Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof.

Anghelache Maria

ALCHENE

DEFINIȚIE- alchenele sunt hidrocarburi nesaturate aciclice care conțin o legătură dublă >C=C<.
Denumirea veche (dar încă folosită) este de olefine și provine de la cuvintele latinești oleum faciens însemnând
“făcătoare de ulei”, datorită faptului că etena, cel mai simplu reprezentant al clasei, formează prin reacție cu
clorul un produs uleios, dicloroetanul.
Din punct de vedere al naturii catenei, alchenele pot fi:
 aciclice, cu formulă moleculară CnH2n (cu NE = 1)
 ciclice, având formula moleculară CnH2n-2 (cu NE = 2).
Toate alchenele, ca și cicloalcanii, au aceiași formulă procentuală: 85,71% C și 14,28% H.
NOMENCLATURĂ
Atât alchenele aciclice, cât și cele ciclice, formează serii omoloage, fiecare termen diferind de vecinii săi printr-
o grupă –CH2– (grupă metilenică).
CH2 CH2 etenă
CH2 CH CH3 propenă
CH2 CH CH2 CH3 1-butenă
Denumirea alchenelor şi a cicloalchenelor se formează
* din numele alcanului/cicloalcanului corespunzător, la care se înlocuieşte sufixul –an cu –enă. Uneori mai
poate fi întâlnit şi sufixul –ilenă.
* poziţia dublei legături este precizată prin cifre, care indică numărul primului atom de carbon implicat în dubla
legătură; numerotarea catenei începe de la capătul cel mai apropiat de legătura dublă, astfel încât atomul de
carbon respectiv să primească cel mai mic număr posibil.
În cazul alchenelor ramificate se folosesc de asemenea regulile IUPAC, dintre care cele mai uzuale
sunt:
1. Numele alchenei este dat de catena cea mai lungă ce include dubla legătură, radicalii substituenţi
fiind indicaţi în prefix.
2. Catena cea mai lungă se numerotează astfel încât atomii de carbon ai dublei legături să primească
numerele cele mai mici. Cifra indicând poziţia dublei legături se plasează de obicei înaintea numelui
catenei, dar se poate plasa şi înainte de sufixul –enă.
3. La alchenele ciclice, se subînţelege că numerotarea începe de la dubla legătură, atomii ei primind
indicii de poziţie 1 şi 2 (nemaifiind nevoie deci de precizarea poziţiei dublei legături).
4. Poziţia substituenţilor se precizează ţinând seama de aceleaşi reguli ca şi în cazul alcanilor. Astfel,
substituenţii trebuie să primească cel mai mic număr posibil (prioritate de poziţie având însă dubla
legătură), fiind apoi menţionaţi în ordine alfabetică. În cazul mai multor substituenţi identici se
folosesc prefixe di-, tri- etc.
RADICALI
Radicalii proveniţi de la alchene se numesc radicali alchenil şi pot fi de două tipuri: cu electronul
neîmperecheat la un atom de carbon sp2 sau la un carbon sp3. Denumirea radicalilor monovalenți se
formează adăugând sufixul -il specific radicalilor, la termenul alchen. Pentru anumiţi radicali există şi
denumiri specifice:
CH2 CH vinil
CH2 CH CH2 alil

1
Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

CH3 CH3
CH3 CH CH2
CH3 C CH2 CH2 CH CH CH3
CH2 CH3
5-etil-4-izopropil-2,6 dimetil-1-heptenă

IZOMERIE Alchenele cu mai mult de trei atomi de carbon în moleculă prezintă:

- izomerie de catenă (asemănător alcanilor); spre exemplu, butena se găseşte sub forma a doi izomeri
de catenă: n-butena şi izobutena
- izomerie de poziţie - la alchenele cu mai mult de 4 atomi de carbon, datorită faptului că legătura dublă
poate exista între oricare 2 atomi de carbon vecini din moleculă; apar izomeri ce diferă doar prin poziţia
dublei legături. Generalizând, putem defini izomerii de poziţie ca fiind substanţele cu aceeaşi formulă
moleculară care se deosebesc între ele prin poziţia unei unităţi structurale sau a unei grupe funcţionale.
-izomerie geometrică (cis-trans sau Z-E), datorită împiedicării rotației celor doi atomi de carbon în
jurul legăturii duble. Prezintă izomerie geometrică numai alchenele în care fiecare atom de carbon din
dubla legătură este legat de doi substituenți diferiți. Planul de referinţă este în acest caz planul dublei
legături.
H H H CH3
C C C C
H 3C CH3 H 3C H
Cis-2-butenă trans-2-butenă
Izomeria E-Z : pentru stabilirea substituenților de referință se compară numărul atomic al atomilor
elementelor legate de atomii de carbon implicați în legătura dublă. Se alege cel cu Z maxim pentru fiecare
dintre cei doi substituenți de la fiecare atom de C implicat în legătura dublă. Dacă cei doi substituenți au
același Z se calculează numerele atomice ale atomilor din sfera a II-a (ce se leagă de substituienții legați
direct). Izomerul E ( entgegen = opus) în cazul substituenților de referință situați de o parte și de cealaltă a
planului dublei legături. Izomerul Z (zusammen = împreună) în cazul substituenților de referință situați de
aceiași parte a planului dublei legături.
Z=1 Z=6
H CH2 CH3
Z=17 C C Z=6
Cl CH3
izomer E deoarece substituenții de referință sunt cei cu Z (număr atomic)
maxim

-izomerie de funcțiune cu cicloalcanii ex: butena este izomeră cu ciclobutanul.

H 2C CH2

H 2C CH2

STRUCTURĂ Alchenele conțin atomi de carbon în două stări de hibridizare: sp3 (atomii de carbon saturați,
uniți prin legături simple) și sp2 (cei doi atomi participanți la dubla legătură). Lungimea legăturii duble este
1,33 Å.
METODE DE OBȚINERE

1. Descompunerea termică a alcanilor (cracarea și dehidrogenarea)

2
Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

2. Deshidratarea alcoolilor. Are loc de regulă la temperatură, în prezență de acizi tari (de obicei
H2SO4 sau H3PO4) sau cu catalizatori pe bază de oxizi de aluminiu și/sau siliciu la 300-400°C.
Din alcool etilic se obține astfel etena, în timp ce din alcoolul sec-butilic se obține majoritar
(90%) 2-butena și numai 10% 1-butenă:
H2SO4, t°C
CH3 CH CH2 CH3 CH3 CH CH CH3 + H2O
OH
2-butanol
Alcool sec-butilic
În cazurile în care există mai multe posibilități de eliminare a protonului, are loc preferențial acea
eliminare care conduce la alchena cu numărul cel mai mare de substituenți la dubla legătură (alchena
cea mai substituită, care este și cea mai stabilă din punct de vedere termodinamic). Această regulă este
cunoscută sub denumirea de regula lui Zaițev; (atomul de H se va elimina de la atomul de C vecin, cel
mai sărac în hidrogen)
3. Eliminarea hidracizilor din compușii monohalogenați. Compuşii halogenați elimină hidracizi
la tratarea cu baze tari și ușoara încălzire a soluțiilor lor alcoolice:
Ca și în cazul deshidratării alcoolilor, atunci când din reacție se pot forma două alchene izomere
de poziție, se obține în cantitate mai mare alchena cu dubla legătură cea mai substituită (regula
lui Zaițev). Astfel, din 2-bromobutan se obține un amestec de cca 85% 2-butenă și 15%
1-butenă
NaOH/ etanol, t°C
CH3 CH CH2 CH3 CH3 CH CH CH3 + HBr
Br
2-bromobutan
Proprietăți fizice
Proprietățile fizice ale alchenelor sunt în general asemănătoare cu cele ale alcanilor:
- stare de agregare: alchenele inferioare (C2−C4) sunt gaze la temperatura și presiunea obișnuită,
alchenele medii (C5−C18) sunt lichide cu miros pătrunzător, specific, iar cele superioare sunt solide.
- punctele de fierbere sunt apropiate de cele ale alcanilor (puțin mai mici) și cresc o dată cu creșterea
masei moleculare. Temperaturile de fierbere ale izomerilor cis sunt mai ridicate decât ale izomerilor
trans din cauza polarității mai mari a celor din urmă și, în mare măsură, și datorită simetriei mai mari
a trans-alchenelor față de a cis-alchenelor. Această diferență de simetrie face ca punctele de topire
ale trans-alchenelor să fie mai mari decât în cazul cis-alchenelor.
- densitatea: densitățile alchenelor lichide sunt subunitare, dar mai mari decât ale alcanilor cu același
număr de atomi de carbon.
- solubilitatea: alchenele sunt insolubile în apă, dar se dizolvă în solvenți organici precum eterul etilic,
cloroformul, benzenul ş.a.; solubilitatea trans-alchenelor este mai mică decât a izomerilor cis.

PROPRIETĂȚI CHIMICE

În ansamblul ei, legătura dublă este mai puternică decât legătura simplă. În cadrul legăturii duble, însă,
legătura π este mai slabă decât legătura σ, ceea ce induce alchenelor o reactivitate mare. Reacţiile la

3
Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

care acestea participă pot decurge, fie numai cu scindarea legăturii π, fie cu ruperea în totalitate a
dublei legături (σ+π).
I. Reacții de adiție
Reacțiile de adiție sunt reacțiile caracteristice sistemelor nesaturate. În aceste reacții, sub
acțiunea reactanților și a condițiilor de reacție, legătura π se rupe – mai exact, electronii π se
deplasează către unul dintre cei doi atomi de carbon ai legăturii duble (rupere heterolitică), în
locul ei formându-se câte o nouă legătură σ la fiecare atom de carbon.
C C + X-Y C C
X Y
a) Adiția hidrogenului (hidrogenarea alchenelor) conduce la alcanii corespunzători.
Reacția se efectuează de obicei în prezența catalizatorilor de hidrogenare eterogeni: Ni,
Pt, Pd la temperaturi și presiuni ce depind de reacțivitatea alchenei( 80-180°C). Un
catalizator frecvent folosit este nichelul Raney – nichel metalic foarte fin divizat.
Reacția de hidrogenare are loc în sistem heterogen (eterogen) deoarece în condițiile de
lucru H2 este gazos, alchenele pot fi gaze sau sub formă de soluție, produșii de reacție,
alcanii, sunt în stare fluidă, iar catalizatorul este solid.
Ni
CnH2n + H2 CnH2n+2
b) Adiția halogenilor cu formare de derivați dihalogenați vicinali (cel mai adesea
diclorurați sau dibromurați – iodul este prea puțin reactiv, în timp ce fluorul este prea
reactiv). Reacția are loc într-un solvent inert ( CCl4, CH2Cl2, CS2).
Reacția alchenelor cu bromul (sub formă de soluție apoasă denumită “apă de brom”, de
culoare brun-roșcat) constituie o reacție analitică de identificare a prezenței dublei
legături si legăturii triple (se observă decolorarea reactivului). În enunțul problemelor
se specifică despre substanța care adiționează brom că aceasta decolorează apa de brom.
CH2 CH CH3 + Br2 CH2 CH CH3
propenă
Br Br
1,2-dibromopropan
c) Adiţia hidracizilor, cu formare de derivați halogenați saturați. Hidracidul poate fi HCl,
HBr sau HI, reactivitatea lor crescând în acest sens, odată cu tăria hidracidului
respectiv. În cazul alchenelor simetric substituite, atomii de hidrogen și halogen se pot
lega la oricare dintre cei doi atomi carbon nesaturați. Spre exemplu, în cazul etenei:
HgCl2
CH2 CH2 + H-Cl CH3 CH2 Cl
Cloroetan
Clorură de etil
La alchenele asimetric substituite, reacția decurge regioselectiv (orientat) - se formează
acel produs de reacție în care atomul de halogen se adiționează la atomul de carbon (al
dublei legături) cel mai sărac în hidrogen (și, implicit, protonul se fixează la atomul de
carbon cel mai bogat în hidrogen). Aceasta este regula lui Markovnikov; ea se bazează
pe efectele electronice ale substituenților celor doi atomi de carbon alchenici, efecte
care determină de altfel stabilitatea intermediarilor cationici.

4
Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

Spre exemplu, în cazul propenei, perechea de electroni π se deplasează spre carbonul

terminal, (=CH2) și nu spre cel central (-CH=) datorită efectului inductiv respingător de
electroni al radicalului CH3-.
HgCl2
CH2 CH CH3 + H-Cl CH3 CH CH3
propenă
Cl
2-cloropropan
Clorură de izopropil
La adiția HCl la etenă se obține clorura de etil cunoscută sub denumirea de Kelen, care
este unul dintre primele anestezice locale folosite în medicină.
La alchenele asimetrice cu legătura dublă marginal, adiția HBr în prezența
peroxizilor, are loc anti- Markovnikov.
d) Adiția apei. Hidratarea alchenelor (adiția apei la alchene) - se poate efectua fie direct,
în prezență de catalizatori acizi, fie indirect, prin adiția preliminară a acidului sulfuric
urmată de hidroliza sulfaților acizi rezultați. Ambele reacții decurg printr-un mecanism
de adiție, conform regulii lui Markovnikov. Adiția acidului sulfuric decurge cu atât mai
ușor cu cât alchena este mai substituită; spre exemplu, etena reacționează numai cu
H2SO4 98%, în timp ce izobutena reacționează cu H2SO4 60%.
H2SO4
CH2 CH CH3 + H-OH CH3 CH CH3
propenă
OH
2-propanol
Alcool izopropilic
tC
CH2 CH CH3 + HO-SO3H CH3 CH CH3 H-H2O, 2SO4
CH3 CH CH3
propenă
O-SO3H OH
In industrie 2-propanol
Alcool izopropilic
CH2 CH2 + H-OH 250-300 C, 70-80 atm CH3 CH2 OH
H3PO4 /Al2O3
Etanol
Alcool etilic

II. Reacții de polimerizare -sunt acele reacții de poliadiție prin care mai multe molecule de alchenă
(sau derivați ai acestora) se unesc între ele, formând o moleculă de dimensiuni mari (o
macromoleculă) numită polimer. Moleculele de la care se formează macromolecula poartă numele
de monomeri - în cazul alchenelor fiind vorba de monomeri vinilici (aceștia sunt folosiți la
obținerea unei game largi și variate de materiale plastice).
Într-un proces de polimerizare, n molecule de monomer se unesc, formând un polimer (cu gradul de
polimerizare egal cu n).În funcție de acesta polimerii se clasifică în polimeri inferiori și polimeri
superiori sau înalți

5
Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

polimerizare C C n
n C C

polimerizare
n CH2 CH2 CH2 CH2 n
polietenă
CH3
polimerizare
n CH2 CH CH3 CH CH2 n
propenă
polipropenă
III. Reacția de substituție în poziția alilică
Cea mai importantă reacție de substituție a alchenelor, cu aplicație practică, o reprezintă
substituția cu halogeni a atomului de hidrogen din poziția alilică. Această reacție este favorizată
de temperaturi ridicate sau de concentrații mici de halogen. În aceste condiții, prin tratarea unor
alchene inferioare, stabile termic, cu clor sau brom, la temperaturi de 500-600°C, se obțin
halogenuri de alil. Reacţia de bromurare în poziție alilică se poate efectua și cu N-
bromsuccinimidă (NBS), în prezența unor cantități mici de promotori.
300-500 C HCl
CH2 CH CH3 + Cl2 CH2 CH CH2 Cl +
propenă Clorură de alil
Dacă o alchenă prezintă mai multe poziții alilice se vor forma, în proporții diferite mai mulți
produși de substituție. Alături de produșii de substituție se pot forma și alți produși (de adiție).
IV. Reacții de oxidare
a) Oxidarea totală (arderea) transformă aceste substanțe în CO2 și apă, generând căldură.
3n
CnH2n + 2 O2 n CO2 + n H 2O

b) Oxidarea blândă cu KMnO4 în mediu slab bazic (KMnO4 / Na2CO3 – reactivul Baeyer)
Întrucât soluția de reactiv Bayer, de culoare violet, se decolorează prin reacția cu o alchenă
(depunându-se un precipitat brun de dioxid de mangan), această reacție servește și ea la
identificarea prezenței dublei legături într-o hidrocarbură. Rezultă dioli vicinali.
KMnO4, solutie neutră sau slab bazică
C C + O + H-OH C C
HO OH
Diol
2 KMnO4 + H2O 2 KOH + 2MnO2 + 3 O

CH2 CH CH3 + O + H-OH KMnO4, solutie neutră sau slab bazică CH2 CH CH3
OH OH
1,2 propandiol

CH2 CH2 + O + H-OH KMnO4, solutie neutră sau slab bazică CH2 CH2
OH OH
1,2 etandiol

6
Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

c) Oxidarea energică se poate efectua cu agenți oxidanți de tipul K2Cr2O7 sau KMnO4 în
mediu acid (H2SO4). Permanganatul și bicromatul de potasiu, în prezența acidului sulfuric,
generează oxigen atomic, reacțiile de oxido-reducere corespunzătoare fiind următoarele:
2 KMnO4 + 3 H2SO4 K2SO4 + 2MnSO4 + 3 H2O + 5 O

K2Cr2O7 + 4 H2SO4 K2SO4 + Cr2(SO4)3 + 4 H2O + 3 O

Permanganatul de potasiu reacționează energic (el generează 5[O]/2 moli de KMnO4 , față de
3[O]/ 1 mol, furnizați de K2Cr2O7), de aceea se preferă oxidările cu bicromat de potasiu ori
cu anhidridă cromică (CrO3). Reacțiile decurg cu ruperea totală a dublei legături și conduc la
formarea de compuși carbonilici ori carboxilici. Tipul produșilor de reacție depinde de
structura alchenei. Astfel, în funcție de gradul de substituire a dublei legături, se obțin cetone
sau acizi carboxilici. Dacă alchena conține o grupă CH2= marginală, aceasta va forma CO2
și H2O.
3O
CH2 CO2 + H2O
2O
R CH R-COOH
Acid carboxilic
R O R
C C O
R R
cetonă
Acest tip de oxidare este utilă la determinarea poziției dublei legături din alchene (acizii
carboxilici și compușii carbonilici putându-se identifica ușor prin metode spectrale).
CH3 KMnO4 /H2SO4
C CH2 + 4 O sau K2Cr2O7 /H2SO4
CH3-COOH + CO2 + H2O
H
Acid acetic
d) Oxidarea catalitică – se formează epoxizi ( oxizi ciclici).
Industrial, etena se oxidează prin oxidare cu oxigen molecular în prezența unui catalizator
de Ag fin divizat, la temperatură (375°C – manual clasa a 12-a) și presiune.
Epoxizii sunt compuși cu reactivitate chimică mare, putând fi folosiți la sinteza a numeroși
compuși cu importanță practică. Spre exemplu, din etilenoxid se obțin, printre altele,
etilenglicol, etilenclorhidrine, etanolamine, detergenți biodegradabili ş.a.; propilenoxidul
(epoxipropanul), obținut din propenă este materie primă pentru obținerea spumelor
poliuretanice.

OH
Ag +H2O
CH2 CH2 + 12 O2 250 C
H2C CH2 CH2 CH2
O OH
Oxid de etenă
1,2 etandiol
(etilenoxid)
Oxidul de etenă se conservă în cilindrii de oțel, este toxic și se folosește pentru gazarea spațiilor închise.