SPECTRE ATOMICE

- Atomul este format dintr-un nucleu central în jurul căruia orbitează electronii. Aceştia ocupă nivelele energetice din atom conform p
Pauli. Starea fundamentală a atomului este cea cu energie minimă a aranjamentului electronic. Starea excitată se obţine când furniză
energie din exterior printr-un proces oarecare (termic, electromagnetic, etc.) şi aceştia trec pe nivele superioare de energie ce corespun
îndepărtate de nucleu. Starea excitată este instabilă, electronul se întoarce pe vechiul nivel de energie emiţând un foton, a cărui frecve
energia ΔE prin relaţia lui Planck:  ΔE = hυ.
- Energia fotonului emis este dată de diferenţa de energie dintre nivelul energetic superior al electronului în atom şi cel inferior:
ΔE = E2 – E1.
- Fiecărei frecvenţe îi corespunde o linie spectrală
situată fie în domeniu vizibil (400-700 nm), fie în cel invizibil (infraroşu, IR, sau ultraviolet UV) (Fig. 2, Anexă). Totalitatea liniilor s
substanţă formează spectrul de emisie.
- Liniile spectrale pot fi vizualizate cu ajutorul unui instrument numit spectroscop compus din: colimator (C) cu fanta (F); prisma opti
pentru observarea spectrelor; tubul (T) pentru proiectarea scalei micrometrice (M) (Fig. 3, Anexă).
La trecerea luminii prin gaze sau vapori aduse în starea de incandescenţă, acestea emit radiaţii care analizate cu un spectroscop sunt fo
linii colorate, formând un spectru. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu un corp solid incandescent.
- Spectrele pot fi: de emisie şi absorbţie.
- Spectrele de emisie sunt cele date de vapori, gaze sau corpuri solide aduse în stare de incandescenţă.
- Spectrul de absorbţie al unui corp dat este un ansamblu de linii şi benzi întunecoase care apar pe fondul spectrului continuu de emis
lumina trece printr-un mediu absorbant.
- Spectrele de emisie cât şi cele de absorbţie se împart în următoarele trei tipuri: spectre continue, de bandă şi de linii.
- Spectrele de linii aparţin atomilor şi ionilor lor. Spectrele de bandă aparţin moleculelor, iar spectrele continue sunt emise de sisteme
cum sunt corpurile solide şi lichide. Spectrele de linii depind de structura materialului care le emite. Aşadar, fiecare substanţă emite sp
caracteristic şi poate fi identificată după lungimea de undă caracteristică.
 - În anul 1885 Balmer constată că lungimile de undă ale spectrului atomului de hidrogen pot fi redate cu
ajutorul unei formule empirice :

 
unde n1 caracterizează seria spectrală iar n2 linia în spectrul respectiv. Se obţin astfel următoarele serii spectrale:
o n1 = 1, n2 = 2,3,4,…seria Lyman, în UV;
o n1 = 2, n2 = 3,4,5,…seria Balmer, în VIZ;
o n1 = 3, n2 = 4,5,6,…seria Paschen, în IR apr.
o n1 = 4, n2 = 5,6,7,…seria Brackett, în IR;
o n1 = 5, n2 = 6,7,8,…seria Pfundt;
o n1 = 6, n2 = 7,8,9,…seria Humphrey, ultimele trei fiind toate în IR îndepărtat.
- Analiza spectrală: deoarece spectrele caracterizează substanţele care emit sau absorb lumina, studiul acestora pot da informaţii despr
- Analiza spectrală poate fi: calitativă şi cantitativă.
- În analiza spectrală calitativă se compară spectrul substanţei date cu unul de referinţă cunoscut (de obicei, cu spectrul fierului). Se ca
undă identificate în tabele cunoscute şi se află cărei substanţe îi aparţine spectrul respectiv.
- Analiza spectrală cantitativă se bazează pe faptul că intensitatea liniei spectrale depinde de concentraţia atomilor emiţători din subst
cât concentraţia este mai mare cu atât intensitatea liniilor este mai mare.
- Metodele spectrale de analiză sunt des folosite pentru că sunt simple şi rapide.