Regimurile Dictatoriale din Perioada Postbelica

După al Doilea Război Mondeal, în multe țări din Asia, Africa și America Latină s-au instaurat regimuri
dictatoriale printre care si regimul totalitar comunist. După ce sovieticii au luat sub controlul lor o parte a
peninsulei Coreene ei au introdus un sistem de guvernare a lor în frunte cu Kim Ir Sen, susținut de
Kremlin.

După războiul din 1950-1953, în RPD Coreeana (proclamată pe 9 septembrie 1948) s-a instaurat un regim
dictatorial comunist, fiind caracterizată prin teroare și cruzime. Codul penal nord-Coreean prevedea cel puțin 47 de
“crime” obligat de pedeapsă cu moartea.

Partidul cumunist a invadat țara cu închisori și lagăre de concentrare ,deținuții fiind separați complet de familiile
lor ,hrana lor era insuficientă,iar muncile erau istovitoare.În Coreea ”democratică” pentru că un membru al familiei
era condamnat ,întreaga familie a acestuia se pomenește în lagăr. În 1958 aceasta era prelungită pînă la a 3
generație.

În societatea nord-coreeană se propagă un cult al personalității, mai întîi fiind Kim Ir Sem ,apoi fiul
acestuia ,actualul conducător fiind Kim II Sung care este și ”președintele etern”(1988).

În raporturile sociale regimul comunist promovează un spirit de castă. Cetățenii sunt impuși să ducă un
mod greu de viață. Handicapații sînt trimiși în locuri îndepărtate cît și rasa ”piticilor” este sistematic
hăituită, arestată și trimisă in lagăr. Din cauza experimentelor comuniste aplicate în agricultură nord-
coreenii au îndurat foamea.

În 1949 in China se instaurează dictatura condusă de Mao Zedong cu sprijinul sovieticilor. Venirea lor la
putere a însemnat uciderea a mii de maioști ”contrarevoluționari”. În domeniul agriculturii ei au colectivizat
pămînturile arabile, au trecut la constituirea ”comunilor populare” și la realizarea ”marelui salt”.

Partidul comunist din China avea ca scop să prefacă într-un timp scurt modul de viață a țăranilor, ca
rezultat gospodăriile agricole au fost grupate în unități gigantice alcătuite din zeci de mii de familii. Țăranii
au fost impuși să lucreze la șantiere faraonice de irigare a pămîntului și să construiască numeroase
furnale mici de topire a oțelului.

În 1959-1961 China a fost lovită de foamete, fiind cea mai crunta din istoria ei, din cauza scăderii continuă
a cantităților produselor alimentare.

În 1966-1976 Mao realizeaza ”revoluția culturală” în care un mare număr de stundenți și liceeni uniți în
”garzi roșii” organizau pogromuri ale intelictualității distrugînd tot ce considerau străin de spiritul tradițional
chinez. Ca rezultat mulți profesori din diferite domenii au fost omorîți sau împinși să se sinucidă. După
moartea lui Mao Zedong, regimul comunist cunoaște o oarecoare liberalizare.

Represiunele interne sîngeroase declanșate de H.Mengistu au dus la secete repetate,ce au provocat

moartea a sute de mii de oameni,a haosului din economie cît și a confruntărilor dintre Etiopia cu
Somalia(1977-1978)- toate acestea ducînd la prăbușirea dictaturii(1991).
În Africa de asemenea s-au instaurat dictaturi sîngeroase în mai multe state una din ele fiind și Etiopia.
După abolirea monarhiei puterea a fost preluată de Haile Mariam Mengistu,militar și adept al ideologiei
marxiste, a fost și cel care a dus la transformarea Etiopiei in stat totalitar.După ce Guvernul dictatorial a lui
H.Mengistu a rupt relatiile cu S.U.A și întreținîndu-le cu URSS și Cuba au fost naționalizate băncile și
lichidată proprietatea funciară.