Zoița Berinde Bazele chimiei organice

CURSUL 9

ALCANI ŞI CICLOALCANI

Alcanii şi cicloalcanii sunt cei mai simpli compuşi organici saturaţi care conţin în structura lor
numărul maxim posibil de atomi de hidrogen alături de atomi de carbon legaţi prin legături simple
C−C.
Raportul atomic dintre atomii de carbon şi hidrogen este dat de formula generală:

Catena de atomi de carbon a alcanilor este liniară şi/sau ramificată iar a cicloalcanilor, ciclică şi/sau
ciclică cu ramificaţii. Parcurgerea acestui capitol vă va completa cunoștințele despre alcani și
cicloalcani legate de următoarele aspecte:
Repetăm:
1. Structură
2. Nomenclatură
3 Clasificare
4. Izomerie
Învățăm:
5. Metode de obținere
6. Proprietăți
7. Utilizări

1. STRUCTURĂ

Alcanii şi cicloalcanii, cei mai simpli compuşi organici, conţin în structura lor numai legături
simple C− C şi C− H . Fiecare atom de carbon este hidrizat s p3 şi adoptă o configuraţie tetraedrică:

Fig.1 Structura metanului Fig.2 Structura etanului

Unghiul caracteristic hidridizării sp3 este 109028′. Orientarea corectă a legăturilor C− C într-un lanţ
de atomi de carbon este zig-zag (în cazul normal alcanilor) cu adoptarea conformaţiilor intercalate:

Flexibilitatea moleculelor alcanilor este o caracteristică specifică acestora derivată din proprietatea
legăturii simple C-C de a permite rotirea în jurul ei.
 Zoița Berinde Bazele chimiei organice

Închiderea unei catene, în cazul cicloalcanilor, necesită deformarea unghiului de valenţă (1090 28')
pentru legăturile C− C din ciclu, în funcţie de mărimea ciclului, astfel:

2. NOMENCLATURĂ

Reguli IUPAC pentru nomenclatura alcanilor/cicloalcanilor:

1. Se stabileşte catena de bază cea mai lungă liniară/ciclică.
2. Se identifică radicalii legaţi de această catenă.
3. Se numerotează atomii de carbon din catena de bază astfel încât suma indicilor cu
ramificaţii să fie cât mai mică (în general de la capătul la care se găseşte cea mai apropiată
ramificaţie).
4. Se identifică ramificaţiile şi se denumesc radicalii.
5. Radicalii se citesc în ordine alfabetică.
6. Se folosesc prefixele di-, tri-, tetra-, penta- etc. pentru cazul în care sunt mai mulţi
radicali identici.
7. Dacă două sau mai multe catene, cele mai lungi, au acelaşi număr de atomi de carbon, se
alege catena care are cele mai multe ramificaţii.
8. Dacă faţă de capetele lanţului ramificaţiile sunt simetric distribuite, numerotarea din
catena principală se face astfel încât radicalul în ordine alfabetică să fie numerotat cu
indicele cel mai mic (radical etil înainte de metil, înainte de propil).
9. Denumirea finală a alcanului se face indicând pe rând poziţia ramificaţiilor (în ordine
alfabetică, nu se consideră prefixele sec- şi terţ- dacă se ia ca denumire completă radicalii
izopropil, izobutil), apoi denumirea radicalilor care ocupă poziţiile respective şi în final,
fără nici un spaţiu, denumirea alcanului care corespunde catenei celei mai lungi.
10. Denumirea finală a cicloalcanilor se face prin adăugarea prefixului „ciclo” în faţa
denumirii raţionale a alcanului cu acelaşi număr de atomi de C (de bază).
11. Utilizarea prefixelor „izo” şi „neo” sunt admise până la atomii C5 inclusiv deoarece
utilizarea lor nu creează confuzii. Există un singur izobutan un singur izopentan şi un singur
neopentan:

Exemple:
Zoița Berinde Bazele chimiei organice

Aplicaţie. 1. Scrie formulele de structură pentru următorii compuşi: a) 2,2-dimetilciclohexan;

b) 2,4,6-trimetilheptan; c) 2-etil-1,1,3,3-tetrametilciclopentan; d) 4-izopropil-2,6-dimetilheptan.

2. Denumeşte următoarele hidrocarburi:

e) H3C CH CH CH CH CH3
CH3 CH3 C2H5 CH3

3) Denumeşte următoarele hidrocarburi: a) (CH3)3C-CH(CH3)2; b) CH3(CH2)4CH3;

c) (CH3CH2)2CH; d) CH3CH2CH2C(CH3)3; e) (CH3)2CH(CH2)3CH3; f) (C2H5)2C(CH3)2;
g) (CH3)3CCH2CH(CH3)2.

4) Scrie formulele de structură pentru: a) 4-etil-2-metilhexan; b) 2-bromo-4,4-dicloro-5,5-

dimetilheptan; c) 1-cloro-3,3-dietilpentan; d) 1-bromo-6,6-dietil-4-propiloctan; e) 3-bromo-1,1-
dietilciclohexan; f) 4-izopopil-1,1,2,3-tetrametilciclohexan; g) 3-izopropil-1,1-dipropilciclopentan

3. CLASIFICARE

Alcanii pot fi clasificaţi în funcţie de catena de atomi de carbon în:

a) normali alcani: alcanii cu catenă liniară:

b) izoalcani: alcani cu una sau mai multe ramificaţii:

Cicloalcanii se clasifică în funcţie de numărul ciclurilor în două mari categorii:

A) Cicloalcani simpli (cu un ciclu)
1) fără ramificaţii:

2) cu ramificaţii:
 Zoița Berinde Bazele chimiei organice

B) Cicloalcanii cu două sau mai multe cicluri, bi-, tri- , .., policiclici. În funcţie de poziţia
reciprocă a ciclurilor, aceştia se clasifică în trei categorii:
1. Sisteme policiclice izolate: Ciclul mai mic se consideră ca o ramificaţie:

2. Sisteme ciclice cu un atom de carbon comun. Acestea se numesc SPIRANI. De

exemplu, ciclohexan-spiro-ciclopentan sau Spiro-[4.5] decan. Numerotarea ciclurilor poate fi făcută
în două moduri a) şi respectiv b):

3. Sisteme ciclice cu mai mulţi atomi de carbon comuni: bi-, tri-, ... , policicluri

4. IZOMERIE

Alcanilor le este caracteristică izomeria de catenă (nu prezintă izomerie de poziţie şi funcţiune).
Cei trei izomeri de catenă ai pentanului sunt:

În funcţie de mărimea catenei alcanii pot prezenta izomerie optică. Alcanul cu cel mai mic număr
de atomi de carbon care prezintă izomerie optică este 3-metilhexanul:

Cicloalcanii pot prezenta următoarele tipuri de izomerie de constituţie:

a) izomerie de catenă: ciclopentan și metilciclobutan

b) izomerie de poziţie: 1,2-dimetilciclohexan şi 1,3-dimetilciclohexan

Zoița Berinde Bazele chimiei organice

c) izomerie de funcţiune: ciclobutan şi 1-butenă

În funcţie de numărul atomilor de carbon din moleculă, cicloalcanii pot prezenta şi izomerie de
configuraţie:
a) izomerie geometrică (elementul rigid este planul ciclului): 1,4-dimetilciclohexan

b) izomerie optică: 1,2-dimetilciclopropan

5. METODE DE OBȚINERE

1. Hidrogenarea alchenelor (cicloalchenelor) şi alchinelor

2. Reducerea aldehidelor şi cetonelor
3. Sinteza Würtz ??
4. Hidroliza compuşilor organo-magnezieni (reacţia Grignard)
5. Decarboxilarea acizilor carboxilici:
6. Sinteza anodică Kolbe ??

1. Hidrogenarea alchenelor (cicloalchenelor) şi alchinelor: Alchenele şi alchinele reacţionează

cu hidrogenul în prezenţa catalizatorilor (Ni, Pt sau Pd) la 200−300 0C cu formare de alcani
(cicloalcani):
0
R CH CH2 + H2 Ni, 250 C R CH2 CH3 + H2
alchena alcan ciclobutena ciclobutan

Aplicaţie. 1. Aplică reacţia de hidrogenare pentru obţinerea butanului, propanului, izo-pentanului,

ciclopentanului şi metil-ciclobutanului.
2. Ce alcani (cicloalcani) se obţin în cazul hidrogenării totale a următorilor compuşi: a)
izobutenă; b) 2,3-dimetil-2-pentină; c) metil-ciclohexenă; d) 1,3-dimetilciclobutenă

2. Reducerea aldehidelor şi cetonelor (reducerea Clemmensen)

 Zoița Berinde Bazele chimiei organice

Aplicaţie.1. Scrie ecuaţia reacţiei de reducere Clemmensen în cazul obţinerii următorilor alcani:
a) butan; b) izopropan; c) n-pentan; d) izobutan
2. Scrie ecuaţia reacţiei de reducere Clemmensen în cazul următorilor compuşi carbonilici:

3. Sinteza Würtz. Constă în tratarea derivaţilor halogenaţi, în special a celor ioduraţi, cu sodiu
metalic, la cald în prezenţa eterului cu formare de alcani simetrici:

Reacţia se aplică practic numai pentru obţinerea alcanilor cu număr par de atomi de carbon.

Aplicaţie.1. Scrie reacţia de sinteză Würtz în cazul următorilor derivaţi halogenaţi: a) iodură-de-
propil; b) clorură de etil; c) 2-iodobutan; d) 3-iodopentan.
2. Scrie ecuaţia reacţiei pentru sinteza Würtz în cazul obţinerii următorilor alcani: a) etan;
b) butan; c) 2,3-dimetilbutan; d) hexan.

4. Hidroliza compuşilor organo-magnezieni (reacţia Grignard)

Aplicaţie (CM). 1. Scrie ecuaţia reacţiei de hidroliză a următorilor compuşi organo-magnezieni:

a) clorură de metilmagneziu; b) clorură de etilmagneziu; c) clorură de 2-propil magneziu.
2. Scrie ecuaţia reacţiei de hidroliză a următorilor compuşi organo-magnezieni în
vederea obţinerii următorilor alcani: a) butan; b) 2-metilpentan; c) neo-pentan.

5. Decarboxilarea acizilor carboxilici:

Aplicaţie (CM). 1. Scrie ecuaţia reacţiei de obţinere, a următorilor alcani, aplicând această
metodă: a) metan; b) etan c) ciclobutan; d) izobutan; e) propan

6. Sinteza anodică Kolbe. La trecerea curentului electric printr-o soluţie concentrată a unei sări de
sodiu sau potasiu a acizilor carboxilici, la anod se obţin alcani:

Mecanismul reacţiei:

Aplicaţie. (CM)1. Scrie ecuaţia sintezei Kolbe în cazul următoarelor săruri:

Zoița Berinde Bazele chimiei organice

2. Scrie ecuaţia sintezei Kolbe în cazul obţinerii următorilor alcani: a) butan;

b) ciclopentan; c) 2-metilbutan.

6. PROPRIETĂȚI

Fizice: - stare de agregare

- aspect
- culoare
- miros
- solubilitate
- densitate
- pt
- pf
- toxicitate etc.

Chimice: Reacții care conduc la alți compuși = Transformări în alți compuși,

definite/dictate/date de structura compusului.
Pot fi proprietăți chimice generale: se referă la toți compușii aparținând unei clase de compuși
și proprietăți chimice speciale: se referă la un compus (sau o categorie de compuși) aparținând
unei clase de compuși.

6.1. Proprietăți fizice

Proprietățile alcanilor sunt date de structura acestora: legături covalente simple nepolare sau foarte
slab polare între atomi. Ca urmare moleculele alcanilor sunt foarte slab polare și între ele se
exercită interacțiuni slabe de tip forțe de dispersie. La temperatura și presiunea obișnuită primii
patru termeni din seria n-alcanilor (C1-C4) sunt gazoși, termenii medii (C5-C15) sunt lichizi și
termenii superiori (peste C16) sunt solizi. Ramificarea catenei micșorează punctele de fierbere.
Acestea cresc cu 20-30⁰C pentru fiecare atom de carbon în plus. La izoalcani, scăderea punctului
de fierbere este mai mare dacă:
- ramificația este mai apropiată de marginea catenei principale
- există două ramificații și nu una singură
- cele două ramificații sunt legate de același atom de carbon al catenei principale și nu de
doi atomi de carbon diferiți.
Alcanii sunt insolubili în apă, dar sunt solubili în solvenți organici (benzen, cloroform, eter etc).
Alcanii lichizi și solizi au densitatea mai mică decât a apei (0,6 – 0,8 g/cm3). Alcanii gazoși nu au
miros. Pentru depistarea scăpărilor de gaze din conductele de gaz metan sau buteliile de aragaz, se
adaugă substanțe urât mirositoare, compuși ai sulfului numiți mercaptani.

6.2. Proprietăți chimice

Datorită structurii lor alcanii au reactivitate chimică mult mai redusă în comparație cu alte clase de
compuși organici. Denumirea veche de parafine (din latinescul parum affinis = reactivitate scăzută)
confirmă slaba lor reactivitate în special față de reactivii ionici (acizi, baze, săruri, agenți oxidanți
în soluție apoasă). Alcanii dau reacții de substituție, izomerizare, dehidrogenare, cracare și oxidare.

1. Reacția de halogenare. Reacția de halogenare este o reacție de substituție radicalică și are loc
fotochimic în prezența luminii ultraviolete (reacţii fotochimice), sau termic, la temperaturi ridicate
(300- 4000C ). La reacția de halogenare a alcanilor se folosesc doar clorul și bromul:
h
C n H 2 n+ 2 + X 2 ⎯⎯→ C n H 2 n +1 X + HX , X : Cl , Br
Datorită electronegativităţii prea mari, fluorul reacționează extrem de violent, în timp ce iodul
practic nu intră în reacție. Deci florul și iodul practic nu pot fi folosiţi la halogenarea directă a
 Zoița Berinde Bazele chimiei organice

alcanilor prin reacții de substituție. Aceștia se introduc în molecula alcanilor prin metode indirecte
cum sunt reacțiile de schimb de halogeni (reacţie Finkelstein):

2 CH3-CH2 –Cl + Hg2F2 → 2 CH3 –CH2-F + Hg2Cl2

2 CH3-CH2 –Br + NaI → 2 CH3 –CH2-I + NaBr
În urma reacţiei de halogenare directă a alcanilor, cu Cl2 sau Br2, se formează un amestec de
compusi mono- si polihalogenaţi. De exemplu, la clorurarea metanului se pot obţine compuşii:
lumina
CH4 + Cl2 CH3 Cl +HCl
lumina
CH3 Cl + Cl2 CH2 Cl2 +HCl
lumina
CH2 Cl2 + Cl2 CHCl3 +HCl
lumina
CHCl3 + Cl2 CCl4 +HCl

Alegerea corespunzătoare a raportului CH4 :Cl2 conduce la formarea preferenţială a unuia dintre
produşi.
2. Reacția de izomerizare – este o reacție de transpoziție în urma căreia normal alcanii, în prezența
AlCl3 sau AlBr3 și la 50-100 ⁰C, se izomerizează reversibil cu atingerea unui echilibru, în izoalcanii
corespunzători: AlCl 3 CH3
H3C CH2 CH2 CH3 H3C CH
CH3

20% 80%

3. Reacția de descopunere termică

Procesul de descompunere termică a alcanilor este complex. În amestecul de reacție se află produși
ai reacției de dehidrogenare și produși ai reacției de cracare în funcție de temperatura de lucru.
Descompunerea termică la temperaturi mai mici de 6500C este numită convențional cracare și are
loc cu ruperea legăturilor C-C, iar descompunerea termică la peste 6500C este numită convențional
piroliză și are loc cu ruperea legăturilor C-H și formarea produșilor de dehidrogenare. Metanul și
etanul dau doar reacții de dehidrogenare. Metanul la încălzire la temperatură de 1500-16000C
formează acetilenă: 0
2 CH4 1500 C HC CH + 3H2
La descompunerea termică a butanului au loc reacțiile:

CH4 + H2C=CH-CH3
reactii de cracare
o H3C-CH3 + H2C=CH2
H3C-CH2-CH2-CH3 t C
H3C-CH2-CH=CH2 + H2
reactii de dehidrogenare
H3C-CH=CH-CH3 + H2

Aplicaţie: Scrie ecuaţia reacţiei de descompunere termică a propanului și pentanului. Denumeşte

produşii obţinuţi.
4. Reacții de oxidare cu oxigen molecular:
a) Reacția de oxidare și amonoxidare și arderea incompletă a metanului:
oxizi de N
CH4 + O2 o CH2 O + H2O
400 - 600 C
Zoița Berinde Bazele chimiei organice

Pt
CH4 + NH3 + 32 O2 1000 o C
HCN + 3 H2O

CH4 + 1/2O2 CO + H2 (gaz de sintezã)

b) Autooxidarea alcanilor:
t > 1000C
R-H + O2 R-O-O-H
hidroperoxid
c) Arderea sau combustia:

CnH2n+2 + (3n+1)/2 O2 → n CO2 + (n+1)H2O

Reacția de ardere este puternic exotermă fiind însoțit de o cantitate importantă de căldură. Această
recție se produce în fiecare motor cu explozie. Deși puternic exotermă în acest caz reacția necesită
pentru declanșare o energie suplimentară care este dată de scânteie în cazul motoarelor pe benzină
și de o compresie puternică în cazul motoarelor cu motorină. Reacția de combustie stă la baza
metodei analizei elementale cantitative.

Aplicaţie: Scrie ecuaţia reacţiei de ardere și autooxidare pentru izobutan.

7. UTILIZĂRI
Cele mai importante utilizări ale alcanilor sunt: folosirea acestora ca și combustibili (metan,
propan, butan etc), carburanți (benzina, motorina, kerosen), solvenți (n-hexan) sau ca materie primă
în industria chimică pentru obținerea maselor plastice, a săpunurilor și detergenților.
Din metan, prin disociere termică, se obține negru de fum iar prin piroliză acetilenă. Gazul
de sinteză rezultat din arderea incompletă a metanului este folosit în industrie la obținerea
metanolului, amoniacului, acidului formic și aldehidei formice sau acetice. Un amestec de alcani
lichizi, cu temperatura de fierbere de peste 3500C, este folosit în farmacii sub numele de ulei de
parafină sau de vaselină.

8. APLICAȚII
1. Care este alcanul cu M=72, care prin diclorurare formează doar doi izomeri diclorurați?
2. 36 g hidrocarbură saturată formează prin ardere 54 g apă. Să se determine formula hidrocarburii
și să se scrie toți izomerii posibili.
3. Prin arderea unui amestec echimolecular a două hidrocarburi saturate omoloage se obțin 968 g
CO2 și 468 g apă. Precizați care este denumirea hidrocarburii cu numarul atomilor de carbon mai
mare.
4. Pentru a efectua analiza unui amestec de metan și etan se ard 56L amestec. Din ardere rezultă
67,2L CO2. Se cere: a) compoziția în % volum a amestecului de hidrocarburi, b) volumul de aer
(20% O2) măsurat în condiții normale, consumat la ardere c) raportul molar metan: etan
5. 179,2 L de CH4 conduc prin clorurare la un amestec de clorură de metil, clorură de metilen, si
metan nereacționat în raport molar 4:3:1. Care este cantitatea de clorură de metil care se formează
(în grame)?