Liceul Teoretic “Ovidius”

Clasa a XI-a A
Profesor coordonator : Maga Cristinel Constantin

Tuburi si coarde sonore

Nitulescu Stefan

1
Cuprins

Prima pagina.....................................................................1
Cuprins.............................................................................2
Coarde sonore……………………………………………………………...3
Instrumente muzicale cu coarde sonore……………………….5
Tuburi sonore…………………………………………………………….…6
Instrumente muzicale cu tuburi sonore………………………..7
Bibliografie…………………………………………………………………..8

2
 Orice corp care vibrează poate servi ca sursă de unde elastice în mediul în care se află,
adică poate fi o sursă sonoră. Sunetele se produc în corzi vibrante (vioara, corzile vocale umane),
coloane de aer vibrante (orgă, clarinet), plăci şi membrane vibrante (xilofon, difuzor, tobă).

Coarde sonore
Coarda produce unde sonore cu frecvenţa egală cu cea a vibraţiilor produse la rândul lor
prin interferenţă (unde staţionare cu maxime de interferenţă = ventre şi minime de interferenţă
= noduri).
𝛌
Distanţa dintre două ventre vecine este 2 , iar lungimea corzii trebuie să fie multiplu
kλ
întreg al acestei distante l= 2

𝑣 𝑘𝑐
Din relatia λ=𝜗 => 𝜗= 2𝑙 , k=(1,2,3,…) frecvente posibile
𝑐
Frecventa 𝜗0=2𝑙 reprezinta frecventa fundamentala, iar cele cu k>1 reprezinta armonice
superioare (c=viteza sunetelor)

Vibraţia unei corzi, frecvenţa fundamentală şi primele 6 armonici superioare:

3
 In miscarea reala a unei corzi sonore sunt generate simultan, atat sunetul fundamental
cat si armonicele lui. Prin apasarea corzilor pe tastiera viorii se modifica lungimea L a corzii care
vibreaza ceea ce conduce, conform relatiei precedente la modificarea frecventei sunetelor emise.
La instrumentele cu corzi, unele corzi sunt infasurate cu sarma, ceea ce mareste masa pe
unitatea de lungime, U, astfel incat sa se genereze o frecventa joasa fara a se folosi o coarda de
lungime incomod de mare.
In trecut, corzile muzicale se confectionau din intestine de oaie. Acum se utilizeaza fire de
otel, aliaje de aluminiu,argint, nailon si matase. Pe coarda sol a viorii sau mia chitarei se infasoara
un fir de argint. Pe corzile lungi ale pianului se infasoara un fir de cupru. Prin aceasta ingrosare si
ingreunare se obtin sunetele joase dorite, evitandu-se folosirea fibrelor omogene groase, greu
de fixat si de intins.
Corzile vibreaza si produc sunete daca sunt scoase din pozitia lor de echilibru. Aceasta se
poate intampla prin ciupire la harpa si chitara, prin frecare cu arcus care furnizeaza continuu
energie corzii, pentru a-i intretine oscilatia la vioara, viola, violoncel, si contrabas sau prin lovire
la pian si la tambal.
Corzile ciupite, probabil sunt cele mai vechi instrumente cu coarde inventate în istorie.
Sunt ciupite cu degetele ori cu ajutorul unui mic obiect elastic așezat între degete sau aflat în
mecanica instrumentului (după caz), numit plectru sau, colocvial, pană. Pentru instrumentele ale
căror coarde sunt întinse deasupra cutiei de rezonanță, gaura de rezonanță este largă, sub forma
unei rozete (rotunde sau ovale, cel mai adesea) sau, mai rar, a efurilor.
La corzile lovite, procedeul de executie este asemanator cu ciupirea. Pentru punerea in
vibratie a corzilor, se folosesc ciocanele ale caror capete sunt imbracate in pasla – ele sunt fie
manuite de interpret (in numar de doua, fiecarei maini revenindu-i unul), fie actionate prin
mecanica instrumentului. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde lovite sunt pianul si
tambalul.
La pian, coarda intra in vibratie fiind lovita de un ciocanel de lemn, al carui cap este
acoperit cu un strat gros de pasla intarita (fetru special), pentru indulcirea sunetelor. Sub actiunea
ciocanelului, regiunea lovita de corzi, se deformeaza elastic , deformatia propagandu-se in
ambele sensuri pana la capetele corzii unde se reflecta dand nastere unui sistem de unde
stationare. Cand unda reflectata ajunge in dreptul ciocanelului, coarda este din nou deformata,
iar ciocanelul este impins sa sara inapoi de catre impingerea produsa de sosirea primei unde
reflectate de punctele de fixare ale corzii.
De aceea, contactul coarda-ciocanel are o durata extrem de scurta, corespunzatoare
timpului in care se propaga miscarea de dus-intors de-a lungul corzii. Ciocanelul bate coarda la
1/7 din lungimea ei, astfel ca aici ia nastere un ventru de amplitudine. Sunetul se poate obtine
chiar la apasarea numai pe jumatate a clapei, ceea ce permite executarea pasajelor rapide si
obtinerea unor efecte expresive. De la sunetul cel mai slab la cel mai tare, de la cea mai mica la

4
cea mai mare viteza de atac, de la legato-ul cel mai strans la cel mai sec staccato , interpretul are
la indemana o gama vasta de posibilitati materiale, capabile sa permita redarea oricaror nuante
expresive.

 Vioara

 Pian

5
Tuburi sonore
Tuburile constituie o parte principala pentru instrumentele de suflat, având rolul
rezonatorului. Sursa sonora propriu-zisa o constituie ancia prin care se produce oscilatia aerului
care formeaza unde stationare în tubul sonor.
Ventrul se formeaza întotdeauna la ancie. Componentele sunetului se obtin , pentru tubul
deschis, din relatia : ½n = v•n/2l, iar pentru tubul închis din relatia : ½n = v•(2n-1)/4l.
Într-un tub deschis frecventa fundamentala corespunde (aproximativ) unui ventru al
elongatiilor la fiecare capat si unui nod al elongatiilor în mijlocul tubului. Prin urmare într-un tub
deschis frecventa fundamentala este v/2l si sunt prezente toate armonicile.
Într-un tub închis, capatul închis este un nod al elongatiilor. Frecventa fundamentala este
v/4l ceea ce constituie jumatate din frecventa fundamentala a unui tub deschis de aceeasi
lungime. Singurele tonuri superioare prezente sunt cele care dau un nod al elongatiilor la capatul
închis si un ventru la capatul deschis. Înaltimea sunetelor date de un tub deschis este diferita de
cea a unui tub închis.

Tuburile sonore sunt componente ale instrumentelor de suflat.

Sursa sonora este ancia care produce la rezonanta unde stationare in tubul sonor,
aceastea producand intotdeauna un ventru de oscilatie. Materialul din care este alcatuit tubul nu
influenteaza sunetul, insa trebuie sa fie nedeformabil si destul de rigid.
Tuburile sonore pot fi rectilinii sau curbate, iar sectiunea lor poate fi constanta(tuburi
cilindrice si prismatice) sau regulat variabila(tuburi conice).
Tuburile sonore pot fi deschise la ambele capete, sau inchise la un capat.Flautul si fluierul
sunt de tipul deschis, iar trompeta si saxofonul sunt de tipul inchis.

6
Instrumente muzicale cu tuburi sonore

 Naiul este un instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un grup de tuburi sonore de
dimensiuni diferite, lipite unul lângă altul (la naiul românesc, într-o linie ușor concavă), în
ordinea lungimii lor. Naiul se acordează prin ceara de albine care se introduce in tuburi.
Cu cât mai multă ceară are un tub, cu atât mai mare este înălțimea sunetului
corespunzător acelui tub.

 Flautul este format din cavitate cilindrica fara ancie

7
Bibliografie

 www.wikipedia.com
 www.prezi.com
 https://biblioteca.regielive.ro
 http://www.scritub.com/stiinta/fizica/Surse-sonore15415102111.php
 https://prezi.com/jf8anqa1lrph/instrumente-muzicale-cu-tuburi-sonore/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pian
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Nai
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Flaut
 https://www.google.com/search?q=vioara&rlz=1C1GCEA_enRO809RO809
&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiArcmmoaffAhVFmYsKHa0iC
GgQ_AUIDigB&biw=1920&bih=938#imgrc=aPnnpVbXb9m3UM: