SERII SPECTRALE

Pavel Teodora
a-XII-a A
SPECTRUL= ansamblul radiațiilor de frecvențe
diferite care alcătuiesc o radiație
electromagnetică complexă.
◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranziții
electronice în atomii elementelor;
  ◊ Sectru molecular = spectru creat prin tranziții
între nivelele energetice ale moleculelor aflate
în stare liberă.
 Una dintre primele afirmaţii semnificative
referitoare la "compoziţia" luminii îi aparţine
lui Isaac Newton (1665). El a observat că,
folosind o prismă, poate descompune lumina
albă într-un amestec de radiaţii având toate
culorile curcubeului (în succesiunea : roşu,
portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi
violet). Newton a denumit această "bandă de
culori" spectru (de la cuvântul latin "fantomă").
 Anul 1678 : Christiaan Huygens afirmă că
lumina este formată din unde minuscule, care
se deplasează în linie dreaptă ; tot el afirmă că
două raze alcătuite din unde se pot intersecta
fără nici o perturbare ulterioară. Huygens este
considerat (din aceste motive şi din multe
altele, legate de experimentele de referinţă pe
care le-a efectuat) iniţiatorul teoriei ondulatorii
a luminii, teorie care - la momentul respectiv -
nu s-a bucurat de prea mult succes.
Anul 1801 - fizicianul englez Thomas Young
efectuează experimentul de interferenţă care îi
poartă numele şi demonstrează - astfel -
valabilitatea ipotezei ondulatorii, singura care
putea justifica fenomenul observat ;
Anul 1814 - fizicianul Joseph von Fraunhofer,
folosind echipamente optice mult mai
performante, obţine spectre de linii (spectre
discrete- un fel de succesiune de linii colorate
diferit), a căror poziţie şi intensitate o notează ;
Anul 1864 - Maxwell, prin ecuaţiile pe care le
formulează, afirmă - printre altele - că lumina
este o radiaţie electromagnetică (un argument în
plus în favoarea concepţiei ondulatorii) ;
Anii 1860 (Kirchhoff), 1879 (Stefan şi
Boltzmann), 1895 (Wien), 1890 (Rayleigh), 1900
(Planck) sunt anii semnificativi pentru studiul
radiaţiei termice, a cărei natură electromagnetică
este stabilită fără urmă de îndoială ;
 Anul 1859 - Kirchhoff înregistrează
(studiind radiaţia termică a unor materiale
diferite) spectre discrete, specifice fiecărui
element precum şi temperaturii la care era
încălzit acesta
 In anul 1885 fizicianul elveţian Johann Jakob
Balmer, studiind emisia de radiaţie termică a
hidrogenului fierbinte, constată experimental
că : - liniile spectrale care apar se constituie
într-un spectru discret (emisia are loc numai pe
anumite frecvenţe, care definesc liniile
spectrale) ; - pe măsură ce lungimile de undă
ale liniilor din spectrul observat cresc, ele devin
din ce mai puţin intense şi din ce în ce mai
apropiate.
 Seria spectrală a fost definită - într-o primă
fază - ca reprezentând totalitatea liniilor
spectrale care au regularităţile de succesiune şi
distribuţie a intensităţii.
CLASIFICAREA SPECTRELOR
Spectrele se clasifica in spectre de emisie si spectre de
absorbtie.

Spectrele de emisie caracterizeaza substanta ce emite

radiatiile iar spectrele de absorbtie caracterizeaza
substanta ce absoarbe radiatii. 

Spectrele de emisie se clasifica in spectre discontinue

si continue. Cele discontinue sunt spectre de linii si
spectre de banda. 
Spectrele de linii sunt emise de gaze atomice aduse
la incandescenta si sunt caracterizate de linii
colorate separate intre ele pe un fond negru. 
Spectrele de banda sunt emise de gaze moleculare
aduse la incandescenta si sunt caracterizate de
benzi colorate. 
Spectrele continue sunt emise de solide aduse la
incandescenta si de lichide. Acest spectru este
alcatuit din ROGVAIV.
 BIBLIOGRAFIE
 http://
peperonity.com/go/sites/mview/fizicatest/37
829534
 http://dexonline.ro/

 http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Carmen
_Liliana_Schiopu_-_Fizica_Atomica_(Note_de_
Curs)/
1.4_Serii_spectrale.pdf
http://
fizica-cnitv.blogspot.ro/2013_01_01_archive.ht
ml