Sunteți pe pagina 1din 4

ALCHENE= hidrocarburi nesaturate aciclice care conţin în molecula lor o legătură covalentă dublă între

doi at de carbon C═C şi în care raportul dintre nr de at de C şi H este dat de formula: CnH2n
 datorită prezenţei legăturii duble, alchenele fac parte din clasa hidrocarburilor nesaturate
 conţin cu 2 at de H mai puţin decât alcanul corespunzător
 primul termen al seriei: CH2=CH2 (etena); daca dăm valori lui n în formula H 1200
s
generală, obţinem seria omoloagă s
Cp C 1200 C C
Ex. H2C═CH2 etenă C s
CH3─CH═CH2 propenă
CH3─CH2─CH═CH2 butenă ..... etc. 1,33 Å

 se mai numesc olefine, deoarece derivaţii lor cloruraţi şi bromuraţi sunt lichide uleioase
2 3
 alchenele, cu excepţia etenei, prezintă at de C în 2st de hibr: sp (at de C ai leg. duble) şi sp (între ceilalţi atomi, care
prezintă legături covalente simple).
 at de C au o geometrie trigonală, unghiul dintre ei fiind de 1200  leg  se găsesc în acelaşi plan  planul leg  este  pe planul leg 
 legatura  împiedică rotirea atomiilor de C  lungimea dublei leg este 1.33 Å (mai mică decât leg )  în alchenele cu mai mulţi
atomi de C se regăsesc caracteristicile catenei saturate 

IZOMERIE
 iz. de catenă (ca la alcani)  iz. de poziţie (dată de poziţia dublei legături)
 iz. geometrică (dată de poziţia substituenţilor faţă de legătura dublă C=C); atomii de C dublu legaţi au o poziţie
rigidă în moleculă; ei nu se pot roti unul faţă de altul; când substituenţii fiecărui at sunt diferiţi, pot apare două
aranjamente spaţiale diferite: izomeri geometrici
 sunt iz. de funcţiune cu cicloalcanii (au aceeaşi formulă moleculară, CnH2n)

RADICALI ALCHENICI CH2=CH- -CH=CH-CH3 H2C C CH3 CH2=CH-CH2-


etenil 1-propenil 2-propenil 3-propenil
vinil izoalil izopropenil alil

METODE DE OBŢINERE
1. DESHIDRATAREA ALCOOLILOR
 prin încălzire cu H2SO4 (sau cu alţi acizi tari) la 150 - 200°C alcoolii elimină H2O (în lungul catenei celei m mari)
R─CH2─CH2 ─OH  0 
H 2 SO4
R─CH=CH2 + H2O
150 200 C
alcool alchenă
 cel mai uşor se elimină apă din alc. terţiari, apoi din cei secundari, iar alc. primari sunt mai stabili
 f. uşor se elimină apă din alc. secundari sau teţiari care conţin o grupă fenil lângă grupa alcoolică
C6H6-CH(OH)-CH3  C6H6-CH=CH2 + H2O
feniletanol feniletenă (stiren)
2. DEHIDROHALOGENAREA DERIVAŢILOR HALOGENAŢI
 la încălzire cu baze tari, în soluţii alcoolice, derivaţii halogenaţi elimină hidracizi, formând alchene:
R─CH2─CH2─X   R─CH=CH2 + HX
0
KOH , 100 C
unde X = F, Cl, Br, I
derivat halogenat alchenă
Regula lui Zaytzeff: la eliminarea de HX din derivaţi monohalogenaţi pt. care există 2 posibilităţi de îndepărtare a hidrogenului,
acesta se va îndepărta de la atomul de C vecin celui de care este legat C cel mai sarac in H.
3. DEHALOGENAREA COMPUŞILOR DIHALOGENAŢI VICINALI
 compuşii dihalogenaţi elimină halogenul la tratarea cu zinc, în soluţie de alcool sau acid acetic
X─CH2─CH2─X + Zn   CH2=CH2 + ZnX2
alcool

derivat dihalogenat alchenă


4. DEHIDROGENAREA ALCANILOR
 alcanii cu 2-5 at de C în catena principală formează alchene prin dehidrogenare catalitică (Cr2O3/Al2O3/K2O ,400-
6000C, presiune), sau diene (Fe2O3/Cr2O3 ) ; din n-butan  n-butene, din i-butan  i-butene
0 0
CH3─CH2─CH2─CH3 
Cr2O3 , 450 C
 CH3─CH=CH─CH3+ H2 (CH3)2CH─CH3 
Cr2O3 , 450 C
 (CH3)2C=CH2 + H2
n-butan 2-butenă (n-butenă) i-butan metilpropenă (i-butenă)
 prin acest pricedeu se obţin şi diene
H3C CH CH2 CH3 H2C C CH CH2 + 2H2

CH3 CH3
2-metilbutan 2-metil-1,3-butadiena (izopren)
5. CRACAREA ALCANILOR
 în acest proces, larg aplicat în industrie, se formează cantităţi mari de alchene care sunt separate din gazele de cracare
prin diferite metode (distilare fracţionată, adsorbţie selectivă, etc)
6. HIDROGENAREA ALCHINELOR
 hidrogenarea alchinelor în prezenţă de Pd otrăvit cu săruri de Pb+2 (catalizator Lindlar)  cis-alchene
R─CCH + H2  R─CH=CH2
Pd otravit cu saruri de Pb

alchină alchenă
 hidrogenarea alchinelor în prezenţă de Na/NH3 lichid duce la trans-alchene
7. DECARBOXILAREA ACIZILOR NESATURAŢI
 are loc prin încălzire şi decurge mai uşor decât decarboxilarea acizilor saturaţi (care duce la form. alcanilor)
C6H6─CH=CH─COOH  C6H6─CH=CH2 + CO2
acid cinamic feniletenă (stiren)
CH
8. DESCOMPUNEREA TERMICĂ A CICLOALCANILOR H3C CH2 + CH2=CH2

PROPRIETĂŢI FIZICE
 Starea de agregare ** fcţ de nr at de C pot fi: C2 ...... gaze ....... C4 / C5 ...... lichide.......C18 / C19 .......solide...
** incolore şi fără miros
 pf şi pt **cresc cu M, dar sunt mai mici decât la alcanii corespunzători ** pfizomer trans  pfizomer cis
 Densitatea **au densităţi mai mari decât ale alcanilor corespunzători, dar mai mici decât ale apei
 Solubilitatea ** sunt insolubile în apă dar solubile în solvenţi organici (cloroform, benzen, alcani)
PROPRIETĂŢI CHIMICE
Datorită prezenţei dublei legături, reactivitatea chimică a alchenelor este mai mare decât a alcanilor.
1. Reacţia de adiţie
 adiţie = transformare chimică în care sub acţiunea unui reactant, are loc desfacerea legăturii , iar atomii de carbon
care au fost angajaţi în dubla legătură se leagă de atomi sau grupe de atomi proveniţi din reactanţi
 substanţele capabile de a da reacţii de adiţie se numesc nesaturate; prin adiţie ele se transformă în substanţe saturate.
 
R─CH=CH─

R` + X─Y  R─CH─CH─ R`
 
X Y
1.1. Adiţia hidrogenului (hidrogenare catalitică)  alcani
 decurge în condiţii catalitice- metale stare fin divizate: Ni, Pt, Pd, la 80 - 200°C şi 200 atm
 procesul decurge prin cataliză heterogenă, deoarece catalizatorul solid se află într-o stare de agregare diferită de a
reactanţilor (H gazos, alchena gazoasă sau lichidă)
80 200 C , 200 atm
R─CH=CH2 + H2   R─CH2─CH3
0

Ni , Pt , Pd
 reacţia este exotermă
alchenă alcan
1.2. Adiţia halogenilor (halogenare)  derivaţi dihalogenaţi vicinali (halogenul se leagă la atomi de C vecini)
 decurge uşor pt Cl2 şi Br2, greu pt I2; cu Cl2 şi Br2 r. este instantanee şi cantitativă şi se fol pt recunoaşterea alchen
 are loc într-un solvent inert (CCl4, CH2Cl2, CS2) (solvenţi polari)
R─CH=CH2 + X2  R─CH─CH2
alchenă  
X X
1.3. Adiţia de hidracizi (hidrohalogenare)  derivaţi monohalogenaţi saturaţi
CH2=CH2 + HCl  CH2─CH2 **reactivitate hidracizilor creşte în ordinea: HI>HBr>HCl
│ │
+ H Cl (clorura de etil, kelen, unul dintre primele anestezice locale fol în medicină)
dacă alchena este asimetrică, atunci H se fixează la atomul cel mai bogat în H, conf regulii lui Markovnikov
R─CH=CH2 + HCl  R─CH─CH2 în alchenele nesimetrice au loc deplasări de e-
alchenă asimetrică │ │ derivat
+ -
Cl H halogenat R CH CH 2 R CH CH 2
 cel mai uşor se adiţionează HI, apoi HBr şi cel mai greu HCl
+ -
+ -
+H + +Cl
CH3 CH CH2 CH3 CH CH2 CH3 CH CH3 CH3 CH CH3

Cl
 la alchenele cu o grupă “=CH2” marginală, adiţia HBr în prezenţa O2 (cu peroxizi) şi a h ultraviolete, decurge contrar reg Markovnikov –
ATENŢIE!!!
fara peroxizi
H3C CH CH3 2-bromopropan

CH3-CH=CH2 + HBr Br
cu peroxizi
H3C CH2 CH2Br 1-bromopropan

1.4. Adiţia apei la alchene  alcooli


 are loc în prezenţa H2SO4 concentrat, conform regulii lui Markovnikov:
Etapa1 Etapa2
R─CH=CH2 + H─OSO3H  R─CH─CH3 R─CH─CH3 + H─OH  R─CH─CH3
│ │ │
O─SO3H O─SO3H OH
sulfat acid de alchil sulfat acid de alchil alcool
Reacţia directă
R─CH=CH2 + H─OH   R─CH(OH)─CH3
H 2 SO4 , concentrat

alchenă alcool
1.4. Adiţia de Cl2 sau Br2 în soluţie apoasă (reactantul este de obicei acidul hipohalogenos) halohidrine
H2C=CH2 + HO-Cl  HO-CH2-CH2Cl
etena etilenclorhidrina
2. Reacţia de polimerizare
 polimerizare = transformare chimică ce constă în legarea mai multor molecule ale unui compus nesaturat, numit
monomer, cu formarea unei macromolecule, numită polimer.
nA → ─[A]n─ unde: A = monomer; ─[A]n─ = polimer; n = grad de polimerizare
 când la procesul de polimerizare participă monomeri diferiţi, procesul se numeşte copolimerizare
 polimerizarea alchenelor este o reacţie de poliadiţie care are loc cu ruperea leg π şi formarea de noi legături  (C-C)
M
nCH2=CH  (CH2CH)n unde n  polimer , Mpolimer-masă moleculară polimer, Mmonomer - masă moleculară monomer
M monomer
R R
Ex. polimerizarea etenei: nCH2=CH2 → ─ [CH2─CH2]n ─ (polietenă)
**r are loc la 300°C, 1000atm, şi rezultă un compus alb, lăptos sau transparent cu conţinut procentual de C şi H ca
şi etena (87,7%C şi 12,13%H) dar are o masă moleculară medie egală cu 50 000 u.a.m..
** n - arată numărul de molecule de etenă care alcătuiesc lanţul macromolecular
- dacă n=2,3,4,....,10,...20 unităţi este vorba de polimeri inferiori (dimeri, trimeri, tetrameri, ...) sau de oligomeri
- dacă n=sute, mii de unităţi este vorba de polimeri înalţi sau simplu, polimeri
 polimerii - subst solide, cu prop plastice sau elastice, cu puncte de înmuiere între 70-180°C, solubile în diferiţi
solvenţi (acetonă, alcool metilic, apă, etc.); au însuşiri termoplastice, putând fi prelucraţi prin turnare, presare, sau
extrudere; au prop dielectrice (izolatori electrici) ridicate
 în general, polimerii cu proprietăţi elastice sunt folosiţi la fabricarea maselor plastice
Ex:
CH=CH2 (etena) [ CH2-CH2 ]n (polietena)
H
CH=CH 2 (metiletena, [ CH-CH 2 ]n (polipropena)
propena)
CH 3 CH 3
CH=CH 2 (etiletena, [ CH-CH 2 ]n (polietilena)
1-butena)
C 2 H5 C 2 H5
CH=CH 2 (acetat de vinil) [ CH-CH 2 ]n (poliacetat de vinil)
O-CO-CH 3 O-CO-CH 3
CH=CH 2 (feniletena, [ CH-CH 2 ]n (polistiren)
stiren)
C 6 H5 C 6 H5
CH=CH 2 (cloretena, [ CH-CH 2 ]n (policlorura de vinil)
clorura de vinil)
Cl Cl
CH=CH 2 (cianetena, [ CH-CH 2 ]n (poliacrilonitril)
acrilonitril)
CN CN
3. Reacţia de oxidare
 se oxidează mai uşor decât alcanii; reacţia are loc sub acţiunea agenţilor oxidanţi iar produşii de reacţie diferă în
funcţie de agentul oxidant utilizat şi poate fi oxidarea poate fi: blândă, energică, totală (ardere)
 reacţia are loc cu desfacerea legăturii π din dubla legătură sau cu ruperea dublei legături
3.1. Oxidarea blândă  dioli (compuşi cu 2 grupări –OH la 2 at de C vecini: dioli vicinali)
 are loc în prezenţa permanganatului de potasiu (KMnO4), în soluţie apoasă slab bazică (Na2CO3) REACTIV BAYER
R─CH=CH2 + [O] + H2O   R─CH─CH2
KMnO4

alchenă │ │
OH OH diol (dialcool)
Ex. oxidarea etenei: CH2=CH2 + [O] + H2O   HOCH2CH2OH etandiol (glicol)
KMnO4
** industrial glicolul se obţine prin oxidarea etenei cu oxigen molecular, în condiţii catalitice (Ag, 250°C):
CH2=CH2 + ½ O2   CH2 ─ CH2  CH2─CH2
0
Ag, 250 C +HOH

O │ │
oxid de etenă OH OH etandiol (1,2-etandiol)
3.2. Oxidarea energică  compuşi diferiţi, funcţie de structura alchenei
 are loc în prezenţa KMnO4 sau dicromatului de potasiu (K2Cr2O7), în mediu acid (H2SO4)
 se aplică la determinarea poziţiei dublei legături în catena alchenei (reacţie de identificare)
 are loc ruperea dublei legături cu obţinere de acizi, cetone sau CO2 şi H2O, fcţ de structura alchenei supuse oxidării
R─CH=CH2 + 5[O] R─COOH + CO2 + H2O CH2 – formează CO2 şi H2O
alchenă acid
4[O]   R─COOH + R’─COOH
K Cr O
R─CH=CH─R’ + 2 2 7
H SO
CH – formează acizi carboxilici
2 4

alchenă asimetrică acid acid


R1 R1
C=CH─R3 + 3[O] 
K 2Cr2O7
H 2 SO4
 C=O + R3─COOH C=O – formează cetone
R2 alchenă R2 cetonă acid
 oxigenul atomic care atacă atomii de C nesaturaţi rezultă din reacţia KMnO4 sau K2Cr2O7 cu H2SO4:
2 KMnO4 + 3 H2SO4  K2SO4 + MnSO4 + 3 H2O + 5 [O]
K2Cr2O7 + 3 H2SO4  K2SO4 + Cr2SO4 + 4 H2O + 3 [O]
3.3. Oxidarea totală (arderea)  formează CO2 şi H2O (r. decurge asemănător arderii alcanilor; este r. exotermă)
3.4. Oxidarea cu ozon  formează compuşi carbonilici
 are loc prin trecerea unui curent de ozon prin soluţia de alchenă, la t0 scăzute (-750C)
 în prima fază se form ozonide (subst explozive) - apoi prin reducere cu H2/Pt sau Zn/CH3COOH  comp carbonilici
 reacţia este fol pt stabilirea poziţiei leg duble
O
R1─HC=CH─R2 + O3  R1─CH CH─R2   R1─HC=O + R1HC=O + H2O
H 2 / Pt

O O
Zn
CH COOH3
 R1─HC=O + R1HC=O + ZnO
3.5. Autooxidarea (cu oxigenul molecular) – oxidarea în poziţia alilică  formează hidroperoxizi
R1HC=CHCH2R2 + O2  R1HC=CHCHR2
OOH hidroxiperoxid
4. Reacţia de substituţie (în poziţie alilică)
 ruperea unei leg chimice are loc cu consum energie, formarea unei leg chimice are loc cu degajare
 leg2 C-H care implică at de C nesaturaţi au cele mai mari energii de disociere, de aceea nu pot da r de substituţie
 dau r de substit. la at H legaţi de C saturaţi din poziţia , faţă de leg „=” (au cele m mici valori ale energiei de
CH2=CH─CH3 + Cl2  CH2=CH─CH2─Cl + HCl disociere)
propenă  clorură de alil
5. Reacţia de ciclopropanare (reacţia carbenelor) >C=C< + :CH2  >CC< ciclopropan
6. Reacţia DIELS-ALDER (sinteza dien)
7. Reacţia de dimerizare
8. Reacţia de oximercurare (reducere)
9. Reacţia de hidroborare (oxidare)
10. Reacţia de adiţie a radicalilor liberi
Identificarea alchenelor
 Aditia bromului la dubla leg. este însoţită de decolorarea soluţiei de brom;
 Oxidarea cu permanganat de potasiu în soluţie apoasă neutră sau alcalină (reactiv Baeyer) este însoţită de dispariţia culorii
violete a KMnO4 şi de formarea unui pp de MnO2. Hidrocarburile aromatice nu decolorează reactivul Baeyer şi deci reacţia de
identificare a dublei legături poate fi efectuată în solvenţi ca toluene, benzene;
 Analiza spectrală UV, IR
Etena **gaz incolor, cu daer = 0,97, cu pf = -103°C şi pt = -170°C
**se obţ ind din gazele de la cracarea diferitelor fracţiuni petroliere, din gazele de cocserie sau din gazele de rafinărie.
**insolubilă în apă dar solubilă în diferiţi solvenţi organici
**din pdv chimic este foarte reactivă şi participă la toate reacţiile specifice alchenelor
** materie primă ind de mare valoare  polietenă, alc. etilic, oxid de etenă, etilen glicol, CH2Cl2, C2H5Cl, stiren, etc.