Ciclul Carnot

Popescu Stefania Raluca

Luca Ana Maria
Modranga Gabriela
Moisi Bianca Gabriela
Tesoi Ingrid Elena
 Ce este ciclul Carnot?

- Este un proces termodinamic ciclic şi reversibil pe

care îl efectuează gazul ideal.

- L-a propus inginerul Nicolas Léonard Sadi Carnot

în 1824 pentru dezvoltarea bazelor teoretice
necesare proiectării motoarelor cu ardere internă.

- Este o succesiune de transformări destinată obţinerii

celui mai mare randament posibil
 Procesele ciclului carnot
p – presiunea gazului ideal din cilindru 1 – 2 izoterma T1
V – volumul gazului ideal din cilindru limitat - Destindere izoterma in contact termic cu
de poziţia momentană a pistonului termostatul cald
- Temperatura gazului ideal este menţinută la
valoarea constantă a temperaturii termostatului
cald adus în contact termic cu gazul ideal care-şi
măreşte volumul.

2 – 3 prima adiabată
- Destindere adiabatică de la izoterma “caldă” la
izoterma “rece”
- Gazul ideal este izolat adiabatic şi îşi măreşte
volumul de la temperatura termostatului cald la
temperatura termostatului rece fără să schimbe
căldură cu exteriorul.
 3 – 4 izoterma T2
- Comprimarea izotermă în contact termic cu termostatul rece
- Temperatura gazului ideal este menţinută la valoarea constantă a temperaturii
termostatului rece, adus în contact termic cu gazul ideal care-şi micşorează
volumul.

4 – 1 a doua adiabată

- Comprimarea adiabatică de la izoterma “caldă” la izoterma “rece”

- Gazul ideal este izolat adiabatic şi îşi micşorează volumul de la
temperatura termostatului rece la temperatura termostatului cald
fără să schimbe căldură cu exteriorul.
 Randamentul termic al ciclului Carnot
Există mai multe metode de stabilire a randamentului termic al ciclului Carnot. Pe vremea lui
Sadi Carnot nu exista noțiunea de entropie. Actual cea mai simplă metodă pornește de la
diagrama temperatură – entropie (T-s). Expresiile căldurilor schimbate cu sursele sunt:

Deoarece , expresiile căldurilor schimbate

devin:

(Reprezentarea în diagrama T-s a

ciclului Carnot motor).
Fie L suma lucrurilor mecanice, cu semnul lor, efectuate în cursul celor patru
transformări ale ciclului, adică lucrul mecanic al ciclului. Din primul
principiu al termodinamicii rezultă:
 Randamentul termic al ciclului este, prin definiție:

Înlocuind expresiile căldurilor și a lucrului mecanic se obține:

De remarcat că expresia randamentului termic al ciclului Carnot nu limitează valoarea acestui

randament. Mărirea randamentului termic al ciclului Carnot se poate face fie ridicând temperatura
sursei calde, fie coborând temperatura sursei reci.

Temperatura sursei calde poate fi ridicată mult (sute de milioane de grade în cazul reacțiilor de
fuziune nucleară), însă limitarea practică este dată de temperaturile la care rezistă materialele din
care este făcută o mașină termică. Temperatura sursei reci poate fi coborâtă până aproape de zero
absolut, însă din punct de vedere energetic coborârea temperaturii sursei reci sub temperatura
mediului ambiant este ineficientă, deoarece pentru asta se consumă mai multă energie decât se
obține prin ameliorarea randamentului termic al ciclului.
 Ciclul Carnot – ciclul cu cel mai mare randament
termic posibil
Ciclul Carnot are cel mai mare randament termic posibil la transformarea
căldurii în lucru mecanic la ciclul motor, respectiv transferă o cantitate
maximă de căldură pentru un lucru mecanic dat în cazul ciclului generator.
Se poate demonstra matematic acest fapt, însă în cele ce urmează se va
explica fenomenul intuitiv. Fie un ciclu oarecare în diagrama T-s (Fig. 3)
unde lucrul mecanic al ciclului este zona gri (zona 3), căldura primită de la
sursa caldă este suprafața de sub curba A-B până la
axa s (zonele 3, 4, 5 și 6), iar căldura cedată sursei reci este suprafața de sub
curba C-D până la axa s (zonele 4, 5 și 6). Oricare ar fi forma ciclului, el
poate fi circumscris de un dreptunghi. Acest dreptunghi reprezintă lucrul
mecanic al ciclului Carnot care acționează între aceleași temperaturi ale
sursei calde, respectiv sursei reci.
Zonele 4 și 5 evident diminuează zona gri față de dreptunghi, fără a
avea influență asupra zonei de sub curba A-B, deci micșorează
lucrul
mecanic fără a diminua căldura primită de la sursa caldă, ca urmare
randamentul termic al ciclului scade. Zonele 1 și 2 diminuează cu
aceeași suprafață zona gri și căldura primită de la sursa caldă într-un
ciclu Carnot, însă zona
gri fiind mai mică decât cea de sub curba A-B, rezultă ca lucrul
mecanic se diminuează relativ mai mult decât căldura primită, deci și în
acest caz randamentul termic scade. Randamentul termic este maxim
când zonele 1, 2, 4 și 5 sunt nule, adică tocmai în cazul ciclului Carnot.
 Randamentul termic real al mașinilor termice

Deoarece ciclul Carnot are un randament termic maxim, se formulează un enunț privind
marginea superioară a randamentului motoarelor termice care este: Nu există mașină termică
care să aibă un randament termic mai mare decât o mașină Carnot lucrând între aceleași limite de
temperaturi. În practică, randamentul unei mașini termice nu poate atinge nici măcar
randamentul termic al ciclului Carnot, deoarece transformările din acest ciclu sunt considerate
reversibile, un ideal imposibil de atins în mod practic. În plus, în stadiul actual al tehnicii este
practic imposibilă realizarea transformărilor izoterme cu o viteză suficientă pentru aplicațiile
practice, iar inerentele pierderi prin frecare, oricât ar fi ele de mici, împiedică realizarea
transformărilor izoentropice.
 Motorul carnot

1. Motoare cu ardere externă

• Motorul cu aburi
• Turbina cu aburi
• Motorul Stirling
 
2. . Motorul ardere internă
• Motorul Otto
• Motorul Diesel
• Motorul Carnot
• Motorul Wankel

Motorul ideal:
- Este motorul care funcționează cu gaz ideal parcurgând ciclul Carnot
- Este un motor care sugerează patru timpi, fiecare timp fiind corespunzator fiecărui proces
din cadrul ciclului Carnot.
 Masina lui Carnot

Ciclul Carnot este un ciclu teoretic, realizarea acestuia necesită studierea unei mașini
termice teoretice în care un gaz la fel de teoretic este supus unui ciclu termodinamic.
Această afirmație sugerează că este imposibil să se realizeze o mașină termică reală pe
care să se poată aplica ciclul Carnot.

Mașina teoretică se numește mașina lui Carnot . Acesta necesită două surse de căldură
la temperaturi diferite și este în general schematizat ca un cilindru închis cu un piston
cu pereți izolați ca un sistem adiabatic care conține gaz care poate schimba căldura
numai prin fundul cilindrului.
 Creatorul motorului Carnot
Nicolas Léonard Sadi Carnot (n. 1 iunie 1796,Paris,
Prima Republică Franceză – d. 24 august 1832, Paris,
Franța) a fost un fizician și inginer militar francez
care, în lucrarea lui din 1824, Reflecții asupra puterii
motrice a focului, a dat prima descriere de succes a
motoarelor termice, descriere cunoscută azi sub
numele de ciclul Carnot, punând astfel bazele pentru
a doua lege a termodinamicii.
Sadi Carnot, de la numele poetului persan Saadi din
Shiraz, foarte admirat de tatăl său, a fost fiul mai
mare al inginerului și matematicianului Lazare
Carnot, cunoscut ca „Marele Carnot”, atunci în vârstă
de 43 de ani și aflat la culmea carierei sale.