ALCANI

Alcanii sunt hidrocarburile în care nu apar decât legături simple de tipul C─C si C─H şi la care
raportul numeric dintre cele două tipuri de atomi este exprimat prin formula CnH2n+2, unde n
reprezintă numărul atomilor de carbon. În continuare, detalii despre alcani.
Introducere în chimia organică
Denumirea alcanilor
Dacă i se dau lui n valori naturale succesive (şirul natural al numerelor) se obţine seria omoloagă a
alcanilor. Numele alcanilor se formează după regulă, cu excepţia primilor patru termeni care au
denumiri specifice.
n=1 CH4 metan CH4
n=2 C2H6 etan CH3─CH3
n=3 C3H8 propan CH3─CH2─CH3
n=4 C4H10 butan CH3─CH2─CH2─CH3
n=5 C5H12 pentan CH3─CH2─CH2─CH2─CH3
n=6 C6H14 hexan CH3─CH2─CH2─CH2─CH2─CH3
Toţi aceşti alcani au catene liniare. La alcanii cu patru atomi de carbon sau mai mulţi poate apărea
ramificarea lanţului. De aceea, denumirea alcanilor liniari este completată cu prefixul normal iar
denumirea alcanilor ramificaţi se completează cu prefixul "izo". Cicloalcanii sunt hidrocarburi ciclice
saturate care conţin o catenă ciclică şi au formula generală CnH2n. Dacă din molecula unui alcan
se îndepărtează un atom de hidrogen rezultă un radical alchil.
CH3─ (metil) ; ─CH2─ (metilen) ; ─CH─ (metin)
CH3─CH2─CH2─ (propil)
Izomeri de catenă
Atomii din catenele de metan, etan, propan, nu se pot aranja decât în câte un singur mod. Pentru
butan există două modalităţi:

Aceştia sunt izomeri de catenă.

Numărul de izomeri de catenă creşte odată cu numărul atomilor de carbon din moleculă. Este
foarte important de reţinut că toţi izomerii unei substanţe au aceeaşi formulă moleculară dar sunt
substanţe chimice diferite.
Izomerii de catenă ai alcanilor se denumesc după următoarea regulă:
- se stabileşte cea mai lungă catenă liniară;
- se numerotează de la un capăt atomii de C astfel încât catena laterală să ocupe poziţia cu
numărul cel mai mic;
- se denumesc radicalii catenelor laterale şi se indică poziţia lor prin cifre;
- citirea radicalilor se face în ordine alfabetică (etilul înaintea metilului);
- dacă sunt mai mulţi radicali identici se folosesc prefixe: di-, tri-, etc;
Atomii de carbon ai alcanilor sunt hibridizaţi sp3, ceea ce determină un unghi dintre covalenţe de
109,5 grade şi o lungime a legăturilor C-C de 1,54 A.
Principalele surse de alcani sunt gazele naturale şi petrolul. Gazele naturale pot fi formate din
metan (zăcăminte de gaz metan) sau gaze de sondă (gaze de petrol) care conţin alcani de la C1 la
C5.
Proprietăţi fizice
Punctele de topire şi fierbere ale alcanilor cresc odată cu creşterea numărului de atomi de carbon.
Ramificarea determină micşorarea punctului de fierbere. Alcanii de la C1 până la C4 sunt gazoşi,
cei de la C4 până la C15 sunt lichizi iar alcanii superiori sunt solizi. Deoarece alcanii gazoşi nu au
miros, pentru depistarea scăpărilor de gaze din conducte şi de la aragaz se folosesc compuşi cu
miros respingător, de avertizare, numiţi mercaptani.

Proprietăţi chimice
Denumirea de parafine provine de la “parum affinis”- afinitate (chimică) mică, adică au reactivitate
chimică scăzută. Reacţiile chimice la care participă alcanii se grupează după natura legăturilor
covalente care se desfac(legăturile C─H se desfac la substituţie, dehidrogenare, oxidare; legăturile
C─C se desfac la descompunere termică, izomerizare, ardere).
1. Reacţiile de substituţie
Halogenarea:→ derivaţi halogenaţi
R─H + X2 → R─X + HX
2. Reacţiile de izomerizare au loc la temperatura de 50 - 100°C sub acţiunea unor catalizatori ca
bromura sau clorura de aluminiu anhidră. Această reacţie a fost descoperită de chimistul român
C.D. Neniţescu.
3. Reacţiile de oxidare sunt reacţiile care au loc în prezenţa oxigenului. Acestea pot fi: oxidări
incomplete şi oxidări totale (arderi).
Oxidări incomplete ale metanului:
CH4 + 1/2O2 → CH3OH (metanol) la 60 atm şi 400°C
CH4 + O2 → CH2O (aldehida formica) + H2O catalizatori oxizi de azot, 400-600°C
2CH4 + O2 → 2CO + 4H2(gaz de sinteză)
Arderi: Oxidarea totala a alcanilor conduce la formarea dioxidului de carbon şi a apei, cu degajare
de căldură. Aceasta explică folosirea unor alcani ca şi combustibili.
CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O + Q(căldură)
4. Descompunerea termică a alcanilor
Alcanii prezintă stabilitate termică ridicată (la temperaturi mai mici are loc cracarea acestora,iar la
temperaturi mai mari de de 650°C are loc dehidrogenarea).
Cracare
CH3─CH2─CH2─CH3 → CH4 (metan) + CH2═CH─CH3 (propena)
→ CH3─CH3 (etan) + CH2═CH2 (etena)
Dehidrogenare
CH3─CH2─CH2─CH3 → CH2═CH─CH2─CH3 (1-butenă)+ H2{jcomments on}
→ CH3─CH═CH─CH3 (2-butenă)+ H2
ALCHENE

Alchenele sunt hidrocarburile aciclice care conţin în molecula lor o legătură dublă între doi atomi de
carbon. Alchenele au formula generală CnH2n, unde n reprezinta numărul de atomi de carbon din
moleculă. Citiţi mai multe detalii în cele ce urmează.
Chimie organică - alchenele
Datorită prezenţei legăturii duble, alchenele fac parte din clasa hidrocarburilor nesaturate.
Dacă dăm valori lui n în formula generală a alchenelor, obţinem seria lor omoloagă. Compuşii se
denumesc prin înlocuirea sufixului „an” de la alcani cu „enă.
Trebuie să remarcăm că seria alchenelor începe de la n=2.
Exemplu: H2C═CH2 ------ etenă
CH3─CH═CH2 ------- propenă
CH3─CH2─CH═CH2 ------- butenă, iar lista poate continua.
La alchenele cu mai mult de trei atomi de carbon, se denumeşte atomul purtător al dublei legături:
CH2═CH─CH2─CH3 (1- butena)
CH3─CH═CH─CH3 (2-butena)
La o catenă ramificată, se precizează atât poziţia dublei legături cât şi poziţia ramificaţiei, folosind
indici numerici, alegându-se situaţia în care indicele care arată poziţia dublei legături să fie minim.
Aveţi un exemplu în imaginea de mai jos:

În afară de izomeria de catenă, întâlnită la alcani, alchenele pot genera un nou tip de izomerie,
denumită izomerie de poziţie. Cel mai întâlnit caz este 1-butena şi 2-butena.
Un alt tip de izomerie este izomeria geometrică ce se referă la poziţia substituenţilor faţă de
legătura dublă C═C. De exemplu, 2-butena prezintă izomerii geometrici „cis” şi „trans”.

De la alchene provin doi radicali importanţi ce intră în compoziţia unui număr mare de substanţe
organice: vinil şi alil.

OBŢINEREA ALCHENELOR
a) Deshidratarea alcoolilor, prin încălzire cu acid sulfuric la 150 - 200°C.
R-CH2-CH2-OH (alcool) --> R-CH=CH2 (alchena) + H2O
b) Dehidrohalogenarea derivaţilor halogenaţi: La încălzire cu baze tari, în soluţii alcoolice, derivaţii
halogenaţi elimină hidracid cu formarea unei alchene:
R-CH2-CH2X (derivat halogenat) --> R-CH=CH2 + HX , unde X poate fi F, Cl, Br sau I.
c) Cracarea alcanilor: În acest proces, larg aplicat în industrie, se formează cantităţi mari de
alchene.

PROPRIETĂŢI FIZICE
Alchenele pot fi gazoase, lichide sau solide, după numărul atomilor de carbon din moleculă.
Alchenele de la C2 la C5 sunt gaze, cele de la C5 la C18 sunt lichide, iar alchenele superioare sunt
solide.
Punctele de fierbere şi de topire cresc o dată cu masa moleculară, dar sunt mai mici decât la alcanii
corespunzători. Au densitatea mai mică decât apa, sunt insolubile în apă, dar solubile în solvenţi
organici. Sunt incolore şi fără miros.
PROPRIETĂŢI CHIMICE
Datorită prezenţei dublei legături, reactivitatea chimică a alchenelor este mai mare decât a
alcanilor.
I) Reacţii de adiţie
a) Adiţia hidrogenului:
R─CH═CH2 (alchenă) + H2 --> R─CH2─CH3 (alcan)
Procesul de hidrogenare la temperaturi cuprinse între 80 - 200°C şi până la 200 atm. Drept
catalizatori se folosesc ca Ni, Pt, Pd, etc.
b) Adiţia halogenilor la alchene conduce la derivaţi di-halogenaţi vicinali (halogenul se leagă la
atomi de carbon vecini).

) Adiţia de hidracizi la alchene duce la obţinere de derivaţi mono-halogenaţi:

Atunci când alchena este simetrică, adiţia decurge fără condiţii, ca în exemplul de mai sus. Dacă
alchena este asimetrică, atunci se aplică regula lui Markovnikov (atomul de halogen se fixează la
atomul cel mai sărac în hidrogen).
Exemplu:
R-CH=CH2 (alchenă asimetrică) + HCl --> R-CHCl-CH3 (derivat halogenat)
d) Adiţia apei la alchene duce la formarea alcoolilor (dacă avem o alchenă nesimetrică, se
aplică regula lui Markovnikov). Reacţia este prezentată în imaginea de mai jos.
II) Reacţia de oxidare
Oxidarea cu permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric determină ruperea dublei legături cu
obţinere de acizi sau cetone, în funcţie de structura alchenei supuse oxidării:

III) Reacţia de polimerizare

Prin polimerizare se înţelege procesul chimic prin care un mare număr de molecule identice, ale
unor compuşi nesaturaţi, se leagă între ele, formând o moleculă unică (macromoleculă). Schematic,
procesul de polimerizare se reprezintă:

ALCHINE

Alchinele sunt hidrocarburile nesaturate care conţin în molecula lor o legătură triplă între doi atomi
de carbon (─ C ≡ C ─). Formula generală a alchinelor este CnH2n-2. Citiţi în articolul de faţă o
prezentare detaliată pe tema acestor compuşi organici.
Chimie organică - alcanii
Cu excepţia primului termen din seria omoloagă, acetilena, moleculele de alchine conţin atomi de
carbon în două stări de hibridizare: sp3 si sp. Atomii de carbon care poartă legătura triplă sunt
atomi hibridizaţi sp iar toţi ceilalţi sunt sp3 ca la grupa alcanilor. Seria omoloagă a alchinelor se
obţine dând valori lui n în formula generală. Denumirea alchinelor se formează prin înlocuirea
sufixului "-an" din alcanul respectiv cu sufixul "-ină".
Exemple:
HC ≡ CH etină (acetilena)
HC ≡ C ─ CH3 propină
HC ≡ C ─ CH2 ─ CH3 butină
HC ≡ C ─ CH2 ─ CH2 ─ CH3 pentină
Prezenţa triplei legături în molecula alchinelor determină apariţia izomerilor de poziţie, obţinuţi prin
schimbarea locului legăturii triple din catena hidrocarbonată.
Exemple:
HC ≡ C ─ CH2 ─ CH3 (1 – butină)
H3C ─ CH ≡ CH ─ CH3 ( 2 – butină)
Metode de obţinere
1. Obţinerea acetilenei din metan
2CH4 -->C2H2 + 3H2 (la temperatura de 1500°C)
2. Obţinerea acetilenei din carbid
CaC2 + 2H ─ OH --> C2H2 + Ca(OH)2
Acetilena obţinută prin aceasta metoda se foloseşte la aparatele de sudură cu flacără
oxiacetilenică.
Carbura de calciu este obţinută în prin reacţia oxidului de calciu cu cărbune:
CaO + 3C --> CaC2 + CO
Proprietăţi fizice
Acetilena, propina şi 1-butina sunt gaze, 2-butina şi termenii imediat următori sunt lichide, iar
alchinele superioare sunt solide. Punctele de fierbere şi punctele de topire cresc odată cu creşterea
masei moleculare.
Acetilena este un gaz incolor, fără gust, cu miros uşor eterat în stare pură, este solubilă în apă în
proporţia 1:1 (părţi de volum). Este solubilă în solvenţi organici, solubilitatea crescând odată cu
presiunea. Pentru a putea fi îmbuteliată, acetilena este introdusă în cilindri de oţel umpluţi cu un
material poros (azbest), care împiedică propagarea unei explozii. Acesta se îmbibă cu acetona în
care acetilena se dizolvă sub presiune.
Proprietăţi chimice
Factorul determinant al comportării chimice a acetilenei îl constituie tripla legătură. Aceasta, fiind
formată dintr-o legătură sigma şi două legături pi conferă moleculei un caracter mai nesaturat
decât dubla legătură.
I) Reacţiile de adiţie
Adiţia hidrogenului la acetilenă poate duce la etenă sau la etan, în funcţie de catalizatorii utilizaţi.
HC ≡ CH + H2 --> CH2 ═ CH2 (catalizator Pd otrăvit cu săruri de Pb )
CH ≡ CH + 2H2 --> CH3 ─ CH3 (catalizator Ni fin divizat )
Adiţia halogenilor: Adiţia bromului decurge după următoarea reacţie:
CH ≡ CH + Br2 --> CHBr ═ CHBr (1,2 – dibromoetenă)
CHBr ═ CHBr (1,2 – dibromoetenă) + Br2 --> CHBr2 ─ CHBr2 (1,1,2,2 – tetrabrometan)
Adiţia acizilor
Adiţia acidului clorhidric, în prezenţa clorurii de mercur (II) la temperaturi cuprinse între 120-170°C,
adiţia conduce la clorura de vinil:
CH ≡ CH + HCl --> CH2 ═ CHCl
Acidul cianhidric adiţionează la acetilenă în prezenţa unui amestec de clorură de cupru (I) şi clorură
de amoniu, formându-se cianura de vinil (acrilonitril).
CH ≡ CH + HCN --> CH2 ═ CH ─ CN
Toţi aceşti monomeri au proprietatea de a polimeriza uşor, formând polimerii respectivi. Ei au
utilizări diverse la obţinerea maselor plastice, firelor şi fibrelor sintetice, lacurilor sintetice şi se
produc în cantităţi mari.
Adiţia apei la acetilenă are loc într-o soluţie de acid sulfuric în prezenţa sulfatului de mercur.
Intermediar se obţine alcool vinilic nestabil care izomerizează (prin fenomenul numit tautomerie) la
acetaldehidă. Procedeul este cunoscut sub denumirea de reacţia Kucerov. Alcoolul vinilic şi
acetaldehida sunt două substanţe izomere numite tautomere.

II) Reacţii de oxidare:

Oxidată energic, acetilena arde cu degajarea unei cantităţi mari de căldură (3000°C). Procesul este
utilizat la aparatul de sudură cu flacără oxiacetilenică (sudură autogenă).
C2H2 + 5/2 O2 --> 2CO2 + H2O + energie
- Cu agenţi oxidanţi slabi (soluţie de KMnO4) acetilena poate forma acid oxalic:
CH ≡ CH + 4[O] --> HOOC-COOH (acid oxalic)
III) Reacţii de substituţie:
Molecula de acetilenă are un caracter slab acid, deci va ceda uşor protonul în reacţie cu metalele
sau cu substanţele cu caracter bazic, formând acetiluri.
a) Acetiluri ale metalelor din grupele principale I si II. Reacţia are loc la cald.
CH ≡ CH + Na --> CNa ≡ CH (acetilură monosodică)+ ½ H2
CNa ≡ CH (acetilură monosodică) + Na --> CNa ≡ CNa (acetilură disodică )+ ½ H2
b) Acetilurile metalelor tranziţionale se obţin ca precipitate în soluţie prin reacţia dintre acetilenă şi o
sare complexă solubilă a metalului respectiv.
Să luăm ca exemplu obţinerea acetilurii de Ag:
CH ≡ CH + 2[Ag(NH3)2OH] (hidroxid diamino Ag) --> C Ag+ ≡ Ag + (acetilura de argint) + 4NH3
(amoniac) + 2H2O (apă)

ARENE
Arenele sunt substanţe organice numite şi hidrocarburi aromatice, conţinând în molecula lor unul
sau mai multe cicluri de 6 atomi de carbon (nucleul benzenic). Arenele sunt mononucleare sau
polinucleare, în funcţie de numărul de cicluri din molecula lor.
CLASIFICARE:
I) mononucleare

II) polinucleare
- nuclee izolate

- nuclee condensate
STRUCTURA NUCLEULUI BENZENIC
Deşi formula moleculară a fost cunoscută de mult, prima formulă structurală a fost dată de Kekulé:

Structura Kekulé explică anumite proprietăţi ale benzenului, dar vine în contradicţie cu celelalte.
Dovezi experimentale care confirmă structura Kekulé:
- raportul 1:1 dintre C şi H;
- cei 6 atomi de H din molecula benzenului sunt echivalenţi între ei;
- în condiţii speciale, benzenul participă şi la reacţii de adiţie.
Dovezi experimentale care vin în contradicţie cu structura Kekulé:
- benzenul participă cu uşurinţă la reacţii de substituţie, asemănător compuşilor saturaţi;
- dacă molecula benzenului ar fi aşa de nesaturată, ar trebui să participe cu uşurinţă la reacţii de
polimerizare, fapt neconstatat experimental;
- prevede la derivaţii di-substituiţi existenţa unor izomeri care nu au fost găsiţi în realitate;
- agenţii oxidanţi caracteristici alchenelor sunt fără acţiune asupra benzenului, molecula sa fiind
stabilă la oxidare;
- ţinând cont de distanţele dintre atomi, în formularea dată de Kekulé laturile ar trebui să fie inegale;
în realitate molecula benzenului este un hexagon regulat şi plan.
Pentru a realiza o concordanţă între proprietăţile benzenului şi structura sa, mecanica cuantică
admite atomii de C ca având hibridizare sp2. Orbitalii p perpendiculari se contopesc, formând
deasupra şi dedesubtul ciclului un orbital molecular extins în care electronii π se delocalizează,
fenomen cunoscut şi sub numele de conjugare. Consecinţa conjugării este modificarea distanţelor
interatomice.
S-a admis că acest fenomen de conjugare are loc cu degajarea unei energii de circa 36 kcal/mol,
ceea ce determină o stabilitate mai mare pentru moleculele cu electroni π delocalizaţi. Reacţiile de
adiţie la nucleul aromatic decurg în condiţii mai energice tocmai datorită acestei delocalizări a
electronilor π şi necesităţii localizării lor în procesele de adiţie.

IZOMERIA DERIVAŢILOR POLISUBSTITUIŢI AI BENZENULUI

Derivaţii polisubstituiţi ai benzenului prezintă izomerie de poziţie.
- derivaţii disubstituiţi:
- derivaţii trisubstituiţi:

PROPRIETĂŢI FIZICE
Sunt substanţe solide şi lichide, cu miros specific, insolubile în apă, solubile în solvenţi organici.
Arenele lichide sunt solvenţi pentru diverse substanţe organice.
PROPRIETĂŢI CHIMICE
1) Reacţii de substituţie: înlocuirea unui atom de hidrogen de pe nucleu aromatic cu alt element
chimic sau grupă funcţională.
a) Halogenarea:
Br2 + C6H6 --> C6H5 ─ Br (bromobenzen) + HBr
b) Sulfonarea:
HOSO3H + C6H6 --> C6H5 ─ SO3H (acid benzen-sulfonic) + H2O:
c) Nitrarea:
HONO2 + C6H6 --> C6H5 ─ NO2 (nitrobenzen) + H2O
d) Alchilarea:
CH3Cl + C6H6 --> C6H5 ─ CH3 (toluen) + HCl , catalizator AlCl3.
CH3─CH2─Cl + C6H6 --> C6H5─CH2─CH3 + HCl (etil – benzen)
Acest tip de reacţie se numeşte Friedel-Crafts şi se utilizează la obţinerea omologilor benzenului.
C2H4 + C6H6 --> C6H5─C2H5 (etil – benzen)
Intermediar, se formează C2H5Cl:
AlCl3 + 3H2O --> Al(OH)3 + 3HCl
HCl + H2C ═ CH2 --> H3C ─ CH2 ─ Cl (clorură de etil).
Al doilea substituent la nucleul aromatic, se orientează în funcţie de categoria din care face parte
- substituenţi de ordinul I: ─CH3, ─OH, ─X, ─NH2, orientează al doilea substituent în poziţiile orto
şi para (o, p);
- substituenţii de ordinul II: ─NO2, ─SO3H, ─COOH orientează al doilea substituent în
poziţia meta.

2 ) Reacţia de oxidare:
C6H5 ─ CH3 (toluen)+ 3[O] --> C6H5 ─ COOH (acid benzoic) + H2O, în prezenţă de
KMnO4
3 ) Reacţia de adiţie:
- adiţia clorului:
- adiţia hidrogenului:
3H2 + C6H6 --> C6H12 (ciclohexan), în prezenţă de Ni şi Pt.

ALCADIENE

Definitie:
Alcadienele, denumite si diene, sunt hidrocarburi aciclice, nesaturate (N.E.=2) in molecula
carora se gasesc doua legaturi duble si in care raportul intre numarul atomilor de C si H este dat
de formula CnH2n-2 ( n reprezinta numarul atomilor de C din molecula).
Clasificare:
Tinand cont de pozitiaegaturilor duble in catena, dienele pot fi:
a)Diene cumulate: prezinta cele doua legaturi duble la acelasi atom de C, care este atom de C sp;
| |
-C=C=C-
| | |
b)Diene conjugate: Cele doua legaturi duble sunt despartite intre ele printr-o legatura de tip sigma.
Toti cei patru atomi de C sunt implicati in formarea de legaturi duble cu Csp2
/
C=C–C=C
/ / /
Nomenclatura dienelor:
Denumirea se formeaza prin inlocuirea sufixului “an” de la alcan cu numar atomilor de C cu
sufixul „diena”→ alcadiena.
CH2 = C =CH2 propadiena
CH2 = C =CH– CH3 1,2-butadiena
CH2 = CH – CH =CH2 1,3-butadiena
a)- izomeria de functiune-la N.E. =2 corespund urmatoarele clase de functiuni:
-alchine;
-cicloalchene;
-diene
b)-izomeria de catena (n>5);
c)-izomeria de pozitie datorata pozitiei relative a dublei legaturi in catena (n>4);
d)-izomeria spatiala prin izomeria geometrica si eventual izomeria optica;
Izomeria geometrica apare la diene in conditiile existentei izomeriei geometrice la una sau
la ambele legaturi duble.
Exemplu:
● 1,3-pentadiena prezinta conditiile existentei izomeriei geometrice doar la legaturile duble, la
pozitia 3 identificand urmatoarea structura izomera:
CH2 = CH – CH =CH – CH3
CH2 = CH CH3 CH2 = CH
\ / /
C=C C=C
/ \ / \
H H H CH3
cis- 1,3-pentadiena trans- 1,3-pentadiena
● 2,4-pentadiena prezinta fenomenul de izomerie geometrica la ambele legaturi duble, diena
fiind simetrica, identificam doar 3 structuri izomere ( forma cis-trans fiind din cauza geometriei
identica cu cea trans-cis).
CH3 – CH = CH – CH = CH – CH3
H3C H H3C H
\ / /
C=C H C=C CH3
/ / / /
H C=C H C=C
/ /
H CH3 H H
trans, trans- 2,4-hexadiena trans, cis- 2,4-hexadiena
(identica cu cis,trans)
H H
/
C=C CH3
/ /
H3C C=C
/
H H
cis, cis- 2,4-hexadiena
● 3-metil- 2,4-hexadiena prezinta fenomenul de izomerie geometrica la ambele legaturi duble,
diena fiind nesimetrica, identificam 4 structuri izomere
-cis-cis;
-cis-trans
-trans-cis;
-trans-trans;
formula structurala:
CH3 – CH = C – CH = CH – CH3
|
CH3
Reactivitatea dienelor
Dienele conjugate- Dintre toate clasele de diene, dienele conjugate au stabilitate mare (din cauza
conjugarii) si proprietati fizico-chimice caracteristice.
Dienele cumulate sunt instabile, trecand usor in alchine izomere.
Principalele diene conjugate sunt:
-1,3 butadiena (denumita si butadiena);
-2-metil-1,3-butadiena (denumita si izopren )
Metode de obtinere
1.Deshidratarea diolilor 1,3 si 1,4;
2.Dehidrohalogenarea derivatilor dihalogeni 1,3 si 1,4;
3.Metoda Lebedev;
4. Metoda industriala din fractiunile C4 si C5 din gazele de la prelucrarea petrochimica si
carbochimica;
1.Deshidratarea diolilor 1,3 si 1,4: Se realizeaza le temperaturi ridicate in prezenta acidului
fosforic pe suport de zeolit. Se obtin dienele conjugate. Din 1,4-dihidroxibutan si
1,3-dihidroxibutan (1,4 sau 1,3 butan diol) la 180°C se obtine butadiena.
2. Dubla dehidrohalogenare a derivatilor 1,3 si 1,4 are loc in prezenta de baze tari, alcoolice (ca
orice eliminare de hidroxid halogenat). Din 1,3-diclorbutan, respectiv 1,4-declorbutan se obtin
butadiene:
3. Metoda Lebedev: consta in deshidratarea si dehidrogenarea concomitenta a alcoolului la
400-500°C. Este o metoda specifica de obtinere numai a butadienei
ZnO/400°C
2CH3 – CH2 – OH -----------------> CH2 = CH – CH = CH2
-2H2O butadiena
-H2
Proprietati fizice:
Alcadienele sunt compusi gazosi, lichizi, solizi, functie de numarul de atomi de C din molecula.
Au punct de fierbere mai mic decat alcanii corespunzatori, insolubile in apa, solubile in solventi
organici.
Proprietati chimice:
1 2 3 4 / /
C = C – C = C +x – y → C – C = C – C
/ | | / | | | |
x y
diena conjugata produs de aditie 1,4
Intr-o aditie 1,4 (caracteristica sistemului conjugat) fragmentele reactiei se leaga la capetele
sistemului conjugat concomitent cu mutarea pozitiei legaturii duble dintre C2 si C3
Alcadienele dau urmatoarele reactii:
I. Reactii de aditie: a)H2-aditie totala;
b)X2(Cl2, Br2);
c)HX(HCl, HBr, HI);
II. Reactii de oxidare: a)blanda;
b)energica;
c)ozonaliza;
III. Reactii de polimerizare;
I. Reactii de aditie:
a) cu H2 poate fi:
1. Totala: in sistem catalitic cu H2 molecular si Ni, Pt cand din diena se obtine alcan:
Ni,Pt
CH2 = CH – CH = CH2 + 2H2 --------> CH3 – CH2 – CH2 – CH3
butadiena butan
2. Partiala: poate avea loc cu metale (Na) in prezenta de alcool si se obtin alchene:
Na/alcool
CH2 = CH – CH = CH2 + H2 -------->CH3 – CH = CH – CH3
butadiena 2-butena
b) aditia de halogeni: se realizeaza cu Br2 sau Cl2
CH2 = CH – CH = CH2 + Br2 → CH2 – CH = CH – CH2
| |

1,4 dibrom-2 butena

H2 = CH – CH = CH2 + Cl2 --->CH2 – CH = CH –CH2

| |
Cl Cl
1,4 diclor- 2 butena
c) aditia de HX: (HCl, HBr) are loc orientat functie de valoarea temperaturii.
La -80°C are loc aditia 1,2:
-80°C
CH2 = CH – CH = CH2 + HCl → CH3 – CH – CH = CH2 2 clor-1 butena
|
Cl

(Interesant este faptul ca acest produs rezulta si in urma substitutiei alilice a Cl2 la
1-butena)
500°C
CH2 = CH – CH2 – CH3 + Cl2 → CH2 = CH – CH – CH3 + HCl
|
Cl
La 40°C aditia decurge 1,4:.
 40°C
CH2 = CH – CH = CH2 + HCl → CH3 – CH = CH – CH2 1-clor-2-butena
|
Cl
Acest produs se obtine si din substitutia alilica la 2-butena.
500°C
CH3 – CH = CH – CH3 + Cl2 → CH3 – CH = CH – CH + HCl
|
Cl
II. Reactia de oxidare are loc ca si la alchene, respectiv:
a)oxidare blanda;
b)oxidarea energica;
a. Blanda (1,4)
KMnO4 +[O]+H2O
CH2 = CH – CH = CH2 + [O] + H2O → CH2 – CH = CH – CH2 →
| |
OH OH
CH2 – CH – CH – CH2
| | | |
OH OH OH OH
b. Energica : KMnO4
CH2 = CH – CH = CH2 +10[O] → 2CO2 + 2H2O + COOH
H2SO4 | (acid oxalic)
COOH

CH2 = C – CH = CH2 + 9[O] → 2CO2 + 2H2O + C – COOH

│ |
CH3 CH3
(acid cetopropionic = acid
piruvic)

III.Reactia de polimerizare: Reactia decurge relativ usor, desfasurandu-se ca o poliaditie 1,4.

Se obtin lanturi macromoleculare, ce contin la fiecare unitate structurala o legatura dubla C = C. In
cazul butadienei, polimerizarea poate fi scrisa astfel:
nCH2 = CH – CH = CH2 → – (CH2 – CH = CH – CH2)n –
butadiena polibutadiena
Se obtine un alt lant molecular de polibutadiene cand n = 1500 – 3000 denumit polibutadiena. Au
proprietati elastice, fiind denumite elastomere. Acestea prezinta proprietati asemanatoare cu cele
ale cauciucului natural.