1.

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Efectul fotoelectric extern este emiterea de electroni din materie în urma absorbției
de radiație electromagnetică, de exemplu radiație ultravioletă sau raze X. Un termen învechit pentru
efectul fotoelectric este efectul Hertz.
Schema dispozitivului pentru punerea în evidenţă a efectului fotoelectric extern

Importanța acestui fenomen în dezvoltarea domeniului fizicii constă în a sprijini formarea

conceptului de dualitate undă-corpuscul a radiației electromagnetice. Explicația matematică a
fenomenului a fost dată de Albert Einstein, pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max Planck.
Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația
electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate
de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului
pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din rețeaua
cristalină a metalului. Dacă energia transferată este suficientă pentru ca electronul să depășească
bariera de potențial pusă de interfața dintre metal și vid, atunci electronul poate părăsi cristalul și
deveni liber. Fiecare metal, prin proprietățile sale cristaline, prezintă valori diferite ale pragului de
energie impus electronilor la părăsirea suprafeței, ceea ce explică faptul că metale diferite încep să
emită fotoelectroni de la frecvențe diferite. Dintre metale, cele alcaline au pragul de energie cel mai
coborât, motiv pentru care se utilizează, adesea în amestec, în fotomultiplicatoare și alte aplicații unde
este necesară o sensibilitate spectrală extinsă până în infraroșu.
Albert Einstein a explicat efectul fotoelectric exterior cu ajutorul noțiunii de cuantă de lumină,
denumită foton. Energia unei cuante de lumină este proporțională cu frecvența sa:
unde h=6,62.10-32j.s este o constantă universală, numită constanta lui Plank.
Cand fotonul cade pe suprafața unui metal și se ciocnește de un electron, ii cedează acestuia
întreaga sa energie hn. din aceasta energie, o parte se cheltuiește pentru a invinge forțele interioare
care rețin electronul în metal, deci sub forma de lucru mecanic de extracție Le, iar restul se regăsește
sub forma de energie cinetică cu care electronul păraseste metalul. Putem scrie deci bilanțul energetic:

.
Când frecvența radiației incidente scade, energia cinetică inițială a electronilor se micșorează.
La o anumită frecvență, numită frecvența de prag, energia cinetică inițială a electronilor este nulă și

avem: .

Daca , efectul fotoelectric nu se mai produce.

Caracteristiciile fotonului sunt:

Sarcina q= 0

Viteza in vid c= 3*108 m/s

Energia ε= hν= mc2

Masa de miscare m= hν/ c2

Masa de repaus m0 = 0

Impulsul p= h/λ

2. LEGIILE EFECTULUI FOTOELECTRIC

 Intensitatea fotocurentului de saturație este direct proportională cu fluxul radiației incidente,

atunci când frecvența este constantă.
 Energia cinetică maximă a fotoelectronilor este proporțională cu frecvența radiației incidente
și nu depinde de fluxul acesteia.
 Efectul fotoelectric se produce numai dacă frecvența radiației incidente este mai mare decât
o valoare minimă numită frecveța de prag ν0 , care diferă de la un metal la altul.
 Efectul fotoelectric se produce instantaneu.

3. APLICAȚIILE PRACTICE ALE EFECTULUI FOTOELECTRIC

Efectul fotoelectric, pe lânga faptul că a jucat un rol important în confirmarea teoriei

corpusculare a luminii, are și numeroase aplicații practice.
Alarmele antifurt și sistemele automate de deschidere a ușilor utilizează adesea circuite cu
celula fotoelectrică. Când o persoană întrerupe fasciculul luminos, anularea bruscă a curentului
activează un comutator care comandă o sonerie sau o ușă. Uneori sunt folosite radiații UV sau IR la
alarme, pentru că sunt invizibile.
 Deschiderea automată a uşilor halelor şi garajelor

Multe detectoare de fum folosesc celule fotoelectrice pentru a detecta cantități infime de fum,
care întrerup fluxul luminos și astfel produc scăderea curentului electric.
.

Sonorul unui film (“coloana sonoră”) poate fi inregistrat într-o bandă îngustă cu
înnegrire variabilă pe o margine laterală a peliculei. Lumina care traversează pelicula este astfel
“modulată”, iar semnalul de ieșire al unui detector cu celula fotoelectrică urmărește fidel frecvențele
din coloana sonoră

4. CELULA FOTOELECTRICĂ

Celula fotoelectrică este alcatuită dintr-un tub de sticlă vidat sau conținând un gaz inert la
presiune redusă care are în interior doi electrozi : catodul ( C ) format dintr-un strat subțire de metal
(Cs, Na, K) depus pe o porțiune din peretele tubului și anodul (A). format dintr-o rețea de inel sau
bobită metalică.
Sub acțiunea radiațiilor electromagnetice (vizibile) fotocatodul emite electroni care sunt
dirijați spre anod datorită câmpului electric produs de tensiunea dintre C si A și sunt captați de către
acesta stabilindu-se un curent electric, indicat de galvanometru „G”. Deci celula fotoelectrică
transformă un semnal luminos într-un semnal electric.
Celulele fotoelectrice cu vid sunt mai puțin sensibile (curentul fotoelectric se stabilește la
valori mai mari ale fluxului radiațiilor electromagnetice), dar sunt lipsite de inerție (intensitatea
curentului fotoelectric urmărește prompt și liniar variația fluxului luminos care cade pe catod);
celulele cu gaz sunt mai sensibile dar prezintă o inerție determinată de procesele ce se produc în cazul
din tub.

Celula fotoelectrică are numeroase aplicații:

a) Panoul solar
Cercetatorii din cadrul U.S. Department of National Renewable Energy Laboratory au stabilit
un adevărat record mondial în cadrul realizării celei mai eficiente celule fotoelectrice prin crearea
unui dispozitiv fotovoltaic care transformă 40,8% din lumina solară primită direct in electricitate.
 b) Releu fotoelectric
Releul fotoelectric este un electromagnet care poate comanda închiderea și deschiderea unui
circuit electric. In cazul releului fotoelectric lumina cade pe fotocatod și determină apariția unui câmp
electric care după amplificare strabate electromagnetul al cărui câmp produce închiderea circuitului
comandat.
Având comenzi comode, sigure și rapide, releul fotoelectric se folosesțe la numărarea unor
obiecte în mișcare, la întreruperea automată a funcționării unor mașini-unelte când operatorul a intrat
într-o zonă unde este pericol de accidentare, la conectarea automată a rețelei de iluminat.

c) Cititoarele de coduri
O singură diodă emitentă iluminează o mică parte dintr-un cod de bare şi o fotocelulă măsoară
cantitatea de lumină reflectată. Pe masură ce LED-ul şi fotocelula se deplasează de-a lungul unui cod
de bare, tiparul format din linii şi spaţii este capturat şi decodificat. În cazul unui cititor în formă de
baghetă, lumină este concentrată de o biluţă transparentă situată în vârful cititorului; pentru a citi,
user-ul trebuie să treacă bagheta pe deasupra unui cod de bare.
Cititoarele laser folosesc un singur cap de citire mobil pentru a ilumina codul de bare şi o
singură celulă foto-electrică pentru a primi lumina reflectată. Majoritatea acestor cititoare balansează
raza laser orizontal folosind o oglinda controlată electronic.
 d) Fotomultiplicatorul
Fotomultiplicatorul este alcătuit dintr-un tub de sticlă vidat în care se află un catod C, un anod
A și un număr oarecare de electrozi auxiliari numiți dinode . O dinodă este un electrod care
bombardat cu un număr de electroni emite un număr mai mare de electroni secundari. Cu ajutorul
unui divizor de tensiune format cu ajutorul rezistențelor R1, R2, R3, si R4 fiecare dinodă, începând
cu cea de lângă catod, se află la un potențial electric superior celei precedente.
Sub acțiunea luminii, fotocatodul emite electroni care sunt accelerați spre dinoda D1 pe care
o bombardează. Aceasta emite un număr mai mare de electroni care sunt accelerați spre dinoda D2-
La rândul ei dinoda D2 emite un număr mai mare de electroni astfel încât, în final la anod va ajunge
un număr amplificat de electroni. Prin rezistorul Rs din circuitul anodului se stabilește un curent
electric de 106 –107 ori mai mare decât în cazul unei celule fotoelectrice.

e) Microscopul electronic
Microscopia electronică este o tehnică de obținere a “imaginiii” unor obiecte microscopice cu
ajutorul interferenței de electroni.
Microscoapele electronice au rezoluţie superioară microscoapelor cu lumină, şi pot mări de
mult mai multe ori imaginea. Unele microscoape electronice ajung să mărească de 2 milioane de ori,
pe când cele mai bune microscoape cu lumină măresc de 2 000 de ori.
Primul microscop electronic a fost construit în 1931 de către inginerii germani Ernst Ruska şi
Max Knoll. Acesta era bazat pe ideile şi descoperirile fizicianului francez Louis de Broglie. Deşi
primitiv şi nepotrivit utilizărilor practice, instrumentul era capabil să mărească obiectele de patru sute
de ori
5. BIBLIOGRAFIE

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Efect_fotoelectric
 I.G. Murgulescu Introducere în chimia fizică, vol.I,1 Atomi.Molecule.Legătura chimică,
Editura Academiei RSR, București, 1976
 http://ro.math.wikia.com/wiki/Efect_fotoelectric_extern
EFECTUL FOTOELECTRIC

ELEV: IVANOV ANDREI

CLASA : a XII a FR

BRAȘOV 2018