Chestionar la disciplina: Termotehnică

1. Termodinamica tehnica - noțiuni generale.

este ştiinţa despre proprietăţile generale ale sistemelor fizice macroscopice şi procesele de transformare de energie în
aceste sisteme.
Termodinamica tehnică studiază procesele de transformare
(conversie) reciprocă a căldurii şi lucrului mecanic.
Procesele au loc în sisteme termodinamice
2. Parametrii de stare și funcțiile de stare.

3. Sistem și proces termodinamic.

*Sistemele fizice, alcătuite din surse de energie, agenţi de lucru (lichide, vapori, gaze), corpurile şi agregatele care
transmit sau transformă energie, se numesc sisteme termodinamice. Sistemele termodinamice interacţionează între ele
sau cu mediul ambiant.
*Schimbul stării, care are loc la interacţiunea sistemului termodinamic dat cu mediul ambiant sau alte sisteme, se
numeşte proces termodinamic.
*Termodinamica operează cu procesele următoare:
-izobar (P= const)
-izocor (V=const)
-izotermic (T=const)
-adiabat (fără schimb de căldură, S=const- Entropia
-politrop

4. Lucrul - noțiuni generale și caracteristici.

*Lucrul este un rezultat al interacţiunii mecanice dintre sisteme. Simbolul lucrului – A (L), unităţile - J, kJ, lucrul
specific (care se referă la 1 kg de agent termodinamic), a (l) - kJ/kg.
Deosebesc lucrul de destindere (deformare), care se obţine la deplasarea pistonului în cilindru, şi lucrul tehnic, obţinut
în turbine. Lucrul de destindere se calculează după formulele:
da v=Pdv av=ƪPdv
5. Căldura, capacitatea termică specifică.
Căldura este rezultatul interacţiunii termice dintre sisteme;
simbolul - Q, kJ şi, respectiv, pentru căldura specifică - q, kJ/kg.
Pentru calcularea cantităţii de căldură se foloseşte noţiunea de capacitate termică specifică.
Deosebesc capacitate termică specifică:
masică - c, kJ/(kg * K),
volumetrică - c', kJ/(m3 * K)
molară - mc, kJ/(kmol * K)
6. Ecuațiile și formulările principiului întâi al termodinamicii.
Bilanţul energetic al proceselor termodinamice este făcut de primul principiu al termodinamicii, care reprezintă una
dintre formele particulare ale legii conservării şi transformării energiei.
Analitic el poate fi reprezentat prin una din formulele:
Q = ΔU + A, dq = du + Pdv, dq = dh - vdP.
7. Procese ciclice. Cicluri termodinamice directe și inversate.
Ciclu termodinamic se numeşte o astfel de succesiune a proceselor termodinamice, după încheierea căreia agentul de
lucru se va întoarce în starea iniţială.
Deosebesc cicluri directe si inversate
Ciclul direct se efectuează în sensul acelor ceasornicului.

Lucrul primit de la agentul activ la dilatare (aria 1-m-2-3-4-1) este mai mare decât cel cheltuit la comprimare (aria 2-n-1-4-
3).
Deci, în acest ciclu există surplus de lucru.

8. Ciclul Carnot.
Ciclul Carnot este compus din procesele izotermice 1-2 şi 3-4 şi adiabatice 2-3 şi 4-1.
Eficienţa lui nu depinde de agentul de lucru dar numai de limitele de temperatură a surselor.

Ciclul Carnot ilustrează procesul perfect al unui motor termic

Randamentul termic al ciclului Carnot direct se exprimă cu formula :
ήct =1- T2/T1
9. Principului doi al termodinamicii.
Condiţiile realizării unui ciclu şi direcţia lui sunt determinate de principiul al doilea al termodinamicii. Conform lui,
pentru realizarea unui ciclu sînt necesare două surse de energie cu potenţial diferit (sursa de căldură şi sursa de frig), de
la sursa cu potenţial înalt spre cea cu potenţial mic energia trece în mod spontan, iar în sens opus - numai sub acţiunea
unei forţe din exteriorul sistemului.
10. Proprietățile gazelor perfecte. Ecuațiile gazelor perfecte.
Perfecte se numesc gazele pentru care se pot neglija volumele moleculelor şi forţele de interacţiune dintre molecule.
Pot fi considerate perfecte majoritatea gazelor şi amestecurile lor la presiuni apropiate sau mai mici de cea barometrică
şi la temperaturi apropiate sau mai mari decît cea a mediului ambiant.
Ecuaţia de stare a gazelor perfecte: PV=mRT
Ecuaţiile proceselor cu gaze perfecte:
izobar – PV0 = const; izocor - P0 V=const; izotermic – PV1=const; adiabat – PV k = const; politrop – PVn =
const.
11. Procese cu gaze perfecte in compresoare.
Lucrul compresorului este compus din următoarele procese:
a-1 – aspirarea gazului,
 1-2 - comprimarea, şi
2-b - refularea gazului comprimat.
Aspirarea şi refularea sunt procese izobare, iar comprimarea poate fi izotermică, adiabată sau politropică

Tipuri de compresoare: - cu piston, - cu șurub, -cu lamele, - centrifuge

12. Procese cu gaze perfecte in motoare cu ardere interna
Motoarele cu ardere internă (MAI) lucrează după unul din trei cicluri:

Aceste cicluri sînt compuse

din urnătoarele procese:
1-2 - comprimarea adiabată,
2-3 - arderea izocoră,
3-4 - arderea izobară,
3-5 şi 4 -5 - destinderea adiabată, 5-1 - răcirea izocoră.
*Ciclul cu aprindere prin scânteie (cu carburator)
* Ciclul cu aprindere prin comprimare (Diesel)
* Ciclul cu ardere mixtă (Diesel cu forcameră)
13. Procese cu gaze perfecte in turbine cu gaze

Schema de principiu a instalaţiei: Diagrama T-s a ciclului instalației de turbină cu gaze

D - motor de demarare; Ciclul instalației de turbină cu gaze (ITG) este compus din procesele:
Cs – compresor, 1-2 - comprimarea adiabată (sau politropică) a aerului,
CA – cameră de ardere; 2-3 - introducerea căldurii prin arderea izobară (sau izocoră) a combustibilului,
T – turbină, 3-4 - destinderea adiabată a gazelor de ardere cu producerea lucrului tehnic,
GE – generator electric 4 – 1 - răcirea izobară prin evacuarea gazelor în mediul ambiant (proces convenţional).

Turbina cu gaze lucrează după schema dupa schema de mai sus:

Compresorul refulează aerul în camera de ardere, unde se introduce şi combustibilul. Gazele de ardere, după ce cedează
energia rotorului turbinei, sunt evacuate în mediul ambiant. Turbina şi compresorul se amplasează, de obicei, pe un ax
comun. Pe acelaşi arbore se află şi generatorul electric sau alt consumator de lucru.
14. Gaze reale –noțiuni generale.
Toate gazele care exista, in orice condiții de presiune si temperatura, sunt gaze reale. Sunt alcătuite din particule
materiale de masa si care se mișca haotic. Aceste particule când se afla la distante mari unele de altele se atrag si când
se apropie se resping.
Ideea ca acestea au masa este veche, regăsindu-se in timpul filozofilor greci: daca nu ar avea masa nu am simți adierea
vintului.
 Pe de alta parte, forțele de interacțiune sunt necesare pentru a explica de exemplu, fenomenul condensării.
Pentru gazele reale este caracteristică existenţa (în funcţie de parametri) a mai multor faze (solidă, lichidă, gazoasă).

15. Instalații de turbine cu vapori

lucrează după ciclul Rankine. Pompa alimentează cazanul
. În cazan, la presiune constantă, se petrece încălzirea lichidului , vaporizarea lui şi supraîncălzirea vaporilor
. Vaporii se îndreaptă la turbină, unde se destind adiabat, producând lucru tehnic, apoi trec prin condensator, în care la
P=const se transformă în lichid şi se îndreaptă la pompă, astfel, ciclul se închide.

Schema instalaţiei de turbină cu vapori: 1 - cazan, 2 – turbină, 3 – generator electric, 4 – condensator, 5 – pompă de
alimentare
Sporirea eficienţei
Creşterea randamentului termic al ciclului Rankine poate fi obţinută mărind lucrul ciclului prin mărirea cantităţii de
căldură obţinută de la sursa caldă, sau micşorarea căldurii cedate sursei reci pe următoarele căi:
- mărirea presiunii aburului la intrare în turbină;
- ridicarea temperaturii aburului la intrare în turbină; - reducerea presiunii aburului la ieşire din turbină;; -
supraîncălzirea intermediară a aburului;
- preîncălzirea apei de alimentare a cazanului;
- cogenerarea.
16. Instalaţiile frigorifice și pompe de căldură

Vaporii saturaţi ai agentului frigorific

sunt comprimaţi în compresorul C. La creşterea presiunii se măreşte şi temperatura lor. Vaporii cu temperatura mare se
introduc în condensatorul K unde, cedând căldura mediului înconjurător, se condensează. În ventilul de laminare VL
lichidul se laminează, presiunea şi temperatura lui scad, el vaporizânduse parţial. După VL agentul frigorific nimereşte
în vaporizatorul V, amplasat în camera frigorifică unde, din contul asimilării intrărilor de căldură, se termină procesul
de vaporizare.
17. Transfer de căldura – noțiuni generale
Transferul de căldură se ocupă cu procese dinamice, în care energia termică la anumiţi parametri se transformă tot în
energie termică, dar la alţi parametri.
Legile transferului termic stau la baza conceperii şi exploatării unui număr mare de procese, aparate şi instalaţii
industriale, caracteristice nu numai industriei alimentare, ci tuturor industriilor de proces.
Deosebim trei moduri elementare de transfer de căldură: conducţia termică; convecţia termică; radiaţia termică.
18. Conducția termica Legea lui Fourier.
Prin transfer de căldură conductiv sau prin conducţie se înţelege procesul de trecere a căldurii dintr-o regiune cu
temperatură mai ridicată către o regiune cu temperatura mai coborâtă în interiorul unui mediu (solid, lichid sau gazos)
sau între medii diferite în contact direct, sub influenţa unui gradient de temperatură, fără existenţa unei deplasări
aparente a particulelor care alcătuiesc mediile respective.
În gaze transportul căldurii are loc sub efectul oscilaţiilor moleculare care, având amplitudini reduse, este destul de lent
şi ca urmare, ele sunt corpuri rele conducătoare de căldură.
În lichide transferul căldurii prin conducţie are loc atât prin oscilaţiile moleculelor, deoarece distanţa dintre ele este
relativ mica, cât şi a efectului de radiaţie.
La corpurile solide nemetalice (dielectrice), conducţia termică se realizează prin vibraţia termică a reţelei cristaline.
La corpurile solide metalice şi semiconductoare, conducţia termică se realizează prin două procese: ciocniri elastice din
aproape în aproape, între molecule şi atomi, poziţia reciprocă a acestora rămânând însă aceeaşi în spaţiu, şi deplasarea
electronilor liberi.
Fluxul de căldură se determină cu legea lui Fourier: Q = - λF grad t , W . semnul minus arată că vectorii Q şi grad t au
directii opuse.
19. Transfer global de căldură.
Transferul global de căldură reprezintă un proces complex de schimb de căldură între două fluide separate de un perete.
De la fluidul cu temperatura t1 căldura se transmite prin convecţie către suprafaţa aferentă a peretelui. Prin perete fluxul
de căldură este transferat prin conducţie la suprafaţa opusă de la care, prin convecţie, se transmite fluidului cu
temperatura t2. Q=kF(t1-t2)
20. Convecția termica - noțiuni generale
Coeficientul de transfer de căldură prin convecţie reprezintă cantitatea de căldură transmisă într-o unitate de timp de pe
o unitate de suprafaţă la diferența de temperatură între suprafaţa şi fluid egală cu 1 K. Spre deosebire de coeficientul de
conductivitate tehnică, determinat de proprietăţile materialului, coeficientul de transfer de căldură depinde de mai mulţi
factori:
proprietăţile fizice ale fluidului; regimul curgerii. viteza fluidului; forma şi dimensiunile corpului
21. Convecția termica. Legea lui Newton
Se petrece în mediu mobil şi este însoţită de transferul de mediu. Fluxul termic se determină cu ecuaţia lui Newton:
Q=αF(tc-tr)
tc şi tr - temperaturile corpului cald şi a corpului rece, în oC
α- coeficientul de transfer de căldură prin convecţie, în W/(m2 K),
F - suprafaţa de schimb de căldură, în m2.
22. Radiația termica - noțiuni generale
Schimbul de căldură prin radiaţie se efectuează fără contactul nemijlocit între corpurile participante
la proces. Energia este purtată de undele electromagnetice într-un diapazon determinat de lungimi
de undă. Calculele radiaţiei termice se efectuează cu formula lui Stefan-Boltzman:
23. Schimbătore de căldura
Schimbătorul de căldură reprezintă un aparat în care se efectuează transferul de căldură de la un
fluid (agent termic) la altul. Exista schimbatoare cu tuburi si schimbatore cu placi
Calculul schimbătoarelor de căldură poate fi de proiectare, când se determină suprafața aparatului,
sau de verificare, când se schimbă condițiile de lucru ale unui aparat existent:
-debitul unui agent termic,
-temperaturile la intrare sau ieșire ale unuia din agenți.
Calculul unui schimbător de căldură se efectuează în baza a două ecuaţii:
- ecuaţia bilanţului termic φD1(h1i-h1e)=D2(h2e-h2i)
-ecuația transferului global Q=kFΔt
24. Noțiune de combustibil și clasificarea lor.
Combustibili - substanţele inflamabile care din punct de vedere economic este raţional să se
utilizeze pentru obţinerea unor cantităţi considerabile de căldură.
- şisturi combustibile;
- turbă;
- biomasă (lemnul, mangalul, deşeurile).
Lichizi:– produse petroliere (benzina, motorina, cherosenul, păcura);
- uleiuri vegetale
- alcooli (etilic, metilic). Gazoşi: – gazele naturale;
- gazele asociate (zăcămintelor de ţiţei);
- gazele artificiale (biogazul, gazul de gazogen, gazul de furnal, de cubilou).

25. Arderea combustibililor

Arderea prezintă un proces fizico-chimic de oxidare a componentelor inflamabile a combustibilului
cu oxidantul, urmat de degajarea intensivă de căldură. În instalaţiile energetice în calitate de oxidant
se foloseşte aerul atmosferic.
26. Focare cu ardere in suspensie
În focare cu arderea în suspensie se ard:
combustibilii gazoși
combustibilii lichizi pulverizați,
combustibilii solizi (cărbuni) măcinați sub formă de praf.
Arderea are loc în volumul focarului. Elementul principal prin intermediul căruia are loc
organizarea procesului de ardere este arzătorul.
27. Instalații de cazane – noțiuni generale
Instalaţia de cazane prezintă un complex de utilaje în care are loc transformarea energiei chimice a
combustibilului sau a altor forme de energie (entalpia gazelor evacuate din motoare termice şi
cuptoare industriale, electrică, etc.) în căldura aburului (cazane de vapori) sau a apei fierbinţi
(cazane de apă fierbinte).
Instalaţia de cazane este alcătuită din agregatul de cazane şi utilajul auxiliar: gospodării de
combustibil, instalaţii de măcinare a cărbunilor, instalaţii de tratare a apei, instalaţii de ventilare şi
tiraj, utilaj de desprăfuire a gazelor şi evacuare a cenuşii şi zgurii, aparate de măsură şi control ş.a.
28. Centrală termoelectrică - noțiuni generale si schema de funcționare
O centrală termoelectrică, sau termocentrală (CTE) produce energie electrică pe baza conversiei
energiei termice obținută prin arderea combustibillilor.
Energia electrică este produs de generatoare electrice antrenate de turbine cu abur, turbine cu gaze.
Drept combustibili se folosesc combustibilii solizi (cărbune, deșeuri sau biomasă), lichizi (păcură)
sau gazoși (gaz natural).
Sunt considerate termocentrale acelea care transformă energia termică provenită din alte surse, cum
ar fi energia nucleară, solară sau geotermală, însă construcția acestora diferă întrucâtva de cea a
centralelor care se bazează pe ardere.
29. Centrală electrică cu termoficare noțiuni generale si schema de funcționare
Cogenerarea poate fi definită ca producerea combinată a două forme de energie, de regulă, electrică
şi termică, dar poate fi mecanică şi termică, electrică şi frig, termică şi frig ş.a.
Ea trebuie sa satisfacă următoarele condiţii:
producerea trebuie să fie combinată şi simultană;
cele două forme de energie trebuie să fie produse utilizând aceeaşi instalaţie;
cele două forme de energie trebuie sa fie produse utilizând aceeaşi sursă de energie primară.