cu atât mai bine -
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur...

Orice ironie
Vă rămâne vouă -
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...

Veşnic, veşnic, veşnic,

Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme -
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic...

Singur, singur, singur,

Vreme de beţie -
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur..