Principiul al doilea

al termodinamicii
 Amintim că principiul întîi al termodinamicii
reprezintă legea conservării şi transformării
energiei, aplicată la fenomenele termice. În
conformitate cu acest principiu, în natură au loc
numai astfel de procese, în care suma diferitor
forme de energie cedate de unele corpuri este
neapărat egală cu suma energiilor primite de alte
corpuri. Principiul întîi interzice funcţionarea
motorului termic care ar efectua lucrul mecanic
fără a consuma căldură, numit şi perpetuum
 De exemplu, un corp este încălzit pînă la o
temperatură înaltă, deci posedă o energie
internă considerabilă. La un moment, corpul,
spontan, de la sine, începe să se ridice în sus,
răcindu-se tot mai mult pe măsura creşterii
înălţimii sale deasupra Pămîntului. Creşterea
energiei potenţiale (mecanice) este însoţită de
micşorarea respectivă a energiei interne a
corpului.
Se cunosc mai multe formulări ale principiului al doilea.
Una din ele a fost propusă în 1850 de fizicianul german
Rudolf Clausius (1822–1888):
este imposibilă trecerea spontană a căldurii de la
corpurile cu temperaturi mai joase la corpuri cu
temperaturi mai înalte.
Această formulare trebuie înţeleasă nu numai în sensul
direct, îngust al ei, ci în sens mai general:
este imposibilă construirea unei maşini termice
periodice, rezultatul unic al funcţionării căreia ar fi
transportul de căldură de la un corp rece la un corp mai
Schema unei maşini periodice de
acest fel este reprezentată în
imaginea alăturată. După fiecare
perioadă, agentul de lucru se
reîntoarce la una şi aceeaşi stare
iniţială, astfel în el nu se produce
nicio schimbare, iar răcitorul
cedează o cantitate de căldură Q pe
care o primeşte încălzitorul aflat la
o temperatură mai înaltă.
O altă formulare a fost propusă în 1851 de fizicianul englez
William Thomson (1824–1907):
sunt imposibile procesele al căror rezultat unic ar fi luarea unei
cantităţi oarecare de căldură şi transformarea ei completă în lucru
mecanic.
Fizicianul german Max Planck (1858–1947) a propus o altă
formulare a principiului al doilea al termodinamicii, care prezintă,
în fond, aplicarea formulării lui Thomson la motoare termice. După
Planck:
este imposibil procesul periodic al cărui rezultat unic ar fi
transformarea totală în lucru mecanic a cantităţii de căldură primită
de la o sursă de căldură.
Această formulare, cunoscută mai
frecvent ca formularea Thomson–
Planck, interzice funcţionarea
motorului termic cu o sursă unică de
căldură. Cunoaşteţi deja că motorul
termic transformă în lucru mecanic
numai o parte din cantitatea de căldură
Q1 primită de agentul de lucru de la
încălzitor, o altă parte Q2 este neapărat
transmisă răcitorului. Deci formularea
Thomson–Planck atestă
imposibilitatea funcţionării motorului
termic la care Q2 = 0, adică al cărui