„A FOST

RĂZBOI, ECOUL
LUI ŞI AZI MAI
ESTE
crime VIU...”
împotriva umanității

Proiect realizat de Railean Marcu

CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII
GULAG.
Holocaustul.
Masacrul de la Katyń.
Procesul de la Nunberg.
Procesul de la Tokyo.
 GULAG
Din rusă ГУЛаг: Главное управление исправительно-трудовых
лагерей, transliterat „Administrația Generală a Lagărelor de muncă
forțată”.
A fost o ramură a poliției interne și serviciilor
de securitate sovietice care controla sistemul
penal al lagărelor de muncă forțată și a
închisorilor și lagărelor de detenție și de tranzit
asociate. Cum aceste lagăre găzduiau criminali
de toate tipurile, sistemul Gulag-ului a devenit
cunoscut ca un loc pentru deținuții politici și ca
un mecanism de represiune a opoziției politice
în Uniunea Sovietică.
 GULAG

Tăiatul de copaci și mineritul erau cele mai obișnuite activități dar și cele mai dure. În
minele din Gulag, norma unei persoane putea fi de 13 tone de minereu pe zi. Nerealizarea
acestei cote atrăgea după sine micșorarea rației de hrană, un cerc vicios care avea de cele
mai multe ori consecințe fatale transformând prizonierul într-o om slab și epuizat, poreclit
"dohodiaga" (доходяга)
 GULAG
Chiar dacă a întemnițat milioane
de oameni, numele a devenit
familiar în Occident abia după
publicarea de către Aleksandr
Soljenițîn a cărții Arhipelagul
Gulag în 1973 care făcea
asemănarea dintre numeroasele
lagăre împrăștiate în toată țara cu
un lanț de insule.

O hartă a diferitelor tabere de detenție de Gulag

ale Uniunii Sovietice
 HOLOCAUST
Este un termen utilizat pentru a descrie
uciderea a aproximativ șase milioane de
evrei, de toate vârstele, majoritatea din
Europa dar, au fost persecutați și asasinați
evrei și în Asia și nordul Africii, în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial, ca
parte din „soluția finală a problemei
evreiești”, programul de exterminare a
evreilor, plănuit și executat de regimul
național-socialist din Germania, condus de
Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia.
Între victime, s-au numărat 1,5 milioane de
copii.
 HOLOCAUST
Persecuția evreilor în Germania a început în 1933, aproape imediat după venirea la putere a
naziștilor. Cu toate acestea, uciderea sistematică, în masă, a evreilor a avut loc în timpul celui
de-Al Doilea Război Mondial. La început, acest lucru însemna ghetoizare și împușcări în masă
în Europa Centrală și de Est. Apoi, între 1941 și 1945, au început deportările în centre de
ucidere precum Auschwitz, Treblinka și Belzec, mai întâi din locații din Polonia ocupată și apoi
din întreaga Europă ocupată. Această fază de ucidere sistematică a fost numită de naziști
„Soluția finală a problemei evreiești”. Cu toate acestea, în Uniunea Sovietică, evreii au fost
uciși în cea mai mare parte prin împușcări în masă: aproape o treime din victimele
Holocaustului au fost ucise acolo unde locuiau sau în apropiere, fără a fi duse în ghetouri sau
lagăre. Nici căutarea de către naziști a victimelor evreiești nu a fost limitată la Europa: evreii
din Tripoli au fost deportați la Bergen-Belsen, iar alții din Benghazi au fost trimiși într-un lagăr
de muncă din Austria.
 HOLOCAUST
Primul lagăr mare, Lagărul de exterminare
MAJDANEK, a fost descoperit de sovietici
la 23 iulie 1944. AUSCHWITZ a fost
eliberat tot de Armata Roșie la 27 ianuarie
1945; BUCHENWALD - de americani la 11
aprilie; BERGEN-BELSEN - de britanici la
15 aprilie; DACHAU - de americani la 29
aprilie; RAVENSBRÜCK - de sovietici în
aceeași zi; MAUTHAUSEN - de americani
la 5 mai; și THERESIENSTADT de
sovietici - la 8 mai. TREBLINKA,
SOBIBÓR, și BEŁŻEC nu au fost niciodată
eliberate, deoarece fuseseră distruse de
naziști în 1943.
 MASACRUL DE LA
KATYŃ
A fost o execuție în masă a unor cetățeni polonezi de
către forțele poliției secrete sovietice în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial. Masacrul a avut loc în pădurea
de lângă actualul sat Katîn din Rusia, sat situat la 20 de
km vest de orașul Smolensk.
 MASACRUL DE LA
KATYŃ
În timpul acestei acțiuni aproximativ 22.500 de
cetățeni polonezi au fost executați în trei locuri
diferite în primăvara anului 1940. Majoritatea
celor uciși erau ofițeri capturați ca prizonieri de
război în timpul războiului polonez de apărare
din 1939, dar printre cei executați se aflau și
numeroși civili. Cum sistemul polonez de
recrutare cerea tuturor absolvenților unei
universități să devină ofițeri în rezervă,
sovieticii au reușit prin acele asasinate să
distrugă o mare parte a intelectualității
poloneze, ca și a evreilor polonezi și a
bielorușilor polonezi.
 MASACRUL DE LA
KATYŃ Gorbaciov și-a cerut scuze în octombrie 1990 față
de poporul polonez, însă nu a permis publicarea
ordinului de execuție. Acel document sovietic a fost
înmânat președintelui Poloniei, de președintele
Elțin, abia în 1992. În 2005, autoritatea rusă de
competență pentru anchetarea cazului (în locul
fostei procuraturi militare sovietice) a dispus, fără o
evaluare juridică clară, închiderea cazului și
declararea a 116 dintre 183 de dosare privind
masacrul de la Katyń drept secret de stat.
Pe data de 26 noiembrie 2010, parlamentul rus a
Circulara din 5 martie 1940 de la Lavrenti Beria recunoscut oficial că masacrul a fost comis la
pentru Stalin, prin care era propusă executarea
ofițerilor polonezi ordinul direct al lui Stalin.
PROCESUL DE LA NUNBERG
Au fost o serie de procese
celebre pentru faptul că, în
cadrul lor, au fost
inculpați importanți
membri ai conducerii
politice, militare și
economice a Germaniei
Naziste. Procesele au avut
loc între 1945 și 1949 în
orașul Nürnberg,
Germania, în Palatul de
Justiție din Nürnberg.
PROCESUL DE LA NUNBERG
Primul și cel mai cunoscut dintre aceste procese
a fost Procesul Principalilor Criminali de
Război în fața Tribunalului Militar Internațional
(TMI), în care au fost judecați 24 dintre cei mai
importanți lideri ai Germaniei naziste, atât
capturați cât și în contumacie. Dezbaterile
procesului s-au ținut între 20 noiembrie 1945 și
1 octombrie 1946. Al doilea set de procese ale
unor criminali de război mai puțin importanți a
avut loc conform Legii nr. 10 a Consiliului de
Control la Tribunalele militare de la Nürnberg
(TMN), printre care Procesul medicilor și
Procesul judecătorilor.
PROCESUL DE LA TOKYO
Este denumirea care este utilizată pentru a se referi la
procedurile Tribunalului Militar Internațional pentru
Extremul Orient, creat pentru a judeca cel mai
important personalitate japoneză. Imperiul acuzat că a
comis, înainte și în timpul celui de- al doilea război
mondial, trei tipuri de crime: crimele împotriva păcii
(Clasa A), crimele de război (Clasa B) și crimele
împotriva umanității (Clasa C). Prima acuzație se
referă la conspirațiile politice puse în aplicare de
Japonia în perioada antebelică pentru a provoca al
doilea război sino-japonez și războiul din Pacific; Tribunalul Militar Internațional pentru Extremul
ultimele două privesc crimele și atrocitățile comise în Orient s-a întâlnit în fostul sediu al Armatei
Imperiale Japoneze din Ichigaya , Tokyo .
timpul războiului mondial.
PROCESUL DE LA TOKYO
Curtea s-a întrunit pentru prima dată pe 3 mai 1946 și s-a dizolvat pe 12 noiembrie 1948, iar
sesiunile de proces au avut loc în districtul Ichigaya din Tokyo . Douăzeci și cinci de militari și
politicieni japonezi au fost acuzați de săvârșirea infracțiunilor de clasa A, în timp ce peste
5.700 de cetățeni japonezi au fost acuzați de infracțiuni de clasa B și C, în principal pentru
abuzuri de prizonieri de război . Procesele cu personalități minore au avut loc separat în mai
multe orașe din Asia de Sud-Est .
 BIBLIOGRAFIE
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gulag
https://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust
https://aboutholocaust.org/ro/facts/ce-a-fost-holocaustul
https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Katy%C5%84
https://ro.wikipedia.org/wiki/Procesele_de_la_N%C3%BCrnberg
https://koaha.org/wiki/Processo_di_Tokyo