ENERGIA INTERNA A UNUI SISTEM TERMODINAMIC Energia intern a unui sistem este energia total a sistemului msurat ntr-un

sistem de referin n care centrul lui de mas este n repaus. Energia intern cuprinde energia tuturor formelor de micare i de interaciune dintre particulele care constituie sistemul, adic: energia micrilor de translaie i de rotaie a moleculelor, energia de oscilaie a atomilor n molecule, energia de interacie dintre molecule, energia de micare a electronilor n atomi, energia intern a nucleelor etc. Energia intern a sistemului este o funcie de stare. LUCRUL MECANIC IN PROCESELE TERMODINAMICII Lucrul mecanic reprezinta energia schimbata intre sistemul termodinamic studiat si mediul exterior lui in cursul interactiunilor mecanice. Un system inchis aflat intr-un cilindru cu piston mobil, ciocnirile dintre moleculele gazului precum si dintre moleculele gazului si peretii cilindrului produc un schimb de impuls care se materializeaza prin actiunea unor forte asupra peretilor. Forta medie care actioneaza asupra cilindrului este F. Datorita actiunii fortei F, pistonul se poate deplasa pe o distanta dx intr-un interval de timp infinit mica dt. In consecinta volumul gazului creste si el cu o cantitate infinit mica.

dv=Sdx
S - suprafata cilindrului Lucrul mecanic infinit de mic efectuat de gaz asupra mediului este dL=Fdx=pSdx=pdV p - presiunea exercitata de gaz asupra pistonului Variatia de volum dv este negativa atunci cand lucrul mecanic este efectuat de mediu asupra sistemului termodinamic reprezentat de gaz. Variatia volumului este pozitiva atunci cand lucrul mecanic este efectuat de sistemul termodinamic (gazul) asupra mediului. Prin urmare semnul lucrului mecanic este dat de semnul variatiei de volum dv. Lucrul mecanic este pozitiv atunci cand el este efectuat de sistem asupra mediului inconjurator. Lucrul mecanic este negative atunci cand este efectuat de mediu asupra sistemului. CALDURA n fizic, cantitatea de cldur, simbolizat prin Q, este energia transferat ntre un sistem termodinamic i mediul nconjurtor, ntre dou sisteme termodinamice sau ntre diferite pri ale aceluiai sistem termodinamic, n cursul unei transformri termodinamice n care parametrii externi rmn constani.Transferul de cldur are loc sub influena unei diferene de temperatur. Cldura este adesea utilizat n sensul de energie termic. Cnd un sistem termodinamic primete cldur, temperatura i energia sa termic cre te, iar cnd cedeaz cldur, temperatura i energia sa termic scade. n sensul strict al cuvntului, n timp ce energia termic este o funcie de potenial, cldura este o

form de schimb de energie. n termodinamic, pentru studiul cldurii, n locul noiunii de energie termic, greu de definit, se prefer noiuni ca energie intern, lucru mecanic, entalpie, entropie, noiuni care pot fi definite exact fr a recurge la noiunea de micare molecular. PRINCIPIUL 1 AL TERMODINAMICII Principiul nti al termodinamicii exprim legea conservrii energiei pentru procesele n care intervine i micarea termic. Acest principiu arat c pentru un sistem nchis, variaia energiei interne la trecerea de la o stare de echilibru la alta este egal cu suma dintre lucrul mecanic i cantitatea de cldur schimbate de sistem cu exteriorul. Dac sistemul sufer o transformare finit de la starea iniial 1 la starea final 2 , expresia matematic a primului principiu este: dU = dQ+dL Tinand seama de faptul ca lucrul mecanic absorbit de sistem este considerat negativ atunci relatia: dU = dQ-dL pentru variatii finite aceasta relatie devine: U=Q-L O alta formulare a principiului 1 al termodinamicii este: Nu se poate realiza un perpetuum mobile de speta intai(adica o masina termica care sa produca lucrul mecanic fara a consuma o cantitate echivalenta de caldura) dU=mcvdT Prin intelegerea acestei relatii obtinem: U2-U1=mcv(T2-T1) Legatura dintre caldura specifica la presiune constanta si caldura specifica la volumul constant CP-CV=R

Se defineste exponent adiabatic: = CP ; CP = R CV 1 CV = R 1 CICLURI TERMODINAMICE. MASINI TERMICE Transformarea continu a cldurii n lucru mecanic este posibil numai n cadrulciclurilor termodinamice. O main poate realiza un ciclu termodinamic dac funcioneazntre dou surse de cldur de temperaturi diferite (enunul Carnot).Se poate concluziona c sensul deparcurgere al ciclului influeneaz semnul lucrului mecanic Lc. Dup sensul n care suntparcurse ciclurile acestea se mpart n: -cicluri directe - cicluri la care sensul de parcurgere este invers trigonometric i la care seobine lucru pozitiv, acestea fiind caracteristic mainilor motoare (motoare cu ardere intern,instalaii de turbine, etc.) -cicluri inversate - cicluri parcurse n sens invers trigonometric i la care se obine un lucru negativ, cicluri caracteristice mainilor consumatoare de lucru i care genereaz alteforme de energie, generatoare electrice, pompe de cldur, instalaii frigorifice etc. Maina termic este un sistem care convertete, ntr-un anumit grad, cldura n lucru, cazul mainilor motoare, sau transfer cldur provenit de la o surs de o anumittemperatur la o surs de alt temperatur mai ridicat prin utlizarea unui lucru, cazulmainilor generatoare,precummaina frigorific i apomai de cldur. Ciclul termodinamic reprezint o succesiune de transformari de stare, astfel ncat starea final a ultimei transformri este identic cu starea iniial a primei transformari. Cicluri directe sau motoare in care sensul de parcurgere este cel al acelor de ceasornic. Aceste cicluri absorb caldura si produc lucru mecanic pe care il cedeaza la exterior. 1. Cicluri inverse sau generatoare in care sensul de parcurgere este cel trigonometric adica invers acelor de ceasornic. Aceste cicluri consuma lucru mecanic pe care il preiau din exterior si produc caldura pe care o cedeaza in exterior. Pentru un sistem care sufera o transformare ciclica

conform principiului intai al termodinamicii se disting urmatoarele 3 situatii : - L=0;Q=0 - L>0;Q>0 - L<0;Q<0 1. In cazul al doi-lea sistemul functioneaza ca o masina termica (primeste caldura si efectueaza lucrul mecanic) 2. Randamentul termic al unui ciclu este exprimat prin raportul dintre energia utila produsa pe parcursul ciclului adica lucrul mecanic produs si energia consumata. =L= Qabs-|Qced|=1-|Qced| Qabs PRINCIPIUL 2 AL TERMODINAMICII Primul principiu al termodinamicii a artat posibilitatea transformrii lucrului mecanic n caldura si invers fr a specific n ce condiii aceste transformri sunt posibile. El a artat echivalena cantitativ dintre lucrul mecanic si caldura si a introdus proprietatea de energie intern (U), care nu variaz n absena aciunilor exterioare pentru orice procese din interiorul sistemelor. Principiul al II-lea al termodinamicii constituie una din cele mai importante legi ce guverneaz fizica sistemelor macroscopice. n plus, el descrie evoluia unui sistem termodinamic spre echilibru artnd c procesele naturale, care sunt procese ireversibile, sunt ntotdeauna nsoite de o cretere de entropie. Principiului al doilea al termodinamicii se aplic la orice tip de proces : fizic, natural,biologic, tehnologic, econonomic, social etc. Acesta este motivul pentru care principiul doi latermodinamicii poart numele de a doua lege a naturii. Exemple prin care se constatvalabilitatea principilui doi al termodinamicii se ntlnesc att n evoluia spaial a unuisistem ct i n evoluia sa temporal. El pune n eviden aspectele calitative ale proceselor de transformare a energiei. Exista mai multe formulari ale principiului al II-lea al termodinamicii: - Formularea lui Carnot - se refer la funcionarea mainilor termice: O main termic nu poate produce n mod ciclic lucru mecanic, dect dac agentul termic schimb cldura cu doua surse de cldur detemperaturi diferite. - Formularea lui Clausius : Este imposibil s se construiasc un dispozitiv, care s funcioneze ntr-unciclu i care s nu aib alt efect dect acela de a transfera cldura de la uncorp rece la un corp mai cald Qabs

- Formularea lui W.Thomson (Lord Kelvin): Este imposibil a se construi o main termic care s funcioneze ntr-un ciclu,care s primeasc cldura de la o surs cu temperatur ridicat i care s furnizeze o cantitate egal de lucru PRINCIPIUL 3 AL TERMODINAMCII Principiul III al termodinamicii a fost introdus de Nernst n anul 1906 n urma studiilor unor sisteme n medii condensate la temperaturi joase. Cand temperatura tinde catre OK, entropia tinde catre o valoare finita, constanta independenta de parametrii de pozitie, stare de agregare sau alte caracteristici ale sistemului. Pentru sistemele omogene pure aflate in stare de echilibru termodinamic :

lim S=0
T 0

Transformari polimorfe- o transformare polimorfa este transformarea in care caldura specifica a sistemului ramane constanta.

pv=constanta
- reprezinta exponentul politropic

=c-cp ->
c-cv
unde: c caldura molara

Formula lui Poisson

cp caldura molara la presiune constanta cv caldura molara la volum constant Pornind de la expresia principiului I al termodinamicii,

dU=dQ-dL
Cv*dT= C*dT-pdV

Transformarile simple ale gazului ideal sunt cazuri particulare ale transformarii polimorfe:

Izoterma T=cst =1 Izobara Izocora

LEGEA LUI COULOMB Legea lui Coulomb este legea fundamental a electrostaticii. Definitie: Forta F de interactiune dintre dou sarcini electrice punctiforme aflate n vid este propor tional cu mrimea sarcinilor, q1i q2 (cu produsul lor) i invers proportional cu ptratul distantei dintre ele. Legea lui Coulomb descrie interactiunea dintre sarcinile electrice punctiforme aflate n repaus. Sarcinile pot fi considerate punctiforme dac dimensiunea lor liniar este mult mai mic dect distanta dintre ele. Constanta de proportionalitate ke este o constant universal si depinde numai de permitivitatea electric a mediului

p=cst =0 V=cst =+

Adiabatica dQ= =

Pentru vid :

Valoare constantei ke a fost determinata n 1785 de ctre Coulomb cu ajutorul balantei de torsiune. Forta este o mrime vectorial si pentru a rezulta toate propriettile fortei Coulombiene aceasta trebuie scris sub form vectorial

unde vectorul

este versorul vectorului cu originea n q1 si vrful n q2.

Proprietatile fortei Coulombiene dintre dou sarcini q1 si q2: 1. Este proportional cu produsul sarcinilor q1 si q2. 2. Este invers proportional cu ptratul distantei dintre sarcini. 3. Este central (actioneaz n lungul liniei ce uneste sarcinile). 4. Este de respingere dac sarcinile sunt de acelasi semn. 5. Este de atractie dac sarcinile sunt de semne diferite.

6. Satisfac legea a treia a lui Newton: dac sarcina q1 actioneaz asupra sarcinii q2cu forta F12 atunci si sarcina q2 actioneaz asupra sarcinii q1 cu o fort F21. POTENTIALUL CAMPULUI ELECTRIC Daca punctul B este foarte departe ( r2 ) , atunci 1/r2 0 si lucrul mecanic devine : LA =Qq/4o1/r1 Raportul LA/q defineste o marime fizica scalara care descrie campul electric in fiecare punct . Aceasta marime numita potentialul electric intr-un punct al campului notat cu simbolul V , reprezinta lucrul mecanic efectuat de camp la deplasarea unui corp punctiform incarcat cu unitatea de sarcina din acel punct la infinit . Deci , potentialul electric intr-un punct oarecare este : V=LA/q=Q/4o1/r Unitatea de masura in sistem international pentru potentialul electric intr-un punct este [V]SI = [L]SI/[q]SI = J/C(joule/coulomb) = V(volt) Comparand relatia E = Q/4r2 si V = Q/4r , rezulta legatura intre intensitatea campului electric si potentialul electric intr-un punct : E = V/r si [E]SI = [V]SI/[r]SI = V/m CAMPUL ELECTRIC Sarcinile electrice interacioneaz ntre ele. Forma prin care se transmite la distan interaciunea lor se numete cmp electric. Dac un corp este ncrcat electric, n spaiul din jurul lui se manifest un cmp electric pe care el l-a generat. Acest cmp reprezint capacitatea corpului electrizat de a atrage i de a respinge alte corpuri electrizate. Experimental se arat c sarcinile electrice de acelai semn se resping, iar cele de semn contrar se atrag. Considerm un corp ncrcat electric cu sarcina Q. n jurul lui se manifest un cmp electric. Dac n aceast zon ptrunde o sarcin q (corp de prob), ea va fi acionat de fora coulombian pe care o exercit Q. Experimental se arat c exist o mrime vectorial Er, definit prin relaia:

unde: este fora electric, q este mrimea sarcinii de test Aceast mrime caracterizeaz tria cmpului vectorial creat de sarcina electric Q n punctul unde se afl q. Mrimea vectorial definit prin relaia de

mai sus se numete intensitatea cmpului electric, E. Deducem c intensitatea cmpului electric creat de sarcina Q este:

unde este sarcina care creeaz cmpul electric, este distana de la sarcina Q la punctul unde se calculeaz cmpul electric, este vectorul unitate orientat de la sarcina Q spre punctul unde se calculeaz cmpul electric, este permitivitatea vidului. LEGEA LUI GAUSS Legea lui Gauss este util in toate situaiile legate de calculul intensitii cmpului gravitaional (sau electric), iar utilizarea ei conduce la simplificarea calculelor, asa cum vom vedea in cele ce urmeaz. Dup cum este cunoscut, intensitatea cmpului creat ntr-un punct situat la o distan r de o mas m, sau de o sarcin q este dat de relaia: respectiv Dei cmpul electric al unei distribuii date de sarcin se poate calcula cu legea lui Coulomb, de multe ori calculele implic evaluarea unor integrale complicate. Exist o alt metod de calcul, mai simpl, bazat pe teorema lui Gauss (legea Gauss) i care se aplic n cazul problemelor cu anumite simetrii. MARIMI FIZICE.UNITATI DE MASURA -Lugimea (metrul,m); -masa (kilogram, kg); -temperatura (kelvin,k); -timpul (secunde, s); -intensitatea curentului (amper, A); intensitatea luminoasa (candela, cd); -cantitatea de substanta (mol, mol).

VECTORI SI SCALARI Marimile fizice se pot exprima in doua moduri: 1. vectorial

2. scalar Printr-o marime scalara intelegem o cantitate independenta de un sistem de coordonate. In timp ce marimea vectoriala poarta informatii despre marime, directie si mers. Reprezentare: Grafica; Analitica.

- VAB=dAB; AB; - de la A la B Pentru reprezentarea analitica este nevoie de un sistem de coordonate. Un sistem de coordonate cartezian inseamna un sistem de axe reciproc perpendiculare. VITEZA SI ACCELERATIA UNUI PUNCT MATERIAL Viteza unui punct material reprezinta iuteala cu care el se deplaseaza. Din punct de vedere matematic viteza unui corp este data de raportul dintre distanta totala parcursa de acel obiect si duratra deplasarii sale a. Viteza medie b. Viteza instantanee Acceleratia reprezinta variatia vitezei unui punct material in unitatea de timp: - Medie - Instantanee Concluzii: - Daca se cunoaste evolutia in timp a vectorului de pozitie, se pot determina viteza si acceleratia prin derivare a vectorului de pozitie in fiecare moment al miscarii; - Daca se cunoaste acceleratia unui punct material se poate determina viteza ca fiind: OPERATORI FIZICI Operatorul reprezinta o functie sau o expresie matematica ce se aplica asupra unei functii indicand o serie de operatii care trebuie efectuate cu functia respectiva. Daca operatorul se aplica unei functii care reprezinta o marime fizica ce poarta numele de Operator fizic si are o semnificatie fizica bine stabilita. Tipuri de operatori: - Produsul scalar - - Produsul vectorial x - Operatori de derivare

- Operatorul de integrare PRINCIPIILE DINAMICII - Principul inertiei - Reprezinta proprietatea corpurilor de a se opune schimbarii starii lor. Cu cat masa corpului este mai mare cu atat inertia lui este mai mare. Se poate spune ca masa este o masura a inertiei. Un corp isi pastreaza starea de miscare, reactiunile si uniforma sau de repaus relativ atata vreme cat asupra lui nu actioneaza o forta externa; - Principiul accelerartiei acceleratia unui corp este direct proportionala cu masa sa - Principiul actiiunii si rectilinii daca un corp A exercita o forta asupra unui corp B atunci si corpul B actioneaza asupra corpului A cu o forta egala si de sens contrar. La cele trei principii enuntate de catre Newton s-au mai adaugat alte doua principii: - Principiul relativitatii starea de miscare si de repaus ale unui corp sunt relative, ele depinzand de starea sistemului de referinta considerat. LUCRUL MECANIC SI ENERGIA O forta care actioneaza asupra unui corp de-a lungul vectorului deplasare, efectueaza un lucru mecanic. Pentru a gasi lucrul mecanic efectuat de aceasta forta se imparte deplasarea intrun numar de intervale mici astfel incat fiecare interval forta sa fie considerata constanta. Intervalele sunt atat de mici incat forta sa fie constanta de-a lungul fiecarui interval. Lucrul mecanic va fi egal cu aria unui interval cu latime x i si inaltime F(x). Lucrul mecanic efectuat de forta de-a lungul deplasarii. Pentru o exprimare mai exacta trebuie ca intervalul x1 x2 sa fie impartit in intervale cat mai mici adica intervale infinitezimale. De-a lungul fiecarui interval de x, forta ramane constanta si atunci acest lucru mecanic infinitezimal poate fi considerat constant. dL = F(x) dx ENERGIA Energia unui sistem se defineste drept capacitatea sistemului de a efectua un lucru mecanic. Energia cinetica a unui punct material de masa m care se deplaseaza cu viteza veste data de relatia: m; Ec=T= mv2 2 LEGILE DE CONSERVARE IN MECANICA a. Legile de conservare a energiei pentru sisteme isolate: Energia mecanica totala a unui sistem izolat este constanta T+u=cst Unde: T=energia cinetica; U=energia potential

b. Legea de conservare a impulsului impulsul unui sistem izolat ramane constant. Un sistem izolat este acela pentru care suma fortelor care actioneaza asupra sa este nula c. Legea conservarii momentului cinetic pentru un sistem izolat, momentul cinetic ramane constant. In cazul unei forte care actioneaza asupra unui punct material al carei pozitie este data de vectorul r material este definite marimea: M = rx F <M>SI=Nm CINEMATICA RELATIEI Intr-un interval de timp dat fiecare punct material de pe disc de-a lungul razei acestuia se deplaseaza cu acelasi unghi, insa vitezele lor de deplasare sunt diferite. Energia cinetica reprezinta suma energiilor cinetice ale punctelor material care alcatuiesc acel corp. produsul dintre masa unui punct material si patratul distantei sale fata de axa de rotatie poarta numele de moment de inertie al acelui punct material. FORTE CONSERVATIVE In domeniul din spatiu in care in fiecare punct al sau actioneaza o forta poarta numele de camp de forta. Prin camp de forta conservative intelegem un camp de forte in care lucrul mecanic efectuat de camp asupra unui punct material pentru a deplasa de-a lungul unei curbe inchise este nul (lucrul mecanic) Exemple de campuri conservative: -campul electric; -campul gravitational OSCILATII ARMONICE Miscarea oscilatorie armonica consta in deplasarea unui obiect de-a lungul unei axe sub actiunea unei forte electrice. Distanta x la care se afla obiectul la un moment dat fata de pozitia sa de echilibru se numeste elongatie. Elongatia maxima reprezinta amplitudinea A. Atat elongatia cat si amplitudinea se exprima in unitati de lungime. OSCILATII AMORTIZATE

Sunt acele oscilatii a caror amplitudine scade odata cu trecerea timpului. Aceasta scadere poate avea loc pana la disparitii. In realitate un sistem aflat in miscare oscilatorie intampina o anumita rezistenta din partea mediului in care oscileaza. Oscilatiile amortizate sunt determinate de actiunea simultana a doua forte: -forta elastica Fe=-Kx; forta de frecare Ff=- u UNDELE MECANICE sunt reprezentate prin fenomenul de propagare a oscilatiilor mecanice intr-un mediu elastic. Fenomenul de propagare al undelor nu presupune o deplasare de materie ci doar de deplasare a energiei prin mediul elastic. Ele se pot clasifica astfel: - Dupa tipul energiei transportate: Unde elastice Unde electromagnetice Unde magneto-hidrodinamice - Dupa relatia dintre directia de propagare a undei si directiei oscilatiilor: Unde transversale Unde longitudinale - Dupa forma frontului de unda: Unde plane daca forma frontului de unda este plana Unde sferice daca forma frontului de unda este sferica Suprafata de unda reprezinta locul geometric al punctelor din mediu, atinse in acelasi moment de miscarea oscilatorie Frontul de unda este acea suprafata de unda care desparte zona care oscileaza de zona in care nu a inceput sa oscileze inca. MARIMI CARACTERISTICE UNEI UNDE 1. Elongatie deplasarea la un moment dat fata de pozitia de echilibru (valoare maxima sau minima) 2. Amplitudinea amplitudinea unei unde este data de deplasarea maxima a unei particule fata de pozitia ei de echilibru. Indica severitatea perturbatiei 3. Lungimea de unda este definita drept distanta dintre doua puncte consecutive aflate in faza 4. Perioada undei reprezinta timpul necesar pentru ca unda sa parcurga o lungime de unda T 5. Frecventa reprezinta numarul de unde care trec printr-un punct din spatiu intr-un timp dat <>SI= Hz(Hertz). Raportul dintre numarul de cicluri sau pulsuri produse intr-o secunda. Perioada si frecventa sunt doua marimi invers proportionale f T Tf = 1 T f 6. Pulsatia (frecventa unghiulara) reprezinta =2 =2 < >SI=rad T s

7. faza t 8. vector de unda K este o marime fizica vectoriala care indica directia, sensul si marimea undei. Valoarea (modulul) acestui vector este k= 2 ECUATIA UNDELOR Reprezinta expresia matematica a legaturii dintre elongatia unei unde in fiecare punct de spatiu si timp. La un moment T unda s-a deplasat in sensul pozitiv al axei pe o distant x=v*t. Perturbatia produsa de unda este descrisa de o functie al carei argument este x+v*t care reprezinta ecuatia generala a unei unde. Daca x=0 este plasata pe o sursa care produce oscilatii pe directia 0x atunci ecuatia undei va fi : Asin t Unde: -pulsatia sau frecventa unghiulara a sursei A-amplitudinea undei MARIMI SUFERITE DE UNDE 1. Absorbtia reprezinta fenomenul de scadere a intensitatii undei atunci cand ea se propaga intr-un mediu elastic. Aceasta scadere a intensitatii respecta o lege exponentiala. 2. Interferenta este fenomenul de suprapunere si compunere a doua sau mai multe unde coerente (acele unde care prezinta o diferenta de faza constanta. In urma acestui fenomen de interferenta i-au nastere: - Noduri sunt punctele din spatiu in care nu se produc oscilatii r=r2-r1=(2n+1) ; n=0,1,2, 2 - Ventre sau puncte din spatiu in care se produc oscilatii cu amplitudine maxima. Conditia matematica pentru a se produce ventre este ca diferenta de drum dintre cele doua unde este un numar par de semilungimi de de unde. r=r2-r1=2n ; n=0,1,2, 2 - Un caz particular de interferenta a doua unde care au aceeasi frecventa si aceeasi amplitudine si care se propaga in sensuri contrare formeaza ventre (maximul de interferenta) si noduri (minime de interferenta) care au pozitie fixa. 3. Reflexia reprezinta fenomenul de intoarcere a unei unde in mediul in care provine atunci cand intalneste suprafata de separate dintre 2 medii Reflexia respecta urmatoarele legi: - Raza incidenta Raza reflactanta sunt coplanare Normala la suprafata de separatie - Unghiul de relexie este egal cu unghiul de incidente = - In cazul relexiei pe o suprafata rigida unda produce un salt de faza

= 4. Refractia reprezinta fenomenul de schimbare a directiei de propagare a unei unde atunci cand traverseaza suprafata de separatie dintre doua medii diferite - Raza incidenta, raza refractanta si normala la suprafata de separatie sunt coplanare adica in acelasi plan - Unghiul de refractie si cel de incidenta respecta urmatoarea relatie: sin = nconstanta specifica mediului de relatie sin f (indice de refractie) UNDE SONORE Sunt unde longitudinale, ele reprezinta unde elastice capabile sa produca senzatii auditive. Senzatiile auditive produc undele de domeniul = 20-20000 Hz Studiul producerii propagarii si receptionarii sunetelor apartine domeniului fizicii numit acustica. Undele sonore sunt: - Unde armonice care creaza o senzatie placuta - Zgomote care sunt unde sonore de forma neregulata si aperiodica Calitatile sunetlor: a. Inaltimea sunetului b. Intensitatea sunetului - Fizicfiziologic c. Timbrul sunetului ULTRASUNETELE Undele ultrasonore sunt unde a caror frecventa iese din limitele de audibilitate ale urechii omenesti si a caror frecventa este de peste 20000 Hz = 20KHz Ultrasunetele se propaga sub forma unor fascicule bine dimensionate spre deosebire de sunetele obisnuite care se imprastie in toate directiile. Energia transportata de ultrasunete este mai mare decat energia sunetelor de aceeasi amplitudine. Ultrasunetele sunt puternic absorbite, astfel ultrasunetele cu o frecventa de aproximativ 3000KHz sunt practic absorbite complet dupa parcurgerea unei distante de aproximativ jumatate de energie. Pentru producerea ultrasunetelor se pot folosi mai multe tipuri de generatoare: - Generatoare mecanice - Generatoare termice - Generatoare piezometrice - Generatoare magnetostrictive TERMODINAMICA Se ocupa cu studiul proprietatilor termice ale sistemelor aflate in stare de echilibru la scara macroscopica. Ea foloseste relatii cantitative intre marimi fizice direct observabile cum sunt: presiunea, volumu si temperatura.

Sistemul termodinamic reprezinta un sistem fizic alcatuit dintr-un numar foarte mare dar finit de particule aflate in interactiune mecanica sau termica. Exista mai multe sisteme termodinamice in functie de schimbul de energie care are loc intre sistemul termodinamic si mediul exterior: 1. Sistem termodinamic izolat un astfel de sistem nu schimba mediul exterior nici caldura si nici lucrul mecanic; 2. Sistem termodinamic rigid este acel sistem termodinamic care schimba doar caldura nu si lucrul mecanic cu mediul exterior; 3. Sistem termodinamic adiabatic este acel sistem termodinamic care nu schimba caldura dar schimba lucrul mecanic cu mediul exterior; 4. Sistem termodinamic deschis este acel sistem termodinamic care schimba cu mediul exterior atat caldura cat si lucrul mecanic. Parametrii cu ajutoru carora se precizeaza starea unui sistem termodinamiic poarta numele de parametrii de starea sau marimi de stare. PRINCIPIUL 0 AL TERMODINAMICII Un sistem izolat se afla in stare de echilibru termic pe care o mentine atata timp cat parametrii de stare raman constanti. Principiul 0 al termodinamicii permite introducerea notiunii de temperatura astfel toate sistemele termodinamice aflate in echilibru termic au aceeasi temperatura. Prin conventie temperatura sistemului termodinamic care cedeaza caldura este mai mare decat temperatura care primeste caldura. Masurarea temperaturii se face cu ajutorul instrumentului numit termometru. In prezent sunt folosite mai multe scari de temperatura: - Scara celsius - Scara Fahrenheit - Scara kelvin. ECUATIA DE STARE A GAZELOR Proprietatile termice ake sistemelor fizice pot fi studiate si pe baza structurii lor macroscopice, privindu-le ca pe niste sisteme de atomi si de molecule aflate intr-o continua miscare aleatorie. Acest studiu are la baza teoria cinetico-moleculara. Pentru studiul evolutiei sistemelor fizice constituie dintr-un numar foarte mare de constiuienti macroscopici, nu se pot utiliza principiile mecanicii punctului material, ci se aplica metoda statistica. Metoda statistica are ca efect dezvoltarea unei teorii a probabilitatilor. Atat termodinamica cat si teoria cinetico-moleculara studiaza sistemele termidinamice aflate in stare de echilibru. DIPOLUL ELECTRIC Dipolul electric este o pereche de sarcini electrice egale i opuse, ale cror centre nu coincid. Un atom n care centrul stratului negativ de electroni a fost ndeprtat puin de nucleu de ctre un cmp electric extern reprezint un dipol

electric indus. Atunci cnd cmpul extern este ndeprtat, atomul i pierde dipolaritatea. O molecul de ap n care doi atomi de hidrogen se prind pe o latur a unui atom de oxigen reprezint un dipol electric permanent. Latura oxigenului este ntotdeauna uor ionizat negativ, iar cea a hidrogenului uor ionizat pozitiv. ntr-un sistem-dipol simplu, format din dou sarcini-punct, una de valoare +q i cealalt -q, momentul dipol este: p = qd , unde:

d este vectorul deplasare (distan) ntre +q i -q, orientat de la -q ctre +q

CONDUCTORI ELECTRICI IN ECHILIBRU ELECTROSTATIC Un material conductor prezinta mobilitatea sarcinilor electrice in interiorul sau. Sarcina electrica este repartizata in intregime pe suprafata conductorilor si nu in interiorul lor. Acest lucru se datoreaza faptului ca sarcinile electrice de acelasi semn se resping, astfel ca ele se departeaza una fata de cealalta la o distant maxima posibila, astfel ca in final ese se plaseaza la suprafata conductorului intr-o stare de echilibru electrostatic. O consecinta a acestui fapt este ca pentru un conductor aflat in echilibru electrostatic, campul electric din interiorul conductorului este nul, iar potentialul electric este constant. O alta consecinta este faptul ca la suprafata conductorilor, campul electric este orientat totdeauna normal la suprafata. Suprafata conductorilor fiind o suprafata echipotentiala. E perpendicular S suprafata echipotentiala In ipoteza ca intensitatea campului electric nu ar fi normala la suprafata conductorului, consecinta ar fi ca exista o componenta tangentiala a campului electric. Acest fapt ar conduce la punerea in miscare a sarcinilor electrice aflate pe suprafata conductorului. Prin urmare conductorul nu ar mai fi in echilibru electrostatic. Intensitatea campului electric la suprafata conductorului este data de relatia :

E = -sigma 0-epsilon 0

unde: densitatea superficiala de sarcina 0 permitivitatea electrica a vidului 0=8,854*10-12 C2/N*m2 DIELECTRICI IN CAMP ELECTRIC Dielectricii (izolatorii) sunt medii n care nu apare curent electric n prezena unui cmp electric extern. Cu toate acestea dielectricii i modific starea electric sub aciunea cmpurilor electrice. Astfel, proprietatea electric fundamental a dielectricilor o constituie apariia efectului de polarizare sub aciunea cmpului electric. ntr-un dielectric, la nivelul atomilor i moleculelor, exist dou tipuri de dipoli electrici microscopici: 1. dipoli electrici permaneni exist indiferent de aciunea unor factori externi iar prezenta unui camp electric determina alinierea acestora dupa directia sa; 2. dipoli electrici indui sunt generai prin aciunea unui cmp electric exterior asupra dielectricului. Acest camp electric modifica distributia sarcinilor electrice din atomi sau molecule astfel incat centrul de greutate al sarcinilor electrice negative este diferit de centrul de greutate al sarcinilor al sarcinilor electrice pozitive. Acesti dipoli indusi sunt aliniati si ei pe directia campului. CAPACITATEA ELECTRICA A UNUI CONDENSATOR In cazul unui condensator cu fete plan paralele in care intre placile careia se introduce o bucata de material dielectric, sarcinile electrice induse prin polarizare la suprafata dielectricului vor produce un camp electric macroscopic in interiorul materialului. Acest material poarta numele de camp electric de depolarizare astfel incat campul electric ruzultant va fi mai mic si va produce in final o crestere a capacitatii condensatorului.

ENERGIA CAMPULUI ELECTROSTATIC Se consider cmpul electrostatic dintr-un mediu dielectric izotrop, liniar i fr polarizare electric permanent, produs de ctre un corp ncrcat electric. In starea iniial corpul este nencrcat, cmpul este nul i energia electrostatic este zero (starea energetic de referin). Corpul se ncarc cu sarcini aduse prin micare lent de la infinit (unde cmpul este nul), astfel c n starea final densitatea de sarcin este v , intensitatea i potenialul ntr-un punct oarecare P sunt E , respectiv V , iar energia electrostatic din ntreg domeniul de existen al cmpului este W e . Intr-o stare intermediar, notat cu a , aceste mrimi fizice sunt:

 v = v , E = E , V = V

unde

[0,1]

Pentru a trece corpul din starea de ncrcare intermediar n-urmtoarea stare ntermediar foarte apropiat, trebuie transportat pe corp sarcina electric elementar

dQ = d v dv
v

,`

unde v este volumul corpului. Sarcina adus pe elementul de volum

2 d Q = d v dv = v d dv ,

dv

este

asupra creia, cmpul din starea intermediar acioneaz cu fora

d F = d Q E = v E d d v
2 2

i care trebuie nvins prin aplicarea din exterior a unei fore egale i de sens opus. Lucrul mecanic elementar corespunztor forei exterioare este:
P 2 2 d Le x t = - d F dl = - r v a d a d v P

E dl

= rv V a d a d v ,

unde

V = - E dl

este potenialul electric n starea final din punctul unde se

depune sarcina d2 Q . La infinit V = 0 Variaia energiei electrostatice este:

d W e = dL e x t = a d a V r v d v .
v

Prin integrarea acestei relaii se obine energia cmpului electrostatic atunci cnd sistemul trece din starea iniial ( = 0) n starea final ( = 1):
1

We =

V r v d v a d a =
v 0

1 V rv d v . 2 v

Observaie. Relaia este valabil i n cazul cmpului electrostatic produs de mai multe corpuri ncrcate electric, dar situate ntr-un domeniu finit.

Dac exist i corpuri ce conin sarcini electrice repartizate superficial, atunci

1 1 We = V v d v + V s d s . 2v 2s
In cazul cmpului electrostatic produs de n corpuri metalice, avnd n vedere c potenialul acestora este constant, relaia (4.8) devine:
We = 1 2

j=1

V j rs d s =
Sj

1 2

V jQj S j =1

CAMPUL EEELECTRIC. EFECTE CARACTERISTICE Deplasarea ordonata in spatiu a particulelor incarcate cu sarcina electrica sub actiunea unui camp electric reprezinta un curent electric. Particulele incarcate cu sarcina electrica au numele de purtatori de sarcina electrica. Curentul electric se poate datora mai multor tipuri de purtatori de sarcina: Exemplu: - in gaze, purtatorii de sarcina sunt atat electronii cat si ionii incarcati pozitiv; - in metale purtatoare de sarcina sunt electronii de conductie; - in semiconductori purtatorii de sarcina sunt electronii si golurile. Pentru a avea un curent electric intr-un mediu oarecare acesta trebuie sa contina purtatori de sarcina. Un mediu fara purtatori de sarcina capabili sa se deplaseze sub actiunea campului electric poarta numele de izolator. In cazul unui metal aflat la temperatura de 0K, electronii sunt intr-o continua stare de agitatie termica, prin aplicarea unui camp electric peste miscarea de agitatie termica se suprapune o miscare ordonata a electronilor care vor fi dirijati in sens invers campului electric. Un astfel de material poarta numele de conductor. La trecerea curentului electric printr-un conductor se constata o serie de efecte specifice si anume: - efecte magnetice orice conductor strabatut de un curent electric este inconjurat de un camp magnetic; - efecte termice conductoarele parcurse de un curent electric se incalzesc; - efecte chimice o solutie de electrolit parcursa de un curent electric este urmata de depunerea la catod a ionior pozitivi din solutie respectiv la anod a ionilor negativi. Din acest motiv ionii pozitivi

poarta numele de cationi in timp ce ionii negativi poarta numele de anioni. MARIMI CARACTERISTICE CURENTULUI ELECTRIC Intensitatea curentului electric este o mrime fizic care msoar sarcina electric ce strbate o seciune transversal a unui conductor, n unitatea de timp. Este o mrime fundamental n SI. Unitatea sa de msur se numete Amper i este o unitate fundamental n SI. Instrumentul utilizat pentru msurarea intensitii curentului electric se numete ampermetru. Tensiunea electric ntre dou puncte ale unui circuit electric, este o mrime fizic care msoar lucrul mecanic efectuat de ctre cmpul electric creat de generator pentru a deplasa unitatea de sarcin electric ntre cele dou puncte. Unitatea sa de msur se numete Volt. Instrumentul utilizat pentru msurarea tensiunii electrice se numete voltmetru. Legea lui Ohm pentru o poriune de circuit (pentru un dipol pasiv): dac la capetele unei poriuni de circuit pasiv se aplic o tensiune, intensitatea curentului stabilit prin poriunea respectiv de circuit este direct proporional cu tensiunea aplicat. Rezistena electric a unui conductor este constanta de proporionalitate din legea lui Ohm. Unitatea de msur pentru rezistena electric se numete Ohm. Conductorii pentru care este valabil legea lui Ohm se numesc conductori ohmici. Componentele de circuit care au dou borne pentru legarea n circuit se numesc dipoli. Noi ne propunem studiul urmtorilor dipoli: rezistor, bec, diod, surs de tensiune. Caracteristica curent-tensiune a unui dipol este reprezentarea grafic a intensitii curentului stabilit prin dipol n funcie de tensiunea aplicat la bornele sale. CONDUCTIA ELECTRICA IN METALE Solidele sunt substanele care au volum constant i form proprie. Solidele au o structur cristalin format printr-un aranjament ordonat spaial al atomilor i moleculelor, o repetare periodic pe cele trei axe de coordonate a unei celule elementare. La orice solid cristalin exist trei vectori primitivi a,b,c, care formeaz un paralelipiped, astfel nct structura cristalin rmne invariant n urma unei translaii cu un vector r definit prin: r = ma + nb + pc n care m, n, p, sunt numere ntregi. Reeaua cristalin astfel construit se numete reea Bravais. Reeaua cristalin astfel construit se numete reea Bravais. Toate celulele reelei sunt ocupate de atomi identici sau molecule identice i sunt echivalente ntre ele.

Solidele se mpart n funcie de modul n care conduc curentul electric la temperatura normal (T300K), n trei grupe, dup valoarea conductivitii electrice, mrime egal cu inversul rezistivitii. Analiznd modelul benzilor energetice i mecanismele conduciei, solidele pot fi mprite n dou clase: conductoare, la care conductivitatea este ridicat ntr-o gam larg de temperatur i scade cu temperatura. semiconductoare i izolatoare, la care conductivitatea are valori mici i crete cu temperatura; diferena ntre semiconductoare i izolatoare este c la primele, conducia are loc la temperaturi normale i este influenat de doparea cu impuriti i aplicarea de radiaii termice, luminoase i de modificarea temperaturii. La conductoare (metale) prin reeaua cristalin format din ioni pozitivi se deplaseaz electronii provenii de pe nivele de valen care pierzndu-i individualitatea formeaz gazul electronic (teoria LorentzSommerfeld). Datorit numrului mare de electroni liberi (n0 1023cm-3 ) metalele au valori ridicate pentru conductivitate. La semiconductoare i izolatoare exist deasemenea o reea cristalin cu atomii (ionii) fixai n nodurile reelei, dar deosebirea const n faptul c electronii au o micare localizat n jurul unuia sau a doi atomi. Exist dou cazuri extreme: a) reeaua cristalin este format din dou tipuri de atomi care difer puternic prin proprieti: unul are tendina s cedeze uor electroni, cellalt s-i ataeze aceti electroni, aprnd astfel ioni pozitivi i ioni negativi care conduc la crearea unei legturi prin fore electrostatice numit legtur heteropolar sau ionic (exemplu NaCl). b) reeaua cristalin este constituit din atomi de acelai fel sau care difer foarte puin. n acest caz doi electroni de valen, de spin opus, cte unul din fiecare atom , devin comuni celor doi atomi avnd loc o dezindividualizare a electronilor i formndu-se o legtur covalent (ex. Si, Ge, Se, Pb, SiC, CuO, InSb, GaAs, GaP).

MAGNETISMUL ELECTRON

ORBITAL

AL

ATOMULUI

CU

UN

SINGUR

Conform mecanicii cuantice starile stationare ale atomului cu un singur electron sunt determinate de patru numere cuantice : 1. numarul cuantic principal n = 1,2,3,.... 2. numarul cuantic orbital l = 0,1,2,...(n-1) 3. numarul cuantic magnetic orbital m = 1,(l-1),...0,...-(l-1)-l) 4. numarul cuantic magnetic de spin ms = 1 2 P = 1(l+1) P1z = m Acestui moment cinetic orbital ii corespunde un moment magnetic orbital a carui marime este data de relatia: 1= l(l+1) =l(l+1) BP Momentul cinetic total al tuturor electronilor cuprinsi intr-un atom este egal cu suma vectoriala a celor doua momente cinetice ale acestuia adica cel orbital si cel de spin. P=PS+P1 CLASIFICAREA SUBSTANTELOR DUPA PROPRIETATILE LOR MAGNETICE Toate substantele poseda proprietati magnetice indiferent de starea lor de agregare. Atunci cand substantele sunt introduse intr-un camp magnetic se constata experimental ca unele substante sunt atrase in campul mangetic in timp ce altele sunt respinse de campul magnetic. 1. Substante diamagnetice - Aur - Argint - Germaniu - Seleniu

Aceste substante sunt respinse de campul magnetic 2. Substante paramagnetice - Platina - Cromul - Sodiul - Potasiul - Aluminiul Aceste substante sunt atrase slab de campul magnetic 3. Substante feromagnetice - Fier - Cobalt - Nichel Aceste substante sunt puternic atrase de campul magnetic. Aceasta clasificare a fost facuta de catre fizicianul Faraday in 1845. Pentru caracterizarea comportarii magnetice a unui substante se foloseste vectorul intensitate de magnetizare si el reprezinta suma vectoriala a momentelor magetice ale atomilor si moleculelor care compun substanta respectiva raportata la volumul care le contin. Unitatea de masura in sistemul international este: amper / metru <M>SI=A/m Masuratorile experimentale au aratat ca intensitatea de magnetizare a unei substante depinde de campul magnetic extern aplicat. Pentru unele substante, aceasta dependent este liniara CAMPUL MAGNETIC Cmpul magnetic este o mrime fizic vectorial ce caracterizeaz spaiul din vecintatea unui magnet, electromagnet sau a unei sarcini electrice n micare. Acest cmp vectorial se manifest prin forele care acioneaz asupra unei sarcini electrice n micare ( for Lorentz), asupra

diverselor materiale (paramagnetice, diamagnetice sau feromagnetice dup caz). Poate fi msurat cu magnetometrul. Mrimea care msoar interaciunea dintre cmp magnetic i un material se numete susceptibilitate magnetic. Campul magnetic este o forma de existenta a materiei. El se manifesta prin actiunea unor forte care actioneaza asupra obiectelor introduse in camp. Obiectele respective prezinta fie proprietati magnetice, fie sunt incarcate cu o sarcina electrica. Campul magnetic este descris cu ajutorul marimii numita inductia campului magnetic vectorul B. Liniile campului magnetic sunt curbe tangente la vectorul v in fiecare punct al campului magnetic. Numarul de linii pe unitatea de volum este proportional cu intensitatea campului magnetic. Campul magnetic este mai intens acolo unde liniile campului magnetic sunt mai dese. Aceste linii prin conventii ies prin polul nord si intra prin polul sud. Ele pot fi puse in evidenta in mod fizic cu ajutorul unei pulberi magnetice imprastiate in campul magnetic al unui magnet. DEPLASAREA PARTICULELOR INCARCATE CU SARCINI ELECTRICE IN CAMPUL MAGNETIC Asupra acestei particule actioneaza forta Lorentz. Fiind perpendiculara pe traiectoria sarcinii electrice, aceasta forta nu schimba energia cinetica a particulelor ci le modifica traiectoria. In feleul acesta traiectoria particulei se curbeaza ajungandu-se la un echilibru atunci cand forta Lorentz devine egala cu forta centrifuga. FL=FCf Traiectoria particulei la echilibru este circular. Raza traiectoriei depinzand de viteza particulei, sarcina specifica a acestuia si inductia campului magnetic. Particulele cu viteza mare se misca pe cercuri cu raze mari. Pentru o particular incarcata cu sarcina electrica atunci cand intra intr-un camp magnetic uniform si care face un unghi oarecare cu inductia capata o miscare elicoidala in jurul vectorului inductie.

FORTA ELECTROMOTOARE

Asupra fiecarei sarcini electrice care strabate un conductor actioneaza o forta Lorentz. f=q (v * B); F= Nf Forta totala care actioneaza asupra unui conductor de lungime l. Numarul purtatorilor de sarcina electrica din conductorul de lungime l: F=Nf = nfSq (v * B) Unde: n reprezinta concentratia purtatorilor de sarcina din conductorul de lungime l l lungimea conductorului s aria sectiunii transversal a conductorului Locul vectorului viteza v se poate introduce vectorul l care are modul egal cu lungimea conductorului astfel incat forta exercitata asupra conductorului parcurs de current in campul magnetic va deveni: F=nvsq (l * B) F=I l*B forta electromagnetica

CALCULUL INDUCTIEI MAGNETICE In jurul unui conductor electric intr-un plan perpendicular ia nastere un camp magnetic. Biot si Savart au facut urmatoarele observatii experimentale: 1. Campul magnetic intr-un punct oarecare este perpendicular pe planul care contine conductorul si punctual respectiv; 2. Liniile campului magnetic formeaza curbe inchise; 3. Campul magnetic este invers proportional cu distant dintre fir si punctual in care se observa efectele acestuia; 4. Sensul campului magnetic obtinut este asociat cu sensul curentului electric care parcurge firul conductor prin regula burghiului drept. Pornind de la aceste observatii experimentale s-a ajuns la concluzia ca expresia matematica pentru campul magnetic produs de un conductor liniar intrun punct situat la distanta r de conductor este dat de urmatoarea relatie:

B = 0 = I 2r Unde: 0 permitivitatea magnetica a vidului I intensitatea curentului electric care strabate conductorul r distanta fata de conductor FORTA DE PARALELE INTERACTIUNE INTRE DOUA CONDUCTOARE

ntre dou conductoare rectilinii, paralele, filiforme i foarte lungi parcurse de cureni se exercit fore de interaciune. Conductorul parcurs de curentul i2 se afl n cmpul magnetic de inducie magnetic B1 i va fi supus aciunii unei fore acrei valoare este:
F = i2 lB1

dac se ine seam c inducia magnetic a cmpului produs de un conductor parcurs de curent :
B = 0 i2 2d

rezult relaia care exprim fora lui Ampre ,de forma

F = 0

i1i2 l 2d

Observaii: Dac conductorii sunt parcuri de cureni n acelasi sens ntre ei se va exercita o for de atracie, iar dac sensul curenilor este opus fora este de respingere. Pornind de la formula forei electrodinamice se poate da o definiie standardizat a unitii pentru intensitatea curentului, a amperului; dac i1=i2=1A i d=1m rezult pentru raportul F/l=2.10-7N/m

CAMPUL MAGNETIC IN SOLENOID Un solenoid este reprezentat de un sistem de spire paralele strabatute de un curent electric. Lungimea grupului de spire fiind mai mare decat diametrul acestora. Campul magnetic creat de un solenoid este asemanator cu cel dat de un magnet permanent. Liniile de camp au un circuit inchis in interiorul dolenoidului ele fiind paralele. Inductia este data de relatia : B = NI L Unde: N numarul de spire I intensitatea L lungimea solenoidului BUCLA DE CURENT INTR-UN CAMP MAGNETIC UNIFORM Marimea totala a momentului care poate roti bucla in jurul axei ei longitudinal este : M = F2 *a + F4 * a = Ib * B a +Ib*B a = Ib*B (a + a) =Ib * Ba 2 2 2 2 2 2 Generalizand momentul fortelor care actioneaza asupra unei bucle de current de orice forma este: M = I (S * B) Marimea aceasta m = I * S reprezinta momentul magnetic de dipole. Prin urmare o bucla de current este echivalenta cu un dipole magnetic. Momentul fortelor care tinde sa alinieze bucla de current perpendicular pe campul magnetic este: M=m*B