Curs Climatizare

Academia Cursuri pentru personalul din vanzari HT – 04 Pag.
Romstal Clima 01
- 2012 -
Instalatii de climatizare
Autor: ing.Ioan Crosman
Cuprins:
1. Definirea domeniului.
2. Fundamente toretice. Principiul de functionare.
3. Gama de echipamente.
4. Gama de echipamente Romstal. Furnizori Romstal.
5. Detalii constructive. Parametri si performante.
6. Aria de aplicatii. Studiu comparativ fata de alte solutii.
7. Exemple de aplicatii. Dimensionare. Detalii tehnice.
8. Conditii de instalare a echipamentelor.
9. Accesorizare.
10. Punere in functiune. Reglare. Masurarea parametrilor.
11. Service.
12. Diagnoza.
1. Definirea domeniului
Climatizare
HVAC&R – Heating, Ventilation, Air Conditioning, Cooling & Refrigeration
Heating – Incalzirea (+ preparare acm)
Mentinerea temperaturii intr-o incinta la valoarea de confort ambiental - TA -(valoare standard

de proiectare = 20 0C) atunci cand temperatura exterioara are valori mai mici decat TA.
Agent termic : - apa
Echipamente - Surse de caldura:

- centrale termice (microcentrale clasice, in condensatie, grupuri termice, cazane),
- centrale electrice,
- cazane pe lemne,
- pompe de caldura,
- chillere, split-uri in regim de pompa de caldura,
- panouri solare (preponderent pentru acm),
- boilere pentru acm
Corpuri de incalzire:
- radiatoare,
- ventiloconvectoare,
- incalzire in pardoseala, pereti si tavan.
Agent termic: - aer
Surse de caldura:
- roof-top,
- generatoare de aer cald,
- aparate de aer conditionat
- centrale de tratare aer + centrala termica,
- tuburi radiante.
Nu implica existenta unor corpuri intermediare de incalzire aceasta facandu-se direct asupra
aerului ambiental. Roof-top-urile si centralele de tratare a aerului, intrucat se monteaza in exterior, au nevoie
de tubulatura de distributie a aerului.
Ventilation - Ventilatia
Mentinerea parametrilor calitativi ai aerului dintr-o incinta (presurizare, oxigenare, evacuare
substante toxice (CO2, fum, microorganisme, praf), nivel de umiditate, omogenizarea parametrilor aerului la
nivelul intregului volum.
Echipamente:
- ventilatoare,
- filtre, filtre active
- aparate de aer conditionat,
- centrale de tratare aer,
- jaluzele de amestec,
- umidificatoare
In general functia de ventilare este inclusa intr-una din functiile de climatizare a locuintei, constituind una in
functiile echipamentelor de baza (CTA, rof-top, ventilo-convectoaere.
Air Conditioning – aer conditionat

Mentinerea temperaturii aerului dintr-o incinta la valoarea de confort (TA = 20 0C) atunci cand
temperatura exterioara este mai mare decat TA prin racirea si recircularea aerului din incinta. Uneori se face
si filtrarea activa sau mecanica a aerului.
Echipamente:
- aparate de aer conditionat (split),
- Sisteme VRF
Cooling – racirea
Mentinerea temperaturii aerului dintr-o incinta la valoarea de confort (TA = 20 0C) atunci cand
temperatura exterioara este mai mare decat TA, indirect, prin agent de racire intermediar (apa).
Echipamente :
- chiller,
- pompe de caldura in regim de racire activa sau pasiva,
- centrale de tratare a aerului + chiller
Corpuri de racire :
- baterii de racire + distributie aer pe tubulatura,
- instalatii in pardoseala sau pereti
Refrigeration - Refrigerarea (congelarea)

Mentinerea temperaturii unei incinte foarte aproape (refrigerare) sau sub limita de inghet a apei
(congelare).
Distributia pe tipuri de cladiri
Domestic: split, pompe de caldura, ventiloconvectoare

Comercial: chiller, roof-top, CTA, sisteme VRF
Industrial: CTA, chiller, generator de caldura
Transferul de caldura
Schimbul de caldura (energie termica) produs intre doua zone aflate la temperaturi diferite
depinde de :
- proprietatile termice ale mediului de separatie intre cele doua zone (sunt definite de regula prin
valoarea k = coeficient global de transfer al caldurii).
k = 1 / Rt
unde : - Rt este rezistenta termica a mediului de transfer si care tine cont de grosimea si
rezistivitatea termica a materialelor, de vitezele de circulatie ale agentilor termici etc.
- suprafata de contact (de schimb de caldura) intre cele doua zone - S,
- diferenta de temperatura dintre cele doua medii - ΔT = TM - Tm

unde: - TM este temperatura mai mare (a mediului care cedeaza caldura)
- Tm este temperatura mai mica ( a mediului care primeste caldura)
in concluzie cantitatea de caldura transferata intre doua medii cu temperaturi diferite se

calculeaza cu formula:
Qt = k x S x ΔT
In mod natural caldura se transfera, de la mediul cu temperatura mai mare catre mediul cu
temperatura mai mica (de la sursa calda la sursa rece) si pentru a se efectua acest transfer nu este nevoie sa se
intervina cu un echipament auxiliar sau sa fie consumata o cantitate de energie suplimentara.
In cazul echipamentelor frigorifice schimbul trebuie facut in sens invers adica de la mediul mai rece catre cel
mai cald si acest fapt implica existenta a ceea ce numim circuit frigorific. Este necesar deci, sa fie preluata
cantitatea de caldura din sursa rece, sa fie inmagazinata in agentul frigorific si apoi sa fie cedata mediului mai
cald, evident printr-un consum suplimentar de energie electrica la nivelul compresorului.
Dacă se consideră cazul funcţionării continue a acestor tipuri de instalaţii, mărimea caracteristică pentru
intensitatea transferului termic nu mai este căldura, ci fluxul termic absorbit de agentul frigorific de la sursa
rece, sau sarcina termică a vaporizatorului, mărime notată cu Q = m x c x ΔT . Această mărime este
denumită şi putere termică, iar în cazul instalaţiilor frigorifice putere frigorifică.
Q = m x c x ΔT [Kw], in cazul in care agentul frigorific nu isi schimba starea de agregare sau
Q = m x r [Kw], in cazul in care agentul frigorific isi modifica succesiv starea de agregare (lichid – vapori
/ vapori – lichid), unde:
m [kg] – este debitul masic de agent frigorific vehiculat,
c [kJ/kg] – este caldura specifica a agentului frigorific,
r [kJ/kg] – este caldura latenta de vaporizare a agentului frigorific.
În această situaţie, transferul termic dintre sursa rece şi agentul frigorific, în condiţiile vaporizării celui din
urmă, este caracterizat prin debite masice mult mai reduse decât în absenţa schimbării stării de agregare.
Pentru a putea să cedeze căldură sursei calde, agentul frigorific trebuie să aibă temperatura mai mare
decât aceasta.
2. Circuite frigorifice. Principiul de functionare.

2.1. Circuitul hidraulic
Spre deosebire de transferul caldurii de la o camera de ardere (sursa de caldura) catre agentul termic
si, mai deoarte, cate mediul ambient, care este un transfer direct, natural, circuitele frigorifice fac
posibil transferul invers de caldura, dintr-un mediu mai rece catre unul mai cald.
Prin urmare agentul frigorific trebuie sa-si schimbe in mod drastic starea (temperatura, presiune,
starea de agregare) pentru a putea prelua caldura de la sursa mai rece (camera) si a o transfera intr-o
sursa mai calda (aerul exterior).
Comparand cele doua circuite de agent termic / agent frigorific constatam o seama de asemanari dar si multe
deosebiri.
Sisteme clasice de
incalzire
Asemanari:
- circuitul de transfer de agent termic /
frigorific este inchis si sub presiune.
- exista doua schimbatoare de caldura la
contactul intre cele doua surse de caldura /
frig si circuitul de agent termic / frigorific.
Pentru incalzire se folosesc baterii aer / apa,
schimbatoare in placi, radiatoare,
ventiloconvectoare, incalzire in pardoseala
etc.
Pentru racire: baterii aer / apa cu ventilare
fortata, schimbatoare in placi, schimbatoare tubulare, ventiloconvectoare.
Sisteme de racire
Deosebiri:
- agentul termic : apa la circuite termice, freoni la
cele frigorifice.
- regimul de presiuni: constant la termic, in salturi
la frigorific,
- La frigorific apar doua elemente suplimentare
care sa poata controla regimul de presiuni pe
traseul circuitului de racire.
- la racire nu poate fi folosit transferul prin
circulatie naturala (radiatoare, camre de ardere cu
tiraj natural) de aceea este nevoie de ventilatoare
si pompe de circulatie.
Se observa ca, in cazul echipamentelor de racire, circuitul hidraulic de agent termic (frigorific)
devine mai complex, prin faptul ca este nevoie si de schimbarea regimului de presiune.
Intervin astfel, doua elemente active in plus, respectiv:
- compresorul - pentru ridicarea presiunii gazului, caz in care are loc si un salt pozitiv de
temperatura,
- ventilul de laminare (valva de expansiune) – pentru coborarea presiuii lichidului, cand are
loc si o scadere semnificativa a temperaturii.
In acest mod, la nivelul celor doua schimbatoare de caldura (Vaporizator si Condensator), este
posibila schimbarea starii de agreare a freonului, respectiv condensarea si vaporizarea.
Elemente de circuit. Regimuri de stare ale freonului.
Un circuit frigorific are, ca parti componente principale patru sectiuni care sunt parcurse pe
rand, in acelasi sens, de agentul frigorific.
Cele patru sectiuni sunt delimitate astfel:
- Zona 1 (T+) - intre bateria de evaporare (evaporator) si intrarea in compresor. Este zona in
care agentul frigorific se afla in stare gazoasa, la presiune relativ redusa. Gazeificarea se produce la nivelul
evaporatorului prin absorbtia de caldura din aerul interior, in urma fenomenului de vaporizare. In mod normal
in aceasta sectiune nu trebuie sa existe agent frigorific in stare lichida intrucat ar dauna functionarii
compresorului. In cazul unei functionari incorecte la nivelul evaporatorului (presiune necorespunzatoare in
sistem sau schimb de caldura deficitar in evaporator) pot exista zone cu lichid dar care gazeifica la nivelul
separatorului de lichid care se afla in intrarea compresorului. Evident eficienta functionarii intregului sistem
scade drastic.
- Zona 2 (T++) – intre compresor si bateria de condensare. Agentul frigorific este tot in stare
gazoasa dar la o presiune mai mare, saltul pozitiv de presiune fiind datorat compresorului. Ridicarea
presiunii este necesara pentru a aduce punctul de condensare al vaporilor la o temperatura mai mare decat
temperatura aerului atmosferic din exterior. In acelasi timp, prin cresterea presiunii atomii se incarca
energetic si isi maresc si temperatura. Energia acumulata provine din energia electrica consumata de
compresor de la retea.
- Zona 3 (T-) – zona de lichid (format prin condensarea vaporilor la nivelul bateriei exterioare),
la presiune ridicata si la o temperatura coborata prin acelasi fenomen de condensare. Zona se afla intre bateria
exterioara (condensator) si ventilul (capilarul) de laminare. Practic la nivelul bateriei exterioare lucrurile se
desfasoara in modul urmator:
- agentul in stare gazoasa, la presiune si temperatura ridicata patrunde in serpentina bateriei
condensatorului si trece in stare lichida (fenomenul de condensare) la contactul cu temperatura aerului din
exterior (schimbul de caldura catre exterior fiind mult imbunatatit de ventilatorul unitatii exterioare).
Fenomenul de condensare are loc chiar daca uneori temperatura aerului exterior este de peste 40 oC, datorita
ridicarii temperaturii si presiunii (deci si a punctului de condensare) agentului frigorific de catre compresor.
Evident ca eficienta intregului sistem creste cu atat mai mult cu cat temperatura de racire a bateriei este mai
mica (vezi exemplul pompelor de caldura cu serpentina ingropata in sol).
- ca urmare a fenomenului de condensare temperatura agentului frigorific scade, presiunea
ramanand, in principiu la valori ridicate datorita sectiunii reduse a conductei in zona ventilului de laminare.
- Zona 4 (T--) - zona de lichid dar care, dupa trecerea prin ventilul de laminare suporta o
decompresie puternica avand ca rezultat scaderea brusca a presiunii si temperaturii. Ca urmare punctul de
fierbere (vaporizare) a agentului frigorific scade, evident pana la o valoare care sa permita fierberea in
contact cu aerul din interior la nivelul bateriei interioare. Fenomenul de fierbere (endoterm) va prelua in
agentul termic o parte din caldura aerului interior astfel incat la iesirea din evaporator in conducta va fi agent
in stare gazoasa ... si ciclul se repeta.
Componentele fizice ale unui circuit frigorific

Circuit cu capilar de laminare Circuit cu ventil de laminare
Factorii de care depinde eficienta sistemului:
1. Calitatea agentului frigorific:
- valoarea punctului de fierbere si de condensare in raport cu temperatura mediului interior si
exterior.
- diferenta de temperatura intre punctul de fierbere si cel de condensare,
- dispersia domeniului de fierbere / condensare (intervalul de temperatura in jurul valorii
punctului de fierbere / condensare in care se produce schimbarea completa a starii de agregare –
factorul GLIDE).
- tipul de freon,
2. Temperatura exterioara,
3. Presiunea agentului frigorific in circuitul intern,
4. Lungimea traseului de agent frigorific (in cazul spliturilor) si izolatia conductelor fata de temperatura
exterioara,
5. Eficienta schimbului de caldura la nivelul celor doua baterii:
- debitul de aer al ventilatoarelor,
- calitatea suprafetei de schimb de caldura,
- izolarea conductelor,
- debitul de agent termic (apa) in circuitul secundar (pentru chillere si pompe de caldura).
- debitul de aer, in cazul spliturilor, roof-top-urilor, unitatilor externe de chillere, pompe de
caldura aer / apa, etc.
Regimul de presiuni si temperaturi ale unui circuit frigorific. Exemplu.

Freon R407. Regim de pompa de caldura.
2.2. Agenţi frigorifici
Pentru a permite funcţionarea ciclică a instalaţiilor frigorifice şi a pompelor de căldură, agenţii termodinamici
de lucru din acestea, preiau căldură prin vaporizare şi cedează căldură prin condensare, la temperaturi scăzute
sau apropiate de ale mediului ambiant, deci trebuie să fie caracterizate de unele proprietăţi particulare, care îi
deosebesc de agenţii termodinamici din alte tipuri de instalaţii. Din acest motiv, aceste substanţe poartă şi
denumirea de agenţi frigorifici.
Proprietăţile agenţilor frigorifici sunt impuse de schema şi tipul instalaţiei, precum şi de nivelurile de
temperatură ale celor două surse de căldură. Câteva dintre aceste proprietăţi sunt următoarele:
- presiunea de vaporizare trebuie să fie apropiată de presiunea atmosferică şi uşor superioară acesteia, pentru
a nu apare vidul în instalaţie;
- presiunea de condensare trebuie să fie cât mai redusă, pentru a nu apare pierderi de agent frigorific şi
pentru a se realiza consumuri energetice mici în procesele de comprimare
impuse de funcţionarea acestor instalaţii;
- căldura preluată de un kilogram de agent, prin vaporizare, trebuie să fie cât mai mare, pentru a se asigura
debite masice reduse;
- căldura specifică în stare lichidă trebuie să fie cât mai mică, pentru a nu apare pierderi mari prin
ireversibilităţi interne, în procesele de laminare adiabatică;
- volumul specific al vaporilor trebuie să fie cât mai redus, pentru a se obţine dimensiuni de gabarit reduse,
ale compresoarelor;
- să nu prezinte pericol de inflamabilitate, explozie şi toxicitate;
- să nu fie poluanţi (este cunoscut faptul că unii agenţi frigorifici clasici şi anume câteva tipuri de freoni,
contribuie la distrugerea stratului de ozon al stratosferei terestre).
Pentru a nu se utiliza denumirile chimice complicate ale acestor substanţe, agenţii frigorifici au fost denumiţi
freoni, sunt simbolizaţi prin majuscula R, (de la denumirea în limba engleză - Refrigerant) şi li s-a asociat un
număr care depinde de compoziţia chimică. Unii dintre cei mai cunoscuţi agenţi frigorifici sunt prezentaţi în
tabelul 1, împreună cu temperatura normală de vaporizare şi indicele transformării adiabatice.
Tabelul 1 Temperatura de vaporizare şi indicele transformării adiabatice (k),

pentru câţiva agenţi frigorifici
Se observă că aceşti agenţi au proprietatea de a vaporiza (fierbe) la temperaturi scăzute, putând deci să
absoarbă căldură, la temperaturi mai mici decât ale mediului ambiant.
Începând din 1930, apar primele hidrocarburi fluorurate şi clorurate (CFC). Datorită caracteristicilor foarte
interesante din punct de vedere termodinamic şi datorită marii lor stabilităţi atât termice cât şi chimice,
utilizarea acestora va aduce o ameliorare considerabilă atât a fiabilităţii cât şi a siguranţei în funcţionare a
instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică. Aşa se explică de ce în comparaţie cu amoniacul şi clorura de
metil, aceste substanţe poartă denumirea de agenţi frigorifici de siguranţă.
În numeroase ţări, pe lângă denumirea de freoni, agenţii frigorifici pot fi întâlniţi şi sub diverse denumiri
comerciale, care pentru acelaşi produs diferă de la ţară la ţară şi de la un producător la altul. R12 de exemplu,
este numit Forane 12 (denumirea comercială a Uzinei Kuhlmann din Franţa), Flugene 12 (denumirea
comercială a firmei Pechine Saint-Gobain din Franţa), sau Genetron 12 (denumirea comercială a societăţii
Allied Chemical din S.U.A.). În unele publicaţii ştiinţifice, chiar şi denumirea de freoni, pentru desemnarea
agenţilor frigorifici, este considerată comercială.
Compoziţia chimică a freonilor
Din punct de vedere al compoziţiei chimice, freonii, care sunt hidrocarburi fluorurate, pot fi împărţiţi în trei
mari categorii:
- CFC (clorofluorocarburi), freonii clasici, care conţin Cl foarte instabil în moleculă;
- HCFC (hidroclorofluorocarburi), freoni denumiţi de tranziţie, care conţin în moleculă şi hidrogen, datorită
căruia Cl este mult mai stabil şi nu se descompune atât de uşor sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete;
- HFC (hidrofluorocarburi), consideraţi freoni de substituţie definitivă, care nu conţin de loc în moleculă
atomi de Cl.
Tabelul 2 Cele trei tipuri de freoni
Tabelul 3 Câteva exemple de freoni uzuali
Pe lângă cele trei categorii de agenţi frigorifici menţionate, există şi agenţi frigorifici naturali, între care
amoniacul (NH3), simbolizat şi prin R717, este cel mai important şi cel mai utilizat, datorită proprietăţilor
sale termodinamice care îl fac cel mai performant agent frigorific
din punct de vedere al transferului termic.
Legătura dintre freoni şi stratul de ozon

Poluarea produsă de freoni, o problemă atât de mediatizată şi discutată în ultimii ani, reprezintă la ora
actuală unul din motivele care explică numărul foarte mare de agenţi frigorifici întâlniţi în diverse aplicaţii
ale tehnicii frigului.
La începutul anilor ’80, măsurători ale grosimii stratului de ozon de deasupra Antarcticii, au evidenţiat că
grosimea acestuia devenise mult mai redusă decât în mod normal. Stratul de ozon, având un rol extrem de
benefic, deoarece filtrează radiaţiile ultraviolete, se găseşte în stratosfera atmosferei terestre, aproximativ
între 12 – 50 km altitudine, aşa cum este indicat în figura 1.
Fig. 1
Regiunile atmosferei terestre
Dacă nu ar exista stratul de ozon, intensitatea radiaţiei ultraviolete, provenite de la Soare, ar fi mult prea
puternică pentru numeroase forme de viaţă de pe Pământ. În acest context, este evidentă importanţa
monitorizării atât a grosimii stratului de ozon, cât şi a
impactului pe care îl au diverşi factori naturali, sau artificiali, asupra acestei grosimi.
În partea stângă a imaginii din figura 1, sunt reprezentate în culorile roşu, galben şi albastru, radiaţiile
provenite de la Soare, în spectrul luminii vizibile, iar cu violet a fost reprezentată radiaţia ultravioletă,
invizibilă pentru ochiul uman. În partea dreaptă a imaginii a fost reprezentată cu culoare roşie sub forma
săgeţilor ondulate, radiaţiile infraroşii, de asemenea invizibile, percepute de om, sub formă de căldură. O
parte din aceste radiaţii infraroşii, ca şi cele ultraviolete, sunt reflectate de atmosfera terestră, în timp ce
Pământul, care absoarbe această radiaţie, degajă şi el radiaţii în spectrul infraroşu.
În aceeaşi perioadă de început a anilor ‘80, s-a constatat de asemenea că iarna şi primăvara, grosimea
stratului de ozon este cu cca 20% mai redusă decât vara şi toamna, ceea ce a determinat studierea atentă a
fenomenului. Astfel s-a constatat că sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete având intensităţi diferite în
anotimpuri diferite, moleculele de ozon (O3) se transformă în mod natural iarna şi primăvara în molecule de
oxigen (O2), iar moleculele de oxgen (O2) se transformă în mod natural vara şi toamna în molecule de ozon
(O3). Acest fenomen natural explică pe de-o parte variaţia grosimii stratului de ozon, dar pe de altă parte,
în perioada efectuarii acestor măsurători, grosimea acestui strat, devenise mult mai subţire decât ar fi fost
normal, în urma desfăşurării procesului natural descris anterior.
Astfel a apărut ipoteza că subţierea stratuluii de ozon este posibil să fie datorată acţiunii unor substanţe
produse de om. Din acest moment nu a mai fost decât un pas până la includerea freonilor, pe lista
substanţelor nocive pentru stratul de ozon, deci poluante. Poluarea produsă de freoni este un proces care se
produce în stratosfera terestră
şi care este prezentat într-o
manieră schematică, în
tabelul 4. Analizând
mecanismul acestui proces se
observă că în ceea ce privete
freonii, principalul
responsabil pentru acţiunea
distructivă asupra ozonului,
este atomul de Cl, din
moleculele CFC-urilor.
Tabelul 4. Mecanismul
distrugerii stratului de ozon
de către atomii de Cl din
moleculele de CFC
Sub acţiunea razelor ultraviolete provenite de la soare, din moleculele freonilor se eliberează Cl
(clor monoatomic), deoarece din punct de vedere chimic, acesta prezintă o legătură foarte slabă (instabilă) în
cadrul moleculelor de CFC. Clorul monoatomic reacţionează chimic cu ozonul (O3), care se găseşte în
stratosferă şi rezultă oxigen biatomic O2 şi oxizi de clor. În acest mod, se distruge treptat stratul de ozon al
planetei, având un binecunoscut rol protector prin filtrarea radiaţiilor ultraviolete, nocive pentru sănătatea
umană. Problema este cu atât mai gravă cu cât oxizii de clor rezultaţi din reacţia descrisă, nu sunt nici aceştia
stabili şi se descompun, eliberând din nou Cl. Se produc astfel reacţii în lanţ, prin care un singur atom de Cl
poate să distrugă un număr impresionant de molecule de O3. Aşa se explică apariţia, deocamdată deasupra
celor doi poli ai planetei a aşa numitelor găuri în statul de ozon (zone în care perioade lungi din an ozonul
lipseşte complet). Fenomenul a fost posibil cu atât mai mult cu cât nu numai freonii, prin atomii de Cl, ci şi
alte substanţe chimice, în primul rând CO2, produc efecte asemănătoare.
În prezent există în întreaga lume, numeroase instalaţii de puteri frigorifice mici şi mijlocii
încărcate cu agenţi frigorifici poluanţi (în sensul pericolului pentru stratul de ozon), care pun în continuare
probleme legate de posibila lor "scăpare" în atmosferă. Totodată se pune problema găsirii unor agenţi de
substituţie care să fie utilizaţi în instalaţiile frigorifice noi.
În urma dovedirii ştiinţifice a efectelor nocive asupra stratului de ozon, produse de freoni, comunitatea
internaţională a luat numeroase măsuri de reducere până la zero a utilizării acestora. De exemplu, în SUA una
dintre primele măsuri luate, a fost interzicerea spray-urile de orice tip, care utilizează ca agent propulsor
CFC-urile.
Agenti frigorifici cu utilizare larga
R 407C este un inlocuitor pentru R22 in sisteme rezidentiale de aer conditionat noi sau existente sau in
pompele de caldura. R 407C ofera performante similare cu R22 si poate fi folosit la inlocuirea acestuia in
aplicatiile deja existente, printre altele in unele aplicatii de temperatura medie cu temperatura agentului de
evaporare -7oC.
R-410 A este principalul refrigerant folosit in locul freonului R22 in aplicatii cum sunt aparatele de aer
conditionat casnice si comerciale si pompele de caldura.
Produsul R410 A are capacitate de racire si presiune mai mari decat R22 si poate fi folosit numai in sisteme
specifice. (nu poate inlocui R22 in sisteme vechi).
R134A este un refrigerant folosit
pentru inlocuirea agentului R 12.
Performantele similare cu R 12 il
recomanda pentru aplicatiile
comerciale fixe de temperatura inalta
si medie, dar si in sistemele de racire
sau aplicatii casnice.
In plus, acesta poate fi folosit pentru
inlocuirea agentului R 12 nu doar in
aplicatii noi ci si in cele deja existente.
R 407 c - caracteristici
R 407 C Valori temperaturi si presiuni la saturatie
R 410 - Valori temperaturi si presiuni la saturatie

2.3. Compresoare - tipuri constructive
Compresoare cu piston
Compresoarele cu piston fac parte din familia
compresoarelor volumice alternative şi
pot fi de trei tipuri constructive:
- deschis,
- semiermetic,
- ermetic,
Compresoarele deschise se pot cupla cu motoare

separate, de tip electric sau termic şi
pot vehicula orice tip de agent frigorific. În
general sunt utilizate pentru puteri frigorifice
medii şi mari.
Compresoarele semiermentice sunt cuplate

direct la un motor electric închis într-un
carter demontabil comun. Nu pot vehicula decât freoni şi se utilizează pentru puteri medii.
Compresoarele ermetice se aseamănă cu cele semiermetice, dar sunt închise împreună

cu motorul într-o carcasă etanşă nedemontabilă (sudată). Nu pot vehicula decât freoni şi se
utilizează pentru puteri mici şi medii.
Compresoare cu piston – schema functionala

Faza de aspiratie Faza de compresie
Aspiraţia vaporilor se realizează traversându-se placa supapelor. Supapa de aspiraţie este

inelară, iar cea de refulare, supapa DISCUS, este o piesă cilidro-conică realizată dintr-un material plastic
având următoarele proprietăţi: este uşor, elastic, rezistent la acţiunea uleiurilor şi a agenţilor frigorifici, la
temperaturi ridicate (până la 480°C). În plus, zgomotele produse de supapele metalice sunt practic eliminate.
Utilizarea supapei de aspiraţie inelară, necesită o prelucrare mecanică particulară a capului pistonului, în
vederea reducerii la minim a spaţiului mort, în limitele toleranţelor de fabricaţie. Prin utilizarea acestui sistem
se obţin randamente superioare şi uzuri mecanice mai reduse.
Carterul – este turnat dintr-o singură bucată şi constituie atât corpul compresorului cât şi al motorului,
prezentând uneori şi aripioare de răcire. Este închis pe partea compresorului de suportul lagărului palier şi al
pompei de ulei, iar pe partea motorului, de un capac pe care este prevăzut un robinet de aspiraţie, iar în
interior un filtru pentru vaporii aspiraţi.
Cilindrii – sunt în general în număr de 2-3 în linie, 4 în V şi 6 în W. Sunt prelucraţi direct în corpul
carterului. Capacele cilindrilor sunt tot din fontă ca şi carterul, iar gura de vizitare este realizată pe partea
compresorului. Se pot monta şi două compresoare în tandem, caz în care mai există o piesă intermediară care
leagă cele două motoare montate spate în spate.
Separator de ulei – Este amplasat la refularea compresorului şi are ca scop separarea unei părţi cât mai mari
din uleiul antrenat de agentul frigorific din sistemul de ungere, pentru a-l întoarce în carterul compresorului.
Separarea se bazează pe diferenţa de
densitate dintre cele două fluide şi pe
modificarea energiei cinetice a acestora,
care se poate produce în mai multe
moduri: centrifugare, modificarea brucsă
a direcţiei de curgere şi creşterea bruscă
a secţiunii de curgere.
În figura alaturata este reprezentat un
separator de ulei compus dintr-un corp
cilindric (poate să fie orizontal sau
vertical) în interiorul căruia există şicane,
material de umplutură (de exemplu inele
metalice), sau plase metalice, tricotate
sau din pânză. Uleiul separat se
acumulează în partea inferioară, de unde
prin intermediul unui robinet cu flotor se
reîntoarce în carter.
Nu există separatoare de ulei capabile să
separe complet uleiul antrenat de agentul
frigorific din următoarele motive:
- chiar dacă sunt foarte eficiente la debitul maxim de agent frigorific, eficienţa acestora se reduce la scăderea
debitului;
- vaporii de ulei foarte calzi (100-130°C) sub formă de aerosoli nu pot să fie separaţi decât dacă li se reduce
tempertura până în jurul valorii de 50°C şi sunt readuşi în starea de picături prin coalescenţă.
Utilizarea separatorului de ulei este indispensabilă la utilizarea amoniacului şi poate să fie evitată la utilizarea
freonilor, situaţie în care nu există în instalaţie zone în care să fie posibilă decantarea (rezervor de lichid sau
butelie de joasă presiune).
Compresoare Scroll
Aceast tip de compresor a fost inventat şi
brevetat în S.U.A. în 1905 şi dezvoltat
ulterior tot în S.U.A. în anii 1970. Pentru
prima dată au fost utilizate în frigidere
casnice (de putere frigorifică redusă) de
firma DWM-Copeland, iar apoi în
climatizare de firma Trane care le-a folosit
şi în grupuri de răcire a apei cu puterea
frigorifică de 35 kW. Totuşi nu există nici
un impediment pentru realizarea unor
asemenea compresoare de puteri frigorifice
mai mari.
Comprimarea – Acest compresor este
prezentat în figura de mai sus şi piesele
principale sunt practic din două spirale una
în alta.
Spirala superioară unde se găseşte orificiul
de refulare este fixă, în timp ce spirala
inferioară este antrenată într-o mişcare
orbitală. Aspiraţia se realizează prin zona
periferică, iar refularea prin orificiul situat
în centrul spiralei fixe.
- aspiraţia – în timpul deplasării spiralei
inferioare se formează două zone prin care sunt aspiraţi vaporii de agent frigorific până în momentul în care
cele două zone se închid;
- comprimarea – mişcarea spiralei antrenează vaporii spre zona centrală, iar volumul ocupat de vapori se
reduce treptat ceea ce produce comprimarea acestora;
- refularea – vaporii comprimaţi sunt evacuaţi prin orificiul din zona centrală. Se observă că în timpul
funcţionării, cele trei faze (aspiraţia, comprimarea şi refularea) se desfăşoară simultan, simetric şi continuu,
ceea ce reprezintă o caracteristică importantă a acestui tip de compresor, care va fi supus unei variaţii a
cuplului mai redusă decât în cazul compresorului cu piston.
Compresorul nu necesită supape, fiind suficientă o simplă clapetă unisens, care să împiedice reântoarcerea
vaporilor refulaţi. Raportul de comprimare este fix, iar coeficientul de debit este foarte bun, pentru că nu
există spaţiu mort.
Particularităţi mecanice – Compresorul nu prezintă decât trei piese în mişcare, dar pune probleme deosebite
din următoarele puncte de vedere: etanşeitate axială, etanşeitate radială şi evitarea rotaţiei inverse a spiralei
mobile.
- Etanşeitatea axială – este esenţială ţinând seama de suprafaţa spiralei mobile şi de forţele de presiune axiale
datorate comprimării, care tind să depărteze spirala mobilă de cea fixă. Principalii constructori utilizează
diverse metode pentru rezolvarea acestei probleme:
- Aplicarea unei presiuni de vapori pe spatele spiralei fixe, pentru a o împinge spre cea mobilă. în acest scop
în zona de început a comprimării se practică un mic orificiu în spirala fixă, care prezintă totuşi o uşoară
capacitate de deplasare axială. Presiunea practicată trebuie să fie suficient de mare ca să poată asigura
etanşarea, dar nu prea mare pentru a nu provoca piederi datorate frecărilor excesive dintre cele două spirale.
La oprirea compresorului, cele două spirale nu sunt în contact, ceea ce reduce cuplul de pornire.
- Aplicarea unei forţe elastice asupra spiralei mobile, prin intermediul unui resort;
- Etanşeitatea radială – adică etanşeitatea care trebuie să existe la contactul dintre cele două spirale. Pentru
această problemă există de asemenea două soluţii tehnice:
- Prin antrenarea excentrică liberă a spiralei mobile, de către arborele motor, situaţie în care forţa centrifugă
asigură contactul permanent dintre spiarale în aş afel încât spirala mobilă să rămână concentrică cu cea fixă;
- Prin antrenarea spiralei mobile, utilizând ca piesă intermediară o maselotă cu excentric de tipul celei
prezentate în figura de sus. Antrenarea spiralei se realizează excentric faţă de axul acesteia, care pivotează în
orificiul prevăzut în acest scop în corpul maselotei. Deplasarea maselotei este limitată cu ajutorul unui ştift.
Compresoare cu surub
Din punct de vedere constructiv orificiul de aspiraţie este fix, iar cel de refulare este realizat din
două zone, una fixă prelucrată în carter, iar una variabilă, creată de o piesă având dimensiunea fixată la
montaj, amplasată în sertarul de variaţie a puterii frigorifice.
Carterul pentru aceste maşini este realizat din fontă etanşă (Ft 25 şi Ft 26), cilindrii fiind prelucraţi direct în
corp, acesta din urmă fiind calculat pentru o presiune de 25 bar, este supus probelor hidraulice.
Rotoarele sunt construite din oţel forjat sau din fontă cu grafit sferic, turnată sub vid, prelucrată mecanic cu
mare precizie pe maşini unelte cu freze multiple. La marea majoritate a maşinilor de acest tip, rotorul tată
antrenează rotorul mamă, dar noile profile permit şi antrenarea rotorului tată de către rotorul mamă, ceea ce
permite creşterea vitezei şi în consecinţă a debitului vehiculat de compresor.
Lagărele: cele patru paliere sunt lise, cu bile sau cu rulmenţi, eventual o combinaţie a celor două, datorită
sarcinilor radiale mari. Aceste paliere sunt în general sensibil supradimensionate.
Garnitura mecanică (presgarnitura) este necesară pentru compresoarele deschise şi se foloseşte acelaşi tip de
garnitură ca la compresoarele cu piston.
3. Aparate pentru climatizare. Scheme functionale
3.1. Split-uri
- mono – split
- multi-split,
- VRF-uri
Sunt aparatele la care cele doua transferuri de caldura intre agentul frigorific si interiorul / exteriorul locuintei
(vaporizare / condensare) se fac la nivelul a doua serpentine din cupru cu suprafete extinse, in contact termic
fortat cu aerul.
Regim de racire
In regim de racire, unitatea interna este in

regim de vaporizare a agentului frigorific,
deci preia caldura din aerul ambiental iar
unitatea externa in regim de condensare,
prin urmare cedeaza caldura aerului atmosferic.
Regim de incalzire (pompa de caldura)
In regim de incalzire (pompa de caldura)

rolul celor doua unitati se inverseaza prin
schimbarea sensului de circulatie a agentului
frigorific, bineinteles pe zonele de circuit
frigorific exterioare compresorului.
De remarcat ca in oricare din regimurile de functionare nu exista contact direct intre aerul
interior si cel exterior prin urmare la aplicatii de climatizare cu aparate de aer conditionat nu se pune
problema de improspatare a aerului prin adaos de aer atmosferic. Se poate face insa o filtrare mecanica sau
partial activa a aerului din interior prin amplasarea unor filtre de impuritati / cu carbon activ la nivelul unitatii
interne. In plus prin condensarea vaporilor de apa (umiditatii) prezenti in aerul interior si evacuarea
condensului la canalizare se realizeaza dezumidificarea interiorului cladirii pe timpul iernii.
3.2. Chillere
Putem spune ca chillerele sunt niste aparate tip split (de puteri mai mari, de cele mai multe ori)
la care unitatea interna este inlocuita cu un schimbator de caldura, in placi sau tubular, prin care circula un
debit de apa, de fapt circuitul de agent de racire pentru instalatia interioara.
Se produce de fapt, un schimb de caldura aer-in exterior / apa-in interior.
Schema functionala
Schema cu economizor – marirea capacitatii de racire
1. Compresor,
2. Condensator,
3. Filtru,
4. Electrovana,
5. Indicator de freon,
6. Vana termostatica de laminare,
7. Evaporator,
8. Supapa de sens,
9. Schimbator de caldura in placi,
10. Vana de laminare a economizorului.
Schema cu autoracire suplimentara a compresorului
1. Compresor,
2. Condensator,
3. Filtru,
4. Electrovana,
5. Indicator de fron,
6. Vana termostatica de laminare,
7. Evaporator,
8. Presostat de inalta presiune,
9. Presostat de joasa presiune,
10. Presostat diferential compresor
Circuite de agent de racire (exemplu ref. la gama de chilere RHOSS)
Echipare minimala
Echipare medie
Echipare maximala
Legenda
CF Circuit frigorific
Sch Vaporizator/condensator in placi
RE Rezistenta antiinghet vaporizator
PD Presostat diferential apa
VSM Dezaerator manual
VS Supapa de siguranta
AP Control electronic
ST1 Sonda temperatura intrare circuit primar (de lucru)
ST2 Sonda temperatura iesire circuit primar (antiinghet)
VE Vas de expansiune
RAA Rezistenta antiinghet acumulare (accesoriu)
FA Filtru Y (se monteaza de instalator)
SA Rezervor de acumulare
M Manometru
Pi Pompa de circulatie – agent de racire
Ri Robinet de golire apa
RI Robinet de izolare
PORNIREA UNITATII
Inainte de a porni unitatea efectuati urmatoarele verificari:

- Alimentarea cu curent electric trebuie sa prezinte caracteristicile indicate pe placuta de
timbru si/sau in schema electrica si trebuie sa se incadreze in urmatoarele limite:
variatia frecventei de alimentare: ± 2 Hz
variatia tensiunii de alimentare: ±10% din tensiunea nominala
defazarea dintre fazele de alimentare: <2%
- alimentarea electrica trebuie dimensionata in functie de puterea electrica absorbita la sarcina
nominala.
- porniti tabloul electric si verificati daca bornele intrerupatoarelor si a contactoarelor sunt
stranse corespunzator (in timpul transportului, acestea se pot slabi, ceea ce ar putea genera o
defectiune de functionare)
- verificati daca conductele de refulare si retur ale instalatiei sunt racordate corespunzator, in
functie de sagetile amplasate in apropierea zonei de intrare/ iesire apa;
- asigurati-va ca schimbatorul (evaporatorul), pe partea de aer, este curat si in bune conditii de
ventilare.
Conexiunile electrice trebuie sa fie efectuate in conformitate cu normativele in vigoare in tara
de instalare a
echipamentului si cu specificatiile din schema electrica din dotarea unitatii.
Pentru dimensionarea cablurilor de alimentare respectati indicatiile din schema electrica.
Echipamentul poate fi pornit actionand asupra tastei ON/OFF pozitionata pe tastatura instalata
pe corpul aparatului.
Prin intermediul tastei MODE veti putea alege regimul de functionare (racire sau pompa de
caldura).
Eventualele defectiuni de functionare vor fi imediat afisate pe display-ul tastaturii de comanda.
Primul dispozitiv care va porni va fi pompa, care are prioritate fata de toate celelate
componente ale echipamentului. In aceasta faza, presostatul diferential de debit minim si
presostatul de joasa presiune (daca este prezent) vor fi ignorate pentru un anumit timp
presetat, pentru a evita oscilatiile datorate bulelor de aer, a turbulentei din circuitul hidraulic
sau a fluctuatiilor de presiune din circuitul de racire.
Dupa toate aceste temporizari, echipamentul este gata de pornire si ventilatorul va intra in
functiune, iar dupa un alt
interval de siguranta, va porni si compresorul.
INTRETINERE PROGRAMATA
Instructiuni pentru inlocuirea componentelor

In cazul in care trebuie sa interveniti asupra unitatii, este necesara oprirea acesteia si
recuperarea fluidului de racire
din ambele parti, respectiv joasa si inalta presiune. Acesta operatiune trebuie efectuata
intrucat in cazul in care se
indeparteaza lichidul frigorific doar in partea de presiune mare, este posibil ca spiralele
compresorului sa se inchida
intre ele si sa impiedice echilibrarera presiunilor. Astfel, partea de joasa presiune si circuitul de
aspiratie ar putea
ramane presurizate.
In acest caz, daca se aplica o torta de brazare pe o componenta de joasa presiune, amestecul
presurizat de fluid
de racire si uleiul care iese din circuit poate lua foc la contactul cu flacara tortei. Pentru a
preveni acest risc, este
important sa verificati daca fluidul de racire a fost scos din ambele parti, respectiv joasa si
inalta presiune.
Refacerea incarcaturii de freon

O incarcare rapida efectuata doar pe aspiratie, pentru o unitate monofazata, poate
produce deterioarea
compresorului. Cea mai buna metoda pentru a preveni aceasta situatie este aceea de a efectua
incarcarea
simultana pe ambele parti, de inalta si joasa presiune simultan.
Eventuala incarcare a unitatii cu agent frigorific R 407c, R410A (R32/R125) trebuie sa se
realizeze in faza lichida pentru a nu altera compozitia acestuia.
PERICOL!
Supapa de siguranta are tararea la 41,7 bar (exempu) . Aceasta ar putea interveni daca
este atinsa valoarea de reglare in timpul operatiunilor de incarcare a agentului frigorific.
3.3. Pompe de caldura
Schimb de caldura sol / apa si apa / apa
Scheme cu pompe de caldura - introducere

Utilizarea pompelor de caldura in instalatiile de incalzire a locuintelor schimba, intr-o masura
destul de mare, modul de abordare a eficientei energetice si de costuri a unei investitii in acest scop.
Consideram deci utile cateva observatii preliminare, general valabile pentru orice tip de pompa de caldura
care pot sa faca posibila decizia montarii unei pompe de caldura pornind de la date cat mai reale.
Foarte simplificat principiul functional
al unei pompe de caldura poate fi explicat folosind
figura alaturata.
Qu - cantitatea de caldura utila in cladire se obtine
prin transfer din mediul exterior (Qr) si din aportul
de energie electrica necesar functionarii circuitului
frigorific (Qel). Toata arta utilizarii eficiente a
pompelor de caldura consta in a maximiza Qr
(maximizare COP) care este gratuita si implicit
minimizarea Qel (consum de energie electrica care
costa si a carei productie implica emisie de CO2,
noxe etc).
In toate aplicatiile cu pompe de caldura, mediul de
condensare este apa, de fapt agentul termic utilizat pentru instalatia de incalzire a spatiilor interioare si este
clar ca cu cat temperatura acestuia este mai mica cu atat condensarea agentului frigorific va fi mai completa
si la presiuni mai mici (deci consum de energie electrica minim). Prima concluzie: eficienta pompelor de
caldura creste atunci cand sunt utilizate instalatii de incalzire care solicita temperaturi ale agentului termic
reduse: incalzire in pardoseala sau prin pereti, ventiloconvectoare, control in functie de temperatura
exterioara, necesar redus de caldura prin izolarea termica a spatiilor etc. Din aceleasi considerente rezulta ca
utilizarea pompelor de caldura pentru prepararea apei calde menajere (caz in care se solicita o temperatura a
agentului termic de peste 65 oC nu este foarte recomandata). Solutia ideala este de fapt o instalatie combinata
intre o pompa de caldura si un sistem cu panouri solare).
Din punct de vedere al mediului de vaporizare pompele de caldura se impart in:
- pompe de caldura aer / apa (modelele WPL) la care mediul de vaporizare este aerul exterior.
Vaporizatorul este format dintr-o serpentina cu agent termic incadrata intr-o baterie de racire prin care
circula, fortat de un ventiltor, aerul atmosferic. Costul investitional mult mai redus decat la celelalte este
“contracarat” de faptul ca cu cat temperatura aerului exterior este mai mica, necesarul de caldura al cladirii
creste iar eficienta recuperarii de caldura (COP) scade. Acest model este recomandat in primul rand in zonele
climatice in care temperatura exterioara nu scade, iarna, foarte des sub -5oC.
- pompe de caldura sol / apa (modelele WPF) la care mediul de vaporizare este solul, adica un mediu cu
temperatura cvasiconstanta (+ 15 oC), indiferent de anotimp. Acest lucru face ca eficienta recuperarii de
caldura exterioara in procesul de vaporizare a agentului frigorific sa fie la nivel maxim chiar si la temperaturi
exterioare foarte scazute. Diferenta intre modelele cu sepentina exterioara orizontala sau verticala fiind doar
de tehnologie si costuri de montaj.
- pompe de caldura apa /apa (modelele WPW) care utilizeaza ca mediu de vaporizare apa din panza
freatica recirculata cu ajutorul unei pompe submersibile (recomandat) si a doua puturi forate in sol, unul ca
sursa de apa iar celalalt ca bazin de deversare. De regula apa freatica nu este folosita direct in vaporizatorul
cu agent frigorific ci prin intermediul unui schimbator de caldura suplimentar apa freatica /apa astfel incat la
infundarea circuitului de apa freatica acesta sa poata fi dezasamblat si curatat fara sa fie afectat circuitul de
agent frigorific.
Rezulta din prezentarea de mai sus cel putin doua lucruri:
1. decizia alegerii modelului optim de pompa de caldura pentru o locuinta este o problema destul de
delicata si complexa si trebuie facuta dupa o analiza detaliata.
2. calculul privind oportunitatea investitiei initiale si a perioadei de recuperare a acesteia vis a vis de alte
solutii are extrem de multe variabile (durata de viata, pretul si tipul combustibilului, zona climatica,
rata de crestere a diverselor consumabile (inclusiv a combustibilului clasic echivalent), cheltuielile cu
intretinerea, caracteristicile termice ale cladirii, numarului de persoane etc. In ceea ce priveste
reducerea cheltuielilor cu combustibilul si a reducerii noxelor emise aferente un calcul simplu dar
destul de exact se poate face pe baza indicelui COP tinand cont ca acesta exprima chiar coeficientul
de energie gratuita si nepoluanta obtinuta fata de o solutie clasica.
Astfel pentru un necesar de caldura de 2000 KWh anual si un COP de 5 rezulta o economie de 1600 de KWh
anual care pot fi cuantificati destul de exact daca se cunoaste tipul combustibilului utilizat ca varianta,
puterea calorica a acestuia, randamentul echipamentului clasic inlocuit si estimarea evolutiei preturilor pe
durata medie de viata a echipamentelor.
Exemplul 1
- pompa de caldura, montaj in interior, cu schimb de caldura aer / apa ,
- buffer (acumulator de caldura tampon) pentru instalatia de incalzire,
- boiler pentru preparare acm cu serpentina
Este o solutie completa pentru o locuinta cu necesar redus de caldura (foarte bine izolata termic).
Pompa de caldura se monteaza in interiorul locuintei, recomandabil pe coltul unei incaperi cu peretii spre
exterior, astfel incat tubulaturile pentru aerul aspirat si refulat sa treaca prin pereti in directii diferite. Modulul
superior al ansamblului (WPIC) contine pompele de circulatie, toate elementele de masura si protectie
precum si camerele de racordare a tubulaturii pentru aerul exterior. In furnitura de baza sunt continute toate
elementele necesare functionarii in regim automat (supape de siguranta, senzori de temperatura, regulatorul
climatic, modul electronic de supraveghere si programare etc.)
Pompa functioneaza pana la – 200C temperatura exterioara desigur cu scaderea corespun zatoare a
eficientei schimbului de caldura (implicit a valorii COP). Pentru compensarea necesarului de caldura la
temperaturi exterioare joase pompa are inclus un element de incalzire electrica rezistiv, comanda acestuia
fiind asigurata in mod automat din placa electronica a pompei.
Buffer-ul SBP poate avea volumul intre 200 si 700 de litri si asigura:
- echilibrarea hidraulica a intregii instalatii,
- un volum tampon de agent termic necesar descarcarii termice a pompei de caldura (porniri / opriri
ale compresorului mai rare) precum si zona de acumulare de
caldura in perioadele cand tariful orar pe kilowatul electric
este mai mic.
- debitul nominal de agent termic pentru pompa de caldura la
valoare, practic constanta.
- volumul de apa necesar degivrarii vaporizatorului din
circuitul frigorific.
- sectiunea de cuplare din punct de vedere hidraulic a mai
multor zone independente de incalzire sau a mai multor
pompe de caldura in cascada.
- cuplarea extrem de facila a unei surse de caldura de rezerva
cu alt tip de combustibil: microcentrala pe gaz metan sau
GPL, cazan pe lemne, panouri solare.
Boilerul pentru prepararea apei calde menajere este cu o serpentina si se
dimensioneaza in functie de consumul estimat. Se poate inlocui foarte
usor cu varianta cu doua serpentine si cuplarea cu un sistem de panouri solare, mult mai eficient din punct de
vedere al consumurilor.
Ca avantaje certe fata de alte solutii cu pompe de caldura (aer / apa) sunt:
- valoarea investitiei initiale mult mai mica,
- spatiu redus de montaj atat in interior dar mai ales in exteriorul cladirii,
- costuri si manopera de montaj foarte mici
Exemplul 2
- pompa de caldura, montaj in interior, cu schimb de caldura aer / apa, fara modul WPIC
standard,
Pompa de caldura utilizata tip WPL 18E functioneaza cu schimb de caldura aer / apa, cu montaj in
interior s racorduri flexibile de aspiratie si refulare aer. Locul de montaj in interiorul cladirii nu mai este
restrictionat din punct de vedere al functionalitatii iar prizele de aer pot fi duse, prin intermediul racordurilor,
in orice punct al cladirii (inclusiv pe acoperis). Se va alege intotdeauna ca priza de aer de intrare un loc
insorit, fara obstacole in jur si orientat spre sud.
Avantaje:
- flexibilitate in ceea ce priveste locul de amplasare,
- spatiu redus de montaj,
- posibilitate de cuplare pe o mare diversitate de instalatii (elementele hidraulice ale schemei se
dimensioneaza independent de pompa de caldura),
- functionare, inclusiv compensarea cu modul electric de incalzire la temperaturi exterioare reduse,
complet automatizata,
- valoarea investitiei initiale mult mai
mica,
- costuri si manopera de montaj foarte
mici fata de modelele sol / apa.
Prezenta buffer-ului SBP cu volum posibil
intre 200 si 700 de litri ofera toate avantajele unei
cuplari hidraulice perfect echilibrate intre pompa de
caldura (sursa) si instalatia de utilizare (incalzire si
apa calda menajera). Schema functioneaza cu
temperatura variabila pe tur (in functie de
temperatura exterioara) , in regimul de incalzire, cu
toate avantajele cunoscute.
Coeficientul de performanta energetica
(COP) variaza intre 3,6 si 2,1 in functie de valoarea
temperaturii exterioare, de regimul de functionare
(incalzire sau acm) si de temperatura dorita pe agentul termic (curba de incalzire selectata).
Cu cat volumul buffer-ului tampon este mai mare cu atat eficienta intregului sistem creste.
Exemplul 3
- pompa de caldura, montaj in exterior, cu schimb de caldura aer / apa,
O varianta de executie pentru schema 8 cu montajul pompei de caldura, in totalitate in exteriorul

cladirii. Din punct de vedere functional atat al pompei de caldura cat si al elementelor instalatiei schemele
sunt cvasiidentice.
Masuri de protectie la montaj:
- constructia unei platforme de montaj corespunzatoare:
orizontala, plana si rezistenta.
- constructia unui canal termic izolat, ingropat sub limita
de inghet, pentru conductele de legatura dintre pompa si
buffer-ul interior,
- se va evita amplasarea sub ferestre sau apropiat de peretii
camerelor de locuit,
- se iau masuri impotriva inghetului sectiunilor si traseelor
cu apa.
- se impune gasirea unei solutii de deversare controlata a
condensului (canalizare sau o zona de sol cu nisip sau
pietris),
- se va evita pozitionarea astfel incat aerul evacuat (rece)
sa fie directionat catre peretii cladirii sau spre o cladire
invecinata.
- se va evita montajul sub copaci, in partea de nord a cladirii, la umbra sau pe caile de acces.
Avantaje:
- costuri reduse atat ca pret de achizitie cat si ca operatii de montaj,
- nu necesita trasee de aer prin pereti sauin interiorul cladirii,
- instalare extrem de facila,
- nivel de zgomot redus in interiorul cladirii,
- economie de spatiu in interiorul cladirii,
- facilitati la operatii de intretinere si reparare.
- toate comenzile de reglare si programare sunt facute din interiorul cladirii.
Exemplul 4
- pompa de caldura cu schimb de caldura sol / apa,
- boiler pentru preparare acm cu serpentina, incorporat
Tipul de pompa de caldura sol / apa necesita investitii mai mari in ceea ce priveste instalarea dar
castiga foarte mult in eficienta fata de cele aer / apa. Aceasta datorita faptului ca vaporizatorul (partea de
circuit frigorific care preia caldura din exterior) se afla in sol (temperatura medie fiind de aproximativ +15 oC
atat iarna cat si vara), si nu in aer, adica la (posibil) – 10 ....- 15 oC iarna si + 30....+40oC vara. Diferenta de
temperatura dintre cele doua medii, aproximativ 20...25 oC , se transforma intr-o crestere a factorului de
recuperare a caldurii (COP) in medie cu 50....150%.
Schema de mai sus utilizeaza o pompa de caldura tip WPC cu boiler de apa calda menajera
incorporat si acumulator de caldura tip SBP posibil de dimensionat intre 200 si 700 de litri. Oferta contine
toate elementele necesare instalarii partii interioare a instalatiei (pompa, acumulator, elemente de comanda si
reglare, elemente de distributie si sistemul distribuitor/colector pentru cuplare cu serpentina exterioara.
Vaporizatorul (serpentina exterioara) se poate executa in doua
variante:
- retea plana (orizontala) formata dintr-una sau mai
multe serpentine (teava PVC, DN 20...25), ingropate in sol sub
adancimea de inghet (1 m) intr-un spatiu (gradina) deschis fara
arbori sau anexe care sa umbreasca solul (caldura solului se
reface numai daca suprafata se afla direct sub actiunea razelor
solare).
- serpentine verticale formata din acelasi tip de
conducte introduse intr-unul sau mai multe puturi forate la
adancimi intre 30 si 100 m. Nu mai necesita alocarea unei
suprafete de gradina, in schimb implica existenta unor utilaje de
foraj precum si o investitie mai mare la montaj.
La ambele variante se poate comuta destul de
simplu si pe varianta de racire (pasiva si/sau activa) a locuintei prin adaugarea unui modul hidraulic standard.
De asemenea prin adaugarea unui sistem de panouri solare se poate creste substantial eficienta energetica, in
primul rand prin preluarea in procent de 70...80 % a functiei de preparare acm dar si prin aport la incalzire
(existenta bufferului de acumulare a caldurii in schema simplifica foarte mult cuplajul intre cele doua
sisteme).
Exemplul 5
- boiler bivalent pentru preparare acm din doua surse,
- sistem de panouri solare pentru preparare acm.
Schema completa pentru incalzire si preparare acm din doua surse independente:
- pompa de caldura tip WPF sol/apa cu serpentina orizontala sau verticala pentru incalzire si
completare necesar acm.
- sistem de panouri solare cu tuburi vidate pentru preparare acm.
O instalatie extrem de performanta in ceea ce priveste economia de energie in special pentru aplicatiile cu
incalzire in pardoseala (temperatura redusa a agentului termic), situatie in care coeficientul de recuperare al
pompei de caldura (COP) poate fi de 5,5....6. De asemenea, estimand un procent de 65% din necesarul de
acm produs cu ajutorul energiei solare, rezulta o rata de recuperare a investitiei foarte buna.
Realizarea serpentinei exterioare, desi necesita un
volum mai mare de manopera, nu implica costuri
foarte mari intrucat se realizeaza din teava PE,
PEID, DN 20 sau 25, ingropata direct in pamant la
adancimi de 1,2...1,5 m. Se pot realiza serpentine de
maximum 100 de metri lungime, numarul lor fiind
impus de necesarul de caldura al cladirii (implicit
de puterea pompei de caldura instalata). Distanta
intre doua conducte va fi de minim 0,6...1m pentru
a putea beneficia de capacitatea de regenerare
termica a solului. De asemenea spatiul serpentinelor
trebuie sa ramana deschis, neumbrit, fara cladiri, fara arbori putand fi insa folosit pentru gradinarit productiv
sau decorativ. Pentru siguranta serpentinele pot fi umplute cu apa in amestec cu glicol ca protectie antiinghet,
presiunea recomandata fiind de 1,5....2 bari.
Exemplu de dimensionare: pentru o pompa de caldura tip WPF 20 avand capacitatea de incalzire de 28 KW
la temperatura agentului termic de 35 0C sunt necesare 11 serpentine a cate 100 m lungime (DN 25) si o
suprafata disponibila de aproximativ 700 m2.
Exemplul 5.1 - varianta
Aplicatie care
incorporeaza si functia de racire
a locuintei, caz in care instalatia
trece din regimul de pompa de
caldura in cel de chiller
asigurand racirea apei din
acelasi circuit de agent termic si
utilizand aceiasi instalatie de
disipare a caldurii.
Este adevarat ca functioneaza ca
un chiller mult mai eficient
decat cele cu condensatorul in
aerul atmosferic, in acest caz
condensatorul beneficiind de un
mediu de racire de aproximativ
15oC fata de cele 40oC posibile
in aer intr-o zi de vara.
Diferenta
principala consta in introducerea
unuia din modulele WPAC-1 /
WPAC-2 compuse din 4 vane cu
trei cai / 4 vane + pompa, cu
servomotor si care asigura
comutarea hidraulica a
circuitelor de agent termic / de
racire la schimbarea regimurilor de functionare.
Regimurile posibile pot fi:
- incalzire,
- preparare acm,
- racire activa,
- racire pasiva.
Exemplul 7
- set de doua pompe de caldura in cascada cu schimb de caldura sol / apa,
Schema de mai sus reprezinta solutia ideala pentru o locuinta de dimensiuni mai mari (vila cu 1, 2
etaje, duplex) putand acoperi un necesar de caldura de pana la 40 KW (pentru tipul de pompe de caldura: 2 x
WPF 16) in conditiile solicitarii unui agent termic cu temperatura de 35 0C (incalzire in pardoseala, in pereti,
ventiloconvectoare). Utilizand gama de pompe de caldura Stiebel Eltron se pot realiza instalatii de pana la
150 KW necesar de caldura.
Sistemul de paouri solare poate asigura in medie 65...70% din necesarul total anual de apa calda
menajera ridicand semnificativ eficienta intregului sistem. Se stie ca pompa de caldura atunci cand furnizeaza
agent termic pentru preparare acm (temperatura peste 600C) functioneaza la un COP cu aproximativ 50% mai
mic decat pe incalzire (temperatura de 35...400C).
In schimb prepararea apei calde cu ajutorul
panourilor solare (acestea putand furniza usor
agent termic cu temperatura peste 800C) nu costa
practic nimic.
Am ales pentru exemplificare
varianta de montaj cu sonde termice verticale care
implica forarea unui numar de puturi de adancime
50 ...130m, diametrul minim 110 mm in care se
introduc 4 conducte de plastic, DN 20...25,
formand doua circuite de agent termic in paralel.
Capacitatea termica a unui astfel de sistem poate
ajunge la 50 de W pentru fiecare metru de foraj,
in functie de tipul solului, tehnologia de foraj,
adancimea maxima etc.
Avantajul major al unei astfel de solutii este ca nu mai impune existenta unei suprafete exterioare cladirii ca
in cazul serpentinelor orizontale. Bineinteles ca forajul necesita o firma specializata si autorizata pentru astfel
de lucrari si, eventual unele studii geologice preliminare.
Exemplul 8
- centrala clasica de rezerva pentru incalzire si acm.
O varianta a schemelor anterioare in care este introdusa si o sursa clasica de incalzire ca rezerva
de caldura pentru varfurile de sarcina. Poate fi utilizata cu succes o microcentrala clasica sau in condensatie
(recomandata), o centrala electrica cu putere intre 6 si 24 de KW, un cazan pe lemne sau orice alta varianta
de putere mica.
Avantajul imediat deriva din faptul ca,
daca din dimensionarea intregii instalatii se
prevede ca la temperaturi exterioare mici (sub –
10 0C) sa intre automat in functionare sursa de
rezerva, se poate alege o pompa de caldura de
putere mai mica si astfel costurile investitionale
initiale se micsoreaza. Centrala de rezerva poate
asigura si completarea necesarului de apa calda in
momentele cand panourile solare nu fac fata
consumului si nu se doreste, pentru aceasta
utilizarea pompei de caldura.
In imaginea alaturata se prezinta cea
de-a treia varianta posibila de montaj in ceea ce
priveste sursa de caldura utilizata: apa din panza
freatica a solului. Aceasta implica forajul a doua
puturi la distanta de cel putin 15 m dintre care
unul (put captator) ca sursa de apa freatica si unul
ca put absorbant, de deversare a apei dupa trecerea prin serpantina de incalzire a pompei de caldura. In mod
normal in putul captator se introduce o pompa submersibila dimensionata dupa debitul impus de calculul
pompei de caldura iar in putul absorbant o teava prin care se deverseaza acelasi debit. Stratul de panza
freatica ar trebui sa asigure circulatia debitului respectiv de la putul absorbant la putul captator, prin sol,
acest spatiu asigurand si “regenerarea termica” a apei la captare. Bineinteles ca inainte de inceperea lucrarilor
de forare si montaj ar trebui facut un studiu geologic si obtinute aprobarile necesare impuse de legislatie.
3.4. Centrale de tratare a aerului (CTA)
Centralele de tratare (modulare) ale aerului cuprind, in functie de cerintele instalatiei:

- priza de aer exterior si/sau priza de aer recirculat;
- camera de amestec intre aerul proaspat exterior si aerul recirculat;
- grile fixe sau reglabile (manuale sau automate cu servomotor);
- filtre cu diferite grade de filtrare (standard, tip sac etc.)
- baterie incalzire cu apa calda;
- baterie racire (apa racita de la chiler sau detenta directa);
- separator de picaturi;
- umidificator prin pulverizare de picaturi sau cu abur;
- sectiune de recuperare a
caldurii;
- ventilator introducere
si/sau refulare;
- atenuator de zgomot;
Schema functionala – elemente de actionare, masura si reglare
Aplicatii
A. Instalatie de incalzire cu ventiloconvectoare, UTNA
Comenzi ECL Senzori ECL
B. CTA – incalzire cu reglarea temperaturii aerului de intrare

Conecxiuni la elementele de executie
C. CTA – incalzire cu reglarea temperaturii de ambient
D. CTA – incalzire cu reglarea temperaturii de ambient si reglaj proportional al amestecului de

aer introdus
E. CTA – incalzire si racire cu reglajul temperaturii de ambient

4. Operatii de montaj, reparare , intretinere
Aparate tip split
Schimb de caldura aer/aer

- mono – split
- dual – split
- trial – split
Sunt aparatele la care cele doua transferuri de

caldura intre agentul frigorific si interiorul /
exteriorul locuintei (vaporizare / condensare)
se fac la nivelul a doua serpentine din cupru
cu suprafete extinse in contact termic fortat
cu aerul
Regim de racire
In regim de racire, unitatea interna este in

regim de vaporizare a agentului frigorific,
deci preia caldura din aerul ambiental iar
unitatea externa in regim de condensare,
prin urmare cedeaza caldura aerului
atmosferic.
In regim de incalzire – pompa de caldura

rolul celor doua unitati se inverseaza prin
schimbarea sensului de circulatie a agentului
frigorific, bineinteles pe zonele de circuit
frigorific exterioare compresorului.
Regim de incalzire
(pompa de caldura)
De remarcat ca in oricare din regimurile de functionare nu exista contact direct intre aerul
interior si cel exterior prin urmare la aplicatii de climatizare cu aparate de aer conditionat nu se pune
problema de improspatare a aerului prin adaos de aer atmosferic. Se poate face insa o filtrare mecanica sau
partial activa a aerului din interior prin amplasarea unor filtre de impuritati / cu carbon activ la nivelul unitatii
interne. In plus prin condensarea vaporilor de apa (umiditatii) prezenti in aerul interior si evacuarea
condensului la canalizare se realizeaza dezumidificarea interiorului cladirii pe timpul iernii.
Tipuri constructive
Monosplit - mono- compresor

- montaj simplu,
- trasee de cablu, tevi mai mici (depinde de locul de
montaj),
Dual split - mono - compresor

- timp mai mare de functionare a compresorului
decat in varianta bi-compresor,
- pret mai mic decat 2 x monosplit,
- circuit comun de freon,
Dual split - bi - compresor
- consum mai mic decat varianta mono-compresor,
- circuite separate de freon,
- circuit de rezerva,
Trial split - bi - compresor

- montaj simplificat (o singura unitate externa
pentru trei camere)
- circuit de rezerva,
Date tehnice - exemplu

Tipuri de montaj
Montaj pe perete
Unitate interna
Suport unitate interna
Unitate externa
Telecomanda
Kit de conectare:
- conducta aspiratie (diametru mai mare),
- conducta refulare (diametru mai mic),
- izolatie,
- banda de protectie,
- cablu alimentare unitate interna (3 x 1,5 / 3 x
2,5),
- set conductoare electrice intre unitatea interna si
cea externa,
- tub evacuare condens,
- set conectori traseu freon (optional),
- suporti fixare unitate externa
Montaj pe plafon
In plus : sistem de fixare a unitatii interne (tiranti,

tije reglabile, bara metalica etc.)
Scheme functionale:
Aparat tip split – numai racire
LEGENDA: 1. Compresor
2. Separator de lichid
3. Condensator
4. Ventilator unitate exterioara
5. Tub capilar
6. Evaporator
7. Ventilator unitate interioara
In unitatea interna sunt montate doar pozitiile 6 si 7 restul fiind in unitatea externa.
Aparat tip split – racire si incalzire (pompa de caldura)
LEGENDA:
1. Compresor 2. Separator de lichid
3. Condensator 4. Ventilator unitate exterioara
5. Tub capilar 6. Evaporator
7. Ventilator unitate interioara 8. Filtru
9. Vana cu 4 cai 10. Robinet de izolare
1. COMPRESORUL. Realizeaza comprimarea gazului

(agentului frigorific) sosit la presiune joasa din evaporator, la iesire gazul avand
presiune ridicata (valorile depind de tipul agentului frigorific utilizat si de
regimul climatic de functionare).
Aceste valori mari ale presiunii ridica punctul de condensare al agentului
frigorific astfel incat procesul de condensare sa se poata desfasura la contactul
cu temperatura mediului extern si implicit cedarea caldurii catre acesta.
3. CONDENSATORUL. In serpentina acestuia se produce condensarea

vaporilor de agent frigorific, transformarea lor in lichid si implicit cedarea unei
cantitati de caldura catre aerul care strabate bateria.
6. EVAPORATORUL. Elementul instalatiei in

care are loc vaporizarea refrigerantului . In urma
vaporizarii, agentul frigorific primeste caldura de la aerul
din interiorul incaperii / exterior, rezultatul fiind racirea
acestuia.
5. TUBUL CAPILAR / vana de expansiune/ ventil

de laminare.
Reprezinta zone de reducere fixa sau
modulanta a sectiunii conductelor de agent frigorific
lichid cu rolul de a asigura saltul de presiune negativ necesar racirii agentului
dar si scaderea punctului de evaporare.
7. VENTILATORUL UNITATII INTERNE. Aspira aerul din ambient si il

directioneaza in bateria U.I., iar dupa racire/incalzire, il distribuie in interiorul
incaperii. In cazul chillerelor cu schimb aer / apa acesta lipseste, schimbul de
caldura facandu-se la nivelul unui schimbator in placi.
4. VENTILATORUL UNITATII EXTERNE. Asigura circulatia aerului prin

bateria unitatii externe in scopul racirii/incalzirii agentului frigorific.
2. SEPARATORUL DE LICHID. Are rolul de a preveni ca eventualele

particule
lichide de refrigerant sa patrunda in compresor. Previne distrugerea
compresorului, deoarece
lichidul este incompresibil.
9. VANA CU 4 CAI.
Are rolul de a permite agregatului sa functioneze in sistem ”POMPA DE
CALDURA”. Acest sistem , datorita inversarii ciclului, permite vaporizarea
refrigerantului in Unitatea Externa si transfera cantitatea de caldura absorbita
in interior, pentru a incalzi mediul ambient. Cu alte cuvinte , caldura este
transmisa in interior datorita fenomenului de condensare si absorbita din
exterior prin fenomenul de vaporizare.
Pe regim de “RACIRE”,
bobina valvei cu 4 cai nu este alimentata electric, iar agentul frigorific din
compresor ajunge in unitatea externa, unde are loc procesul de condensare.
Pe regim de “POMPA DE CALDURA”, bobina vanei cu 4 cai este

alimentata electric, aceasta inversand sensul de circulatie al agentului
frigorific dar numai pe zona de circuit exterioara compresorului. Prin compresor
sensul de circulatie si starea de agregare (gaz) a agentului frigorific raman
neschimbate. Astfel, din compresor, agentul frigorific ajunge mai intai in
unitatea
interna unde
condenseaza si in
acelasi timp
cedeaza
caldura
mediului
ambient,
realizandu-se
functia de
incalzire.
REZUMAND, putem spune ca schimbul de caldura de la un mediu rece
la unul cald,
este rezultatul a doua transformari de stare ale refrigerantului :
1- in evaporator, refrigerantul trece de la starea lichida la cea
gazoasa, proces care se produce cu aport de caldura din exterior, respectiv din
incaperea in care este montata unitatea
interna, ceea ce duce la racirea acesteia ;
2 - in condensator, refrigerantul aflat in stare gazoasa , dar la presiune
ridicata, trece in starea lichida, prin condensare, cedand mediului de racire
(aerul sau apa) caldura pe care o
captase in procesul de vaporizare.
Transformarile de mai sus sunt posibile ca urmare a comprimarii
vaporilor de
refrigerant (prin intermediul compresorului) pana la valori ale presiunii care
permit condensarea
la temperaturi relativ ridicate si apoi a coborarii presiunii lichidului dupa vana
de expansiune pana
la valori care permit vaporizarea acestuia la temperaturi relativ coborate.
Indicatii de montaj
Montaj unitate interna
- distante minime fata de pereti

laterali si tavan respectate ca in
figura alaturata sau in functie de
indicatiile furnizorului..
- Montaj perfect orizontal sau
(recomandabil) cu inclinare 2...3
grade spre partea laterala de iesire a
conductelor (a furtunului de condens
in cazul in care tevile cu freon si
furtunul de condens ies in directii
diferite)..
- Traseul furtunului de condens va fi inclinat spre iesire, fara bucle.
- La variantele cu pompe de caldura inaltimea de montaj nu va depasi 2,7 m pentru a evita
stratificarea caldurii in partea superioara a cladirii.
- Montajul pe suport trebuie sa permita rabatarea pe verticala cu minim 30 grade pentru
interventia in spate in zona conexiunilor hidraulice.
Conexiuni / racorduri:
1. Conducta de gaz.
- diametrul mai mic, racordare intre unitatea interna si cea externa,
- in functionare normala, pe racire, este conducta mai calda.
2. Conducta de lichid:
- diametrul mai mare, racordare intre unitatea externa si cea interna,
- in mod normal are temperatura mai mica.
3. Tubul pentru evacuare condens.
Unitatea interna colecteaza condensul acumulat pe bateria de racire a unitatii interne
(condensarea vaporilor din aerul ambiental la racirea brusca pe suprafata bateriei).
Este colectat la baza unitatii interne si evacuat prin tubul de condens in exteriorul cladirii.
- tub flexibil, material plastic
- se va poza de regula pe acelasi traseu cu tevile de agent frigorific pana la iesirea in exteriorul
cladirii.
- Daca din unitatea interna picura apa se va inspecta traseul de evacuare condens:
o Pozitia de montaj a unitatii interne,
o Traseul tubului de evacuare condens (panta, bucle, infundare, neetanseitati la
racordarea cu unitatea interna).
4. Cablul de racordare la reteaua de alimentare electrica.

In functie de tip, putere poate fi numar diferit de conductoare (cabluri) dar si moduri diferite de
pozare. Pentru unitatile de 7, 9 si 12 000 Btu se monteaza cablu de 3 x 1,5mmp iar pentru 18 si 24 000 Btu
cablu de 3 x 2,5 mmp. Pentru variantele trifazate se vor folosi cabluri de 5 x 2,5 mmp.
5. Cablurile de legatura intre cele doua unitati.

Pentru seria Habitat acestea sunt prevazute de la livrare cu cablul de alimentare si kit-ul de
aprox. 3,5 m de cabluri necesare pentru conectarea celor doua unitati. Daca este nevoie de prelungire se vor
folosi cabluri identice sau de sectiune mai mare. La cele care nu au cablurile prevazute in kit-ul de livrare se
vor utiliza acelasi tip de cablu ca si pe alimentare. Conductoarele care nu alimenteaza compresorul (bobina
vanei cu 4 cai, ventilatorul unitatii externe) se pot reduce la 1 sau 1,5 mmp. Daca este prevazut senzor de
baterie pentru unitatea externa acesta are din dotare un cablu de conectare de 2 x 0.22 mmp (daca e nevoie de
prelungire se va utiliza acelasi tip de cablu sau mai mare).
2.2 Montaj unitate externa

- -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- se monteaza, recomandabil, pe suporti standard.,
- fixare cu surub, piulita si tampoane de amortizare a vibratiilor,
- montaj orizontal, cu respectarea distantelor date mai jos,
- se va evita pe cat posibil ca pe directia de evacuare a ventilatorului sa fie obstacole.
- Nu trebuie protejat la intemperii, se va verifica insa daca are toate capacele montate, fixate
bine in suruburi, neaparat se va fixa corect capacul zonei de conexiuni electrice.
- La PIF se va verifica si nivelul de zgomot al
ventilatorului exterior. Daca apar batai, lovituri,
zgomote anormale se va verifica existenta si
strangerea suruburilor cu amortizoare, suruburile
de fixare a tablelor carcasei, fixarea elicei
ventilatorului pe ax.
- Diferenta de nivel intre unitatea interna si
externa nu trebuie sa fie mai mare de +/- 5m.
- La modelele cu pompa de caldura in timpul
functionarii in regim de incalzire condensul se
formeaza in unitatea externa deci trebuie luat in
considerare si spatiul de sub unitatea externa este
recomandabila montarea stutului din kit-ul de
livrare pe orificiul prevazut pe partea inferioara a carcasei si, eventual, atasarea unei bucati
de furtun de condens pentru dirijarea scurgerii..
- La trasarea locului de montaj se va avea in vedere ca in cazul in care montajul trebuie facut
de la nivelul ferestrei (fara schela sau corzi de sustinere) sa poata fi accesata zona de
prindere a aparatului de suporti (maxim 60 cm, in jos intre nivelul ferestrei si partea de jos a
suportului).
2.3 Efectuarea legaturilor pentru agent frigorific
Setul de conexiuni intre cele doua unitati cuprinde:

- cele doua tevi de cupru avand la capete mufele/niplele de strangere (in cazul in care nu se
utilizeaza sau nu exista Kit-ul standard de livrare sistemele de prindere trebuie executate de operator).
- furtunul de condens,
- cablul/cablurile electrice
Traseul se poate executa inainte de trecerea prin zid caz in care toate componentele se strang
manunchi si se strang cu o banda de protectie (existenta sau nu in kit-ul de livrare, in functie de model si
furnizor). Este recomandabila aceasta metoda intrucat protejeaza izolatia tevilor la trecerea prin perete.
Cealalta metoda consta in trecerea prin zid a fiecarei componente in parte si apoi strangerea si
izolarea lor. Are dezavantajul ca este mai greu de efectuat izolarea in zona de trecere prin perete.
In primul caz trebuie lasat un dacalaj intre capetele tevilor intrucat conexunile si la unitatea
externa si la cea interna nu sunt la acelasi nivel (ca in figura de mai jos).
La strangerea ansamblurilor de imbinare trebuie lucrat cu doua chei pentru a evita torsadarea conduc
a pieselor de fixare pe unitatea externa.
Razele de curbura a conductelor pe traseu nu trebuie sa fie mai mici
de 100 mm pentru a se vita micsorarea sectiunii sau strangularea
acestora.
Daca kit-ul de livrare contine si tevile de racordare intre unitati acestea contin toate elementele
de fixare si strangere (piulite, mufe, nipluri, izolatie). In acest caz se va fixa traseul astfel incat sa nu fie
nevoie sa se taie conductele (recomandabil).
Daca distanta dintre unitati impune, se poate inlocui kit-ul existent cu doua conducte la
dimensiune sau se poate prelungi kit-ul cu lungimea necesara. In prima situatie se vor folosi piesele de racord
ale kit-ului, in cea de-a doua pe langa tevi se vor achizitiona si doua seturi mufa/niplu la dimensiunea tevilor.
In ambele situatii tevile trebuie bercuite la capete cu scule speciale.
In cazul unui traseu mai mare de 5m este necesara completarea cu freon de acelasi tip dupa ce
anterior a fost vidata zona conductelor si a unitatii interne.
Racorduri la unitatea externa

Conexiuni la unitatea externa
Gaura de trecere prin zid se recomanda sa aiba

panta descendenta in exteior.
Un diametru de 65 mm este suficient pentru
trecerea manunchiului pentru puteri pana la 24 BTU.
Furtun de evacuare condens

Ordinea operatiilor la PIF
- Pe toata perioada montajului robinetele

trebuie sa ramana inchise, capacele nu trebuie
desfacute si capacele protectoare de pe racordurile
mufelor raman la locul lor.
- Se va evita lovirea acestora sau a
pieselor de racord in timpul manipularii / montajului,
- Capacele metalice nu trebuie aruncate,
ele se vor repune pe pozitie la finalul PIF,
- Inainte de cuplarea tevilor cu cele doua
mufe se va verifica integritatea suprafetelor de
etansare a conductelor /mufelor, a filetelor, a
orificiilor de actionare a robinetelor etc,
- Sub nici o forma nu se vor deschide
robinetii sau entilul inainte de cuplrea celor doua
conducte la mufe,
- Circuitul unitatii externe este plin cu
freon la o presiune mai mare decat cea normala,
pentru a completa si circuitul conductelor si al unitatii
interne. Orice scapare de freon in atmosfera si nu pe circuitul inchis de freon duce la functionare incorecta
sau la afectarea parametrilor optimi de functionare.
- Inainte de fixarea si strangerea mufelor / conductelor pe cele doua racorduri se vor curba tevile
astfel incat directia de sosore a conductei sa fie perfect in linie cu directia racordului.
- Actionarea robinetelor se face cu o cheie imbus (4 sau 5). Deschiderea robinetelor se face pana
la capat (maxim deschis), la inchidere strangerea trebuind sa fie destul de ferma.
- In cazul in care dupa mufare si deschiderea circuitului de freon se constata o neetanseitate a
circuitului, inainte de desfacerea completa a conductelor se vor inchide ambii robineti. La refacerea
etanseitatii circuitului se va tine cont ca freonul de pe conductele exterioare unitatii externe se pierde, deci va
fi nevoie de vidarea circuitului golit si completarea cu freon de acelasi tip. Reincarcarea se va face, in medie
cu 15 gr/m.
Operatii la PIF
Scule necesare pentru montaj
Trusa manometre Pompa de vid Trusa pentru bercuire

1. Se indeparteaza capacele din plastic de protectie a racordurilor si mufelor.
2. Se cupleaza la unitatea externa cele doua conducte.
3. Se desfac cele trei capace metalice Cv, Cg si Cl,
De aici pot exista doua situatii:
A. Situatia in care traseul de agent frigorific intre unitati nu este mai mare de 5 m si nu este
nevoie de completarea circuitului cu freon,
B. Situatia in care datorita traseului mai mare de 5m sau a puterii mari a unitatii este nevoie de
completare.
Pornire fara verificarea presiunilor (nerecomandata)
4A. Se deschide pana la jumatate de cursa robinetul Cg (sau robinetul racordului care nu
contine ventilul de aerisire/masura).
5A. Se asteapta 10 secunde pentru trecerea freonului (daca nu se aude zgomotul specific de
trecere a fluidului prin robinet este posibil ca presiunea de freon in unitatea externa sa nu fie cea corecta).
6A. Prin apasarea stutului de pe ventil se aeriseste circuitul unitatii interne. Aerisirea se face in
trei etape: se apasa 10 sec. ventilul si apoi 10 sec. pauza si operatia se repeta de trei ori.
7A. Se elibereaza ventilul si se deschide robinetul Cg la capat de cursa.
8A. Se deschide pana la capat robinetul Cl.
9A. Se verifica etanseitatea imbinarilor (eventual cu spuma).
10A. Se monteaza capacele metalice pe cele trei racorduri.
Pornire cu vidarea traseului si verificarea presiunilor
4B. Se conecteaza la racordul cu ventil trusa cu manometre sau statia de vidare/incarcare.

In cazul in care se foloseste o trusa simpla la aceasta trebuie sa existe posibilitatea cuplarii unei pompe de vid
si a unei butelii cu freon.
5B. Cu robinetii Rg si Rl inchisi se face vidarea zonei cu aer, pana la 0.01 bari.
6B. Se cupleaza apoi butelia de freon si se completeaza in functie de specificatiile din cartea
tehnica cu acelasi tip de freon. Daca nu exista specificatii in acest sens se procedeaza in felul urmator:
- Se deschid pe rand robinetii Rg si Rl pana la maxim.
- Se selecteaza regimul de functionare pe racire si se porneste aparatul,
- Dupa aproximativ 5 minute de functionare se masoara presiunea in racordul de aspiratie al
compresorului (conducta cu sectiune mai mare.
- Pentru freon R 407 presiuneade regim normal ar trebui sa fie intre 5 bari si 5,5 bari in functie
de temperatura exterioara (la temperaturi de 15 gr.C = 5 bari, la 40 gr.C = 5,5 bari).
- Pentru freon R 410 gama de presiuni ar trebui sa fie intre 7,5 bari si 8 bari in aceleasi
conditii.
- Daca sunt abateri cu plus sau minus de la aceste valori se evacueaza, respectiv se incarca cu
freon de acelasi tip (doar in stare lichida) pana se obtin valorile de presiune recomandate.
9B. Se decupleaza racordul de la ventil.
10B. Se monteaza capacele de protectie pe racorduri.
Montaj trusa pentru vidare circuit

- Robinetele de pe unitatea externa sunt inchise,
- Se deschide robinetul manometrului albastru,
- Se porneste pompa de vidare si se lasa in functionare cel putin 15 min (manometrul de pe
pompa si/sau cel albastru de pe trusa ar trebui sa indice 0 bari,
- Se inchide robinetul de pe furtunul albastru al trusei de manometre si se opreste pompa de
vid,
- Se lasa 10 min urmarindu-se etanseitatea circuitului vidat. Presiunea nu trebuie sa creasca.
- Se deschid la cursa maxima cei doi robineti de pe unitatea externa.
Montaj trusa pentru incarcare / completare cu freon
- se porneste unitatea in functionare pe racire,

- dupa 5 minute de functionare se deschide usor robinetul albastru de pe trusa si se citeste
presiunea afisata,
- pentru freon R 407 presiunea trebuie sa fie intre 5 si 5,5 bari (in functie de temperatura
exterioara),
- pentru freon R 410 presiunea trebuie sa fie intre 7,5 si 8 bari (in functie de temperatura
exterioara),
- daca presiunea este mai mica se deschide robinetul buteliei de freon si se incarca circuitul
pana la presiunea corecta,
- daca presiunea este mai mare se deconecteaza furtunul de la butelia cu freon (dupa ce in
prealabil s-a inchis robinetul albastru) si se descarca in atmosfera pana la presiunea corecta
(controlul golirii se face din robinetul albastru).
Conexiuni electrice
Model ACSON
Functionarea este controlata de placa

electronica – Pce – montata in unitatea
interna.
Alimentarea de la retea (220 Vac) se face
printr-un disjunctor dimensionat in functie
de puterea (curentul) absorbit(a) la unitatea
interna sau externa pe conectorii L, N.
Legenda:
PCe – placa electronica de comanda,
SBi – sonda interna de agent frigorific,
Si – sonda de temperatura a aerului din
ambient,
IR – receptorul de comenzi de la
telecomanda,
LED – leduri de semnalizare,
TL – telecomanda,
Vi – motorul ventilatorului unitatii interne,
Mj – motorul pentru jaluzeaua de baleiere
verticala,
Pc – pompa de evacuare condens (pentru
variantele de montaj pe tavan),
SBe – Sonda externa de agent termic,
Hp – contact inalta presiune,
4WV – vana cu 4 cai,
Cp – compresor,
Ve – ventilator unitate externa.
Model HABITAT
Monosplit
Numai racire Racire / incalzire
Dual - split
Trial - split
Chillere
La echipamentele frigorifice mari exista posibilitatea citirii directe sau aflarea prin calcul a doua marimi
definitorii care pot fi utilizate in operatii de PIF, intretinere, diagnosticare si depanare.
SUPER HEATING (supraincalzirea)

Reprezinta cresterea de temperatura pe care o acumuleaza agentul frigorific, la nivelul evaporatorului, la
trecerea din faza lichida in faza gazoasa.
SUB COOLING (subracirea)

Reprezinta pierderea de temperatura pe care o cedeaza agentul frigorific, la nivelul condensatorului, la
trecereadin faza gazoasa in stare lichida.
Citire SH
1. Se porneste echipamentul si se asteapta 5-10 minute.
2. Se monteaza manometrul (sonda de presiune a aparatului) in priza de presiune de aspiratie (conducta
de freon dintre iesirea vaporizatorului si intrarea in compresor). De regula priza se afla foarte aproape
de intrarea in compresor, langa sonda de presiune joasa.
3. Se purjeaza scurt furtunul conectat la ventil pentru ca freonul sa patrunda in trusa de masura.
4. Se citeste presiunea freonului si temperatura corespunzatoare indicata pe manometru, pe gradatia
corespunzatoare tipului de freon (temperatura de saturatie a vaporilor sau “temperatura
manometrica”).
5. Se citeste tempratura la nivelul conductei de freon in zona prizei de presiune prin instalarea unei
sonde de temperatura, de contact.
6. Diferenta dintre cele doua temperaturi reprezinta SUPERHEATING.
7. Valoarea poate fi ajustata prin reglajul vanei de expansiune.
Citire SC
Se parcurg aceiasi pasi doar ca masuratorile se fac in punctul de presiune inalta (lichid) dintre
vaporizator si valva de expansiune.
Valorile SC si SH trebuie sa fie mai mari de 5,5 gr. C. (de ex. intre 5 si 9 gr.C).

Curs Climatizare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Climatizare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Academia Cursuri pentru personalul din vanzari HT – 04 Pag.

2. Fundamente toretice. Principiul de functionare.

4. Gama de echipamente Romstal. Furnizori Romstal.

5. Detalii constructive. Parametri si performante.

6. Aria de aplicatii. Studiu comparativ fata de alte solutii.

7. Exemple de aplicatii. Dimensionare. Detalii tehnice.

8. Conditii de instalare a echipamentelor.

10. Punere in functiune. Reglare. Masurarea parametrilor.

Heating – Incalzirea (+ preparare acm)

Mentinerea temperaturii intr-o incinta la valoarea de confort ambiental - TA -(valoare standard

Agent termic : - apa

Echipamente - Surse de caldura:

Agent termic: - aer

Air Conditioning – aer conditionat

Refrigeration - Refrigerarea (congelarea)

Distributia pe tipuri de cladiri

Domestic: split, pompe de caldura, ventiloconvectoare

- suprafata de contact (de schimb de caldura) intre cele doua zone - S,

- diferenta de temperatura dintre cele doua medii - ΔT = TM - Tm

in concluzie cantitatea de caldura transferata intre doua medii cu temperaturi diferite se

2. Circuite frigorifice. Principiul de functionare.

Componentele fizice ale unui circuit frigorific

Regimul de presiuni si temperaturi ale unui circuit frigorific. Exemplu.

Tabelul 1 Temperatura de vaporizare şi indicele transformării adiabatice (k),

Tabelul 2 Cele trei tipuri de freoni

Tabelul 3 Câteva exemple de freoni uzuali

Legătura dintre freoni şi stratul de ozon

Agenti frigorifici cu utilizare larga

R 410 - Valori temperaturi si presiuni la saturatie

Compresoarele deschise se pot cupla cu motoare

Compresoarele semiermentice sunt cuplate

Compresoarele ermetice se aseamănă cu cele semiermetice, dar sunt închise împreună

Compresoare cu piston – schema functionala

Aspiraţia vaporilor se realizează traversându-se placa supapelor. Supapa de aspiraţie este

3. Aparate pentru climatizare. Scheme functionale

In regim de racire, unitatea interna este in

Regim de incalzire (pompa de caldura)

In regim de incalzire (pompa de caldura)

Circuite de agent de racire (exemplu ref. la gama de chilere RHOSS)

Inainte de a porni unitatea efectuati urmatoarele verificari:

Instructiuni pentru inlocuirea componentelor

Refacerea incarcaturii de freon

Scheme cu pompe de caldura - introducere

O varianta de executie pentru schema 8 cu montajul pompei de caldura, in totalitate in exteriorul

Exemplul 5.1 - varianta

3.4. Centrale de tratare a aerului (CTA)

Centralele de tratare (modulare) ale aerului cuprind, in functie de cerintele instalatiei:

Schema functionala – elemente de actionare, masura si reglare

Comenzi ECL Senzori ECL

B. CTA – incalzire cu reglarea temperaturii aerului de intrare

C. CTA – incalzire cu reglarea temperaturii de ambient

D. CTA – incalzire cu reglarea temperaturii de ambient si reglaj proportional al amestecului de

E. CTA – incalzire si racire cu reglajul temperaturii de ambient

Schimb de caldura aer/aer

Sunt aparatele la care cele doua transferuri de

In regim de racire, unitatea interna este in

In regim de incalzire – pompa de caldura

Monosplit - mono- compresor

Dual split - mono - compresor

Trial split - bi - compresor

Date tehnice - exemplu

In plus : sistem de fixare a unitatii interne (tiranti,

Aparat tip split – racire si incalzire (pompa de caldura)