Sunteți pe pagina 1din 3

Munteanu Lorena Cls.

a IX-a D

Temă
Comparaţie între statutul femeii în lumea medievală şi societatea actuală

Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta.


Clericii din Evul Mediu considerau că societatea în care trăiau era alcătuită din trei
ordine: oratores - cei care se roagă (preoţii şi călugării), bellatores - cei care se luptă
(cavalerii, războinicii) şi laboratores - cei care muncesc (ţăranii şi mai apoi, orăşenii). De-a
lungul Evului Mediu, care era mai degrabă o lume războinică şi masculină, statutul femeii a
fost ambiguu, căci ea nu avea o poziţie clară în cadrul acestor trei stări. Viaţa femeii din
societatea medievală avea trei aspecte principale: familia, căsătoria şi religia.
În întregul Ev Mediu situaţia femeii era intr-o umbră deasă şi grea a pacatului originar:
Eva fiind cea care îl convinge pe Adam să guste din fructul oprit, lucru care face din femeia
medievală un personaj care nu poate fi clasificat cu uşurinţă.
Femeile Evului Mediu au fost renumite ca soţii, mame şi călugăriţe (femei ale bisericii),
dar au mai fost câteva care s-au îndepărtat de tradiţiile acelor vremuri; acelea au fost
scriitoarele, poetele, educatoarele, şi chiar cele care au practicat vrăjitoria.
Căsătoria în societatea medievală era o combinaţie de obiceiuri şi reguli create în lumea
antică. De cele mai multe ori, căsătoria nu era alegerea femeii, ci era mai degrabă
determinată de voinţa părinţilor. Încă de la o vârstă fragedă, fetele erau obişnuite cu
gândul că se vor căsători. Ele erau învăţate cum să devină neveste bune pentru viitorii lor
soţi: să le facă pe plac şi să le crească copiii, unica lor alternativă fiind intrarea intr-o
mânăstire de maici. Femeile puteau fi date la o mânăstire de către propria familie, dar
puteau intra şi de bunavoie, indiferent de vârstă. Pentru multe femei mânăstirea era locul
în care scăpau de sărăcie, în care li se oferea oportunitatea de a avea o viaţă pioasă, de a
obţine o educaţie şi anumite responsabilităţi care le erau refuzate în lumea exterioară.
Deoarece majoritatea căsătoriilor erau aranjate de către familie, fiind de neconceput
pentru o femeie să-şi urmărească propriile idealuri sau să aibă dorinţe acestea fiind
privilegiile bărbaţilor, femeile nobile puteau juca un rol politic însemnat datorită dotei
(zestrei). Vechii germani sunt responsabili pentru crearea căsătoriilor aranjate. Dreptul
asupra femeii era transferat de la tată la viitorul soţ, fiind imposibil pentru femei să-şi
obţină independenţa.
Ca şi în Antichitate, femeile sunt stăpânele casei, buna gospodărie a casei fiind
principala lor obligaţie. Apoi, rolul lor de mame. Într-o lume în care mortalitatea infantilă
era foarte mare, naşterea şi creşterea copiilor sunt privite ca un rol fundamental, iar eşecul
de a avea copii este, alături de adulter, cea mai gravă acuză care se poate aduce unei femei.
Femeile provenite din rândul nobililor aveau în jurul lor servitori care se ocupau de
treburile gospodăreşti, aşa că le rămânea timp suficient pentru petreceri şi viaţă socială.
Ele se ocupau însă şi de educaţia copiilor. Soţiile ţaranilor duceau o viaţă îngreunată de
munca istovitoare din agricultură dar nu erau scutite nici de poverile gospodăreşti. Ele
erau analfabete şi nu purtau grija educării copiilor lor. La oraş, femeile aveau o varietate
de ocupaţii: făceau comerţ, coceau pâine, torceau. Atât femeile căsătorite cât şi cele
necăsătorite erau nevoite să muncească pentru a trăi şi de multe ori ele lucrau în mai
multe locuri deoarece erau plătite mai puţin decât bărbaţii.
Importanţa femeii în această epocă este desprinsă din reprezentările acesteia în arta
medievală. De cele mai multe ori, artiştii au subliniat rolul femeii ca mamă şi soţie sau ca
sursă de inspiraţie pentru poeţi, lirica epocii fiind dedicată aproape exclusiv femeii.
1|Page
Munteanu Lorena Cls. a IX-a D

Trubaduri, trivei şi minnesageri compun poeme pe tema iubirii curteneşti. Obiectul


veneraţiei lor era femeia căsătorită, superioară în ierarhia socială, care nu-şi iubea
obligatoriu soţul pentru că acesta îi era un fel de propietar, iubirea soţiei faţă de el nefiind
decât o datorie. Iubirea cavalerască în schimb era pură, neavând niciodată un caracter
matrimonial.
În Evul Mediu, întâlnim rar nume de femei care să fi avut influenţă în vreun domeniu sau
altul, şi cu atât mai puţin în literatură şi artă. Între 1140 şi 1200 se face cunoscută prima
mare poetă a Evului Mediu, MARIE DE FRANCE. Alienar de Aquitania şi fiica ei Marie de
Compagne, fac din castelul lor de la PAOITIERS un adevărat cenaclu unde se recita poeme
de dragoste şi se cultiva virtutea şi sensibilitatea.
Evul Mediu cunoaşte şi iubiri celebre; cea dintre Alberard şi Heloise, cea dintre
Dante si Beatrice. Alberard, unul dintre cei mai celebri teologi ai sec. al XI–lea se
îndrăgostise de Heloise, nepoata unui poet coleg, numit Fulbert. Fulbert nu a fost de acord
cu căsătoria tinerilor şi a plătit nişte bandiţi să-l castreze pe Alberard. Atunci Alberard a
convins-o pe Heloise să intre la mânăstire. Dante, cel mai mare poet al Italiei s-a
îndrăgostit la 9 ani de o fată de vârsta lui, Beatrice Portinari pe care o va iubi înflăcărat şi
pur până la moartea acestuia şi dincolo de ea, ridicându-i prin DIVINA COMEDIE cel mai
măreţ monument literar închinat unei femei.
Din secolul al XIV–lea, situaţia femeii a căpătat o altă întorsătură, ea devenind “pricina
tuturor relelor din societate“, societate dominantă de clerul masculin. Femeia reprezenta
carnea şi păcatul (răul), în timp ce bărbatul reprezenta “spritul şi binele”.
Mii de femei, învinuite de toate crizele secolului, au fost condamnate şi arse de vii pe rug,
de către Inchiziţie. Vrăjitoarea era prin definiţie, o femeie care a încheiat cu diavolul un
pact în scopul de a stabili regatul acestuia pe pământ. Chiar şi eroina naţională a Franţei,
Ioana d’Arc, a sfârşit în 1431 arsă ca vrăjitoare.
La mijlocul sec al XIX-lea începe să se răspândească termenul de “feminism”, care
reprezinta pledoaria pentru drepturile femeilor.
În zilele noastre diferenţa de clase sociale a dispărut. Orice femeie are astăzi
privilegiul să urmeze o şcoală elementară dar cele mai multe dintre ele îşi pot continua
studiile atingând idealuri dintre cele mai înalte, aspiraţii măreţe şi ţinte la care cele din
Evul Mediu nici nu visau. Cu povara treburilor gospodăreşti uşurată de dezvoltarea
tehnologiei modern, femeia zilelor noastre îşi poate permite să studieze, să aibă un
serviciu, dar să-i rămână şi suficient timp pentru plimbări, distracţii şi alte plăceri. Multe
dintre ele sunt scutite chiar de grija educării copiilor, lăsând ca aceasta să fie făcută de
cadrele calificate din creşe, cămine, grădiniţe şi şcoli. Nivelul de viaţă a crescut în zilele
noastre datorită dezvoltării cunoştinţelor medicale şi de igienă. Multe din bolile care
secerau fără milă vieţile femeilor tinere din timpul Evului Mediu, şi-au găsit leacul în epoca
modernă. Numărul mare de copii îngreuna în trecut obligaţiile gospodăreşti ale mamelor
mult prea împovărate. Drepturile legiferate astăzi pentru avorturi, dar şi alte mijloace
moderne de contracepţie fac ca povara familiei să fie mult mai uşoara chiar şi pentru cele
mai conştiincioase şi devotate femei. Exista însă şi părţi negative ale aşa numitei „educaţii
moderne’’ ale femeilor de astăzi. Viaţa de familie este adesea privită cu nepăsare. Căminul
este distrus în favoarea obţinerii altor succese de moment. Astfel, copiii pot fi lipsiţi de
prezenţa unuia dintre părinţi, sau în multe cazuri, chiar de amândoi. În timp ce educaţia
militară din Evul Mediu aparţinea numai bărbaţilor, astăzi femeile se înrolează de bună
voie în armată, ajungând să practice cele mai dificile ramuri ale acesteia.
2|Page
Munteanu Lorena Cls. a IX-a D

Ţinuta şi vestimentaţia este de asemenea foarte diferită astăzi faţă de trecut. În timp ce
femeile de demult purtau rochii lungi, de o deosebita eleganţă, şi se puteau mândri cu
podoaba părului lor, astăzi moda tinde să înăbuşe diferenţa dintre sexe, atât prin purtarea
îmbrăcăminţii bărbăteşti de către femeia modernă, cât şi prin adoptarea ,,tunsorii
băieţeşti”.
Idealul frumuseţii femeii evului mediu era ,,grasă şi frumoasă” iar astăzi supleţea
este tot ceea ce îşi doreşte orice femeie.
Artiştii subliniază cu mult farmec rolul femeii din orice vreme, căutând să scoată în
evidenţă în primul rând calităţile ei de mamă şi soţie.
Le admir foarte mult pe acele femei care au avut curajul să lupte pentru drepturile
lor şi fără de care astăzi femeia ar fi fost în continuare proprietatea bărbatului…

3|Page