Referat

I. Teoria cinetico-moleculara a gazelor

Deducerea proprietatilor macroscopice din cele microscopice se
simplifica pentru un sistem cu o structura microscopica mai simpla,
cum este gazul perfect sau ideal.
Se va considera sistemul gazului perfect sau ideal cu
urmatoarele proprietati esentiale:
-

sistemul este format dintr-un numar foarte mare de

constituenti de aceeasi natura (atomi, molecule), care se
misca complet dezordonat;

ciocnirea intre constituenti cat si cu peretii incintei este

perfect elastica, deci viteza (in modul) inainte si dupa ciocnire
are aceeasi valoare;

dimensiunile constituentilor sunt mici in comparatie cu

distanta dintre ei, fiind punctiformi; acestia pot avea numai o
miscare de translatie nu si de rotatie;

distanta dintre constituenti este suficient de mare incat

interactiunile dintre acestia sa fie neglijabile, adica energia
potentiala U = 0;

distributia vitezelor constituentilor nu se modifica in timp;

aceasta inseamna ca numarul moleculelor care au o anumita
valoare a vitezei este intotdeauna aceeasi.

1. Presiunea gazului ideal

Se considera sistemul de gaz perfect, format din N molecule
identice, fiecare de masa m0, continut intr-o incinta cubica de latura
L si volum
. In unitatea de volum exista
molecule. La
ciocnirea moleculelor cu peretii vasului se exercita o forta asupra
peretilor; actiunea continua a acestor forte da nastere la o
presiune uniforma pe peretii vasului, numita presiunea gazului. O
molecula cu viteza

, la ciocnirea cu peretele ABCD

(fig. A.1), isi va modifica numai sensul componentei

perpendiculara pe perete, incat variatia impulsului la o singura

ciocnire va fi :
(1)

Intervalul de timp dupa care o molecula ciocneste acelasi

perete a doua oara succesiv este:

(2)
In acest interval de timp molecula exercita o forta medie asupra
peretelui:

(3)
In intervalul de timp Dt toate cele N molecule actioneza asupra
peretelui cu o forta rezultanta medie:

(4)

Fig. A.1 Schem

determinarea p
ideal

unde
se numeste viteza patratica medie a moleculelor, definita
prin relatia:

(5)
In conditiile in care numarul constituentilor N este foarte
mare si acestia se misca total haotic, se poate considera ca directiile
de miscare sunt echivalente, iar pentru componentele vitezelor
rezulta:

(6)
Obtinem forta rezultanta si presiunea pe peretele incintei:

(7)

(8)
Relatia (8), numita formula fundamentala a teoriei cineticomoleculare, leaga parametrul macroscopic, presiunea gazului P, de
parametrii microscopici si anume numarul de molecule din unitatea
de volum n si energia cinetica medie in miscarea de agitatie
termica.
Experimental se constata ca, ridicand temperatura
gazului dintr-un recipient, presiunea creste proportional cu
temperatura. Cum temperatura nu poate influenta numarul de
molecule din unitatea de volum n, rezulta ca va influenta cel de al
doilea factor; ca urmare, energia cinetica medie va fi proportionala
cu temperatura:

(9)
unde k este constanta lui Boltzmann. Valoarea ei se determina
experimental si este in S.I.: k = 1,3810-23 sJ/Kt.
Din relatia (9) se desprind o serie de consecinte:
-

energia cinetica medie fiind o marime esential pozitiva e >

0, rezulta ca temperatura absoluta T nu poate avea valori
negative;

originea temperaturilor absolute T = 0 conduce la e = 0, deci

corespunde temperaturii gazului pentru care presiunea se
anuleaza.

2.Ecuatia de stare a gazului ideal

Starea gazului ideal este perfect determinata daca se cunosc
simultan parametrii de stare p, V, T.
Ecuatia de stare a gazului ideal rezulta din formula
fundamentala a teoriei cinetico-moleculare; prin inlocuirea relatiei
(9) in (8) se obtine:

sau
(10)

care este ecuatia de stare a gazului ideal

Ecuatia de stare este independenta de natura gazului,
avand un caracter universal.
Astfel in
conditiile

(numite

conditii normale) un volum, numit volum molar

din gaze diferite, contine acelasi numar de constituienti (atomi sau
molecule) numit numarul lui Avogadro

Celor
constituenti le corespunde o masa totala
numitamasa molara sau mol de substanta. Numarul de moli
(kilomoli) n dintr-un gaz cu N constituenti este dat de rapoartele:

(11)
iar ecuatia de stare (10) se mai poate scrie sub forma:

(12)
unde R este constanta generala a gazelor:

3.Ecuatia de stare van der Waals a gazelor reale

J. D. van der Waals a dedus o ecuatie de stare modificata
fata de cea a gazului ideal, care ia in considerare interactiunile care
se manifesta la distante chiar mari (fata de dimensiunile
moleculelor) si nu neglijeaza volumul propriu al moleculelor; se
considera ca moleculele au o forma sferica rigida cu diametrul d. In
cazul gazului real volumul se va micsora, devenind (v-b)
unde b reprezinta volumul propriu al moleculelor.
Constanta b variaza de la gaz la gaz, dar este de
ordinul
. Prin urmare volumul moleculelor reprezinta
0,15% din volumul gazului aflat in conditii normale. Consecinta a
reducerii volumului va fi cresterea numarului de ciocniri a
moleculelor cu peretii, marind astfel presiunea.
Introducand factori de corectie aupra presiunii si volumului,
ecuatia de stare pentru un mol de gaz se va scrie:

unde a si b reprezinta constante dependente de natura gazului care

se determina experimental. Corectia
constitue o presiune
suplimentara ce apare datorita interactiunii dintre molecule. In
cazul gazului ideal, izotermele (pV=const.) sunt marimi ale unei
hiperbole echilaterale. Pentru gazul van der Waals
presiunea variaza cu volumul dupa legea:

Cei doi termeni se comporta oarecum diferit cu variatia

.
Cand volumul molar V descreste de la valori mari, presiunea creste;
cum

descreste mai rapid, la temperatura

suficient de joasa,

presiunea trece printr-un maxim in punctul A (fig. A.2). Cand

volumul V descreste mai departe va predomina V fata de
, astfel
incat presiunea trece printr-un minim in punctul B si apoi creste
nelimitat.

Fig. A.2 G

Odata cu cresterea temperaturii punctele de maxim si de

minim sunt tot mai putin evidentiate si mai aproape de punctul
inflexiune care se afla intre ele. La o anumita temperatura
numita temperatura critica, ele coincid intr-un punct de

inflexiune, numit punct critic. Pentru

izotermele van der
Vaals nu mai prezinta puncte de inflexiune si tind catre comportarea
de tip hiperbola a izotermelor gazului real.
Faptul ca izotermele van der Waals prezinta o zona (A-B) in
care presiunea si volumul scad simultan (lucru imposibil in realitate)
reprezinta o deficienta a acestei ecuatii de stare; izotermele reale
(Andrews) prezinta o portiune caracterizata de p = ct.

Ecuatia termica de stare (generalitati)

Starea de echilibru termodinamic este aces stare in care
proprietatile
sistemului nu se modifica in timp. In consecinta, parametrii
terrpodinamici

care caracterizeaza sistemul (presiune, volum, temperatura) raman

constanti
in timp. Starea de echilibru termodinamic implica trei tipuri de
echilibru : i)
termic. temperature are aceiasi valoare in intreg sistemul ; ii)
mecanic nu exista o forte neta, ne-echilibrata in interiorul `sistemului ; iii)
chimic absenta reactiilor chimice sa a transportului de substanta in
interiorul
sistemului.
Intre parametrii termodinamici care caracterizeaza starea de
echilibru
exista o relatie care se numeste ecuatia termica de stare a sitemului
:
f(p,V,T,m) = 0.
Forma explicita a ecuatiei termice de stare pentru un sistem
particular nu
poate fi dedusa in cadrul termodinamicii ci numai experimental sau
din
considerente de tzica statistics (cand se fac ipoteze asupra structurii
interne
a sistemului respectiv).

Ecuatia termica de stare a gazului ideal

Experimental s-a constatat faptul ca gazele in conditii de suficienta
rarefiere au proprietati termodinamice foarte asemanatoare,
indiferent de
nature for chimica.. Astfel, a aparut modelul gazului ideal, care
aproximeaza
covenabil proprietatile gazelor reale in domeniul presiunilor joase
si/sau al
temperaturilor mari.
Ecuatia termica de stare a gazului ideal are urmatoarea expresie:
pV.=vRT,
unde v = m / p este numarul de moli de gaz, p este masa molara a
gazului,
jar m este masa gazului. R = 8,31 JImol K este constanta generala a
gazelor.
Inconvenientul principal al acestui model consta in faptul ca flu
poate descrie
tranzitia de faza gaz-lichid.