CURS 4

INSTALAȚII
FRIGORIFICE
CICLURI TERMODINAMICE
– CICLUL CARNOT
DIRECT
ȘI
CICLUL CARNOT
INVERSAT
Ciclul Carnot
Unul dintre cele mai simple cicluri şi,
în acelaşi timp, cel care – pentru
anumite condţii date – are cel mai
mare potenţial termic (cel mai mare
randament) posibil, este ciclul
imaginat, la începutul secolului al
XIX–lea de Sadi Carnot;
 Ciclul se aplică unei maşini ideale şi
serveşte drept ciclu de comparaţie
pentru ciclul de funcţionare al
maşinilor reale;
 Ciclul Carnot este un ciclu
termodinamic alcătuit dintr-un sistem
de patru transformări ale agentului
de lucru (considerat a fi un gaz ideal),
respectiv – două izoterme şi două
adiabate.
 Ciclul Carnot
Carnot si-a propus sa stabileasca conditiile
optime de transformare a caldurii în lucru
mecanic.

În acest sens, analizeaza un ciclu reversibil care

poate sa conduca:

 la obtinerea unor valori maxime si minime

ale randamentului – , η
pentru
 anumite valori – maxime si minime – ale
temperaturilor din ciclu (T1, T2).
 Ciclul termodinamic direct și Motorul termic
Transformarea pe care o parcurge un corp, astfel încât starea sa inițială
să fie identică cu cea finală se reprezintă printr-o curbă închisă numită
ciclu termodinamic.

 Cicluri directe (parcurse în sens orar); în acest caz, maşina

se numeşte – maşină motoare; dacă la această maşină motoare
fluidul schimbă cu mediul exterior, căldură şi lucru mecanic,
maşina se numeşte maşină motoare termică (sau motor
termic);
Motorul termic -
Aproximativ 80% din producţia de energie a omenirii este
obţinută prin arderea combustibililor (cărbune, petrol, gaze
naturale).
Aproximativ o jumătate din această energie este folosită
pentru a fi tranformată (parţial!) în lucru mecanic.

Numim motor termic o maşină care transformă o parte din

energia primită sub formă de căldură în lucru mecanic.
 Motorul ideal
• Este motorul care funcţionează cu gaz ideal
parcurgând ciclul Carnot.
• Este un motor care lucrează în patru timpi, fiecare
timp fiind corespunzător unui proces din cadrul
ciclului Carnot.
 Motorul ideal
1 – 2 izoterma T1

Timpul 1: Destinderea izotermă  

(destinderea izotermă reversibilă în contact cu
sursa caldă - Q1)

•În timpul preluării (absorbției) căldurii de

la sursa caldă (Q1), temperatura gazului
ideal este menţinută la valoarea constantă a
temperaturii sursei calde (T1)

•În timpul acestui proces, supapa de admisie

se deschide, iar cea de evacuare se închide.
•Pistonul este tras (prin rotirea axului
motorului) şi în cilindru pătrunde un
amestec de aer şi vapori combustibili.

•La sfârşitul admisiei, pistonul delimitează în

cilindru cel mai mare volum) iar supapa de
admisie se închide
 Motorul ideal
2 – 3 prima adiabată

Se întrerupe legătura cu sursa caldă

Ambele supape se închid

Timpul 2: Destinderea adiabatică

• Destinderea adiabatică reversibilă
izentropică (fără schimb de căldură) de la
izoterma “caldă”- T1 la izoterma “rece” – T2
(Q=0)

În această transformare (2→3) gazul continuă

să se destindă efectuând lucru mecanic.

Deoarece transformarea e adiabatică (fără

schimb de căldură), prin destindere gazul se
răcește până la temperatura sursei reci, T2.
 Motorul ideal
3 – 4 izoterma T2

În starea 3, agentul de lucru este pus în

legătură cu sursa rece, se comprimă izotermic
şi cedează sursei reci căldura

Timpul 3: Comprimarea  izotermă

Comprimarea izotermă reversibilă în contact

termic cu sursa rece (Q2)
– Temperatura gazului ideal este
menţinută la valoarea constantă a
temperaturii sursei reci (T2), adus în
contact termic cu gazul ideal care-şi
micşorează volumul.
 Motorul ideal
4 – 1 a doua adiabată

•În starea 4, din nou se izolează termic

agentul de lucru faţă de sursa rece şi
urmează comprimarea adiabatică
Timpul 4 – Comprimarea adiabatică
•Comprimarea adiabatică de la izoterma
“rece” – T1 la izoterma “caldă” - T2 (Q=0)
– Gazul ideal este izolat adiabatic şi îşi
micşorează volumul de la temperatura
sursei reci (Q1) la temperatura sursei
calde (Q2) fără să schimbe căldură cu
exteriorul.
Deoarece transformarea e adiabatică (fără
schimb de căldură) prin comprimare gazul se
încălzește până la temperatura sursei calde.
• Această succesiune
de procese se repetă
de zeci de ori pe
secundă, furnizând
suficientă energie
sub formă de lucru
mecanic pentru a
menţine motorul în
funcţiune, dar şi
pentru a menţine în
mişcare sistemul
cuplat la motor.
Funcţionarea unui motor
modern, cu patru supape
pentru fiecare cilindru şi
injecţie de benzină.
 Randamentul ciclului Carnot
• Se aplică legile fiecărui proces din cadrul sursă caldă
ciclului Carnot pentru:
T1
Izoterma 1 – 2 p1V1  p2V2 Qabsorbită>0
Adiabata 2 – 3 T1V2 1  T2V3 1
Izoterma 3 – 4 p3V3  p4V4 L>0
Qcedată<0
Adiabata 4 – 1 T V  1  T1V1 1
2 4
T2

sursă rece

Ciclul Carnot direct – în diagr.p–v Ciclul Carnot direct – în diagrama T–s

 Randamentul ciclului Carnot
Randamentul
Randamentul ciclului
ciclului sau gradul de
economicitate sursă caldă (Q1)
economicitate energetică cu care lucrează
oo maşină
maşină se defineşte ca fiind cantitatea
cantitatea T1
de
de căldură
căldură transformată
transformată în în lucru
lucru
mecanic,
mecanic, raportată
raportată lala cantitatea de Qabsorbită>0 q1
căldură
căldură primită
primită de la sursa caldă.
caldă.
L>0
(l ciclu)
Din căldura primită de la sursa caldă – q1, o
Qcedată<0
parte rămâne în maşină pentru efectuarea de q2
lucru mecanic – l ciclu, iar o parte se pierde la
T2
sursa rece – q2.
sursă rece (Q2)
q1 (Q abs.)= l (L) + q2 (Qcedată)
q1 - q2 = l
lciclu q1  q 2 s( T1  T2 ) T1  T2 T2
c     1 -
q1 q2 sT1 T2 T1
 Randamentul ciclului Carnot
 În cadrul ciclului Carnot agentul de lucru evoluează
între două surse de căldură, în circuit închis;
 Numai o parte din căldura absorită de la sursa caldă
se transformă în lucru mecanic, restul se pierde la
sura rece;
 Randamentul termic al ciclului Carnot reversibil
depinde numai de temperaturile celor două surse de
căldură;
 Valoarea randamentului termic este cu atât mai
mare cu cât temperatura sursei calde – T1 este mai
mare şi cu cât temperatura sursei reci – T2 este mai
scăzută;
 Randamentul ciclului Carnot este independent de
natura agentului utilizat şi de construcţia sau
condiţiile funcţionale din instalaţie (depinde - aşa
cum s-a precizat - doar de temperaturile celor două
surse de căldură);
 Ciclul Carnot direct este ciclul cu randament
termic maxim (randamentul unei maşini termice
reale va fi întotdeauna mai mic decât al maşinii
ideale).
 OBSERVAȚIE

O întrebare fundamentală a condus la o formulare importantă a principiului II.

Care este numărul minim de surse că căldură necesar pentru a produce

în mod continuu lucru mecanic din căldură?

Întâi s-a studiat posibilitatea utilizării unei singure surse de căldură (în condiţii
reversibile).

- La destindere izotermică, agentul de lucru produce un lucru mecanic egal cu

căldura absorbită de la sursa de căldură.
- Pentru a reveni la starea iniţială, în vederea repetării transformării (respectiv în
vederea obţinerii unui ciclu termodinamic), prin comprimare izotermică se
consumă un lucru mecanic de aceeaşi valoare ca cel produs la destindere
- Rezultatul final al celor două transformări reversibile este nul din punctul de
vedere al producerii de lucru mecanic.

- Rezultă că nu se poate produce lucru mecanic folosind o singură sursă

de căldură, nici măcar în cazul transformărilor ideale, reversibile.
 Randamentul ciclului Carnot

1. De ce motorul Carnot este unul ideal?

2. Ce utilitate are motorul Carnot dacă este unul ideal?

 Randamentul ciclului Carnot
1. De ce motorul Carnot este unul ideal?
Răspuns 1
Deoarece funcţionează cu gaz ideal, iar randamentul lui
depinde numai de temperatura sursei calde și a sursei reci (T 1 şi
T2).
Astfel, randamentul motorului Carnot poate avea cea mai
apropiată valoare de unitate (valoarea 1).

2. Ce utilitate are motorul Carnot dacă este unul ideal?

Răspuns 2
Deoarece este motorul al cărui randament nu poate fi atins de nici
un motor real, este de interes ca orice motor real să aibă
randamentul cât mai apropiat de cel al unui motor Carnot. Este
un ciclu de referință.
 Randamentul ciclului
Carnot
 Randamentul termic al ciclului Carnot reversibil depinde
numai de temperaturile celor două surse de căldură;
 
 Valoarea acestuia este cu atât mai mare cu cât temperatura
sursei calde – T1 este mai mare şi cu cât temperatura
sursei reci – T2 este mai scăzută;
 
 Randamentul termic al ciclului Carnot este independent
de natura agentului utilizat şi de construcţia sau
condiţiile funcţionale ale instalaţiei termice care serveşte la
realizarea sa;

L Qcedata T2
  1 acesta devine:
  1 ; T2  T1
Qabsorbita Qabsorbita T1
 Motorul termic
• Așadar, motoarele termice transformă în lucru mecanic
(Ltot) o parte din energia primită sub formă de căldură de
la sursa caldă Qp iar altă parte se pierde la sursa rece (Qc)

La motoarele termice reale, sursele calde se obţin în general

prin arderea combustibililor iar sursele reci sunt reprezentate
de mediul ambiant.
Întrebare:
• Ce este posibil să se întâmple dacă ciclul
termodinamic s-ar parcurge în sens invers?
 • Dacă ciclul ar fi parcurs în sens invers, s−ar inversa
transferul de energie!

 Ciclul Carnot direct poate fi inversat, cu uşurinţă, dacă de

schimbă ordinea de distribuire a agentului de lucru – respectiv -
dacă circulaţia acestuia se realizează în sens antiorar.

Cicluri indirecte (parcurse în sens antiorar) - în acest caz, maşina

se numeşte – maşină generatoare; această maşină consumă
lucru mecanic şi produce căldură
 Ciclul Carnot inversat
Dacă o maşină lucrează după un ciclu inversat, atunci aceasta absoarbe
căldura – Q0 de la sursa rece, consumă lucru mecanic – L, cedând
sursei calde căldura – Qc, maşina numindu-se, în acest caz, maşină
frigorifică sau pompă de căldură (după scopul urmărit)
 Ciclul Carnot inversat
În acest caz se consumă lucru mecanic – l, pentru a se transporta o cantitate
de căldură – q2 de la o sursă cu temperatură mai scăzută T2, către o sursă cu
temperatură mai ridicată T1.

q1  l  q 2 l  q 2  q1
Prin preluarea continuă a căldurii – q2, de la sursa rece se produce frig.

Ciclul Carnot direct/indirect – în diagrama p–v Ciclul Carnot direct/indirect – în diagrama T–s
 Ciclul Carnot inversat
q 2  q0
q1  l  q 2 q c  l  q0
T2  T0
q1  q c l  q 2  q1 l  q0  q c
T1  Tc

Din căldura primită de la sursa caldă – q1, o Absoarbe căldura – q0 de la sursa rece și
parte rămâne în maşină pentru efectuarea de a o transfera sursei calde Qc, consumă
lucru mecanic – l ciclu, iar o parte se pierde lucru mecanic – L, cedând sursei calde
la sursa rece – q2. căldura q1

Ciclul Carnot direct – în diagrama T–s Ciclul Carnot indirect – în diagrama T–s
 Ciclul Carnot inversat
 Mărimea care caracterizează ciclurile maşinilor frigorifice este eficienţa
frigorifică – 
 Această mărime se defineşte prin raportul dintre cantitatea de căldură preluată
de la sursa rece – q2 (q0 , denumită şi capacitate frigorifică şi echivalentul lucrului
mecanic consumat în acest scop – l, luat în valoare absolută).
q2 s T2 T2 1 T2 T0
    0  
l ciclu s ( T1  T2 ) T1  T2 T2 T1  T2 Tc  T0
1
T1

Eficienţa frigorifică poate lua valori supraunitare.

- Deci, o maşină frigorifică, cu cât va lucra la Tc mai coborâtă şi To mai ridicată, cu

atât va avea eficienţă mai mare.

- Astfel instalaţiile frigorifice folosite la climatizare care la T 1(Tc) au valori situate în

jurul temperaturii mediului ambiant iar T2 (T0) > 273K, vor avea o eficienţă
ridicată.

- În schimb maşinile frigorifice care lucrează la temperaturi mult mai mici de 273
K, vor avea o eficienţă mai scăzută (aşadar, cu cât va trebui să realizăm un frig mai
adânc, cu atât eficienţa ciclului va scădea).
 Ciclul Carnot inversat
Dacă se urmăreşte:

•preluarea căldurii de la sursa rece (adică menţinerea ei la o temperatură scăzută),

maşina se numeşte – frigorifică;
Q0 Q0 1 1 T0
 fr     
L QC  Q0 QC TC TC  T0
1 1
Q0 T0
 cedarea de căldură sursei calde, maşina se numeşte – pompă de căldură.
QC QC 1 1 TC
p     
L QC  Q0 Q T TC  T0
1 C 1 C
Q0 T0