ROLUL FEMEII IN

EPOCA
CONTEMPORANA
Primul Razboi Mondial

■ In Primul Razboi Mondial femeile au fost obligate de împrejurări să preia frâiele

meseriilor bărbătești în absența acestora.
■ In timpul razboiului femeile erau: cap de familie, administratoare a bunurilor familiei
respective, muncitoare în agricultură și în fabrici.
■ Femeile se mai implicau in creșterea copiilor rămași orfani, în urma războiului. Au
existat importante reprezentante ale boierimii românești care s-au dedicat cauzei
orfanilor, au deschis orfelinate chiar în casele lor, au hrănit populația sărăcită
rămasă acasă și au făcut campanii caritabile de strângere de fonduri pentru
susținerea efortului de război.
 ■ Una dintre cele mai bogate surse de informații cu privire la condiția femeilor, în
timpul Primului Război Mondial sunt scrisorile trimise atât de acestea soților sau
iubiților de pe front, cât și de soldați trimise acasă, mamelor sau soțiilor.

Cateva scrisori trimise in perioada Primului

Razboi Mondial
Feminismul
■ Cel mai important lucru pe care feministele din perioada interbelică și-l doreau și-l
revendicau cu foc era dreptul la vot.
■ Acest val al feminismului a fost preponderent urban, emanciparea feminină a luat
amploare datorită femeilor din înalta societate, femeilor cu educație, care au
călătorit și erau la curent cu mișcările internaționale.
■ Acestea, molipsite de înclinațiile sociale ale vremii, au hotărât c-ar fi cazul să
revoluționeze și mentalitățile de pe meleagurile românești.
■ În 1919, „Asociaţia pentru emanciparea civilă şi politică a femeii“, condusă de
Valentina Focşa, publica în ziarul organizaţiei revendicările mişcării: „modificarea
articolelor din codul civil, comercial şi celelalte legiuiri, cari privest starea de minorat
şi incapacitate juridică a femeii sub orice formă ar fi ele prezentate“, „Dreptul de a
alege şi de a fi alese în Consilii comunale, judeţene, corpuri legiuitoare, precum şi a
putea ocupa, în puterea titlurilor academice ce ar putea să obţină, orice funcţiune“.
 ■ Dintre bărbații cu nume importante din acea vreme și care au susținut chiar și în
scris avântul femeii pentru solicitarea drepturilor politice au fost generalul Averescu,
liberalul Ion I.C. Brătianu ori conservatorul Alexandru Marghiloman.
■ Treptat, între libertățile proaspăt câștigate atunci au început să se numere și
posibilitatea de a purta pantaloni, de a-și tunde părul scurt, de a fuma, de a merge
pe bicicletă sau chiar de a face sport alături de bărbați, niște treburi cu adevărat
revoluționare și de-a dreptul înspăimântătoare pentru bărbații conservatori ai
timpului, care vedeau în saltul ăsta al femeii un pericol pentru liniștea căminului.

Portretul lui Ion • Una dintre cele mai înfocate și vocale feministe a fost
I.C. Bratianu: Alexandrina Cantacuzino, filantroapă și diplomată
română, una dintre liderele feministe din România în anii Portretul lui
1920 și ’30, care critica vehement imaginea femeii de Alexandru
păpușă parazit Marghiloman:

Portretul Alexandrinei
Cantacuzino:
■ Să nu ne amăgim. Dorința femeilor de a ieși din stereotipul unui specimen inferior și
blazat, incapabil de gândire proprie, a întâmpinat nu doar reticență, ba chiar și
împotrivire acestei noi ideologii.
■ Jurnaliștii de la „Adevărul”, prin 1930, erau intens preocupați și dezbăteau
posibilitatea ca femeia să intre în politică. Din păcate, multe nume mari se arătau
speriați de un viitor în care femeia să devină egală bărbatului în tot ceea ce
presupunea munca intelectuală.

Cateva declaratii a intelectualitatii:

Academicianul Cantacuzino: „Femeia trebuie să se ferească să-şi compromită prestigiul

întrebuinţând metodele învechite ale partidelor de la noi. Trebuie să fie o forţă de apropiere,
nu de vrajbă şi distrugere.

Conservatorul Argetoianu: „Socotesc că bărbaţii, când fac politică, fac o prostie. N-aş îndrăzni
din politeţă să calific şi actul doamnelor de a se înscrie în politică. Cred că, deocamdată, rolul
femeii ar fi mult mai potrivit cu firea ei dacă şi-ar mărgini activitatea la chestiunile de ordin
gospodăresc şi economic.