Curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul
sec. 20, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional. Muzica expresionistă este în mod convențional considerată ca fiind creația Celei de-a doua Școli vieneze – Arnold Schönberg, Anton Webern și Alban Berg. Exemple consacrate de lucrări expresioniste: Erwartung (Așteptare) și Die Glückliche Hand (Mâna norocoasă) de Schönberg; Wozzeck de Alban Berg, operă inspirată de piesa lui Georg Büchner. Dreimal sieben Gedichte aus Albert Girauds "Pierrot lunaire" (De trei ori șapte poeme din Pierrot Lunaire de Albert Giraud , poet simbolist belgian, 1860-1929) https://www.youtube.com/watch?v=YbTn7Y9XAhA
Partitura cuprinde un recitator - autorul nu precizează registrul
vocal, dar de obicei este interpretat de soprană - care recită versurile în stilul sprechstimme (vorbire cântată) și un ansamblu instrumental de cameră: fl, cl, vl, vcl, pian
În muzica românească din prima jumătate a sec. 20 au existat
mai puține tendințe expresioniste evidente. Unele „tente” putem însă distinge de pildă în tragedia lirică Oedipe de George Enescu, în baletele lui Mihail Jora sau în Două schițe simfonice de Theodor Rogalski. Two Symphonic Sketches: https://www.youtube.com/watch?v=16bu8Im3JRk Moisi Bianca-Gabriela